(1)

Sistemul de resurse proprii ale Uniunii trebuie să asigure resurse adecvate pentru dezvoltarea armonioasă a politicilor Uniunii și să se supună unei discipline bugetare stricte. Evoluția sistemului de resurse proprii poate și ar trebui, de asemenea, să contribuie, în cea mai mare măsură posibilă, la dezvoltarea politicilor Uniunii.

(2)

Tratatul de la Lisabona a introdus modificări ale dispozițiilor referitoare la sistemul de resurse proprii ale Uniunii care permit eliminarea unei categorii de resurse proprii existente și crearea unei noi categorii.

(3)

În cadrul reuniunii din 7 și 8 februarie 2013, Consiliul European a solicitat Consiliului să își continue activitatea pe marginea propunerii Comisiei privind o nouă resursă proprie bazată pe taxa pe valoare adăugată (TVA), cu obiectivul de a asigura o cât mai mare simplitate și transparență a acesteia, de a consolida legătura cu politica Uniunii în materie de TVA și cu încasările reale de TVA, precum și de a asigura tratamentul egal al contribuabililor în toate statele membre.

(4)

În iunie 2017, Comisia a adoptat un document de reflecție privind viitorul finanțelor UE. În cadrul acestuia, Comisia a propus o serie de opțiuni care corelează într-un mod mai vizibil resursele proprii cu politicile Uniunii, în special cu piața unică și cu creșterea durabilă. Conform documentului menționat, la introducerea unor noi resurse proprii ar trebui acordată atenție transparenței, simplității, stabilității și coerenței acestora cu obiectivele de politică ale Uniunii, impactului lor asupra competitivității și asupra creșterii durabile, precum și repartizării lor echitabile între statele membre.

(5)

Actualul sistem de stabilire a resursei proprii bazate pe TVA a fost criticat în repetate rânduri de Curtea de Conturi, de Parlamentul European și de statele membre pentru complexitatea sa excesivă. Prin urmare, Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a concluzionat că este oportun să se simplifice calcularea acestei resurse proprii.

(6)

Pentru o mai bună aliniere a instrumentelor de finanțare ale Uniunii la prioritățile sale de politică, pentru a reflecta mai bine rolul bugetului general al Uniunii (denumit în continuare „bugetul Uniunii”) în funcționarea pieței unice, pentru a sprijini mai bine obiectivele politicilor Uniunii și pentru a reduce contribuțiile statelor membre bazate pe venitul național brut (VNB) la bugetul anual al Uniunii, Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a concluzionat că Uniunea va acționa în următorii ani în direcția reformării sistemului de resurse proprii și va introduce noi resurse proprii.

(7)

Ca un prim pas, ar trebui introdusă o nouă categorie de resurse proprii bazată pe o contribuție națională calculată pe baza deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate. În conformitate cu strategia europeană pentru materialele plastice, bugetul Uniunii poate contribui la reducerea poluării cauzate de deșeurile de ambalaje din plastic. O resursă proprie bazată pe contribuții naționale care sunt proporționale cu greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate din fiecare stat membru va constitui un stimulent pentru reducerea consumului de ambalaje din plastic de unică folosință, va încuraja reciclarea și va stimula economia circulară. În același timp, statele membre vor fi libere să ia măsurile cele mai adecvate pentru realizarea obiectivelor respective, în conformitate cu principiul subsidiarității. Pentru a evita un impact regresiv excesiv asupra contribuțiilor naționale, ar trebui să se aplice un mecanism de ajustare cu o reducere anuală forfetară asupra contribuțiilor statelor membre cu un VNB pe cap de locuitor în 2017 sub media UE. Reducerea ar trebui să corespundă unei valori de 3,8 kilograme înmulțite cu populația din 2017 a statelor membre în cauză.

(8)

Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a menționat că, drept bază pentru resursele proprii suplimentare, Comisia va prezenta în primul semestru al anului 2021 propuneri privind un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon și o taxă digitală, în vederea introducerii acestora cel târziu la 1 ianuarie 2023. Consiliul European a invitat Comisia să prezinte o propunere revizuită privind sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii, extinzându-l eventual la sectorul aviației și la cel maritim. Consiliul European a concluzionat că Uniunea, în cursul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 („CFM 2021-2027”), va acționa în direcția introducerii altor resurse proprii, care pot include o taxă pe tranzacțiile financiare.

(9)

Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a concluzionat că regimul pentru resursele proprii ar trebui să se bazeze pe obiectivele generale de simplitate, transparență și echitate, precum și pe principiul repartizării echitabile a sarcinii. Acesta a concluzionat, de asemenea, că Danemarca, Țările de Jos, Austria și Suedia, precum și, în contextul sprijinului pentru redresare și reziliență, Germania urmează să beneficieze de corecții forfetare la contribuțiile lor anuale bazate pe VNB pentru perioada 2021-2027.

(10)

Statele membre ar trebui să rețină 25 % din cuantumurile resurselor proprii tradiționale colectate de ele, sub formă de costuri de colectare.

(11)

Integrarea Fondului European de Dezvoltare în bugetul Uniunii ar trebui să fie însoțită de o creștere a plafoanelor resurselor proprii stabilite prin prezenta decizie. Este necesar să se prevadă o marjă suficientă între plăți și plafonul resurselor proprii care să ofere certitudinea că Uniunea își poate îndeplini obligațiile financiare indiferent de împrejurări, chiar și în perioadele de criză economică.

(12)

Ar trebui să se mențină o marjă suficientă în cadrul plafoanelor resurselor proprii, pentru ca Uniunea să își poată acoperi toate obligațiile financiare și datoriile contingente scadente în orice an dat. Cuantumul total al resurselor proprii alocate Uniunii pentru a acoperi creditele anuale de plată ar trebui să nu depășească 1,40 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre. Cuantumul total anual al creditelor de angajament înregistrate în bugetul Uniunii ar trebui să nu depășească 1,46 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre.

(13)

Pentru a menține neschimbat cuantumul resurselor financiare puse la dispoziția Uniunii, este necesară ajustarea plafonului resurselor proprii pentru credite pentru plăți și pentru credite de angajament, exprimate ca procent din VNB, în cazul modificării Regulamentului (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), ceea ce determină modificări semnificative ale nivelului VNB.

(14)

Impactul economic al crizei provocate de COVID-19 subliniază importanța asigurării faptului că Uniunea dispune de o capacitate financiară suficientă în eventualitatea unor șocuri economice. Uniunea trebuie să se asigure că dispune de mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele. Sunt necesare resurse financiare de o amploare excepțională pentru abordarea consecințelor crizei provocate de COVID-19, fără a pune o presiune și mai mare asupra finanțelor statelor membre într-un moment în care bugetele lor sunt deja supuse unei presiuni enorme pentru finanțarea măsurilor economice și sociale luate la nivel național în contextul crizei. Prin urmare, ar trebui să se producă un răspuns excepțional la nivelul Uniunii. Din acest motiv, este oportun să fie împuternicită Comisia ca în mod excepțional să împrumute temporar în numele Uniunii de pe piețele de capital o sumă de până la 750 000 de milioane EUR, în prețuri 2018. Un cuantum de maximum 360 000 de milioane EUR, în prețuri 2018, din fondurile împrumutate ar fi utilizat pentru acordarea de împrumuturi și un cuantum de maximum 390 000 de milioane EUR, în prețuri 2018, din fondurile împrumutate ar fi utilizat pentru cheltuieli, ambele cu scopul exclusiv de a aborda consecințele crizei provocate de COVID-19.

(15)

Acest răspuns excepțional ar trebui să abordeze consecințele crizei provocate de COVID-19 și evitarea reapariției acesteia. Prin urmare, sprijinul ar trebui să fie limitat în timp și majoritatea finanțării ar trebui furnizată în perioada imediat următoare crizei, ceea ce înseamnă că angajamentele juridice ale unui program finanțat din aceste resurse suplimentare ar trebui să fie asumate până la 31 decembrie 2023. Aprobarea plăților în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență va fi condiționată de îndeplinirea satisfăcătoare a obiectivelor de etapă și a țintelor relevante stabilite în planul de redresare și reziliență, care va fi evaluată în conformitate cu procedura relevantă prevăzută în regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, care reflectă concluziile Consiliului European din 17-21 iulie 2020.

(16)

Pentru a se suporta obligațiile care decurg din împrumutul preconizat de fonduri, este necesară o majorare extraordinară și temporară a plafoanelor resurselor proprii. Prin urmare, în scopul exclusiv de a acoperi toate datoriile Uniunii care rezultă din împrumuturile sale pentru a face față consecințelor crizei provocate de COVID-19, suma aferentă plafonului pentru creditele de plată și plafonului pentru creditele de angajament ar trebui să fie majorate fiecare cu câte 0,6 puncte procentuale. Împuternicirea Comisiei de a împrumuta fonduri de pe piețele de capital, în numele Uniunii, exclusiv în scopul finanțării măsurilor de abordare a consecințelor crizei provocate de COVID-19, este strâns legată de majorarea plafoanelor resurselor proprii prevăzute în prezenta decizie și, în ultimă instanță, de funcționarea sistemului de resurse proprii ale Uniunii. În consecință, această împuternicire ar trebui inclusă în prezenta decizie. Având în vedere caracterul fără precedent al acestei operațiuni și cuantumul excepțional al fondurilor ce urmează a fi împrumutate, este necesar să existe certitudine în ceea ce privește volumul global al datoriei Uniunii și caracteristicile esențiale ale rambursării acesteia și să se pună în aplicare o strategie de împrumut diversificată.

(17)

Majorarea plafoanelor resurselor proprii este necesară deoarece, în caz contrar, plafoanele nu ar fi suficiente pentru a asigura disponibilitatea resurselor adecvate de care are nevoie Uniunea pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din împuternicirea excepțională și temporară de a împrumuta fonduri. Necesitatea recurgerii la această alocare suplimentară va fi, de asemenea, numai temporară întrucât obligațiile financiare și datoriile contingente relevante vor scădea pe măsură ce fondurile împrumutate vor fi rambursate și împrumuturile vor ajunge la scadență. Prin urmare, majorarea ar trebui să expire atunci când vor fi rambursate toate fondurile împrumutate și când se vor stinge toate datoriile contingente aferente împrumuturilor acordate pe baza acestor fonduri, ceea ce ar trebui să aibă loc cel târziu la 31 decembrie 2058.

(18)

Este necesar ca activitățile Uniunii pentru abordarea consecințelor crizei provocate de COVID-19 să fie semnificative și să se realizeze pe o perioadă relativ scurtă. Împrumutarea de fonduri trebuie să urmeze acest calendar. Prin urmare, noua activitate de împrumutare netă ar trebui să înceteze cel târziu la sfârșitul anului 2026. După 2026, operațiunile de împrumut ar trebui să se limiteze strict la operațiuni de refinanțare, pentru a asigura o administrare eficientă a datoriei. La realizarea operațiunilor printr-o strategie de finanțare diversificată, Comisia ar trebui să utilizeze în mod optim capacitatea piețelor de a absorbi împrumutul acestor fonduri semnificative cu scadențe diferite, inclusiv finanțare pe termen scurt în scopul gestionării numerarului, și să asigure condițiile cele mai avantajoase de rambursare. În plus, Comisia ar trebui să informeze în mod regulat și cuprinzător Parlamentul European și Consiliul cu privire la toate aspectele administrării datoriei sale. După ce sunt cunoscute graficele de plată pentru politicile care urmează să fie finanțate prin împrumut, Comisia va comunica Parlamentului European și Consiliului un calendar de emisiune care conține datele preconizate ale emisiunii și volumele preconizate pentru anul următor, precum și un plan de stabilire a plăților preconizate ale principalului și ale dobânzilor. Comisia ar trebui să actualizeze periodic acest calendar.

(19)

Rambursarea fondurilor împrumutate pentru a oferi sprijin nerambursabil, pentru a oferi sprijin rambursabil prin instrumente financiare sau provizioane pentru garanții bugetare, precum și plata dobânzii aferente datorate ar trebui finanțate din bugetul Uniunii. Fondurile împrumutate care sunt utilizate pentru acordarea de împrumuturi statelor membre ar trebui să fie rambursate utilizând sumele primite de la statele membre beneficiare. Este necesar să se aloce și să se pună la dispoziția Uniunii resursele necesare pentru ca aceasta să fie în măsură să își acopere, în orice an dat și în orice circumstanțe, toate obligațiile financiare și datoriile contingente care decurg din împuternicirea excepțională și temporară de a împrumuta fonduri, în conformitate cu articolul 310 alineatul (4) și cu articolul 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(20)

Cuantumurile care nu sunt utilizate pentru plata dobânzilor, astfel cum fuseseră prevăzute, vor fi utilizate pentru rambursări anticipate înainte de sfârșitul CFM 2021-2027, cu un cuantum minim, și pot fi majorate peste acest nivel, cu condiția să fi fost introduse noi resurse proprii după 2021, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al treilea paragraf din TFUE. Toate datoriile care decurg din împuternicirea excepțională și temporară de a împrumuta fonduri ar trebui rambursate integral până la 31 decembrie 2058. Pentru a se asigura gestionarea bugetară eficientă a creditelor necesare pentru acoperirea rambursării fondurilor împrumutate, este oportun să se prevadă posibilitatea ca angajamentele bugetare subiacente să fie defalcate în tranșe anuale.

(21)

Graficul rambursărilor ar trebui să respecte principiul bunei gestiuni financiare și să acopere volumul integral al fondurilor împrumutate prin împuternicirea Comisiei, în vederea obținerii unei reduceri constante și previzibile a datoriilor în cursul întregii perioade. În acest scop, sumele datorate de Uniune într-un an dat pentru rambursarea principalului ar trebui să nu depășească 7,5 % din cuantumul maxim de 390 000 de milioane EUR pentru cheltuieli.

(22)

Având în vedere caracterul excepțional, temporar și limitat al împuternicirii Comisiei pentru a împrumuta fonduri pentru abordarea consecințelor crizei provocate de COVID-19, ar trebui să se clarifice faptul că Uniunea nu ar trebui să utilizeze, ca regulă generală, fondurile împrumutate de pe piețele de capital pentru finanțarea cheltuielilor operaționale.

(23)

Pentru a se asigura că Uniunea este întotdeauna în măsură să își îndeplinească în timp util obligațiile juridice față de terți, prezenta decizie ar trebui să prevadă norme specifice de autorizare a Comisiei, în perioada majorării temporare a plafonului resurselor proprii, să solicite statelor membre să pună la dispoziție în mod provizoriu lichiditățile relevante dacă creditele autorizate înregistrate în bugetul Uniunii nu sunt suficiente pentru a acoperi obligațiile care decurg din împrumut, legate de respectiva majorare temporară. Comisia ar trebui, ca ultimă soluție, să poată solicita lichidități numai în cazul în care nu poate genera lichiditățile necesare prin activarea altor măsuri de gestionare activă a numerarului, inclusiv, dacă este necesar, prin recurgerea la o finanțare pe termen scurt pe piețele de capital, pentru a asigura respectarea la timp a obligațiilor Uniunii față de creditori. Este necesar să se prevadă că aceste solicitări ar trebui anunțate de Comisie statelor membre cu suficient timp înainte și ar trebui să fie strict proporționale cu veniturile bugetare estimate ale fiecărui stat membru și, în orice caz, ar trebui să fie limitate la cota acestora din plafonul majorat temporar al resurselor proprii, și anume 0,6 % din VNB-ul statelor membre. Cu toate acestea dacă un stat membru nu onorează, integral sau parțial, o solicitare în timp util sau dacă acesta notifică Comisiei că nu va putea onora solicitarea, Comisia ar trebui totuși să fie autorizată, cu titlu provizoriu, să facă solicitări suplimentare către alte state membre, pe o bază proporțională. Este oportun să se prevadă o sumă maximă pe care Comisia o poate solicita anual unui stat membru. Se așteaptă din partea Comisiei prezentarea propunerilor necesare în scopul înregistrării cheltuielilor acoperite de valoarea lichidităților puse la dispoziție provizoriu de statele membre în bugetul Uniunii pentru a se asigura că respectivele resurse sunt luate în considerare cât mai devreme posibil în scopul creditării de resurse proprii în conturi de către statele membre, și anume în conformitate cu cadrul juridic aplicabil și astfel pe baza cheilor VNB respective și fără a se aduce atingere altor resurse proprii și altor venituri.

(24)

În temeiul articolului 311 al patrulea paragraf din TFEU, se va adopta un regulament al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii. Respectivele măsuri ar trebui să includă dispoziții de natură generală și tehnică, care sunt aplicabile tuturor categoriilor de resurse proprii. Măsurile respective ar trebui să includă norme detaliate pentru calcularea și includerea în buget a soldului, precum și dispoziții și măsuri necesare pentru controlul și supravegherea colectării resurselor proprii.

(25)

Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare numai după ce a fost aprobată de toate statele membre, în conformitate cu normele constituționale ale acestora, respectându-se astfel pe deplin suveranitatea națională. Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a luat act de intenția statelor membre de a proceda la aprobarea prezentei decizii cât mai curând posibil.

(26)

Din motive de coerență, de continuitate și de securitate juridică, este necesar să se prevadă dispoziții care să permită o tranziție armonioasă de la sistemul introdus prin Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (3) la sistemul prevăzut în prezenta decizie.

(27)

Decizia 2014/335/UE, Euratom ar trebui abrogată.

(28)

În sensul prezentei decizii, toate sumele monetare ar trebui să fie exprimate în euro.

(29)

Având în vedere necesitatea de a permite de urgență împrumuturi în vederea finanțării măsurilor care abordează consecințele crizei provocate de COVID-19, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în prima zi a primei luni care urmează primirii ultimei notificări privind finalizarea procedurilor de adoptare a prezentei decizii.

(30)

Pentru a asigura tranziția la sistemul revizuit de resurse proprii și pentru ca prezenta decizie să coincidă cu exercițiul financiar, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021,