REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/990 AL COMISIEI

din 28 aprilie 2020

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de sănătate animală și de certificare vizând circulația în interiorul Uniunii a animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenite de la animale acvatice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animale („Legea privind sănătatea animală”) (1), în special articolul 192 alineatul (2), articolul 197 alineatul (3), articolul 201 alineatul (3), articolul 202 alineatul (3), articolul 205 alineatul (2), articolul 211 alineatul (1), articolul 213 alineatul (1), articolul 216 alineatul (4), articolul 218 alineatul (3), articolul 221 alineatul (1), articolul 222 alineatul (3), articolul 223 alineatul (6) și articolul 224 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme pentru prevenirea și controlul bolilor animale care sunt transmisibile la animale sau la oameni, inclusiv norme pentru clasificarea bolilor listate care reprezintă motive de îngrijorare la nivelul Uniunii. Articolul 5 din regulamentul respectiv prevede că normele specifice de boală vizând prevenirea și controlul bolilor se aplică bolilor listate, astfel cum se menționează la articolul respectiv și în anexa II la regulamentul menționat. Întrucât bolile listate necesită diferite tipuri de măsuri de gestionare, articolul 9 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede norme de prevenire și control al bolilor, care țin seama de gravitatea potențială a impactului acestor diferite tipuri de boli listate asupra sănătății publice și animale, asupra economiei, asupra societății și asupra mediului.

(2)

În particular, articolul 9 din Regulamentul (UE) 2016/429 se referă la diferitele tipuri de boli listate menționate la alineatul (1) literele (a)-(e), ținând seama de riscurile potențiale ale cazurilor de boli listate respective. În plus, articolul 9 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv prevede că bolile listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) trebuie considerate, de asemenea, boli listate în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (d), în cazul în care riscul prezentat de boala în cauză poate fi atenuat în mod eficient și proporțional prin măsuri vizând circulația animalelor și a produselor. Este necesar ca această distincție între diferitele categorii de boli listate să fie luată în considerare în sensul normelor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește circulația în interiorul Uniunii a animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii.

(3)

Partea IV titlul II capitolele 2 și 3 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilesc norme specifice de boală care se aplică bolilor listate din categoria D și speciilor listate pentru respectivele boli, precum și norme vizând bolile emergente. Respectivele dispoziții stabilesc, de asemenea, cerințe de sănătate animală vizând circulația în interiorul Uniunii a animalelor acvatice, inclusiv a celor destinate consumului uman, precum și a produselor de origine animală provenite de la animale acvatice, pentru a preveni și a menține sub control răspândirea bolilor listate și a bolilor emergente în Uniune.

(4)

În plus, partea IV titlul II capitolele 2 și 3 din Regulamentul (UE) 2016/429 conferă Comisiei competența de a adopta, prin intermediul unor acte delegate, norme de completare a anumitor elemente neesențiale din respectivul regulament. Prin urmare, este adecvat să fie adoptate astfel de norme de completare pentru a asigura buna funcționare a noului cadru legislativ vizând controlul și prevenirea bolilor animale, instituit prin regulamentul respectiv. Întrucât respectivele norme de completare sunt interconectate în mod substanțial, în interesul simplității și al transparenței, precum și pentru facilitarea aplicării lor, este necesar ca ele să fie prevăzute într-un singur act, în loc de mai multe acte separate cu multe referințe încrucișate și cu risc de duplicare.

(5)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (2) clasifică bolile listate menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 în categoriile A, B, C, D și E. El prevede, de asemenea, faptul că normele de prevenire și control al bolilor pentru bolile listate menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 se aplică categoriilor de boli listate pentru speciile și grupele de specii listate menționate în tabelul din respectivul regulament de punere în aplicare. Tabelul respectiv cuprinde, între altele, speciile și grupurile de specii de animale acvatice și speciile-vector ai bolilor care afectează animalele acvatice.

(6)

Este necesar ca normele și măsurile de diminuare a riscurilor prevăzute în prezentul regulament să completeze cerințele de sănătate animală stabilite în Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește circulația în interiorul Uniunii a animalelor acvatice, inclusiv a celor destinate consumului uman, precum și a produselor de origine animală provenite de la animale de acvacultură, pentru a asigura faptul că aceste produse nu determină un risc semnificativ de răspândire a bolilor animalelor acvatice menționate în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/429 și definite ulterior în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei ca boli de categoria D, care includ, după caz, boli de categoria A, B și C. Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (3) stabilește norme privind programele de eradicare obligatorie și opțională a unor boli listate specifice. În ceea ce privește bolile din categoriile B și C, anumite state membre aplică programe vizând eradicarea bolilor listate respective sau demonstrarea faptului că sunt indemne de respectivele boli listate. Ținând cont de respectivele programe, este adecvat să se prevadă faptul că este necesar ca circulația animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, aparținând speciilor listate pentru boala relevantă de categorie B sau C, să fie permisă numai în cazul în care o astfel de circulație nu pune în pericol succesul respectivelor programe de eradicare sau statutul de indemn de respectivele boli listate, dacă un astfel de statut a fost obținut.

(7)

În plus, în ceea ce privește bolile din categoria C, operatorii unităților care nu fac obiectul unui program de eradicare opțional pot pune în aplicare un program de supraveghere voluntară vizând o boală specifică din categoria C, în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/689. Deși astfel de unități nu vor fi declarate indemne de boli, ele vor avea avantajul de a primi numai animale de acvacultură din speciile listate pentru boala relevantă din categoria C, care nu pun în pericol succesul programului de supraveghere.

(8)

În consecință, este necesar ca prezentul regulament să stabilească normele de completare vizând circulația animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenite de la acestea, care sunt necesare pentru a asigura succesul unor astfel de programe de eradicare și de supraveghere în statele membre, zonele sau compartimentele în care ele sunt puse în aplicare, precum și în statele membre, zonele și compartimentele în care s-a obținut statutul de indemn de boală.

(9)

Articolul 192 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește măsuri de prevenire a bolilor vizând transportul de animale acvatice și împuternicește Comisia să stabilească norme de completare vizând curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport al animalelor acvatice, schimburile și deversările de apă, precum și măsuri de biosecuritate, pentru a atenua posibilele riscuri care decurg din transportul acestor animale acvatice în Uniune. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească cerințe mai detaliate pentru transportul animalelor acvatice, inclusiv transportul cu nave dotate cu vivieră.

(10)

Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că transporturile de animale acvatice aparținând speciilor listate care intră într-o zonă indemnă de boli sau într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală, cu excepția anumitor circumstanțe foarte limitate. Întrucât anumite transporturi sunt transportate în scop comercial în loturi mixte care ar putea fi însoțite de certificate de sănătate animală diferite, este esențial să se asigure faptul că fiecare transport este descărcat la punctul de destinație preconizat. Etichetarea transporturilor astfel încât o etichetă să asocieze în mod clar un anumit transport de animale acvatice de certificatul corespunzător de sănătate animală este o măsură necesară de reducere a riscurilor pentru a asigura trasabilitatea și faptul că doar transporturile care sunt certificate în mod corespunzător pentru a fi expediate în zonele indemne de boli ajung în zonele respective. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă norme de completare pentru etichetarea unor astfel de transporturi.

(11)

Articolul 197 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că animalele de acvacultură aparținând speciilor listate relevante pentru bolile din categoriile B și C trebuie să provină din zone indemne de boli în cazul în care sunt destinate statelor membre, zonelor sau compartimentelor indemne de respectivele boli listate sau zonelor care fac obiectul unui program de eradicare a unor astfel de boli listate. Cu toate acestea, în anumite situații, riscurile pentru sănătatea animală nu justifică astfel de restricții. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o derogare de la aceste restricții prevăzute la articolul 197 din Regulamentul (UE) 2016/429, asigurând, în același timp, faptul că se pun în aplicare măsurile necesare de diminuare a riscurilor pentru a crea condițiile ca circulația animalelor de acvacultură să nu pună în pericol statutul sanitar sau programele de eradicare în vigoare.

(12)

De asemenea, este necesar să se stabilească norme de completare care să prevadă derogări în ceea ce privește animalele acvatice vii din speciile listate, care sunt destinate consumului uman, în cazul în care acestea sunt transportate într-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemne de boli ori într-unul sau una care face obiectul unui program de eradicare și în cazul în care ele nu provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemne de boli. În astfel de cazuri, animalele acvatice respective pot fi din speciile care sunt listate ca specii-vector în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, dar ele nu au fost în contact cu animale din speciile listate care sunt susceptibile la boala listată relevantă astfel cum se indică în coloana 3 a respectivului tabel și care, prin urmare, nu sunt considerate vectori. O altă posibilitate este ca animalele acvatice respective să fie destinate sacrificării și prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice, responsabilă cu controlul bolilor, fiind autorizate de autoritatea competentă să părăsească o zonă care face obiectul măsurilor de control al bolilor vizând o boală listată sau emergentă. Este necesar ca prezentul regulament să prevadă aplicarea unor măsuri suplimentare de diminuare a riscurilor în ceea ce privește ambalarea și etichetarea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4) care să vizeze moluștele și crustaceele destinate consumului uman, astfel încât aceste animale acvatice să poată fi transportate într-o zonă indemnă de boli sau care este supusă unui program de eradicare, fără a genera un risc de răspândire a unei boli listate relevante sau emergente.

(13)

De asemenea, este necesar să se stabilească norme de completare privind circulația animalelor de acvacultură aparținând speciilor listate la unități de acvacultură izolate. Este necesar ca animalelor de acvacultură aparținând speciilor-vector listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, care nu au fost în contact cu animale aparținând speciilor susceptibile listate în coloana 3 a tabelului menționat, precum și animalelor de acvacultură care au fost ținute în carantină într-o unitate autorizată în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei (5) sau ținute în carantină într-o altă unitate izolată, inclusiv în unitatea de destinație, să li se permită intrarea în unități izolate. Întrucât unitățile izolate pot face schimb de animale de acvacultură între ele în condițiile unor cerințe de circulație mai puține decât în cazul altor tipuri de unități de acvacultură, este important ca normele și derogările specifice prevăzute în prezentul regulament să asigure faptul că astfel de transporturi care implică unități izolate nu generează un risc de răspândire a bolilor listate sau emergente.

(14)

Animalele acvatice sălbatice constituie o resursă importantă care necesită să fie protejată. În consecință, articolul 199 din Regulamentul (UE) 2016/429 permite statelor membre să solicite ca numai animalele acvatice care provin din zone indemne de boli să fie eliberate în natură, chiar dacă apele în care sunt eliberate nu sunt indemne de boli. În plus, articolul 205 alineatul (2) din regulamentul respectiv prevede adoptarea de către Comisie a unor acte delegate de stabilire a unor norme de completare care să vizeze circulația animalelor acvatice în scopurile pescuitului sportiv, inclusiv pentru utilizarea ca momeală de pescuit. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească norme de completare vizând o procedură prin care respectiva posibilitate pentru statele membre să poată fi realizată cu succes. Întrucât Regulamentul (UE) 2016/429 nu impune certificarea sănătății animale pentru astfel de transporturi de animale acvatice în zone care nu sunt indemne de boală, este necesar ca prezentul regulament să stabilească astfel de norme pentru a se asigura faptul că autoritățile competente din ambele state membre sunt în măsură să reconstituie traseul unor astfel de transporturi.

(15)

Momelile vii pentru pescuit infectate cu agentul etiologic al unei boli a animalelor acvatice listate sau emergente reprezintă un risc semnificativ de îmbolnăvire pentru animalele acvatice sălbatice și, prin urmare, și pentru animalele de acvacultură. În consecință, pentru a contracara respectivul risc, este necesar ca prezentul regulament să prevadă faptul că momelile de pescuit vii trebuie să provină doar dintr-o zonă indemnă de boli, dacă ele urmează să fie utilizate într-un stat membru, într-o zonă sau un compartiment indemn de boli sau în state membre care au luat măsurile menționate la articolul 199 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(16)

Articolele 208 și 209 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilesc norme privind tipul de circulație a animalelor acvatice, care necesită certificare. Experiența acumulată în aplicarea normelor prevăzute de Directiva 2006/88/CE a Consiliului (6) a indicat, totuși, că există anumite circumstanțe foarte limitate și specifice în care o derogare de la aplicarea normelor prevăzute la articolele 208 și 209 din Regulamentul (UE) 2016/429 poate fi aplicată în ceea ce privește bolile din categoria C, cu acordul Comisiei și al statelor membre relevante. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească condițiile în care un certificat de sănătate animală nu este necesar să însoțească transporturile de animale acvatice din speciile listate atunci când acestea sunt destinate unor state membre indemne de boli.

(17)

Documentele conținând declarații pe proprie răspundere sunt întocmite de operatori în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru transporturile care urmează să fie transportate între state membre, dar care nu necesită să fie însoțite de un certificat de sănătate animală. Este important să se stabilească norme privind informațiile pe care trebuie să le conțină aceste documente care conțin declarații pe proprie răspundere pentru a asigura trasabilitatea transporturilor și pentru a sprijini desfășurarea unor activități de comerț în condiții de siguranță. Documentele care conțin declarații pe proprie răspundere au o valoare adăugată în ceea ce privește circulația animalelor de acvacultură între unitățile de acvacultură care pun în aplicare programe de supraveghere vizând o boală sau mai multe boli de categoria C. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă că documentele care conțin declarații pe proprie răspundere cuprind informațiile necesare care confirmă faptul că unitatea de acvacultură de origine participă la un program de supraveghere și că nu există nicio suspiciune sau confirmare a respectivei sau respectivelor boli din categoria C în unitatea de acvacultură.

(18)

Pentru a se asigura conformitatea cu normele vizând certificarea sănătății animale prevăzute la articolul 216 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze controale ale documentelor, precum și o inspecție clinică și, dacă este cazul, examinări clinice, în unitatea de acvacultură de origine, înainte de semnarea certificatului de sănătate animală. Scopul acestor controale este de a se asigura faptul că nu există dovezi care să sugereze că o boală listată sau emergentă este prezentă în unitatea de acvacultură și de a facilita desfășurarea unor activități de comerț în condiții de siguranță. Este necesar ca prezentul regulament să prevadă norme de completare referitoare la controalele respective.

(19)

Semnele clinice ale unor boli sunt mai puțin evidente la anumite categorii de animale de acvacultură, cum ar fi ouăle și moluștele. Prin urmare, cerința ca inspecțiile clinice ale unor astfel de categorii de animale de acvacultură să fie efectuate înainte de fiecare ieșire dintr-o unitate de acvacultură reprezintă o utilizare necorespunzătoare a resurselor. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o derogare de la cerința de a efectua inspecții clinice ale ouălor și moluștelor de fiecare dată când este necesar ca ele să fie certificate, cu condiția să se efectueze anumite verificări în legătură cu documentația, data inspecției clinice anterioare a animalelor de acvacultură păstrate în unitatea de acvacultură și detaliile privind transporturile la unitate.

(20)

Experiența dobândită în punerea în aplicare a Directivei 2006/88/CE indică faptul că în prezentul regulament este necesar să fie prevăzute și alte derogări de la cerința de a efectua o inspecție clinică în decurs de 72 de ore înainte de expediere. Aceste derogări sunt menite să permită flexibilitate autorității competente pentru efectuarea inspecției clinice în decurs de 7 zile înainte de momentul expedierii în anumite circumstanțe limitate în care se estimează că probabilitatea manifestării unei boli sau riscul răspândirii unei boli listate sau emergente este mic.

(21)

Articolele 219 și 220 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilesc obligațiile care le revin altor operatori decât transportatorii, precum și autorităților competente din statele membre, în ceea ce privește notificarea circulației animalelor acvatice între statele membre. Este necesar ca prezentul regulament să prevadă norme complementare privind informațiile pe care operatorii trebuie să le furnizeze autorității competente înaintea oricărui astfel de transport, precum și informațiile pe care autoritatea competentă din statul membru de origine trebuie să le notifice autorității competente din statul membru de destinație. Este necesar ca această notificare prealabilă a circulației între statele membre să se aplice atât animalelor de acvacultură, cât și animalelor acvatice sălbatice.

(22)

În cazul circulației animalelor de acvacultură din speciile listate între o unitate dintr-un stat membru care participă la un program de supraveghere vizând o anumită boală de categoria C și o unitate dintr-un alt stat membru care participă la un program de supraveghere pentru aceeași boală de categoria C, este important să se stabilească norme privind informațiile care trebuie notificate în prealabil, pentru a se asigura faptul că unitatea de destinație primește animalele de acvacultură cu o stare de sănătate adecvată. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească norme privind informațiile care trebuie notificate autorității competente din statul membru de origine de către operatorul unității de origine, precum și informațiile pe care autoritatea competentă respectivă trebuie să le notifice autorității competente din statul membru de destinație.

(23)

Întrucât notificarea circulației între statele membre este un pas important pentru asigurarea trasabilității animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, precum și pentru a sprijini desfășurarea unor activități de comerț în condiții de siguranță, este necesar prezentul regulament să stabilească norme detaliate privind cerințele vizând notificarea în prealabil, inclusiv detalii privind informațiile care trebuie furnizate de operatori, precum și proceduri de urgență pentru astfel de notificări. Articolul 219 alineatul (2), articolul 220 alineatul (2) și articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 și articolul 46 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 al Comisiei (7) descriu informațiile care trebuie furnizate de operatori și de autoritățile competente în legătură cu astfel de notificări, precum și procedurile de urgență care trebuie instituite de autoritatea competentă în caz de întrerupere a energiei electrice sau alte perturbări ale TRACES.

(24)

Articolul 222 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate în legătură cu obligațiile operatorilor în ceea ce privește circulația produselor de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii, inclusiv măsurile de diminuare a riscurilor care trebuie aplicate acestor produse în locurile de origine și de destinație. Articolul 222 alineatul (4) din regulamentul respectiv prevede faptul că normele prevăzute la respectivul articol nu se aplică produselor de origine animală provenite de la animale acvatice sălbatice recoltate sau capturate pentru consum uman direct. În consecință, este necesar ca normele de completare prevăzute în prezentul regulament să se aplice numai produselor de origine animală provenite de la animale de acvacultură și să stabilească măsurile care trebuie luate în cazul în care anumite produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură aparținând unor specii listate decât cele vii intră într-o zonă indemnă de boli în vederea prelucrării suplimentare sau în cazul în care au fost autorizate de autoritatea competentă să părăsească o unitate sau o zonă care face obiectul unor măsuri de urgență sau al unor restricții de circulație. Este necesar ca normele de completare să stabilească și cerințele vizând certificarea și notificarea stării de sănătate animală care trebuie aplicate unei astfel de circulații pentru a asigura trasabilitatea acestor produse.

(25)

Este necesar ca normele stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește circulația animalelor acvatice vii să se refere la speciile listate în coloanele 3 și 4 ale tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, cu anumite derogări pentru speciile-vector indicate în coloana 4. Totuși, având în vedere nivelul mai mic de risc asociat produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, este necesar ca normele stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește circulația acestor produse să se aplice numai speciilor susceptibile respective listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și să nu se aplice speciilor-vector indicate în coloana 4 a aceluiași tabel.

(26)

Este necesar ca produsele de origine animală, provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, să fie însoțite, în anumite circumstanțe, de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 223 din Regulamentul (UE) 2016/429. Este necesar ca prezentul regulament să stabilească detaliile conținutului acestor certificate de sănătate animală.

(27)	Este necesar ca prezentul regulament să se aplice începând cu 21 aprilie 2021, în concordanță cu data aplicării Regulamentului (UE) 2016/429,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament completează normele prevăzute în partea IV titlul II capitolele 2 și 3 din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește circulația în Uniune a animalelor acvatice și a produselor provenite de la acestea.

În special, regulamentul stabilește norme privind:

(a)	obligațiile operatorilor, inclusiv ale transportatorilor, în materie de transport al animalelor acvatice;

(b)	cerințe suplimentare în materie de sănătate animală vizând circulația animalelor acvatice destinate unor utilizări sau scopuri specifice, incluzând cerințele în materie de certificare și de notificare;

(c)	producția, prelucrarea și distribuția produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2016/429 și de la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691.

În plus, se aplică următoarele definiții:

1.	„container” înseamnă orice fel de ladă, cutie, recipient sau altă structură rigidă utilizată pentru transportul de animale acvatice sau de ouă care provin de la animale acvatice și care nu constituie un mijloc de transport;

2.	„navă cu vivieră de pește” înseamnă o navă care are un puț sau o cisternă pentru depozitarea, transportul sau tratarea animalelor de acvacultură vii în apă;

3.	„specii-vector” înseamnă speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 care îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate vectori astfel se menționează în coloana 3 a tabelului din anexa I la prezentul regulament;

4.	„momeală de pescuit” înseamnă orice animal acvatic utilizat pentru a atrage sau a captura un alt animal acvatic;

5.	„măsuri naționale” înseamnă măsuri naționale menite să limiteze impactul altor boli decât cele listate astfel cum se menționează la articolul 226 din Regulamentul (UE) 2016/429;

6.	„habitat” înseamnă zonele acvatice care se disting prin caracteristicile lor geografice, abiotice și biotice, indiferent că dacă sunt integral naturale sau seminaturale;

7.	„stat membru, zonă sau compartiment indemn de o boală” înseamnă un stat membru, o zonă sau un compartiment al acestuia care a fost declarat indemn de o boală în conformitate cu articolul 36 alineatul (4) sau cu articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429;

8.	„program de eradicare” înseamnă un program obligatoriu de eradicare stabilit în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau un program opțional de eradicare stabilit în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) din respectivul regulament;

9.	„unitate de acvacultură înregistrată” înseamnă o unitate care a fost înregistrată de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 173 din Regulamentul (UE) 2016/429;

10.	„unitate de acvacultură autorizată” înseamnă o unitate care a fost autorizată de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 176 din Regulamentul (UE) 2016/429;

11.	„grup autorizat de unități de acvacultură” înseamnă un grup de unități de acvacultură autorizate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 177 din Regulamentul (UE) 2016/429.

PARTEA II

CIRCULAȚIA ANIMALELOR ACVATICE

CAPITOLUL 1

Cerințe generale privind operatorii de transport al animalelor acvatice

Articolul 3

Obligații generale ale operatorilor în ceea ce privește cerințele în materie de biosecuritate pentru transportul animalelor acvatice

(1) Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că animalele acvatice:

(a)	sunt încărcate și transportate în apă care nu le modifică starea de sănătate;

(b)	nu sunt transportate în aceeași apă sau în același container ca și animalele acvatice cu o stare de sănătate inferioară, de la momentul încărcării până la sosirea la locul de destinație.

(2) Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că:

(a)	mijloacele de transport și containerele sunt proiectate și construite astfel încât curățarea și dezinfectarea să poată fi efectuate în mod eficient între transporturi pentru a nu periclita starea de sănătate a animalelor acvatice în timpul transportului;

(b)	containerul, atunci când nu este de unică utilizare, sau nava, precum și alte echipamente de transport, sunt curățate și dezinfectate între transporturi.

(3) Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că curățarea și dezinfectarea prevăzute la alineatul (2) litera (b) sunt efectuate în conformitate cu un protocol convenit de autoritatea competentă de la locul de origine, care trebuie să includă detalii privind locul și data la care are loc curățarea și dezinfectarea, precum și tipul de agent de dezinfecție care trebuie utilizat.

Articolul 4

Obligații generale ale operatorilor în ceea ce privește cerințele privind schimbările și deversările de apă în timpul transportului animalelor acvatice

(1) Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că, în cazul în care schimbarea apei este necesară, aceasta se efectuează numai după cum urmează:

(a)	în cazul transportului pe uscat: în punctele de schimb în care schimbul respectiv nu modifică starea de sănătate a animalelor acvatice transportate sau a celor de la locul de destinație sau aflate în drum spre destinația respectivă;

(b)	în cazul transportului cu o navă cu vivieră: la o distanță de cel puțin 10 km de orice unități de acvacultură situate pe ruta de la locul de încărcare până la locul de destinație.

(2) Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că schimbarea apei menționată la alineatul (1) nu are loc în zone care fac obiectul unor restricții de circulație sau măsuri de urgență.

Articolul 5

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește cerințele specifice în materie de transport și etichetare vizând mijloacele de transport și containerele în care sunt transportate animale acvatice

(1) Operatorii, inclusiv transportatorii, care se ocupă de transporturile de animale acvatice însoțite de un certificat de sănătate animală astfel cum se menționează la articolul 208 sau la articolul 209 din Regulamentul (UE) 2016/429, asigură faptul că mijloacele de transport sau containerele în care sunt transportate animalele acvatice respective sunt identificate cu ajutorul unei etichete lizibile, care trebuie:

(a)	să fie expusă într-o poziție vizibilă pe container sau pe mijlocul de transport, în funcție de posibilitate;

(b)	să conțină informațiile necesare pentru a asocia în mod clar transportul de certificatul de sănătate animală.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), în cazul transportului cu o navă cu vivieră, eticheta poate fi înlocuită cu o mențiune în manifestul navei care conține informațiile necesare pentru a asocia în mod clar transportul de certificatul de sănătate animală menționat la alineatul (1).

CAPITOLUL 2

Cerințe suplimentare în materie de sănătate animală vizând circulația animalelor acvatice

Secțiunea 1

Circulația animalelor acvatice destinate unităților de acvacultură sau eliberării în natură

Articolul 6

Derogări de la cerința vizând animalele de acvacultură din speciile listate de a proveni dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemn de boală

Prin derogare de la articolul 197 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii, inclusiv transportatorii, pot transporta animale de acvacultură din speciile listate care sunt relevante pentru bolile de categorie B sau C pentru care statul membru, zona sau compartimentul de destinație a obținut statutul de indemn de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare din partea statelor membre, a zonelor sau a compartimentelor care nu sunt indemne de aceste boli listate, în următoarele circumstanțe:

(a)	animalele de acvacultură aparțin uneia dintre speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și nu sunt considerate vectori ai bolilor de categoria B sau C în cauză; sau

(b)

animalele de acvacultură aparțin uneia dintre speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și sunt vectori, dar sunt considerate ca fiind indemne de bolile de categoria B sau C în cauză, întrucât au încheiat o perioadă de carantină într-o unitate de carantină autorizată în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691, în condițiile respectării cerințelor stabilite la punctul 2 din partea 8 a anexei I la regulamentul delegat respectiv; sau

(c)

animalele de acvacultură aparțin uneia dintre speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și sunt vectori, dar au fost ținute într-o unitate de acvacultură autorizată în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691, în condițiile respectării cerințelor stabilite la punctul 2 din partea 9 a anexei I la regulamentul delegat respectiv și nu mai sunt considerate vectori ai bolilor din categoria B sau C în cauză; sau

(d)	animalele de acvacultură sunt destinate unei unități izolate în scopuri științifice.

Articolul 7

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește măsurile de prevenire a bolilor și de diminuare a riscurilor vizând transportul animalelor acvatice sălbatice la unitățile de acvacultură

Prin derogare de la articolul 197 alineatele (1) și (2), coroborat cu articolul 200 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii, inclusiv transportatorii, pot transporta animale acvatice sălbatice din speciile listate care sunt relevante pentru bolile de categorie B sau C, pentru care statul membru, zona sau compartimentul de destinație a obținut statutul de indemn de boală sau care face obiectul unui program de eradicare, din state membre, zone sau compartimente care nu sunt indemne de bolile listate respective, dacă animalele acvatice sălbatice respective sunt destinate unei unități de acvacultură și există următoarele circumstanțe:

(a)

ele sunt considerate ca fiind indemne de bolile din categoria B sau C în cauză, deoarece au încheiat o perioadă de carantină într-o unitate de carantină autorizată în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691, în condițiile respectării cerințelor stabilite la punctul 2 din partea 8 a anexei I la regulamentul delegat respectiv; sau

(b)

în cazul animalelor acvatice sălbatice aparținând speciilor listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și care sunt vectori, ele au fost păstrate într-o unitate de acvacultură autorizată în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691, în condițiile respectării cerințelor stabilite la punctul 2 din partea 9 a anexei I la regulamentul delegat respectiv, și nu mai sunt considerate vectori.

Secțiunea 2

Circulația animalelor acvatice vii destinate consumului uman

Articolul 8

Derogări de la cerințele în materie de circulație a animalelor acvatice vii din speciile listate destinate consumului uman într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care au obținut statutul de indemn de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

Prin derogare de la articolul 201 alineatul (1), coroborat cu articolul 202 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, în situația în care animalele acvatice vii sunt destinate consumului uman, statele membre pot autoriza operatorii să transporte animale din speciile listate pentru bolile de categorie B sau C în cazul cărora statul membru, zona sau compartimentul de destinație a obținut statutul de indemn de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare, în cazurile în care există una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe:

(a)	animalele acvatice vii aparțin uneia dintre speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și nu sunt considerate vectori ai bolii de categorie B sau C în cauză; sau

(b)

animalele acvatice vii sunt destinate unei unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice, responsabilă cu controlul bolilor, în vederea sacrificării și a prelucrării ulterioare și provin dintr-o zonă care face obiectul unor restricții de circulație sau măsuri de urgență menționate la articolul 191 alineatul (2) litera (b) punctele (i) și (ii) din Regulamentul (UE) 2016/429, în care circulația respectivă este autorizată de autoritatea competentă și are loc în conformitate cu condițiile stabilite în autorizația respectivă; sau

(c)

animalele acvatice vii sunt moluște sau crustacee care sunt ambalate și etichetate în vederea consumului uman în conformitate cu cerințele specifice animalelor respective, astfel cum se prevede în secțiunile VII și VIII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, iar ele nu mai pot supraviețui ca animale vii în cazul în care sunt returnate în mediul acvatic; sau

(d)

animalele acvatice vii sunt moluște sau crustacee care sunt ambalate și etichetate în vederea consumului uman în conformitate cu cerințele specifice pentru animalele respective astfel cum se prevede în secțiunile VII și VIII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și ele sunt destinate prelucrării suplimentare fără depozitare temporară la locul de prelucrare; sau

(e)

animalele acvatice vii sunt moluște sau crustacee destinate consumului uman fără prelucrare suplimentară și sunt ambalate pentru vânzarea cu amănuntul în conformitate cu cerințele specifice pentru animalele respective astfel cum se prevede în secțiunile VII și VIII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

Secțiunea 3

Circulația animalelor acvatice destinate altor utilizări și scopuri specifice

Articolul 9

Cerințe de sănătate animală privind circulația animalelor de acvacultură la unități izolate

(1) Operatorii transportă animale de acvacultură din speciile listate de la o unitate izolată la o unitate izolată dintr-un alt stat membru numai în cazul în care animalele respective nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor pentru care sunt listate, pe baza rezultatelor planului de supraveghere menționat la articolul 9 litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2020/691.

(2) Operatorii transportă animale de acvacultură aparținând unor specii listate care sunt relevante pentru boli din categoria D doar de la alte unități de acvacultură decât o unitate izolată la o unitate izolată în cazul în care animalele de acvacultură respective îndeplinesc una sau mai multe dintre următoarele cerințe:

(a)	provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemne de boală;

(b)

sunt plasate în carantină în condiții adecvate într-unul dintre locurile următoare:

(i)	o unitate de carantină autorizată în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691; sau

(ii)	o secție de carantină dintr-o altă unitate izolată; sau

(iii)

o secție de carantină a unității izolate de la destinația finală;

(c)

ele sunt animale de acvacultură aparținând uneia dintre speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și sunt vectori, dar au fost păstrate într-o unitate de acvacultură autorizată în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2020/691, în condițiile respectării cerințelor stabilite la punctul 2 din partea 9 a anexei I la regulamentul delegat respectiv, și nu mai sunt considerate vectori.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), operatorii pot transporta animalele de acvacultură care nu respectă cerințele prevăzute la alineatul respectiv la o unitate izolată pentru a servi unor scopuri științifice.

Articolul 10

Cerințe suplimentare pentru eliberarea animalelor acvatice în natură

Operatorii transportă animale acvatice pentru eliberare în natură doar într-un stat membru care a luat măsuri în conformitate cu articolul 199 din Regulamentul (UE) 2016/429 și doar dacă respectivele animale acvatice sunt destinate pescuitului sportiv, inclusiv utilizării ca momeli de pescuit, astfel cum se menționează la articolul 205 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) al regulamentului respectiv, dacă provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment cu statut de indemn de boală și dacă ele respectă următoarele cerințe:

(a)

statul membru de destinație a notificat Comisiei și altor state membre faptul că aplică măsuri în conformitate cu articolul 199 din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru animalele acvatice destinate pescuitului sportiv, inclusiv utilizării ca momeală pentru pescuit, astfel cum se menționează la articolul 205 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din respectivul regulament;

(b)	autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizat transportarea lor;

(c)	autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru de destinație aplică măsuri pentru asigurarea trasabilității animalelor acvatice transportate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 11

Cerințe de sănătate animală privind circulația animalelor acvatice utilizate ca momeală vie de pescuit

Operatorii transportă momeli vii de pescuit care sunt animale acvatice din speciile listate relevante pentru boli din categoria D, altele decât cele listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și care nu sunt considerate vectori, doar într-un stat membru, o zonă sau un compartiment care are statut de indemn de boală sau care face obiectul unui program de eradicare pentru a obține statutul de indemn de una sau mai multe dintre bolile respective relevante din categoria D, în cazul în care astfel de momeli vii pentru pescuit provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemne de boală.

CAPITOLUL 3

Certificatele de sănătate animală, declarațiile pe proprie răspundere și notificarea transportului

Secțiunea 1

Norme generale privind certificarea în materie de sănătate animală

Articolul 12

Derogări de la cerința de a deține un certificat de sănătate animală în cazul anumitor specii de animale de acvacultură

Prin derogare de la cerințele de certificare a sănătății animale prevăzute la articolul 208 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii pot transporta animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru boli de categoria C fără un certificat de sănătate animală dacă se respectă următoarele condiții:

(a)	autoritatea competentă a statului membru de destinație a notificat Comisiei și celorlalte state membre faptul că aceste transporturi sunt autorizate sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la literele (c) și (d);

(b)	autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizat transportul;

(c)	boala de categoria C relevantă nu a fost prezentă niciodată nici în statul membru de origine, nici în cel de destinație;

(d)	atât autoritatea competentă a statului membru de origine, cât și cea a celui de destinație dispun de sisteme care să asigure trasabilitatea animalelor de acvacultură transportate în conformitate cu condițiile prevăzute la literele (a), (b) și (c).

Secțiunea 2

Norme privind conținutul certificatelor de sănătate animală și al documentelor care conțin declarații pe proprie răspundere referitoare la animale acvatice

Articolul 13

Norme privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru diverse specii și categorii de animale acvatice din speciile listate

(1) Operatorii asigură faptul că certificatele de sănătate animală menționate la articolul 208 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru animalele de acvacultură și la articolul 209 pentru alte animale acvatice decât cele de acvacultură, conțin următoarele:

(a)	informațiile generale menționate în anexa II partea A punctul 1 sau 2, astfel cum este relevant pentru animalele de acvacultură sau animalele acvatice sălbatice;

(b)	garanțiile specifice în materie de sănătate animală în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, astfel cum este relevant pentru specia și categoria de animale acvatice în cauză;

(c)	detaliile scopului pentru care animalele acvatice urmează să fie utilizate în conformitate cu punctul 3 al părții A din anexa II.

(2) Garanțiile specifice în materie de sănătate animală vizând animalele acvatice din speciile relevante menționate la alineatul (1) litera (b) sunt următoarele:

(a)

animalele acvatice transportate nu prezintă niciun simptom de boală; și ele provin de la:

(i)	o unitate sau un habitat de acvacultură unde nu există mortalitate crescută de cauză nedeterminată; sau

(ii)

o parte a unității sau a habitatului de acvacultură care este independentă de unitatea epidemiologică unde s-au înregistrat creșteri ale mortalității sau alte simptome de boală, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru de destinație și, dacă este relevant, autoritatea competentă din statul membru sau statele membre de tranzit, dacă există astfel de state membre, și-au dat acordul pentru efectuarea unui astfel de transport; sau

(iii)

o unitate de acvacultură care este supusă restricțiilor de circulație sau măsurilor de urgență prevăzute la articolul 191 alineatul (2) litera (b) punctele (i) și (ii) din Regulamentul (UE) 2016/429, iar o derogare de la restricțiile de circulație sau măsurile de urgență respective este autorizată de autoritatea competentă, circulația efectuându-se în conformitate cu condițiile autorizației respective;

(b)

animalele acvatice transportate provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment care respectă una dintre următoarele:

(i)	are statut de indemn de boală pentru bolile din categoria B sau C pentru care statul membru, zona sau compartimentul de destinație a obținut statutul de indemn de boală sau care face obiectul unui program de eradicare; sau

(ii)	face obiectul unui program de eradicare a unei boli de categoria B sau C în cazul în care animalele acvatice sunt destinate unei unități de acvacultură care face, de asemenea, obiectul unui program de eradicare a aceleiași boli de categoria B sau C;

(c)	în cazul în care statele membre de destinație au luat măsuri naționale, animalele acvatice din speciile relevante respectă garanțiile de sănătate necesare pentru respectarea respectivelor măsuri naționale;

(d)

în cazul în care animalele de acvacultură sunt transportate din alte unități de acvacultură decât cele menționate la alineatul (2) litera (a) punctul (iii), s-a efectuat un control documentar al mortalității, al transporturilor, al sănătății și al producției unității de acvacultură și indică faptul că nu există nicio suspiciune de boală listată sau de boală emergentă în unitatea de acvacultură.

Articolul 14

Informații care trebuie incluse în documentele care includ declarații pe proprie răspundere pentru diverse specii și categorii de animale de acvacultură

(1) Operatorii asigură faptul că documentele care conțin declarații pe proprie răspundere privind circulația animalelor de acvacultură de la locul lor de origine dintr-un stat membru la locul lor de destinație din alt stat membru, elaborate în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429, conțin următoarele informații:

(a)	informațiile specifice menționate la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, astfel cum este relevant pentru categoria de animale de acvacultură în cauză;

(b)	informațiile generale specificate la punctul 1 al părții B din anexa II;

(c)	detaliile scopului pentru care animalele de acvacultură urmează să fie utilizate în conformitate cu punctul 2 al părții B din anexa II.

(2) În plus față de cerințele de la alineatul (1), operatorii asigură faptul că documentele care conțin declarații pe proprie răspundere privind animalele de acvacultură din speciile listate includ următoarele informații specifice:

(a)

o declarație din care să reiasă că animalele de acvacultură care sunt transportate nu prezintă simptome de boală și provin fie de la:

(i)	o unitate de acvacultură în care nu există mortalitate crescută de cauză nedeterminată; sau

(ii)

o parte a unității de acvacultură care este independentă de unitatea epidemiologică unde s-au înregistrat creșteri ale mortalității sau alte simptome de boală, în cazul în care statul membru de destinație și statul sau statele membre de tranzit, dacă există astfel de state, și-au dat acordul pentru efectuarea unui astfel de transport;

(b)

în cazul în care animalele de acvacultură sunt destinate unei unități de acvacultură care participă la un program de supraveghere a unei boli specificate de categoria C, o declarație din care să reiasă că animalele de acvacultură provin dintr-o unitate de acvacultură:

(i)	care participă la un program de supraveghere al bolii specificate respective de categoria C; și

(ii)	în cazul în care nu a existat nicio suspiciune sau confirmare a prezenței bolii specificate respective de categorie C și în acest sens există dovezi sub forma unor date de eșantionare și de laborator menționate în anexa II partea B punctul 1 litera (f).

(3) În plus față de cerințele de la alineatul (1) al prezentului articol, operatorii asigură faptul că documentele care conțin declarații pe proprie răspundere privind animalele de acvacultură din speciile nelistate și animalele de acvacultură din speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, care nu sunt considerate vectori ai bolii relevante de categoria C, conțin informații care indică faptul că animalele de acvacultură care sunt transportate nu prezintă niciun simptom al vreunei boli și ele provin de la:

(a)	o unitate sau un habitat de acvacultură unde nu există mortalitate crescută de cauză nedeterminată; sau

(b)

o parte a unității de acvacultură care este independentă de unitatea epidemiologică în care s-au constatat mortalități crescute sau alte simptome de boală, în cazul în care statul membru de destinație și statul sau statele membre de tranzit, dacă există astfel de state membre, și-au dat acordul pentru un astfel de transport.

Secțiunea 3

Norme privind responsabilitatea autorității competente în ceea ce privește certificarea sănătății animale

Articolul 15

Norme privind responsabilitatea autorității competente în ceea ce privește certificarea sănătății animale

Înainte de semnarea unui certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 216 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429, medicul veterinar oficial efectuează următoarele verificări și examinări în unitatea de acvacultură:

(1)

(a)	un control documentar al înregistrărilor privind mortalitatea, al înregistrărilor transporturilor și al registrelor privind sănătatea și producția deținute în unitatea de acvacultură; și

(b)

o inspecție clinică și, dacă este relevant, o examinare clinică a:

(i)	animalelor de acvacultură care urmează să fie transportate;

(ii)	oricăror animale de acvacultură muribunde care sunt ținute sub observație în alte unități de producție decât cele în care sunt ținute animalele de acvacultură menționate la punctul (i);

(iii)

animalelor de acvacultură din orice secție de producție din unitatea de acvacultură în care controlul documentar a ridicat vreo suspiciune privind prezența unei boli listate sau a unei boli emergente.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), în cazul ouălor și al moluștelor, o inspecție clinică poate fi omisă atunci când un transport urmează să fie deplasat din unitatea de acvacultură în termen de 4 săptămâni de la data la care a fost efectuată ultima inspecție clinică, cu condiția ca un control al documentelor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a), să fie efectuat în intervalul de 72 de ore anterior datei expedierii transportului, iar acest control documentar indică faptul că:

(a)	nu au avut loc transporturi ale unor animale din speciile listate la unitatea de acvacultură de la efectuarea ultimei inspecții clinice; și

(b)	nu există nicio suspiciune de boli listate sau emergente în unitatea de acvacultură.

(3) După finalizarea verificărilor, a inspecțiilor și, dacă este relevant, a examinărilor prevăzute la alineatul (1), medicul veterinar oficial eliberează un certificat de sănătate animală pentru transportul de animale de acvacultură sau de ouă în termen de 72 de ore înainte de momentul plecării transportului de la unitatea de origine.

(4) Certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 216 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 este valabil timp de 10 zile de la data la care este eliberat de către medicul veterinar oficial.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul transportului pe cale navigabilă sau pe mare a animalelor de acvacultură, perioada de 10 zile poate fi prelungită cu perioada de timp a traseului pe cale navigabilă sau pe mare.

Articolul 16

Derogări de la anumite cerințe în ceea ce privește examinările clinice și certificarea înainte de transport

(1) Prin derogare de la articolul 15 alineatul (3), perioada în care medicul veterinar oficial efectuează inspecția clinică și, dacă este relevant, examenul clinic, și emite un certificat de sănătate animală pentru animalele de acvacultură din speciile listate, altele decât cele menționate la articolul 15 alineatul (2), poate fi prelungită de la o perioadă de 72 de ore la o perioadă de 7 zile înainte de data plecării din unitatea de acvacultură de origine, în următoarele circumstanțe:

(a)	de la aceeași unitate de acvacultură de origine la aceeași unitate de acvacultură de destinație se efectuează transporturi multiple ale unor animale din aceeași specie de animale de acvacultură, iar transporturile au loc la interval de cel mult de 7 zile;

(b)

se efectuează un control documentar al înregistrărilor privind mortalitatea, al evidențelor privind transporturile, al datelor privind sănătatea și producția, înainte de fiecare transport, iar o inspecție clinică și, dacă este cazul, un examen clinic, se efectuează în cursul perioadei de 72 de ore anterioară primului transport și ulterior la un interval de cel puțin 7 zile, până la scurgerea unei astfel de perioade de la momentul ultimului transport menționat la litera (a);

(c)	fiecare transport este trasabil pe deplin.

(2) Medicul veterinar oficial emite un certificat de sănătate animală, astfel cum se prevede la articolul 216 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429, pentru fiecare transport care este efectuat în cursul perioadei de 7 zile dintre inspecțiile clinice menționate la alineatul (1) din prezentul articol, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a)	nu au avut loc transporturi ale unor animale din speciile listate la unitatea de acvacultură de la efectuarea ultimei inspecții clinice; și

(b)	nu există nicio suspiciune de boală listată sau emergentă în unitatea de acvacultură.

Secțiunea 4

Norme detaliate privind notificarea circulației animalelor acvatice

Articolul 17

Notificarea prealabilă a circulației la un alt stat membru a animalelor de acvacultură de la o unitate de acvacultură care face obiectul unui program de supraveghere pentru o boală de categoria C

Operatorii de unități care pun în aplicare un program de supraveghere a unei boli specificate de categoria C în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) punctul (iv) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, care transportă animale de acvacultură la o altă unitate de acvacultură care pune în aplicare un program de supraveghere pentru aceeași boală de categoria C într-un alt stat membru, notifică autoritatea competentă din statul membru de origine înainte de transportul preconizat.

Articolul 18

Obligația de informare a operatorilor în ceea ce privește notificarea transportului animalelor acvatice la un alt stat membru

Operatorii care au obligația de a notifica autorității competente din statul lor membru de origine circulația transporturilor de animale acvatice la un alt stat membru, în conformitate cu articolul 219 din Regulamentul (UE) 2016/429, furnizează autorității competente respective următoarele informații referitoare la astfel de transporturi prevăzute în:

(a)	punctele 1 și 3 din partea A a anexei II privind animalele de acvacultură, altele decât cele menționate la litera (c) din prezentul articol, care urmează să fie deplasate la un alt stat membru;

(b)	punctele 2 și 3 din partea A a anexei II privind animalele acvatice sălbatice care urmează să fie deplasate la un alt stat membru.

(c)	partea B din anexa II privind animalele de acvacultură menționate la articolul 17, care urmează să fie deplasate la un alt stat membru.

Articolul 19

Obligația de informare a autorității competente în ceea ce privește notificarea transportului animalelor acvatice la un alt stat membru

Autoritatea competentă a statului membru de origine care are obligația de a notifica autorității competente din statul membru de destinație circulația transporturilor de animale acvatice la un alt stat membru, în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, furnizează autorității competente următoarele informații referitoare la astfel de transporturi prevăzute în:

(1)

(a)	punctele 1 și 3 din partea A a anexei II privind animalele de acvacultură, altele decât cele menționate la articolul 18 litera (c), care urmează să fie transportate la un alt stat membru;

(b)	punctele 2 și 3 din partea A a anexei II privind animalele acvatice sălbatice care urmează să fie transportate la un alt stat membru.

(2) Autoritatea competentă din statul membru de origine notifică autorității competente din statul membru de destinație circulația animalelor de acvacultură menționate la articolul 17, confirmă participarea unității de acvacultură la programul de supraveghere menționat la articolul respectiv și furnizează informațiile prevăzute în partea B din anexa II.

Articolul 20

Procedurile de urgență pentru notificarea circulației animalelor acvatice între state membre în cazul întreruperilor de curent electric și al altor perturbări ale sistemului TRACES

În cazul în care TRACES nu este disponibil, autoritatea competentă a statului membru de origine a animalelor acvatice care urmează să fie transportate la un alt stat membru, respectă măsurile pentru situații neprevăzute stabilite în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715.

Articolul 21

Desemnarea regiunilor pentru gestionarea notificărilor privind circulația

Statele membre desemnează regiuni din teritoriul lor pentru gestionarea notificărilor privind circulația animalelor acvatice la alte state membre, astfel cum se prevede la articolele 17, 18 și 19.

Atunci când desemnează regiunile respective, statele membre asigură faptul că:

(a)	toate părțile teritoriului lor sunt acoperite de cel puțin o regiune desemnată;

(b)	fiecare regiune desemnată intră în responsabilitatea unei autorități competente desemnate pentru certificarea sănătății animale în regiunea desemnată respectivă;

(c)	autoritatea competentă responsabilă pentru regiunea desemnată are acces la TRACES;

(d)

personalul autorității competente responsabile de regiunea desemnată posedă capacitatea și cunoștințele corespunzătoare și a beneficiat de formare specifică sau are experiență practică echivalentă în ceea ce privește utilizarea sistemului TRACES pentru producerea, manipularea și transmiterea informațiilor prevăzute la articolele 17, 18 și 19.

PARTEA III

PRODUCȚIA, PRELUCRAREA ȘI DISTRIBUIREA PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ALTE ANIMALE DE ACVACULTURĂ DECÂT CELE VII

Articolul 22

Obligațiile operatorilor care transportă produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, pentru prelucrare suplimentară într-un stat membru, o zonă sau un compartiment care a obținut statutul de indemn de boală sau care face obiectul unui program de eradicare

(1) Dacă sunt destinate prelucrării suplimentare, operatorii transportă produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii aparținând speciilor listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 pentru bolile de categoria B sau C pentru care statul membru, zona sau compartimentul de destinație a obținut statutul de indemn de boală sau care face obiectul unui program de eradicare, doar în cazul în care provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemne de bolile respective.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), următoarele produse de origine animală provenite de la animale de acvacultură aparținând unor specii listate, altele decât animalele de acvacultură vii, nu sunt obligate să respecte prevederile de la alineatul (1):

(a)	pești destinați consumului uman care sunt sacrificați și eviscerați înainte de transport;

(b)	produse de origine animală care sunt destinate unei unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice, responsabilă cu controlul bolilor.

Articolul 23

Obligațiile operatorilor care transportă produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, de la anumite unități și zone

Operatorii transportă produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, care au originea în unități și zone care fac obiectul măsurilor de urgență vizând bolile listate și emergente menționate la articolul 222 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau a restricțiilor de circulație menționate la articolul 222 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv, la un alt stat membru, o altă zonă sau un alt stat compartiment, dacă se respectă următoarele condiții:

(a)	transporturile sunt autorizate de autoritatea competentă de la locul de destinație; și

(b)	produsele de origine animală în cauză respectă condițiile aferente autorizației menționate la litera (a).

Articolul 24

Cerințe specifice vizând transportul și etichetarea produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii

Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că transporturile de produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, astfel cum se menționează la articolele 22 și 23 din prezentul regulament, care trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 223 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, respectă următoarele cerințe:

(a)	transporturile sunt trasabile în cursul efectuării lor;

(b)

transporturile se identifică prin intermediul unei etichete lizibile care este afișată într-o poziție vizibilă în mijlocul de transport sau în container, în măsura în care este practic, sau, în cazul transportului maritim, printr-o mențiune în manifestul navei; iar eticheta sau manifestul trebuie să conțină informațiile necesare pentru a asocia transportul cu certificatul de sănătate animală.

Articolul 25

Conținutul certificatelor de sănătate animală pentru produsele de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, astfel cum se menționează la articolul 22

Certificatul de sănătate animală emis de autoritatea competentă pentru circulația produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, în conformitate cu articolul 223 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429, pentru produsele menționate la articolul 22 din prezentul regulament, în plus față de informațiile prevăzute la articolul 224 din regulamentul respectiv, conține următoarele:

(a)	informațiile generale menționate la punctul 1 din anexa III;

(b)	detaliile scopului pentru care produsele de origine animală urmează să fie utilizate în conformitate cu punctul 2 din anexa III;

(c)	un atestat semnat de medicul veterinar oficial care certifică faptul că produsele de origine animală provenite de la animalele de acvacultură în cauză respectă cerințele de la articolul 22 alineatul (1).

Articolul 26

Conținutul certificatelor de sănătate animală pentru produsele de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, astfel cum se menționează la articolul 23

Certificatul de sănătate animală emis de autoritatea competentă a statului membru de origine pentru circulația produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, în conformitate cu articolul 223 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429, în plus față de informațiile prevăzute la articolul 224 din regulamentul respectiv, conține:

(a)	informațiile generale menționate la punctul 1 din anexa III;

(b)	detaliile scopului în care produsele de origine animală urmează să fie utilizate în conformitate cu punctul 2 din anexa III;

(c)	un atestat semnat de către medicul veterinar oficial, astfel cum se menționează la punctul 3 din anexa III, care să ateste respectarea condițiilor prevăzute la articolul 23 litera (b).

Articolul 27

Obligațiile de informare ale operatorilor în ceea ce privește notificarea circulației produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, între statele membre

Operatorii, în notificările circulației produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii la alte state membre, astfel cum se prevede la articolul 225 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, furnizează autorității competente din statul membru de origine informațiile prevăzute în anexa III la prezentul regulament pentru fiecare transport de produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii.

Articolul 28

Obligația de informare a autorității competente privind notificarea circulației produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, între statele membre

Autoritatea competentă din statul membru de origine, care notifică autorității competente din statul membru de destinație circulația produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, în conformitate cu articolul 225 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, furnizează informațiile prevăzute în anexa III la prezentul regulament pentru fiecare transport de produse de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii.

Articolul 29

Proceduri de urgență

În cazul în care TRACES nu este disponibil, autoritatea competentă a statului membru de origine a produselor de origine animală provenite de la alte animale de acvacultură decât cele vii, care urmează să fie transportate la un alt stat membru, respectă măsurile pentru situații neprevăzute stabilite în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715.

PARTEA IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 30

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 aprilie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN

(1) JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(3) Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (JO L 174, 3.6.2020, p. 211).

(4) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(5) Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei din 30 ianuarie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice (JO L 174, 3.6.2020, p. 345).

(6) Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 al Comisiei din 30 septembrie 2019 de stabilire a normelor privind funcționarea sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale și a componentelor sistemice ale acestuia (Regulamentul IMSOC) (JO L 261, 14.10.2019, p. 37).