(1)

Zona euro continuă să se extindă, dar există riscuri interconectate privind perspectivele de evoluție, precum și incertitudini cu privire la viitor. În plus, există riscul unei perioade suplimentare prelungite de creștere redusă și inflație, ca urmare a productivității anemice și a îmbătrânirii populației. În timp ce deviația PIB a devenit pozitivă începând cu 2017 și a fost de 0,7 % din produsul intern brut (PIB-ul) potențial în 2018, se estimează că creșterea potențială va rămâne sub nivelurile din perioada anterioară crizei (3). Inflația de bază a rămas în intervalul 1-1½ % în 2018 și în 2019 și se preconizează că va rămâne la aproximativ 1½ % în 2020 și 2021. Indicatorii pieței forței de muncă continuă să se îmbunătățească, deși într-un ritm mai lent, se estimează o încetinire suplimentară a creșterii ocupării forței de muncă, iar provocările privind calitatea locurilor de muncă persistă. Creșterea salariilor nominale s-a consolidat, ajungând la o creștere de aproximativ 2¼ % în 2018, după ce a rămas timp de mai mulți ani sub 2,0 %, se estimează că va atinge aproximativ 2½ % în 2019 și se preconizează că va reveni la 2¼ % în perioada 2020-2021. În pofida condițiilor bune de pe piața forței de muncă, creșterea salariilor reale a avut un ritm lent și se menține la un nivel scăzut, sub 1 % în 2018, se estimează că va avea aproximativ același nivel în 2019 și se preconizează că va fi de 0,7 % în 2020, respectiv 0,8 % în 2021. Astfel cum se precizează în Raportul privind mecanismul de alertă 2020, adoptat de Comisie la 17 decembrie 2019, se estimează că excedentul de cont curent din zona euro va scădea, rămânând totuși aproape de nivelul său maxim. Statele membre cu deficit și-au redus deficitele de cont curent sau înregistrează un excedent, chiar dacă continuă să înregistreze poziții investiționale internaționale nete (NIIP) negative importante.

În același timp, deși unele state membre și-au redus excedentele de cont curent, ele continuă să înregistreze în mod constant excedente de cont curent ridicate și, prin urmare, NIIP cresc. Dinamica balanței contului curent din zona euro este afectată de scăderea cererii externe, în special în ceea ce privește statele membre orientate spre export cu excedente de cont curent ridicate, care depind foarte mult de cererea externă de export. Dinamica favorabilă a cererii este, de asemenea, importantă, iar statele membre cu excedent mare ar contribui, de asemenea, la reechilibrare prin consolidarea condițiilor care susțin creșterea salariilor, cu respectarea totodată a rolului partenerilor sociali, precum și investițiile publice și private.

(2)

Pentru a spori potențialul de creștere și a asigura în același timp sustenabilitatea socială și de mediu și pentru a stimula convergența reală între statele membre din zona euro, sunt necesare reforme structurale pentru a consolida creșterea durabilă și investițiile în capital tangibil și intangibil, în vederea creșterii productivității. Aceste măsuri ar ajuta în mod special statele membre al căror potențial de creștere este în mod clar mai scăzut decât media zonei euro. Ele ar fi necesare, de asemenea, pentru a împiedica intrarea economiei din zona euro într-o perioadă prelungită marcată de o reducere a creșterii potențiale și a productivității, de o scădere a inflației prețurilor și a creșterii salariilor, precum și de o adâncire a inegalităților. Reformele și investițiile rămân esențiale pentru a asigura reluarea ritmului de creștere în zona euro, să depășească presiunile mai puternice pe termen mediu și lung, cauzate, printre altele, de deteriorarea situației demografice, și să treacă mai ușor către o economie durabilă, precum și pentru a ajuta zona euro și statele sale membre să realizeze obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite.

(3)

Impactul economic al schimbărilor climatice, unul dintre cele mai mari riscuri sistemice cu care se confruntă în prezent economia, sistemele financiare și societățile din lumea întreagă, începe să devină vizibil. Riscurile la adresa economiei mondiale generate de schimbările climatice și, în sens mai larg, de degradarea mediului înconjurător sunt din ce în ce mai prezente, iar acestea vor avea un impact amplu, inclusiv asupra celor mai vulnerabili din societățile noastre. În lipsa unor măsuri adecvate, ar putea exista consecințe negative asupra rezilienței economiilor noastre, asupra incluziunii și asupra potențialului de creștere pe termen lung. În acest context, este esențial să se realizeze investiții și să se creeze condiții de reglementare și financiare care să favorizeze o tranziție ordonată către o economie durabilă. Dacă sunt abordate în mod corect, provocările în materie de mediu și climă reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a revitaliza economia europeană și de a sprijini dezvoltarea durabilă. În acest sens, Comisia a prezentat Pactul verde european drept strategia de creștere a Europei care va include o propunere privind primul act legislativ european privind clima menit să consacre prin lege obiectivul atingerii neutralității climatice până în 2050. În același timp, tranziția către o economie verde va trebui să ia în considerare impactul asupra diferitelor părți ale societății. Investițiile menite să faciliteze trecerea la o economie durabilă vor trebui să fie însoțite de tarifarea carbonului, de o reglementare adecvată în toate sectoarele și de investiții în competențe și măsuri de sprijin pentru tranzițiile profesionale, pentru a garanta faptul că toți cetățenii beneficiază de schimbările tehnologice, în special în sectoarele și regiunile mai puțin dezvoltate în ceea ce privește tranziția digitală și tranziția către o economie verde.

(4)

Mobilizarea fondurilor publice și private pentru investiții în tranziția către o economie verde și digitală poate contribui la sprijinirea creșterii pe termen scurt și la soluționarea provocărilor pe termen lung cu care se confruntă economiile noastre. Revoluția digitală poate prezenta oportunități în ceea ce privește productivitatea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă, însă poate, de asemenea, să dea naștere la provocări, în special pentru lucrătorii mai puțin calificați, care nu dispun de competențele necesare pentru a lucra cu noile tehnologii. Vitezele diferite de tranziție către economia digitală în rândul statelor membre din zona euro ar putea constitui un risc semnificativ în ceea ce privește convergența și stabilitatea macroeconomică. Acest risc ar putea fi agravat de efecte puternice de aglomerare, care de multe ori favorizează orașele mari și dinamica de tip „învingătorul obține totul”, care sunt adesea prezente în domeniul tehnologiilor digitale, ceea ce poate contribui la creșterea inegalităților și poate avea un impact negativ asupra convergenței. Investițiile ar trebui să fie orientate către generarea de cercetare și inovare, dar și către difuzarea mai largă a inovațiilor în întreaga economie.

(5)

O strategie de investiții mai coordonată, însoțită de un efort de reformă mai puternic la nivelul zonei euro, ar fi esențială pentru sprijinirea creșterii durabile și pentru a răspunde provocărilor pe termen lung, cum ar fi tranziția climatică și transformarea tehnologică. Instrumentul bugetar pentru convergență și competitivitate (IBCC) ar oferi sprijin financiar statelor membre din zona euro pentru punerea în aplicare a propunerilor care ar trebui, ca regulă generală, să constea în pachete de reforme și de investiții. InvestEU, care va contribui, de asemenea, la Planul de investiții pentru o Europă durabilă, urmărește, de asemenea, să atragă investiții suplimentare pentru a promova în continuare inovarea și crearea de locuri de muncă în Uniune, inclusiv prin finanțarea infrastructurii durabile. Fondurile politicii de coeziune, care joacă un rol crucial în sprijinirea regiunilor și zonelor noastre rurale, joacă, de asemenea, un rol în tranziția climatică și tehnologică prin promovarea dezvoltării durabile. Banca Europeană de Investiții alocă deja 25 % din totalul finanțărilor pentru investițiile în domeniul climei și și-a anunțat intenția de a dubla procentul respectiv. Pentru a atinge obiectivele de durabilitate ale Uniunii, ar fi esențial să se pună în aplicare proiecte de investiții la nivel național și subnațional care să acopere adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, tranziția energetică, decarbonizarea sau economia circulară. Investițiile în industriile și infrastructura de rețea pot contribui la îmbunătățirea competitivității zonei euro și la încurajarea tranziției către un transport mai durabil. În plus, pentru ca zona euro să fie pregătită să facă față provocărilor viitoare, este esențial să se realizeze, de asemenea, investiții în active necorporale precum cercetarea, dezvoltarea și competențele.

(6)

Efectele expansiunii economice din ultimii ani nu au fost resimțite în mod egal în cadrul statelor membre și între regiuni și statele membre. În timp ce nivelurile venitului disponibil au crescut recent, acestea rămân sub nivelurile din perioada anterioară crizei în mai multe state membre din zona euro. Numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială este în scădere în majoritatea statelor membre și se află în prezent cu 5 milioane sub nivelul maxim din 2012, dar rămâne peste nivelurile din 2008 în zona euro. După o perioadă de accentuare a disparităților, în ultimii ani unele state membre s-au apropiat de țările cu cele mai bune rezultate în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Cu toate acestea, ponderea veniturilor deținute de cei cu cele mai mari niveluri ale veniturilor a crescut ușor în ultimul deceniu, iar între statele membre persistă diferențe mari. Pentru a promova convergența ascendentă în interiorul statelor membre și între acestea, ar fi important să se promoveze politici care să vizeze creșterea atât a eficienței, cât și a echității, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Politicile respective ar conduce la rezultate macroeconomice mai bune, cu beneficii împărțite mai egal în rândul societății în general, care contribuie, de asemenea, la creșterea coeziunii zonei euro.

(7)

Coerența și echilibrul mixului de politici macroeconomice din zona euro, incluzând politicile monetare, bugetare și structurale, constituie elemente esențiale pentru a asigura o creștere economică solidă, favorabilă incluziunii și durabilă și pentru a reacționa în mod eficace în fața unui nivel persistent scăzut al inflației, a deteriorării perspectivelor și a riscurilor pentru creștere pe termen lung. Banca Centrală Europeană menține o politică monetară acomodativă menită să orienteze inflația către obiectivul său pe termen mediu privind inflația, sprijinind în același timp creșterea și crearea de locuri de muncă. Această orientare a politicii monetare trebuie să fie însoțită de o politică bugetară, precum și de reforme structurale în diferite sectoare, inclusiv cele necesare pentru finalizarea arhitecturii uniunii economice și monetare (UEM).

(8)

Coordonarea politicilor bugetare naționale cu respectarea deplină a Pactului de stabilitate și de creștere, luând în considerare marja de manevră bugetară disponibilă și efectele de propagare de la un stat membru la altul, sprijină funcționarea adecvată a UEM. Se preconizează că orientarea bugetară a zonei euro va fi în linii mari neutră, ușor expansionistă în 2020 și 2021. În același timp, politicile bugetare naționale nu sunt diferențiate în mod suficient. Urmărirea unor politici bugetare prudente de către statele membre cu niveluri ridicate ale datoriei publice ar înscrie datoria lor publică pe o traiectorie descendentă, ar reduce vulnerabilitatea la șocuri și ar permite funcționarea deplină a stabilizatorilor automați în cazul unei încetiniri a creșterii economice. Pe de altă parte, stimularea în continuare a investițiilor și a altor cheltuieli productive în statele membre cu o situație bugetară favorabilă ar sprijini creșterea pe termen scurt și mediu, contribuind totodată la reechilibrarea economiei zonei euro. În cazul în care s-ar materializa riscurile de evoluție negativă, răspunsurile din domeniul fiscal ar trebui să fie diferențiate, vizând o orientare mai expansionistă la nivel agregat, dar asigurând totodată respectarea pe deplin a Pactului de stabilitate și de creștere. În măsura în care este posibil, ar trebui să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărei țări și să se evite prociclicitatea. Statele membre ar trebui să fie pregătite să își coordoneze politicile în cadrul Eurogrup.

(9)

Reformele structurale bugetare rămân esențiale pentru îmbunătățirea sustenabilității finanțelor publice, consolidarea potențialului de creștere și asigurarea unor politici bugetare anticiclice eficace în cazul unei încetiniri a creșterii economice. Cadrele bugetare naționale performante, reexaminarea periodică și aprofundată a cheltuielilor și achizițiile publice eficiente și transparente pot consolida eficiența și eficacitatea cheltuielilor publice și pot îmbunătăți credibilitatea și calitatea politicilor bugetare. Îmbunătățirea structurii bugetelor naționale, atât în ceea ce privește veniturile, cât și în ceea ce privește cheltuielile, inclusiv prin transferarea resurselor către investiții publice în contextul unor strategii bine concepute privind investițiile și prin dezvoltarea de instrumente bugetare verzi, ar spori impactul asupra creșterii al bugetelor publice, ar conduce la o creștere a productivității și ar oferi un prim răspuns la provocările urgente pe termen lung ale tranziției către economia verde și către economia digitală. Simplificarea și modernizarea sistemelor fiscale și combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, mai ales prin măsuri împotriva planificării fiscale agresive, ținând seama de discuțiile în curs de desfășurare în Cadrul cuprinzător al Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind chestiunile nesoluționate referitoare la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), sunt esențiale pentru ca sistemele fiscale să devină mai eficiente și mai echitabile. Ușurința cu care se pot transfera resursele mobile în zona euro este una dintre caracteristicile fundamentale ale pieței interne, dar sporește și posibilitățile de concurență fiscală. Prin urmare, coordonarea între statele membre este esențială în ceea ce privește combaterea transferului de profituri și practicile fiscale dăunătoare și evitarea uniformizării generale la nivel inferior în ceea ce privește impozitarea întreprinderilor.

Depunerea de eforturi pentru obținerea unui acord privind o bază fiscală consolidată comună a societăților, precum și a unui acord privind Cadrul cuprinzător al OCDE privind chestiunile nesoluționate referitoare la BEPS în vederea revizuirii repartizării profitului între țări și asigurării unei impozitări efective minime ar putea fi esențiale în acest sens. Sarcina fiscală în zona euro este relativ ridicată și vizează în mod disproporționat forța de muncă, iar impozitele pe proprietate sau taxele de mediu reprezintă o parte foarte mică din veniturile fiscale. Cu toate acestea, impozitele pe proprietate sau taxele de mediu pot fi mai puțin dăunătoare creșterii economice și ofertei și cererii de forță de muncă. O utilizare sporită a taxelor de mediu poate contribui la o creștere durabilă prin stimularea unui comportament mai „verde” din partea consumatorilor și a producătorilor. Impozitarea ar trebui să ia în considerare în mod mai adecvat dimensiunea climatică și să ofere răspunsuri mai coerente la problema emisiilor de dioxid de carbon și a relocării acestora. Promovarea unor acțiuni coordonate la nivel mondial ar spori și mai mult eficacitatea măsurilor respective. Prin urmare, pentru a contribui la tranziția către o economie verde, se va propune promovarea elaborării unor politici bugetare care să favorizeze angajamentele de mediu, precum și o revizuire a Directivei 2003/96/CE a Consiliului (4), împreună cu un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon conform cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), dacă va fi necesar, pentru a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon.

(10)

Reformele structurale și instituționale care sporesc concurența pe piețele de produse, promovează eficiența resurselor, îmbunătățesc mediul de afaceri și calitatea administrațiilor publice, inclusiv eficacitatea sistemului de justiție, sunt importante pentru reziliența statelor membre din zona euro. Structurile economice reziliente și politicile adecvate împiedică efectele semnificative și de lungă durată ale șocurilor asupra veniturilor și a ofertei de forță de muncă, pot facilita funcționarea politicii bugetare și monetare și pot limita divergențele, în special în perioadele de încetinire a creșterii economice, creând condiții mai favorabile pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. O mai bună coordonare și punere în aplicare a reformelor structurale, în special a celor prevăzute în recomandările specifice fiecărei țări, pot să creeze efecte de propagare pozitive între statele membre. În acest sens, consiliile naționale pentru productivitate pot juca un rol important în creșterea gradului de responsabilizare pentru realizarea reformelor și în îmbunătățirea punerii în aplicare. De asemenea, sunt necesare reforme pentru a face față provocărilor urgente pe termen lung, cum ar fi tranziția climatică și transformarea tehnologică. Aprofundarea integrării pieței unice, care s-a dovedit a fi un motor major al creșterii economice și al convergenței între statele membre, poate contribui, de asemenea, la stimularea creșterii productivității.

(11)

Pilonul european al drepturilor sociale stabilește 20 de principii care promovează egalitatea de șanse și accesul la piața forței de muncă, condițiile de lucru echitabile și protecția și incluziunea socială. Acesta este conceput ca un punct de reper pentru a promova convergența în sens ascendent către condiții de muncă și de viață mai bune. Economiile și societățile mai puternice și mai favorabile incluziunii pot, la rândul lor, să stimuleze reziliența Uniunii și a zonei euro. Reformele și investițiile în competențe, în tranzițiile profesionale și în ceea ce privește o protecție socială mai eficace sunt, de asemenea, importante pentru o tranziție justă și echitabilă către o economie verde și digitală. Punerea în aplicare deplină a Pilonului european al drepturilor sociale la toate nivelurile, ținând seama în mod corespunzător de competențele respective, va fi esențială pentru promovarea convergenței ascendente.

(12)

Reformele care sporesc participarea pe piața forței de muncă, care abordează șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată, care promovează crearea de locuri de muncă de calitate, care sprijină tranzițiile reușite pe piața forței de muncă, care reduc segmentarea și care promovează dialogul social pot contribui la stimularea creșterii favorabile incluziunii, la îmbunătățirea rezilienței economice și a stabilizării automate, la reducerea inegalităților și la combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. Sprijinul individualizat pentru tranziția profesională, formarea și recalificarea sunt esențiale pentru a promova reintegrarea la timp a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Politicile active în domeniul pieței forței de muncă ar trebui să fie bine integrate în politicile sociale și să promoveze incluziunea activă pe piața forței de muncă și în societate. Accesul la educație și formare de înaltă calitate pe tot parcursul vieții necesită investiții adecvate pentru a îmbunătăți capitalul uman și competențele, având în vedere, de asemenea, tranziția către o economie verde și digitală. Acest lucru contribuie la îmbunătățirea capacității de inserție profesională, a productivității, a capacității de inovare și a salariilor pe termen mediu și lung, sporind reziliența zonei euro. Legislația privind protecția încadrării în muncă trebuie să prevadă condiții de muncă echitabile și decente pentru toți lucrătorii, în special având în vedere apariția unor forme atipice de încadrare în muncă care creează noi oportunități, dar care generează și noi provocări legate de siguranța locului de muncă și de protecția socială.

Sistemele de protecție socială eficace și sustenabile sunt, de asemenea, esențiale pentru a asigura un venit adecvat și accesul la servicii de calitate. Reformele sistemelor de pensii și politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată pot încuraja în mod semnificativ participarea pe piața forței de muncă, protejând sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor de protecție socială europene. Ar fi util ca reorientarea sarcinii fiscale dinspre forța de muncă să vizeze în special persoanele cu venituri scăzute și cea de a doua persoană care contribuie la venitul familiei. Implicarea partenerilor sociali în reformele privind ocuparea forței de muncă, reformele sociale și economice este esențială pentru consolidarea asumării responsabilității și sprijinirea punerii în aplicare a reformelor. În mod similar, este benefică implicarea organizațiilor societății civile. Este important ca contractele colective de muncă să contribuie la realizarea obiectivelor recomandărilor 1-5, cu respectarea deplină a autonomiei partenerilor sociali.

(13)

Robustețea sectorului financiar din zona euro a crescut de la începutul crizei, deși există în continuare vulnerabilități care trebuie abordate. Nivelurile ridicate de îndatorare ale întreprinderilor și gospodăriilor, la care contribuie favorizarea îndatorării din cadrul a numeroase sisteme fiscale naționale, pot constitui o sursă de risc. Necesitatea de adaptare a modelelor comerciale ale băncilor, mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor și creșterea concurenței din partea altor forme de finanțare continuă să exercite presiuni asupra rentabilității băncilor. S-au înregistrat progrese constante în ceea ce privește reducerea riscurilor, în special cu privire la reducerea creditelor neperformante. Cu toate acestea, acolo unde ponderea creditelor neperformante rămâne ridicată sunt necesare eforturi suplimentare susținute și toate statele membre ar trebui să pună în aplicare politici adecvate pentru a preveni acumularea de credite neperformante. În martie 2018, Comisia a prezentat un pachet de reducere a riscurilor menit atât să faciliteze abordarea creditelor neperformante moștenite, cât și să prevină acumularea lor pe viitor. Ca parte a măsurilor legislative privind creditele neperformante, în aprilie 2019 a fost adoptat Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului (5) care introduce un „mecanism de protecție prudențial statutar” pentru a preveni riscul constituirii insuficiente de provizioane pentru creditele neperformante viitoare; ar trebui realizate progrese suplimentare pentru soluționarea problemei creditelor neperformante, în special progrese cu privire la proiectul de directivă privind piețele secundare ale creditelor neperformante.

S-au înregistrat deja progrese în ceea ce privește îmbunătățirea cadrului existent în materie de combatere a spălării banilor. Cu toate acestea, după cum s-a subliniat în rapoartele Comisiei emise în iulie 2019, Uniunea are nevoie de o abordare mai cuprinzătoare privind combaterea spălării banilor și a finanțării activităților teroriste pentru a remedia deficiențele structurale identificate. Acest lucru necesită, în special, examinarea unor modalități de creștere a gradului de armonizare și de îmbunătățire a supravegherii și a asigurării respectării normelor prin acțiuni la nivelul Uniunii.

(14)

Începând cu 2013, consolidarea uniunii bancare a constituit un angajament prioritar menit să asigure stabilitatea financiară, să reducă fragmentarea financiară și să protejeze creditarea economiei în perioade de criză. Aceasta a continuat să progreseze, inclusiv prin acordul privind cadrul juridic al Mecanismului european de stabilitate (MES) referitor la mecanismul comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție (FUR), dar este necesară o consolidare suplimentară. În acest context, reuniunea la nivel înalt a zonei euro a încredințat Eurogrup sarcina de a continua lucrările care vizează pachetul de reforme privind MES, sub rezerva procedurilor naționale, și de a continua să depună eforturi pe marginea tuturor elementelor care contribuie la consolidarea suplimentară a uniunii bancare, pe o bază consensuală. S-a înființat un grup de lucru la nivel înalt care să desfășoare lucrări în legătură cu o foaie de parcurs pentru începerea negocierilor politice privind un sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS). Este important să se înregistreze progrese pentru ca beneficiile uniunii bancare în ceea ce privește partajarea riscurilor în sectorul privat, stabilitatea financiară și creșterea economică să fie valorificate, reducându-se în același timp oportunitățile de arbitraj între statele membre. În cele din urmă, astfel de progrese ar trebui să asigure suveranitatea financiară și economică a Europei. Acest lucru necesită continuarea fără întârziere a lucrărilor cu privire la toate elementele, inclusiv cele discutate în cadrul Grupului de lucru la nivel înalt privind EDIS, cu același nivel de ambiție. Ar trebui finalizate lucrările referitoare la pachetul de reforme privind MES, inclusiv introducerea unui mecanism comun de sprijin pentru FUR. Mecanismul comun de sprijin pentru FUR ar trebui să devină operațional, iar data acestei operaționalizări ar trebui devansată, cu condiția să se fi făcut suficiente progrese în privința reducerii riscurilor.

Ar trebui să continue lucrările cu privire la soluții de depășire a limitărilor structurii actuale pentru furnizarea de lichidități în procesul de rezoluție. În fine, Comisia și-a respectat angajamentele cu privire la toate acțiunile anunțate în Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital (UPC) din 2015. Cu toate acestea, există în continuare obstacole juridice, fiscale și de reglementare în calea instituirii unei UPC și sunt necesare eforturi reînnoite pentru a depăși aceste obstacole, în special în ceea ce privește normele privind accesul la finanțare și anumite divergențe în materie de insolvență și impozitare, precum și pentru a atinge standarde înalte, eficace și convergente în materie de supraveghere.

(15)

Consolidarea arhitecturii UEM necesită îndeplinirea cu prioritate a acțiunilor identificate în Declarația reuniunii la nivel înalt a zonei euro din 13 decembrie 2019, concomitent cu continuarea discuțiilor privind alte aspecte. Comunicarea Comisiei din 12 iunie 2019 intitulată „Aprofundarea uniunii economice și monetare a Europei: o evaluare a situației la patru ani de la Raportul celor cinci președinți” prezintă situația actuală și rezumă opinia Comisiei cu privire la domeniile în care ar trebui să se concentreze eforturile de reformă pe termen scurt și mediu. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește uniunea economică, ajungându-se la un acord politic privind caracteristicile unui IBCC pentru zona euro. În ceea ce privește dezvoltarea în continuare a MES și revizuirea tratatului MES, s-a ajuns la un acord de principiu, sub rezerva finalizării procedurilor naționale. Nu s-a ajuns la un consens în cadrul Consiliului cu privire la o funcție de stabilizare fiscală pentru zona euro și nici cu privire la reformarea guvernanței zonei euro.

(16)

Aprofundarea UEM ar duce la rezultate macroeconomice mai bune. O UEM incompletă împiedică integrarea financiară. Acest lucru limitează oportunitățile de finanțare a investițiilor atât de necesare pentru a promova o economie favorabilă incluziunii, productivă, durabilă și stabilă. O UEM incompletă împiedică, de asemenea, transmiterea fără probleme a politicii monetare în zona euro și limitează capacitatea Europei de a-și stabili propriul destin economic. Dacă s-ar conveni asupra unei funcții centrale de stabilizare fiscală, aceasta ar completa capacitatea statelor membre din zona euro de a desfășura o politică bugetară anticiclică. Consiliul ia act de intenția Comisiei de a propune un sistem european de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj pentru a proteja mai bine cetățenii în caz de șocuri economice. Consolidarea UEM, completată de politici solide la nivel european și național, este esențială pentru a spori importanța Europei în lume, pentru a consolida rolul internațional al monedei euro și pentru a contribui la o economie mondială deschisă, multilaterală și bazată pe norme. Este important să se poarte în continuare discuții în mod deschis și transparent față de statele membre care nu fac parte din zona euro, cu respectarea deplină a pieței interne a Uniunii.

(17)

Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială au fost consultate cu privire la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și la aspectele sociale din prezenta recomandare,

1.

2.

3.

4.

5.