(1)

Legislația Uniunii în domeniul sănătății animale a fost actualizată recent prin adoptarea Legii privind sănătatea animală. Regulamentul respectiv, care a intrat în vigoare la 20 aprilie 2016 și care se va aplica începând cu 21 aprilie 2021, a abrogat și a înlocuit aproximativ 40 de acte de bază. De asemenea, el impune adoptarea a numeroase regulamente delegate și de punere în aplicare ale Comisiei, pentru a abroga și a înlocui cele aproximativ 400 de acte ale Comisiei care existau în domeniul sănătății animale înaintea noului cadru juridic instituit prin Legea privind sănătatea animală.

(2)

Condițiile de comercializare au evoluat de la adoptarea primelor norme privind sănătatea animală la nivelul Uniunii, în condițiile creșterii semnificative a volumului comerțului cu animale, materiale germinative și produse de origine animală, atât în interiorul Uniunii, cât și cu țările terțe. În aceeași perioadă, ca urmare a politicilor și normelor Uniunii privind sănătatea animală, în Uniune au fost eradicate anumite boli și în numeroase state membre au fost prevenite sau menținute sub control alte boli. Cu toate acestea, în mai multe rânduri, bolile emergente au reprezentat noi provocări pentru statutul sanitar al animalelor din Uniune, pentru comerț și pentru economia locală din zonele afectate de bolile respective.

(3)

Normele prevăzute în prezentul act le completează pe cele deja stipulate în Legea privind sănătatea animală. Este necesar ca ele să prevadă garanțiile necesare pentru a asigura că transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care intră în Uniune nu prezintă vreun risc pentru sănătatea animalelor deținute și a animalelor sălbatice care ar putea periclita statutul sanitar al Uniunii în ceea ce privește bolile animalelor și care ar putea avea un impact economic negativ asupra sectoarelor implicate.

(4)

Articolul 234 din Legea privind sănătatea animală prevede că, până la adoptarea de acte delegate care conțin cerințe privind sănătatea animală în ceea ce privește o anumită specie și categorie de animale, de materiale germinative sau de produse de origine animală, statele membre, după o evaluare a riscurilor implicate, pot aplica norme naționale dacă acestea respectă anumite cerințe prevăzute în regulamentul respectiv. Prin urmare, introducerea în Uniune a speciilor și a categoriilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care nu intră sub incidența prezentului regulament poate face obiectul unor astfel de norme naționale aplicate de statele membre.

(5)

Normele existente privind sănătatea animală, prevăzute în actele anterioare ale Comisiei referitoare la intrarea animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală în Uniune s-au dovedit eficace, prin urmare, este necesar ca scopul și substanța respectivelor norme deja existente să fie menținute în prezentul regulament, însă este necesar să fie actualizate pentru a ține cont de normele privind o mai bună legiferare, de noul cadru privind sănătatea animală prevăzut în Legea privind sănătatea animală, de noile cunoștințe științifice disponibile, de standardele internaționale și de experiența în aplicarea actelor anterioare ale Uniunii.

(6)

Pentru a evita perturbarea inutilă a comerțului, este necesar ca cerințele privind sănătatea animală referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor ce fac obiectul prezentului regulament să asigure o tranziție ușoară de la cerințele prevăzute în acte preexistente ale Uniunii.

(7)

Legea privind sănătatea animală stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor transmisibile la animale sau la oameni. În special, capitolul 1 al părții V din regulamentul respectiv, care conține normele privind sănătatea animală referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate pentru a completa cerințele privind sănătatea animală care sunt deja menționate în textul său.

(8)

La articolul 229 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală sunt deja menționate cerințele pe care trebuie să le respecte statele membre atunci când permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală. Cerințele se referă la condițiile privind țara terță sau teritoriul terț de origine, la unitatea de origine, la cerințele privind sănătatea animală pe care trebuie să le respecte transporturile în cauză, precum și la certificatul de sănătate animală, la declarații sau la alte documente care trebuie să însoțească transporturile respective.

(9)

În plus, articolul 234 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor de specii și categorii de animale, de materiale germinative și produse de origine animală din țări terțe sau din teritorii ori zone ale acestora trebuie să fie cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute în regulamentul respectiv și în actele delegate adoptate în temeiul acestuia, aplicabile circulației în Uniune a respectivelor specii și categorii de mărfuri. În cazul în care cerințele nu sunt la fel de stricte precum cele din regulament, ele trebuie să ofere garanții echivalente cerințelor privind sănătatea animală prevăzute în partea IV din regulamentul respectiv.

(10)

Articolul 234 alineatul (2) din Legea privind sănătatea animală prevede adoptarea de acte delegate în completarea normelor din regulamentul respectiv, în ceea ce privește cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a speciilor și categoriilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări și teritorii terțe și pentru circulația pe teritoriul Uniunii și manipularea respectivelor mărfuri după intrarea lor în Uniune, pentru a combate eventualele riscuri implicate.

(11)

Articolul 237 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că statele membre pot permite intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală doar dacă transporturile respective sunt însoțite de certificatele de sănătate animală și de declarațiile sau de alte documente necesare în baza regulamentului respectiv. Potrivit articolului 237 alineatul (2) din regulamentul respectiv, certificatul de sănătate animală trebuie să fi fost verificat și semnat de un medic veterinar oficial din țara terță sau din teritoriul terț de origine. În acest context, articolul 237 alineatul (4) din Legea privind sănătatea animală prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate privind derogări de la cerințele referitoare la certificatul de sănătate animală prevăzute la articolul 237 alineatele (1) și (2) din regulamentul respectiv și de a stabili norme prin care se impune ca transporturile în cauză să fie însoțite de declarații sau de alte documente.

(12)

Articolul 239 alineatul (2) din Legea privind sănătatea animală prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate referitoare la norme speciale și la cerințe suplimentare pentru anumite tipuri specifice de intrare în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală și, de asemenea, prevede derogări de la cerințele generale privind sănătatea animală prevăzute la articolul 229 alineatul (1) și la articolul 237 alineatul (1) din regulamentul respectiv și în normele de completare prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolelor 234 alineatul (2) și 237 alineatul (4).

(13)

Normele suplimentare care urmează să fie stabilite în prezentul regulament în temeiul articolului 234 alineatul (2) și al articolului 239 alineatul (2) din „Legea privind sănătatea animală” sunt interrelaționate. Articolul 234 alineatul (2) prevede stabilirea de către Comisie a cerințelor generale pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și produse de origine animală, în timp ce articolul 239 alineatul (2) prevede stabilirea de către Comisie a normelor speciale și a cerințelor suplimentare pentru derogările de la aceste cerințe generale.

(14)

Cerințele referitoare la certificatul de sănătate animală prevăzute la articolul 237 din Legea privind sănătatea animală fac parte din cadrul de norme referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală. Abilitarea acordată Comisiei potrivit articolului 237 alineatul (4) din regulamentul respectiv, de a acorda derogări de la cerințele privind sănătatea animală, face parte din respectivul cadru general de norme.

(15)

Legea privind sănătatea animală conține o serie de definiții. În plus, este necesar ca prezentul regulament să țină cont și de definițiile prevăzute în alte acte ale Uniunii pentru domeniile conexe reprezentate de igiena alimentară și controalele oficiale, cum ar fi definițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Cu toate acestea, în vederea stabilirii cerințelor privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală, este adecvat să se includă definiții specifice, inclusiv definiții pentru anumite categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală. Aceste definiții sunt necesare pentru a clarifica categoriile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care reprezintă un risc pentru sănătatea animală și, prin urmare, fac obiectul cerințelor privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune.

(16)

În interesul menținerii coerenței legislației Uniunii și în funcție de riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea animală, este necesar ca definiția pentru „carne proaspătă” în scopul prezentului regulament să includă definițiile pentru „carne proaspătă”, „carne tocată” și „preparate din carne” prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(17)

În plus, este necesar ca definiția pentru „produse din carne” în scopul prezentului regulament să includă definițiile pentru „produse din carne”, „stomacuri, vezici și intestine tratate”, „grăsimi topite de origine animală” și „extracte din carne” prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Aceasta se datorează faptului că, din punctul de vedere al sănătății animale, toate mărfurile respective reprezintă același risc pentru sănătatea animală și este necesar să facă obiectul acelorași măsuri de atenuare a riscurilor.

(18)

Este necesar ca definiția pentru „carcasă” menționată în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 să fie adaptată pentru a defini „carcasă a unui ungulat”, astfel încât să se facă diferențierea față de „organe”. Aceasta se datorează faptului că cele două mărfuri comportă riscuri diferite din punctul de vedere al sănătății animale, „organele” prezentând un risc mai înalt.

(19)

Este necesar ca „membranele” să fie definite în prezentul regulament, iar definiția respectivă să țină cont de definiția inclusă în glosarul din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE). Este necesar ca definiția să clarifice ce produse de origine animală trebuie să fie considerate membrane și, prin urmare, să fie supuse tratamentelor specifice de atenuare a riscurilor prevăzute în prezentul regulament.

(20)

Articolul 229 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă provin din țări sau din teritorii terțe listate pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 230 alineatul (1) și dacă transporturile îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală prevăzute la articolul 234 și în actele delegate subsecvente. Este necesar ca prezentul regulament să prevadă responsabilitatea autorității competente de a verifica dacă aceste transporturi care intră în Uniune îndeplinesc cerințele respective.

(21)

Articolul 237 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că intrarea în Uniune a transporturilor de specii și de categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări sau teritorii terțe este permisă doar dacă transporturile respective sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț, de declarații, de alte documente sau de toate aceste documente. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să clarifice ce documente sunt necesare în fiecare caz și să prevadă responsabilitatea autorității competente de a verifica dacă respectivele transporturi care intră în Uniune îndeplinesc această cerință generală.

(22)

Informațiile care trebuie incluse în certificatele de sănătate animală, în declarații și în alte documente care însoțesc transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală trebuie să reflecte cu exactitate dacă transporturile respective îndeplinesc sau nu cerințele generale prevăzute în Legea privind sănătatea animală și cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă obligațiile operatorilor responsabili pentru intrarea în Uniune a acestor transporturi și ale autorităților competente ale statului membru de intrare în Uniune în ceea ce privește validitatea documentelor care însoțesc transporturile și eligibilitatea acestor transporturi pentru a intra în Uniune.

(23)

Ținând cont de riscurile pentru sănătatea animală, de exemplu de perioadele de incubație ale bolilor, precum și pentru a evita utilizarea necorespunzătoare a certificatelor privind sănătatea animală, este necesar să se stabilească o limită de timp pentru valabilitatea acestor certificate doar în cazul animalelor și al ouălor pentru incubație. Aceasta deoarece ele determină un risc mai înalt pentru sănătatea animală decât produsele de origine animală, pentru care există posibilitatea să fi fost supuse unor măsuri de atenuare a riscurilor, și decât materialele germinative care sunt transportate înghețate în containere închise și sigilate. Cu toate acestea, întrucât transportul maritim al animalelor vii și al ouălor pentru incubație poate dura mult, este necesar ca perioada de valabilitate a certificatului în acest caz să fie prelungită, cu condiția să fi fost luate anumite măsuri de atenuare a riscurilor.

(24)

Cerințele privind sănătatea animală care trebuie respectate și garanțiile pe care trebuie să le ofere țările și teritoriile terțe, pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, depind de bolile menționate la articolul 5 și în anexa II la Legea privind sănătatea animală și de clasificarea lor, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) din regulamentul respectiv și în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (3). Regulamentul respectiv conține definițiile bolilor din categoriile A, B, C, D și E și prevede că normele pentru prevenirea și controlul bolilor pentru bolile listate menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 trebuie aplicate speciilor listate și grupurilor de specii listate menționate în anexa sa.

(25)

Capitolul 1 din partea II a Legii privind sănătatea animală conține norme privind notificarea și raportarea bolilor pentru a asigura detectarea timpurie și controlul eficace al bolilor în Uniune. Este necesar ca prezentul regulament să specifice detalii privind sistemele de notificare și de raportare care trebuie să existe în țările sau teritoriile terțe pentru a asigura existența unor sisteme echivalente cu cele puse în aplicare în Uniune, inclusiv bolile care este necesară să fie notificabile și raportabile. În acest sens, deși animalele vii pot transmite bolile care reprezintă motivul pentru care specia de care aparțin este listată în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, nu toate produsele de origine animală și materialele germinative obținute de la aceste animale pot transmite toate acele boli. Este necesar ca prezentul regulament să clarifice bolile animalelor care determină preocupări și, prin urmare, care sunt notificabile și raportabile pentru fiecare specie și categorie specifică de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală destinate intrării în Uniune.

(26)

Este necesar ca cerințele privind sănătatea animală menționate în prezentul regulament să se bazeze pe niveluri de protecție diferite față de riscurile pentru sănătatea animală. Diferitele cerințe variază în funcție de faptul că au sau nu legătură cu o țară terță de origine, cu un teritoriu de origine, cu o zonă din țara terță sau din teritoriul respectiv, cu un compartiment din țara terță sau din teritoriu în cazul animalelor de acvacultură, cu unitatea de origine a animalelor sau a produselor de origine animală sau cu unitatea ori cu centrul de colectare a materialelor germinative.

(27)

Supravegherea și trasabilitatea bolilor în cadrul unităților sunt elemente-cheie ale politicii de control al bolilor în Uniune. Este necesar ca prezentul regulament să includă anumite cerințe de bază privind trasabilitatea și vizitele de verificare a sănătății animale în unitățile de origine ale animalelor destinate introducerii în Uniune, precum și în unitatea de origine a animalelor de la care au fost obținute materialele germinative și produsele de origine animală destinate introducerii în Uniune. Este necesar ca aceste cerințe să fie echivalente cu cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 și în actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv.

(28)

În plus, atunci când un anumit tip de unitate care deține animale sau materiale germinative într-o țară terță sau într-un teritoriu terț comportă un anumit risc pentru sănătatea animală, este necesar ca ea să obțină o autorizație specifică din partea autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț respectiv pentru a exporta în Uniune, furnizând garanții echivalente cu cele prevăzute la articolele 92-100 din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru anumite unități din Uniune.

(29)

Este necesar ca transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală destinate intrării în Uniune să nu fie considerate ca reprezentând un risc pentru sănătatea animală în țara sau în teritoriul lor de origine și să nu facă obiectul programelor naționale de eradicare sau al oricăror alte restricții naționale ce au la bază preocupări legate de sănătatea animală.

(30)

Cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală trebuie să asigure o protecție eficace împotriva introducerii și a răspândirii unor boli transmisibile ale animalelor în Uniune. Este necesar ca intrarea respectivelor transporturi în Uniune să nu fie permită din țări terțe sau din teritorii ori zone ale acestora sau, în cazul animalelor de acvacultură, din compartimente ale acestora, în care există cazuri de infecții reprezentând anumite boli listate pentru care Uniunea deține statutul de indemnă de boală și care, prin urmare, prezintă un risc înalt pentru sănătatea animalelor din Uniune.

(31)

Uniunea este cea care are obligația de a evalua dacă o țară terță, un teritoriu terț ori o zonă terță sau, în cazul animalelor de acvacultură, un compartiment de origine, este indemn(ă) de o anumită boală. Este necesar ca evaluarea efectuat de Uniune să țină cont de informații legate de supravegherea bolii, furnizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț în cauză, dar și de normele privind sănătatea animală prevăzute în partea II a Legii privind sănătatea animală și în Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (4). Pot fi necesare condiții specifice pentru anumite boli și circumstanțe, ca măsuri suplimentare de atenuare a riscurilor.

(32)

Statutul de indemn(ă) de o anumită boală al unei țări terțe sau al unui teritoriu ori al unei zone din acestea trebuie să fie stabilit pe baza unor la teste și metode de diagnostic recunoscute la nivel internațional, efectuate conform acelorași standarde și proceduri precum cele aplicate în Uniune.

(33)

Este necesar să se asigure că statutul sanitar al animalelor, al materialelor germinative și al produselor de origine animală destinate să intre în Uniune respectă garanțiile furnizate de țara terță, de teritoriul terț sau de zona terță de origine. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o perioadă minimă de reședință pentru animale în țara terță, în teritoriul terț, în zona terță sau în unitatea de origine și o perioadă minimă fără contact cu mărfuri cu un statut sanitar inferior, înainte de expedierea către Uniune. Este necesar ca durata perioadei minime de reședință să fie stabilită ținând cont de perioada de incubație a bolilor relevante și de destinația și utilizarea preconizată ale animalelor, materialelor germinative și produselor de origine animală.

(34)

În cazul câinilor, al pisicilor și al dihorilor domestici, perioada de reședință nu este necesară, întrucât vaccinarea împotriva rabiei, boala care generează cele mai mari preocupări pentru speciile respective, este obligatorie în toate cazurile. Este necesară exceptarea cailor înregistrați destinați competițiilor, curselor și evenimentelor culturale ecvestre de la anumite cerințe legate de perioada de reședință, dacă ei îndeplinesc garanții suplimentare. Această excepție se acordă pornind de la premisa că acești cai vor prezenta o stare bună de sănătate.

(35)

Statutul sanitar al animalelor, al materialelor germinative și al produselor de origine animală destinate intrării în Uniune poate fi periclitat în timpul transportului de la locul de origine la locul intrării în Uniune dacă ele intră în contact cu animale sau cu produse care nu îndeplinesc aceleași cerințe sau dacă tranzitează țări, teritorii sau zone terțe cu un statut sanitar inferior țării sau teritoriului de origine sau zonei din acestea. Prin urmare, pentru a menține statutul lor sanitar, este necesar să fie aplicate anumite măsuri preventive.

(36)

Pentru a se asigura faptul că spre Uniune sunt expediate doar animale sănătoase, este necesar ca animalele din transporturi să fie supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial, înainte de expediere. Este necesar ca perioada de timp pentru efectuarea acestei inspecții să fie adaptată pentru anumite specii și pentru riscul inerent al acestora.

(37)

Este necesar ca animalele terestre, ouăle pentru incubație și animalele acvatice destinate intrării în Uniune să fie transportate doar prin țări, teritorii sau zone terțe care sunt, de asemenea, listate pentru intrarea în Uniune a acelorași specii și categorii de animale și de ouă pentru incubație sau să fie descărcate doar în astfel de țări terțe sau teritorii. Includerea în listă a respectivelor țări, teritorii sau zone terțe arată că ele dețin garanții privind sănătatea animală echivalente cu cele din țara terță sau teritoriul terț de origine sau din zona acestora.

(38)

Transportul animalelor terestre și al ouălor pentru incubație cu ajutorul aeronavelor sau al vaselor ar putea fi afectat de evenimente neprevăzute, precum probleme mecanice la nivelul mijloacelor de transport, greve în aeroporturi și porturile maritime sau întârzieri neprevăzute. Prin urmare, este adecvat să se prevadă derogări în cazurile în care se pot acorda garanții. Aceasta va permite continuarea transportului de animale terestre și de ouă pentru incubație către Uniune, asigurând, totodată, statutul sanitar al acestor mărfuri și prevenind riscuri suplimentare pentru sănătatea animală.

(39)

În cazul ecvinelor, întrucât transbordările și pauzele în țări nelistate sunt inerente operațiunilor uzuale de transport, este necesar ca acestea să fie permise cu condiția respectării anumitor măsuri preventive.

(40)

Curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport reprezintă o activitate-cheie pentru a preveni riscul de răspândire a bolilor animalelor. În cazul transporturilor de animale vii destinate Uniunii, este necesar ca dezinfectarea și curățarea mijloacelor de transport să fie efectuate imediat înainte de încărcarea animalelor în vederea expedierii către Uniune.

(41)

Operațiunile de colectare a animalelor în țările sau teritoriile terțe de origine pot prezenta riscuri suplimentare pentru statutul sanitar al animalelor destinate intrării în Uniune, deoarece animalele se amestecă și intră în contact cu animale de origini diferite. Prin urmare, este necesar ca numărul, durata acestor operațiuni și speciile care pot fi supuse acestor operațiuni să fie limitate la un nivel minim și la speciile cu sisteme fiabile de trasabilitate.

(42)

Suplimentar față de cerințele generale privind sănătatea animală, este necesar să se prevadă cerințe specifice, ținând cont de riscurile pentru sănătatea animală asociate diferitelor specii și categorii de animale terestre care fac obiectul prezentului regulament.

(43)

Diferite specii de ungulate, astfel cum sunt definite în Legea privind sănătatea animală, sunt listate ca specii susceptibile pentru diferite boli listate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882. De asemenea, bolile listate sunt prevăzute în categorii diferite pentru diferite specii de ungulate în același regulament. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească în mod clar cerințele și garanțiile specifice în ceea ce privește bolile listate pentru diferitele specii și categorii de ungulate.

(44)

Pentru a preveni apariția bolilor de categoria A, de care Uniunea este considerată indemnă, este necesar ca cerința generală pentru țara terță sau teritoriul terț de origine al ungulatelor ori pentru zona din acestea să fie dispunerea de un statut echivalent de indemn(ă) de boală pentru o perioadă de timp care să asigure faptul că intrarea animalelor din țara terță, din teritoriul terț sau din zona terță nu periclitează statutul de indemnă de boală al Uniunii. Pentru bolile de categoria B, pentru care Uniunea are programe obligatorii de eradicare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă măsuri de atenuare a riscurilor în cazul în care țara terță sau teritoriul terț de origine nu este complet indemn(ă) de astfel de boli.

(45)

În situația în care transporturile de ungulate sunt destinate intrării în state membre care au statutul oficial de indemne de boală sau care au un program de eradicare autorizat pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, pentru diareea virală bovină sau pentru infecția cu virusul bolii Aujeszky, este necesar ca transporturile respective să îndeplinească cerințe suplimentare pentru a asigura faptul că animalele nu periclitează statutul sanitar al statelor membre în cauză în ceea ce privește bolile respective.

(46)

În cazul în care ungulatele provin dintr-o unitate izolată și sunt destinate intrării într-o unitate izolată în Uniune, este necesar să fie aplicate norme speciale în ceea ce privește țara terță sau teritoriul terț de origine și cerințe suplimentare privind sănătatea animală. Este necesar ca normele speciale să țină cont de specificitatea respectivelor unități izolate și de condițiile specifice pe care ele le îndeplinesc pentru a fi autorizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine și de autoritatea competentă a statelor membre de destinație.

(47)

Unitatea izolată de origine ar putea să se afle într-o țară terță sau într-un teritoriu terț care nu este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei respective de ungulate. Cu toate acestea, legislația națională și serviciile veterinare din țara terță sau teritoriul terț vor trebui evaluate. În plus, este necesar ca unitatea de origine să îndeplinească cerințe suplimentare în ceea ce privește supravegherea bolilor, supravegherea veterinară, ținerea evidențelor și operațiunile. Pentru a asigura faptul că respectivele garanții pot fi furnizate, este necesar ca prezentul regulament să prevadă condiții specifice pentru autorizarea respectivelor unități izolate de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț. Este necesar să fie întocmită o listă a acestor unități izolate de către statul membru de destinație după o evaluare a riscurilor soldată cu rezultate favorabile, efectuată de autoritatea competentă din statul membru respectiv, pe baza tuturor informațiilor relevante furnizate de unitate în ceea ce privește riscurile implicate pentru sănătatea animală.

(48)

Este necesar ca pentru intrarea în Uniune a păsărilor de curte și păsărilor captive să se aplice cerințe specifice în ceea ce privește sănătatea animală, care să vizeze riscurile specifice pe care le comportă bolile listate relevante pentru animalele respective. Este necesar ca aceste cerințe să țină cont de categoria, de specia și de utilizarea preconizată a păsărilor de curte și păsărilor captive și să asigure o protecție eficace împotriva răspândirii în Uniune a bolilor care ridică preocupări, din țările sau teritoriile terțe.

(49)

Pentru a facilita comercializarea transporturilor de cantități mici de păsări de curte, este necesar să fie stabilite cerințe și derogări specifice pentru transporturile care conțin mai puțin de 20 de păsări de curte, cu excepția ratitelor.

(50)

Ținând cont de activitățile și de riscurile pentru sănătatea animală asociate păsărilor captive, este necesar ca transporturilor de astfel de animale să li se permită să intre în Uniune doar dacă provin din unități autorizate de autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine a păsărilor captive sau dintr-o zonă a lor. Este necesar ca păsările captive să fie plasate în carantină la sosirea lor în Uniune, pentru a se confirma absența oricărei boli care poate determina preocupări.

(51)

În plus, atunci când transporturile de păsări și de ouă pentru incubație sunt destinate unor state membre indemne de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, este necesar ca aceste transporturi să îndeplinească cerințe suplimentare pentru a asigura faptul că ele nu periclitează statutul sanitar al respectivelor state membre în ceea ce privește boala respectivă.

(52)

Infestarea cu gândacul mic de stup (Aethina tumida) este una dintre situațiile care determină cele mai mari preocupări în cazul albinelor. El este, în mare măsură, exotic pentru Uniune, dar s-a răspândit la nivel global în ultimele decenii, creând probleme grave pentru apicultură și putând afecta și bondarii. Acarienii Tropilaelaps (Tropilaelaps spp.) sunt agenți patogeni ai albinelor, cu potențial devastator. Și ei sunt exotici pentru Uniune. În prezent, nu există disponibile tratamente eficace și sigure împotriva acestor dăunători. Dacă acești dăunători pătrund în Uniune prin intermediul transporturilor, ei ar determina un risc pentru sustenabilitatea sectorului apicol și nu numai, putând afecta agricultura și mediul înconjurător, care beneficiază de serviciile de polenizare ale albinelor deținute și sălbatice.

(53)

Ocazional, în Uniune apare loca americană, însă această boală este menținută sub control în ceea ce privește comerțul de albine, în timp ce unele zone din Uniune au fost recunoscute drept indemne de infecția cu acarienii Varroa și sunt protejate prin garanții comerciale suplimentare, al căror scop este acela de a menține siguranța locurilor de destinație din Uniune. Existența unor norme la nivelul Uniunii rămâne în continuare esențială pentru a atenua riscul intrării în Uniune a patogenilor mai sus menționați, astfel cum sunt asociați cu transporturile de albine și de bondari. Prin urmare, este necesar ca astfel de norme să fie prevăzute în prezentul regulament.

(54)

Doar albinele-matcă fără puiet și însoțite de un număr mic de albine însoțitoare într-o singură cușcă pentru albine-matcă pot fi verificate cu ușurință în ceea ce privește infestarea cu gândacul mic de stup sau cu acarieni Tropilaelaps, prin urmare, este necesar ca intrarea albinelor în Uniune să fie limitată la astfel de transporturi.

(55)

În industria horticolă se comercializează frecvent colonii de bondari reproduși și crescuți în unități izolate din punctul de vedere al mediului înconjurător. Având în vedere dotările utilizate în mod uzual, procedurile și containerele închise folosite pentru coloniile expediate, este necesar ca intrarea bondarilor (Bombus spp.) în Uniune să fie permisă doar pentru coloniile reproduse, crescute și ambalate exclusiv în condiții de mediu controlat în unități și care pot fi verificate, pentru a asigura absența gândacului mic de stup.

(56)

Din cauza efectelor sale potențiale asupra oamenilor și animalelor, rabia este boala listată care determină cele mai multe preocupări în Uniune, afectând câinii, pisicile și dihorii domestici. Prin urmare, statele membre trebuie să desfășoare un program obligatoriu de eradicare a infecției cu virusul rabic, în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/689. Pentru a preveni orice posibilitate de introducere a rabiei în Uniune, este necesar ca vaccinarea să fie obligatorie pentru toate transporturile de câini, pisici și dihori domestici care intră în Uniune, ținând cont de disponibilitatea și de eficacitatea vaccinurilor existente împotriva bolii.

(57)

În cazul câinilor destinați intrării într-un stat membru cu statutul de indemn de boală sau care dispune de un program autorizat de eradicare a Echinococcus multilocularis este necesară îndeplinirea unor cerințe suplimentare pentru a asigura protecția statutului respectiv în statele membre în cauză. În acest sens, este necesar ca acestor câini să le fie aplicat un tratament preventiv înainte de a intra în Uniune. Totuși, în situația în care câinii, pisicile și dihorii domestici sunt destinați unei unități izolate din Uniune, este necesar să se aplice norme speciale în ceea ce privește rabia și infestarea cu Echinococcus multilocularis, precum și cerințe suplimentare privind sănătatea animală, ținând cont de particularitățile activităților acestor unități și de condițiile specifice în care sunt ținute animalele în cadrul lor.

(58)

Materialele germinative pot prezenta un risc semnificativ pentru răspândirea bolilor animalelor. Acest aspect este valabil în special în cazul materialului seminal, dar, într-o măsură mai mică, și în cazul ovocitelor și al embrionilor. Întrucât materialele germinative sunt colectate de la sau produse de un număr limitat de animale donatoare, însă sunt utilizate pe scară largă în populația generală de animale, ele pot fi, dacă nu sunt manipulate în mod corespunzător sau dacă nu sunt clasificate cu statutul sanitar corect, o sursă de boală pentru numeroase animale. Astfel de situații au apărut în trecut și au cauzat pierderi economice substanțiale. Prin urmare, este necesară instituirea unor cerințe în materie de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a materialelor germinative provenite de la anumite animale terestre deținute.

(59)

Este necesar ca cerințele pentru intrarea în Uniune a materialelor germinative provenite de la ungulate să aibă la bază cerințele pentru intrarea animalelor vii în Uniune.

(60)

Este necesar ca cerințele specifice pentru unitățile de materiale germinative în care sunt colectate, produse, prelucrate și depozitate materialele germinative provenite de la ungulatele eligibile pentru intrarea în Uniune să le reflecte pe cele stabilite pentru circulația în interiorul Uniunii. Aceeași abordare se aplică în ceea ce privește trasabilitatea și cerințele de sănătate animală pentru materialele germinative.

(61)

Ca urmare a necesității de a deplasa materialele germinative din unități izolate situate în țări terțe la unități izolate situate în Uniune, este necesar ca prezentul regulament să conțină cerințe speciale în materie de trasabilitate și de sănătate animală pentru intrarea respectivă.

(62)

Este necesar ca cerințele privind sănătatea animală în ceea ce privește intrarea ouălor pentru incubație în Uniune să vizeze riscurile în ceea ce privește bolile listate pe care le-ar putea introduce în Uniune diferitele categorii de ouă pentru incubație. Prin urmare, este necesar ca aceste cerințe să corespundă celor pentru intrarea în Uniune a speciilor sau a categoriilor respective de păsări.

(63)

În situația în care ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte sunt destinate intrării în state membre cu statut de indemne de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, este necesar ca ouăle să îndeplinească cerințe suplimentare pentru a asigura faptul că nu periclitează statutul sanitar al respectivelor state membre.

(64)

Produsele de origine animală pot transmite agenți patogeni la animale și la produse. Riscurile pentru sănătatea animală asociat produselor proaspete și crude de origine animală sunt, în mod evident, mai înalte decât cele asociate produselor prelucrate și tratate. Prin urmare, este necesar ca cerințele privind sănătatea animală pentru țara terță sau teritoriul terț de origine al cărnii proaspete, al laptelui crud, al colostrului și al produselor pe bază de colostru să fie mai stricte decât cele pentru produse din carne și produse lactate. Cu toate acestea, este necesar ca tratamentul aplicat respectivelor produse tratate să fie eficace pentru a atenua riscul pe care îl determină ele în funcție de specia de origine a produsului și de țara sau teritoriul de origine.

(65)

Tratamentele de atenuare a riscurilor aplicabile produselor de origine animală ce provin din zonele restricționate stabilite în cazul confirmării bolilor din categoria A în Uniune sunt prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei (5), pe baza cunoștințelor științifice disponibile și a experienței acumulate în aplicarea legislației precedente. Prin urmare, este necesar ca aceleași tratamente de atenuare a riscurilor să se aplice și produselor care provin din țări terțe, din teritorii terțe sau din zone ale acestora și care determină un risc echivalent pentru sănătatea animală.

(66)

Este necesar ca riscurile asociate intrării în Uniune a cărnii proaspete să fie atenuate prin cerințe privind statutul de indemn(ă) de bolile respective al țării terțe sau al teritoriului terț de origine și prin cerințe privind bolile animale vizând animalele vii de la care este obținută carnea, privind expedierea animalelor deținute în vederea sacrificării, privind operațiunile de sacrificare și ucidere și privind operațiunile de manipulare și preparare.

(67)

Carnea proaspătă provenită de la animale terestre se poate obține de la animale deținute, inclusiv de la vânat de crescătorie, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 853/2004, și de la animale sălbatice. Cu toate acestea, în Uniune, carnea obținută de la animale deținute ca animale de producție, în special de la animale aparținând speciilor Bos taurus, Capra hirchus, Ovis aries și Sus scrofa trebuie să fie obținută într-un abator. Prin urmare, pentru a oferi garanții adecvate și echivalente, este adecvat să se excludă respectivele specii de la posibilitatea de a clasifica aceste specii ca vânat de crescătorie sau ca animale sălbatice în situația în care carnea proaspătă destinată intrării în Uniune provine de la ele.

(68)

În situația în care într-o țară terță sau într-un teritoriu terț apare un focar al unei boli animale relevante, data și locul sacrificării animalelor deținute sau data uciderii animalelor sălbatice sau a vânatului de crescătorie sunt esențiale pentru stabilirea riscurilor posibile pentru sănătatea animală asociate animalelor respective și produselor de origine animală obținute de la ele. Prin urmare, este necesar să fie stabilită data sacrificării sau a uciderii, pentru a verifica dacă animalele au fost sacrificate sau ucise într-o perioadă fără focare de boală și atunci când țara terță sau teritoriul terț era listat(ă) drept autorizat(ă) pentru introducerea de carne proaspătă în Uniune.

(69)

Este necesar ca tipul tratamentului ce urmează să fie aplicat produselor de origine animală să fie adecvat riscului pe care îl determină țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea în care este fabricat produsul. Este necesar ca intrarea în Uniune a produselor prelucrate de origine animală care au fost supuse unor tratamente fără eficacitate demonstrată în eliminarea riscurilor asociate bolilor listate ce determină preocupări pentru categoria respectivă de produse de origine animală să fie autorizată doar pentru țările terțe sau teritoriile ori zonele acestora care oferă toate garanțiile privind statutul de indemn(ă) de bolile relevante. În cazul țărilor terțe sau al teritoriilor ori al zonelor acestora care nu oferă toate aceste garanții, este necesar ca intrarea în Uniune a produselor de origine animală să fie permisă doar dacă produsele respective au fost supuse unui tratament specific.

(70)

În unele cazuri, o țară terță sau un teritoriu ori o zonă a acesteia se va aproviziona cu carne crudă pentru fabricarea de produse din carne dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu ori o zonă a acesteia listat(ă) pentru intrarea în Uniune a produselor din carne din specia relevantă care fac obiectul unui tratament specific. În astfel de cazuri, este necesar ca produsul din carne să fie întotdeauna supus celui mai sever tratament specific, pentru a se atenua toate riscurile posibile pentru sănătatea animală.

(71)

Este necesar ca produsele din carne care conțin carne provenită de la păsări de curte dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu ori dintr-o zonă a acesteia în care s-a înregistrat un focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle să fie supuse unui tratament eficace pentru atenuarea riscului în țara terță sau teritoriul terț ori zona din aceasta listat(ă) pentru intrarea în Uniune. Astfel, se poate permite continuarea comercializării înaintea punerii în aplicare a măsurilor de control, precum regionalizarea. Aplicarea imediată a unui tratament de atenuare a riscurilor după un focar reduce riscurile pentru sănătatea animală și, totodată, impactul asupra comerțului.

(72)

În situația în care produsele din carne sunt fabricate din carne proaspătă provenită de la specii diferite, este necesar ca tratamentul aplicat să elimine orice riscuri posibile pentru sănătatea animală. Prin urmare, dacă tratamentul este aplicat înainte de amestecare, este necesar ca diferitelor tipuri de carne proaspătă să li se aplice tratamentul relevant atribuit speciilor de origine a cărnii proaspete. Totuși, dacă tratamentul se aplică după amestecare, este necesar ca produsul final din carne să fie supus tratamentului atribuit ingredientului de carne proaspătă care prezintă cel mai înalt risc pentru sănătatea animală.

(73)

Este necesar ca tratamentele pentru atenuarea riscurilor specifice pentru sănătatea animală asociate introducerii membranelor să fie revizuite și actualizate ținând cont de concluziile și recomandările rezultate din cele mai recente dovezi științifice evaluate de Grupul științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor din cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (6).

(74)

Condițiile pentru intrarea în Uniune a laptelui crud, a produselor lactate, a colostrului și a produselor pe bază de colostru au la bază riscurile pentru sănătatea animală pe care le reprezintă aceste produse. Aceste riscuri sunt legate de țara sau de teritoriul de origine sau de zona din acestea și de specia de animale de la care au fost obținute. Febra aftoasă și infecția cu virusul pestei bovine sunt cele două boli care determină preocupări în cazul laptelui și al colostrului, prin urmare, este necesar ca laptele crud și colostrul să provină doar din țări sau teritorii terțe sau zone ale acestora care sunt indemne de aceste boli. Este necesar ca produsele pe bază de colostru să provină, de asemenea, doar din respectivele țări, teritorii sau zone terțe întrucât nu există tratamente științifice de atenuare a riscurilor care să asigure distrugerea agentului patogen din această categorie de produse.

(75)

Pentru laptele obținut de la Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius, riscul asociat febrei aftoase poate fi atenuat prin aplicarea unor tratamente specifice bine cunoscute de atenuare a riscurilor. Cu toate acestea, întrucât nu se poate asigura eficacitatea unora dintre aceste tratamente pentru produsele lactate provenite de la animale din alte specii decât Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius, este necesar ca ele să fie supuse celui mai sever tratament de atenuare a riscurilor.

(76)

Este necesar ca tratamentele pentru produsele de origine animală să fie efectuate întotdeauna în țara terță sau în teritoriul de origine ori în zona din acestea listat(ă) pentru intrarea acestor produse în Uniune.

(77)

Animalele acvatice din speciile listate sunt uneori transportate pe mare în nave, inclusiv nave cu vivieră, care pot schimba apa în timpul călătoriei. În astfel de cazuri, este necesar ca animalele să fie însoțite, pe lângă certificatul de sănătate, și de o declarație semnată de căpitanul navei în care sunt precizate detaliile porturilor de origine și de destinație și ale oricăror altor porturi vizitate în timpul călătoriei. Este necesar ca această declarație să confirme faptul că animalele din speciile listate aflate la bordul navei nu au fost expuse niciunor condiții care le-ar fi putut afecta starea de sănătate în timpul călătoriei până la destinația finală.

(78)

Animalele acvatice pot intra în Uniune în numeroase scopuri diferite. Având în vedere riscul de boli asociat circulației animalelor vii, este necesar ca astfel de animale care intră în Uniune pentru consum uman să fie tratate ca și cum ar intra în Uniune în scopuri precum creșterea animalelor sau eliberarea în natură. Produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii prezintă un risc mai mic decât animalele acvatice și, prin urmare, măsurile ce trebuie adoptate în ceea ce privește aceste produse care intră în Uniune în vederea prelucrării suplimentare sunt mai puțin riguroase decât cele care se aplică animalelor vii.

(79)

Eliberarea animalelor acvatice în ape naturale este o activitate cu risc înalt dacă animalele respective sunt afectate de o boală listată. Din acest motiv, este necesar ca pentru bolile de categoria A și B în mod specific, țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona sau compartimentul din acestea să fie indemne de respectivele boli atunci când animalele acvatice sunt destinate eliberării în sălbăticie în apele naturale ale Uniunii. În plus, este necesar ca animalele acvatice aduse în Uniune pentru a fi eliberate în ape naturale să provină, în toate cazurile, dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț, dintr-o zonă terță sau dintr-un compartiment terț declarat(ă) indemn(ă) de o boală de categoria C chiar dacă statul membru, zona sau compartimentul de destinație nu este indemn(ă) de boala respectivă.

(80)

În cazul bolilor animalelor acvatice, statele membre pot lua măsuri naționale în temeiul articolului 226 din Legea privind sănătatea animală pentru a limita impactul altor boli decât cele listate pe teritoriul lor. În astfel de cazuri, este necesar ca și transporturile de specii susceptibile la bolile în cazul cărora se aplică măsurile naționale respective să provină din țări terțe, din teritorii, zone sau compartimente ale acestora care sunt indemne de bolile respective.

(81)

Articolul 226 din Legea privind sănătatea animală reflectă aceeași intenție ca articolul 43 din Directiva 2006/88/CE al Consiliului (7), permițând statelor membre să ia măsuri naționale împotriva bolilor nelistate. Prin urmare, este adecvat să se recunoască în continuare lista bolilor și speciile relevante pentru care au fost puse în aplicare respectivele măsuri. Este necesar ca aceste detalii să fie prevăzute în prezentul regulament.

(82)

Anumite norme se aplică în interiorul Uniunii în ceea ce privește înregistrarea și autorizarea unităților de acvacultură. Diferențierea între posibilitatea ca o unitate să fie înregistrată sau nu ori între necesitatea ca ea să fie autorizată sau nu depinde de riscul ei de apariție sau de răspândire a unor boli. Prin urmare, este important ca animalele de acvacultură care intră în Uniune din unități de acvacultură situate într-o țară terță, într-un teritoriu, într-o zonă sau într-un compartiment al ei să provină din unități de acvacultură care sunt evaluate în mod similar. În acest context, este necesar ca astfel de unități să respecte cerințele de înregistrare sau de autorizare care sunt cel puțin la fel de stricte ca și cele prevăzute pentru astfel de unități în Uniune.

(83)

Nu este obligatoriu ca în toate situațiile să se aplice cerința ca animalele acvatice din speciile listate și produsele de origine animală provenite de la animalele respective să provină dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă ori dintr-un compartiment al acesteia care este indemn(ă) de boală. Se pot lua anumite măsuri de atenuare a riscurilor pentru a facilita intrarea în Uniune a animalelor acvatice și a anumitor produse de origine animală provenite de la acestea care nu au această proveniență. Anumite măsuri de atenuare a riscurilor sunt acceptabile pentru animalele acvatice din speciile listate și având în vedere nivelul mai mic de risc asociat unor astfel de deplasări, sunt acceptabile măsuri diferite, mai puțin stricte, de atenuare a riscurilor pentru produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii.

(84)

Măsurile de atenuare care se aplică animalelor acvatice includ transportarea acestora la o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor, la o unitate izolată sau la o unitate de carantină autorizată, după intrarea în Uniune. O serie de alte măsuri de atenuare a riscurilor se aplică moluștelor și crustaceelor din speciile listate care intră în Uniune vii și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 853/2004, dar care prezintă un risc acceptabil din cauza modului în care au fost tratate sau ambalate înainte de expediere sau fiindcă nu sunt destinate depozitării în Uniune, anterior prelucrării.

(85)

Se pot face derogări de la cerințele ca anumite produse de origine animală provenite de la specii de alte animale acvatice decât cele vii să provină dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu, dintr-o zonă ori dintr-un compartiment al acesteia care este indemn(ă) de bolile listate relevante. Măsurile de atenuare a riscurilor care permit desfășurarea acestui tip de comerț pot consta în transportul produselor de origine animală la o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor din Uniune în vederea prelucrării suplimentare sau în asigurarea faptului că produsele de origine animală constau în pești care au fost sacrificați și eviscerați anterior expedierii către Uniune. În ambele cazuri, riscul determinat de produsele de origine animală este evaluat ca fiind neglijabil.

(86)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 stabilește o listă de specii de animale acvatice și de grupuri de specii care prezintă un risc considerabil pentru răspândirea bolilor menționate la articolul 5 și în anexa II la Legea privind sănătatea animală. Lista include, de asemenea, o listă a speciilor-vector care figurează în coloana 4 a tabelului din anexa la regulamentul respectiv. Totuși, multe dintre respectivele specii nu acționează ca vectori în toate circumstanțele. În relație cu circulația, detaliile circumstanțelor în care respectivele specii sunt considerate vectori ai bolilor listate sunt prezentate în anexa XXX la prezentul regulament. În circumstanțele în care animalele acvatice din speciile listate nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi vectori, ele nu sunt vizate de normele stipulate în prezentul regulament. În plus, având în vedere nivelul mai mic de risc prezentat de produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii, măsurile stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește aceste produse nu se aplică speciilor listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(87)

Este necesar ca toate derogările și cerințele de manipulare prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește animalele acvatice din speciile listate și produsele de origine animală provenite de la speciile listate respective, altele decât animalele acvatice vii, să se aplice și speciilor listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 pentru care statele membre au luat măsuri naționale în temeiul articolului 226 din Legea privind sănătatea animală. În mod similar, este necesar ca aceste derogări și cerințe de manipulare să se aplice și anumitor specii susceptibile.

(88)

Este important ca animalele acvatice din speciile listate și apa în care sunt transportate să fie manipulate în mod corespunzător după intrarea în Uniune pentru a se asigura faptul că ele nu au un risc de îmbolnăvire. Manipularea corespunzătoare include asigurarea transportului direct al animalelor la locul de destinație și a faptului că ele nu sunt eliberate sau introduse în alt mod în apele naturale ale Uniunii, unde ar putea determina un potențial risc de boală.

(89)

Totuși, în anumite cazuri, autoritatea competentă de la locul de destinație poate permite eliberarea acestor animale în apele naturale. În toate aceste cazuri, este necesar ca autorității competente să îi revină sarcina de a asigura faptul că eliberarea sau introducerea în apă nu periclitează statutul sanitar la locul eliberării. În plus, chiar dacă apele receptoare nu sunt indemne de o boală specifică de categoria C, este necesar ca animalele care urmează să fie eliberate să fie neafectate de respectiva boală, pentru a asigura un statut sanitar general optim pentru populațiile sălbatice din apele naturale ale Uniunii.

(90)

În ceea ce privește riscul pentru sănătatea animală, este necesar ca toate deplasările în scopul tranzitului prin Uniune să fie considerate deplasări pentru intrarea în Uniune, întrucât ele implică același nivel de risc. Prin urmare, este necesar ca deplasările în scopul tranzitului să îndeplinească toate cerințele relevante pentru intrarea în Uniune. Cu toate acestea, este necesar să fie stabilite derogări și norme speciale privind tranzitul în condiții specifice de atenuare a riscurilor corelate cu locul de origine. Menirea acestor derogări și norme speciale este aceea de a acoperi situațiile în care Uniunea nu este destinația finală a animalelor și a produselor în cauză și de a lua în considerare constrângerile geografice și factorii geopolitici.

(91)

De asemenea, este necesar să fie stabilite derogări și norme speciale pentru tranzitul transporturilor de animale și de produse provenite de la acestea printr-o țară terță sau un teritoriu terț între state membre. Scopul este acela de a acoperi situațiile în care un stat membru impune o astfel de intrare în Uniune.

(92)

În unele cazuri, mărfurile originare din Uniune sunt refuzate de către autoritățile competente ale unei țări terțe sau ale unui teritoriu terț în urma unor controale efectuate la frontierele lor. Este necesar să fie adoptate norme speciale în temeiul articolului 239 din Legea privind sănătatea animală pentru a permite returnarea respectivelor produse pe motiv că au fost produse în conformitate cu legislația Uniunii în domeniul sănătății animale.

(93)

De asemenea, sunt necesare norme speciale pentru returnarea în Uniune a cailor înregistrați după exportul temporar în țări terțe cu scopul de a participa la curse, competiții și evenimente culturale ecvestre.

(94)

În vederea aplicării uniforme a legislației Uniunii privind intrarea în Uniune a animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală și pentru a asigura claritatea și transparența legislației, prezentul regulament ar trebui să abroge Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (8), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 al Comisiei (9), Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei (10), Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (11), Decizia 2007/777/CE a Comisiei (12), Regulamentul (CE) nr. 119/2009 al Comisiei (13), Regulamentul (UE) nr. 28/2012 al Comisiei (14) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei (15).

(95)

Normele din prezentul regulament sunt corelate cu și le completează pe cele din Legea privind sănătatea animală care se aplică începând cu 21 aprilie 2021. Din acest motiv și pentru a facilita aplicarea noului cadru juridic privind sănătatea animală, este necesar ca prezentul regulament să se aplice tot începând cu 21 aprilie 2021,