(1)

La 15 martie 2012, Comisia a primit o plângere din partea întreprinderii Datenlotsen Informationssysteme GmbH (denumită în continuare „Datenlotsen” sau „reclamantul”), în care se susținea că granturile directe și scutirile fiscale acordate întreprinderii publice Hochschul-Informations-System GmbH (denumită în continuare „HIS”) au constituit ajutor de stat în sensul articolului 107 din tratat, fiind astfel incompatibile cu piața internă.

(2)

Prin scrisoarea din 23 decembrie 2015 (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”), Comisia a informat Germania că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat cu privire la măsură.

(3)

La 4 martie 2016, decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2), părțile interesate fiind invitate să își prezinte observațiile cu privire la măsură. Decizia de inițiere a procedurii a fost trimisă reclamantului la 13 ianuarie 2016. Germania a răspuns la decizia de inițiere a procedurii prin scrisoarea din 23 februarie 2016.

(4)

Comisia a primit observații de la părțile interesate între 16 martie și 4 mai 2016. Prin scrisoarea din 24 mai 2016, observațiile respective au fost trimise Germaniei, care a transmis punctele sale de vedere cu privire la acestea prin scrisoarea din 19 iulie 2016.

(5)

Comisia a solicitat informații suplimentare din partea Germaniei la 4 aprilie și 9 noiembrie 2017, la 16 martie 2018, precum și la 11 februarie, 4 aprilie și 5 iunie 2019. Germania a răspuns la 6 aprilie și 21 noiembrie 2017, la 18 aprilie 2018, precum și la 22 februarie, 17 aprilie și 5 iulie 2019.

(6)

Reclamantul a transmis informații suplimentare privind măsurile la 4 noiembrie 2016 și la 9 februarie, 31 mai și 5 octombrie 2017.

(7)

HIS a fost înființată în 1969 de fundația Stiftung Volkswagenwerk, ca organizație fără scop lucrativ. În 1976, guvernul federal („Bund”) și landurile au achiziționat toate acțiunile (3) în HIS și le-au păstrat până la transformarea acesteia într-o societate cooperativă (4) (a se vedea considerentul 15). Obiectivul HIS a fost de a sprijini instituțiile de învățământ superior și autoritățile competente în eforturile lor de a-și îndeplini în mod rațional și eficient din punctul de vedere al costurilor rolul care le revine în învățământul superior.

(8)

HIS a desfășurat activități fără scop lucrativ (5), deși, în 1976, a fost înregistrată ca o societate cu răspundere limitată de drept privat („GmbH”). Actele sale de înființare au fost acordul de consorțiu („Konsortialvertrag”), acordul contractual între guvernul federal și landuri, care definea modalitățile de colaborare și obligațiile proprietarilor HIS, precum și statutul („Satzung”). Obiectivele și parametrii operațiunilor anuale au fost stabiliți în programele de lucru/planurile de afaceri anuale („Arbeitsprogramme”/„Wirtschaftsplan”).

(9)

Potrivit statutului, consiliul de supraveghere este format din membri numiți de landuri, conferința rectorilor din instituțiile de învățământ superior (o asociație care reunește universități și instituții de învățământ superior din Germania care sunt publice sau recunoscute de stat) și autoritățile federale.

(10)

Printre obiectivele HIS s-au numărat introducerea și implementarea sistemelor de informații necesare pentru gestionarea instituțiilor de învățământ superior (6).

(11)

Potrivit acordului de consorțiu și statutului, părțile contractuale (guvernul federal și landurile) s-au angajat să acopere împreună nevoile de resurse ale HIS, finanțarea urmând a acoperi nevoile materiale ale HIS, în măsura în care aceste activități nu generau venituri suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor aflate în responsabilitatea HIS.

(12)

Următoarele procese administrative erau sprijinite în mod continuu de produsele HIS: gestionarea candidaturilor și a înmatriculărilor, gestionarea dosarelor studenților, gestionarea examenelor și gestionarea personalului și a locurilor de muncă. Sistemele IT ale HIS [de exemplu, noua generație de programe informatice „HISinOne” (7)] sunt utilizate în peste 200 de instituții publice și religioase de învățământ superior din Germania (8).

(13)

Scopul înființării HIS a fost de a garanta, pe termen lung, o gamă de servicii care să fie disponibile în mod continuu și care să nu vizeze maximizarea profitului, ci să fie axate exclusiv pe cerințele învățământului superior în sectorul tehnologiei informațiilor pentru învățământul superior. Pentru a facilita furnizarea acestei varietăți de servicii, de la înființarea sa, HIS a primit constant subvenții din partea statului, sub forma granturilor directe. Fiind o organizație fără scop lucrativ/de interes public, HIS a fost scutită, de asemenea, de la plata impozitului pe profit („Körperschaftsteuer”) (9) și a impozitului comercial („Gewerbesteuer”) (10).

(14)

Inițial, HIS și-a furnizat produsele și serviciile universităților în mod gratuit, dar, în 1997, a început să impună taxe pentru instituțiile publice de învățământ superior, nemodificând, totuși, natura în sine a finanțării, care era, de fapt, o finanțare a pierderilor. În 2003, finanțarea a fost modificată din nou, taxele fiind transformate în prețuri stabilite de consiliul de supraveghere. Aceasta a dus la o cofinanțare semnificativă a activităților HIS de către universități, care a crescut de la 35,7 % în 2002 la 74,1 % în 2013. La 16 septembrie 2013, HIS a separat în mod oficial domeniul dezvoltării învățământului superior de cel al cercetării din învățământul superior, pe care le-a transferat unei instituții independente finanțate de guvernul federal și de landuri. Serviciile de asistență IT pentru învățământul superior au fost păstrate de HIS IT. În continuare, denumirea „HIS IT” va fi utilizată și în legătură cu perioada de timp anterioară anului 2013, pentru a indica cifrele aferente operațiunilor sau pentru a face referire la alte aspecte legate în mod specific de activitățile IT ale HIS.

(15)

Începând cu 28 ianuarie 2014, HIS a fost transformată într-o societate cooperativă („Genossenschaft” și redenumită „HIS eG”). Germania a confirmat că, începând cu 1 ianuarie 2014, HIS nu a mai primit granturi directe. HIS eG este finanțată de membrii săi. Toate landurile (anterior acționari ai HIS) sunt membri ai HIS eG, iar universitățile publice pot deveni membri ai societății cooperative. La înscrierea în societatea cooperativă, fiecare membru este obligat să plătească cel puțin o acțiune în valoare de 5 000 EUR, numărul maxim de acțiuni ce pot fi achiziționate fiind de 10. Membrii trebuie să plătească și o cotizație anuală de membru și, în plus, universitățile care fac parte din societatea cooperativă plătesc o taxă pentru serviciile pe care HIS eG le furnizează. Doar membrii pot beneficia de serviciile HIS eG.

(16)

Datenlotsen, reclamantul, este o întreprindere germană care desfășoară operațiuni pe piața sistemelor IT pentru universități din 1993. Potrivit propriilor sale informații, printre clienții Datenlotsen se numără peste 70 de universități din Germania, Austria și Elveția, iar întreprinderea furnizează programe informatice integrate și asistență în domeniul IT pentru gestiunea campusurilor universitare. Produsul său emblematic este „CampusNet”.

(17)

Potrivit reclamantului, până la 31 decembrie 2013, finanțarea ilegală din partea statului a permis HIS să ofere programe informatice universităților publice și private din Germania și din alte țări fără a impune o taxă de licență, precum și să ofere servicii de asistență pentru programe informatice sub prețul pieței, ceea ce a subminat concurenții și, în general, a împiedicat dezvoltarea pieței de software în Germania. Aparent, serviciile oferite de HIS concurau cu serviciile comerciale ale reclamantului. Reclamantul afirmă că finanțarea anuală din partea statului constituie ajutor de operare nenotificat (11), de care HIS a beneficiat aproape 40 de ani.

(18)

Reclamantul a subliniat, de asemenea, că HIS a făcut obiectul unor scutiri fiscale, în special, scutiri în temeiul Legii privind impozitul pe profit, al Legii privind impozitul comercial și taxa pe valoarea adăugată.

(19)

În plus, reclamantul a formulat unele acuzații cu privire la ajutorul de stat în beneficiul HIS eG. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în mod explicit în considerentul 16 din decizia de inițiere a procedurii, respectivele acuzații nu fac parte din procedura oficială de investigare a acestei probleme privind ajutorul de stat și, prin urmare, nu vor fi abordate în prezenta decizie.

(20)

Germania a susținut că măsurile nu au constituit ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În primul rând, HIS nu era o „întreprindere”, ci mai degrabă, o parte dintr-o „organizație de stat/organizație internă” în domeniul educației, iar activitățile sale erau în general de natură neeconomică. În al doilea rând, activitățile HIS ar fi în concordanță cu misiunile statului în domeniul educațional, care includ furnizarea de resurse umane, financiare și organizaționale universităților.

(21)

În plus, Germania a susținut că HIS, prin finanțarea primită de la stat, nu a beneficiat de un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, întrucât orice avantaj „i-a revenit în totalitate Germaniei prin intermediul universităților subvenționate de stat”. De asemenea, Germania a explicat că decizia de a grupa toate operațiunile în domeniul IT destinate universităților publice într-o singură entitate a fost rațională din punct de vedere economic și în conformitate cu condițiile de piață.

(22)

Cu titlu subsidiar, autoritățile germane au susținut că finanțarea anuală din partea statului

(23)

În cele din urmă, Germania a afirmat că finanțarea directă din partea statului (finanțarea deficitului prin plata granturilor directe) a fost eliminată începând din 31 decembrie 2013. În ceea ce privește presupusele măsuri fiscale, Germania a susținut că scutirile au fost acordate ca urmare a aplicării corecte a legislației fiscale germane.

(24)

În decizia sa de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la faptul că granturile directe și măsurile fiscale de care a beneficiat HIS până la 31 decembrie 2013 (13) au constituit ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat și că, în cazul în care se stabilește acest lucru, ajutorul poate fi considerat ajutor existent compatibil.

(25)

În ceea ce privește existența ajutorului de stat, în decizia de inițiere a procedurii s-au exprimat îndoieli în ceea ce privește existența unei serii de elemente necesare pentru a concluziona că măsurile nu au constituit ajutor de stat.

(26)

În primul rând, Comisia și-a propus să stabilească dacă HIS a fost sau nu o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Mai exact, Comisia a pus sub semnul întrebării faptul că activitățile HIS erau de natură neeconomică pe baza faptului că: 1. HIS era un instrument utilizat în cadrul structurii „interne” a statului în domeniul educației (14); sau 2. că activitatea HIS, mai exact, furnizarea de programe informatice universităților, era strâns legată de efectuarea unei misiuni de interes public a statului (15)„prin natura sa, obiectivul și normele la care [era] supusă” (16). În hotărârea din cauza Compass-Datenbank, Curtea a constatat că activitatea de colectare de date referitoare la întreprinderi, în temeiul obligației acestora de a declara date, indisociabilă de colectarea și păstrarea respectivelor date, a reprezentat o activitate neeconomică (17). Comisia a exprimat îndoieli cu privire la caracterizarea activităților HIS ca activități neeconomice având în vedere faptele următoare:

(27)

În al doilea rând, în decizia de inițiere a procedurii s-a ridicat problema unui potențial avantaj selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, acordat HIS prin granturile directe, întrucât este posibil ca finanțarea din partea statului de care a beneficiat HIS să nu fi revenit integral statului (prin intermediul universităților). În decizia de inițiere a procedurii s-a afirmat că este posibil ca granturile directe acordate HIS să nu fie în conformitate cu principiul operatorului economic privat în economia de piață.

(28)

În decizia de inițiere a procedurii au fost exprimate îndoieli care au vizat să stabilească dacă scutirile fiscale acordate HIS au oferit HIS un avantaj selectiv de care alte întreprinderi cu un obiectiv de interes public, fără scop lucrativ, care desfășurau o activitate economică, nu ar fi beneficiat. Pe scurt, Comisia a ridicat problema dacă scutirile în cauză au fost corect aplicate în cazul HIS.

(29)

În al treilea rând, Comisia a exprimat îndoieli legate de îndeplinirea condițiilor aferente SIEG, având în vedere că contractele și alte dispoziții legale aplicabile activității HIS nu ar fi reprezentat o „încredințare”, precum și că nu s-a stabilit în prealabil niciun mecanism pentru evitarea supracompensării, astfel cum se impune în hotărârea Altmark (18) pentru constatarea faptului că măsurile nu au constituit ajutor de stat.

(30)

Comisia a considerat că, în cazul în care măsurile ar constitui ajutor de stat, acestea ar denatura, cel mai probabil, concurența sau, cel puțin, ar amenința să denatureze concurența. În plus, nu s-a putut exclude un efect asupra schimburilor comerciale între statele membre.

(31)

În cazul în care s-ar stabili existența ajutorului de stat, Comisia a exprimat îndoieli în ceea ce privește posibilitatea ca măsurile în cauză să fie considerate ajutor existent în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat și al articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589, astfel cum a afirmat Germania.

(32)

Germania a afirmat că finanțarea anuală primită de HIS, ca schemă, trebuie să fie considerată ajutor existent deoarece, la momentul în care a fost acordată (în 1976), nu exista nicio piață pentru produsele și serviciile furnizate de HIS și, prin urmare, finanțarea anuală nu putea constitui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia a considerat că este posibil ca după înființarea HIS să fi apărut o piață pentru produsele și serviciile IT în cauză în sensul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (a se vedea considerentul 91 din decizia de inițiere a procedurii) și, prin urmare, este posibil ca HIS să fi beneficiat de ajutor de stat de la apariția acestei piețe. Cu toate acestea, în decizia de inițiere a procedurii s-a menționat că Germania nu a furnizat suficiente dovezi pentru a demonstra că nu exista o piață în 1976, atunci când activitățile HIS erau deja în curs de desfășurare. Pe lângă dovezile menite să demonstreze faptul că nu exista nicio piață la începutul perioadei de referință, Germaniei i s-a solicitat să demonstreze că schema nu a făcut obiectul unor modificări semnificative de când a devenit ajutor de stat. Comisia a menționat că modificările aduse unui instrument de finanțare pot fi considerate semnificative dacă elementele sale principale sunt modificate, cum ar fi natura beneficiului, obiectivul urmărit de măsură, temeiul său juridic, gama întreprinderilor beneficiare sau sursa finanțării.

(33)

În ceea ce privește compatibilitatea presupuselor măsuri de ajutor, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea acestora cu piața internă pe baza orientărilor aplicabile, a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (19), a Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (20) sau direct în temeiul dispozițiilor articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(34)

Pe lângă observațiile din partea reclamantului și a Germaniei, Comisia a primit 42 de seturi de observații, în principal din partea instituțiilor publice de învățământ superior care utilizează programele informatice ale HIS, dar și din partea unor subcontractanți mai mici, care depind de arhitectura deschisă a produselor HIS pentru afacerile lor. În plus, au trimis observații și doi furnizori de programe informatice italieni.

(35)

Cu excepția celor două întreprinderi italiene, părțile interesate au subliniat legătura strânsă dintre funcționalitatea produselor și serviciilor HIS și sistemul universitar în ansamblu.

(36)

Sistemul universitar necesita dezvoltarea unor soluții IT specifice, adaptate nevoilor specifice instituțiilor publice de învățământ superior. S-a subliniat că soluțiile IT au fost dezvoltate și personalizate în timp, în strânsă cooperare între HIS și părțile care au trimis observații. De la înființarea sa în 1976, a existat o legătură strânsă între activitățile HIS și învățământul public. Inițial, la mijlocul anilor 1970, HIS a început să dezvolte programe informatice pentru departamentele administrative individuale ale universităților. Această activitate presupunea soluții pentru diferite domenii administrative care nu erau totuși interconectate. La sfârșitul anilor 1980, prin HIS-GX a fost dezvoltată prima soluție integrată de gestiune a campusurilor universitare. Deși produsele și tehnologiile s-au schimbat în timp, HIS a avut întotdeauna funcționalități similare, cum ar fi, de exemplu, sprijin în ceea ce privește candidaturile și admiterea studenților, gestiunea administrativă a studenților, a foștilor studenți, a examenelor și a cursurilor (21).

(37)

Mai multe părți au subliniat că sursa deschisă și modelul de date ale HIS au permis universităților să dezvolte în continuare produse software în funcție de cerințele utilizării locale. În general, părțile interesate au fost de părere că produsele software vizate erau foarte specializate și personalizate în vederea îndeplinirii funcțiilor specifice din cadrul sistemului universitar din Germania.

(38)

De asemenea, mai multe părți interesate au subliniat că activitățile HIS nu au avut un efect de blocare a pieței. O mare majoritate a respondenților au considerat că piața pentru soluțiile software pentru sectorul învățământului superior din Germania s-a dezvoltat în ultimii 12-14 ani, mai exact, din 2005/2007. Totuși, un grup mai mic a indicat că piața apăruse deja în 1990, deși cu un portofoliu semnificativ mai mic decât portofoliul HIS. Este de necontestat faptul că existau încă de atunci furnizori pentru cel puțin anumite părți ale aplicațiilor de gestiune a universităților, precum și că universitățile au avut libertatea de a selecta unul sau mai mulți furnizori. Cu toate acestea, respondenții au menționat că nici în prezent nu există o piață complet dezvoltată, întrucât nu există niciun furnizor care să poată furniza toată gama de servicii pe care le furnizează HIS.

(39)

Numeroși respondenți au subliniat, de asemenea, că, în cazul în care HIS ar intra în faliment ca urmare a procedurii privind ajutorul de stat (pe baza unui scenariu de recuperare a ajutorului), acest lucru ar perturba în mare măsură sistemul universitar public din Germania. Costurile schimbării furnizorului sunt estimate a fi enorme, iar acest lucru ar implica o perioadă de timp semnificativă (cel puțin 24 de luni sau chiar 8-10 ani). De asemenea, dispariția HIS ar diminua concurența de pe piață, întrucât natura programelor cu sursă deschisă ale HIS are, de fapt, un efect de stimulare a concurenței. În general, instituțiile publice de învățământ superior din Germania care au trimis observații au considerat că modul în care HIS furnizează soluții interne/proprii pentru desfășurarea activității lor administrative de bază este satisfăcător și trebuie menținut.

(40)

Cele două întreprinderi din Italia s-au arătat critice față de sistem și au considerat că HIS a beneficiat de ajutor de stat incompatibil. Acestea au comparat sistemul de sprijin al HIS cu situația din Italia, pe care au criticat-o, de asemenea, pentru că implica ajutor de stat pentru un anumit furnizor italian de programe informatice pentru universități. Una dintre întreprinderi a subliniat și că jurisprudența, în special hotărârea Comisia/Italia, precizează că, în contextul furnizării de programe informatice pentru administrația generală a statului, „conceperea, programarea și operarea sistemelor de prelucrare a datelor sunt de natură tehnică și, prin urmare, nu sunt legate de exercitarea autorității publice” (22).

(41)

Reclamantul subliniază că clasificarea unei entități drept întreprindere se face întotdeauna în funcție de activitățile individuale. Nici statutul entității în temeiul dreptului național, nici obiectivul său legat de obținerea de profit nu sunt relevante.

(42)

Reclamantul afirmă că decizia de inițiere a procedurii a pus sub semnul întrebării statutul de întreprindere al HIS pe baza hotărârii Compass-Datenbank (23). În hotărârea respectivă, Curtea de Justiție a stabilit că punerea datelor companiilor la dispoziția publicului de către stat nu reprezintă o activitate economică, deoarece este indisociabilă de colectarea datelor în cauză, care face parte din prerogativele de putere publică a statului („hoheitliche Befugnisse”) (24). Potrivit reclamantului, contextul factual în cazul de față este diferit de cel din hotărârea Compass-Datenbank. Hotărârea Compass-Datenbank făcea referire la activitatea de publicitate a datelor companiilor private în ceea ce privește faptele și documentele înregistrate în registrul comercial austriac. Ca o caracteristică distinctivă, reclamantul subliniază că, în cazul Compass-Datenbank, întreaga activitate de publicitate era reglementată în detaliu, incluzând o obligație legală de publicitate privind întreprinderile înregistrate, combinată cu o „activitate coercitivă”.

(43)

De asemenea, reclamantul afirmă că, în temeiul dreptului german, întreprinderile private pot exercita puteri publice, dar autoritatea de a face acest lucru trebuie să fie transferată întreprinderii prin legislație. Potrivit reclamantului, HIS nu avea puterea publică sau o misiune publică de a furniza servicii IT universităților și nici nu avea o obligație legală în acest sens.

(44)

Reclamantul afirmă în continuare că, de fapt, HIS a furnizat un serviciu care, în temeiul legilor germane, ar fi putut fi furnizat și de întreprinderi private. Potrivit reclamantului, o anumită legătură între serviciile HIS și obligațiile care îi revin statului în domeniul educației nu poate duce la o situație în care HIS nu mai este clasificată ca întreprindere. Universitățile au nevoie de diferite tipuri de servicii, inclusiv de programe informatice. Faptul că au nevoie de servicii, precum editare de text, de exemplu, nu ar conduce la concluzia că Microsoft nu este o întreprindere.

(45)

Reclamantul subliniază și că Tribunalul a constatat în cauza Zweckverband Tierkörperbeseitigung Rheinland-Pfalz (25) că o întreprindere din sectorul public, căreia i s-a încredințat în mod legal o misiune publică (eliminarea animalelor domestice care au decedat în urma unor boli contagioase care reprezintă un risc pentru sănătate), a desfășurat o activitate economică.

(46)

Potrivit reclamantului, hotărârea Tribunalului în cauza Spania/Comisia (26) și hotărârea Curții de Justiție în cauza Aéroport de Paris (27) stabilesc că o activitate este economică dacă există concurenți pe piață. În plus, reclamantul citează încă două cazuri: Decizia C(2013) 2361 final a Comisiei referitoare la ajutorul de stat SA.25745 (ZVG Portal) (28) și Decizia C(2009) 211 final a Comisiei referitoare la ajutorul de stat N467/08 [Aware-P programme „advanced water management and rehabilitation in Portugal” (Programul Aware-P „gestionarea avansată a apei și reabilitare în Portugalia”)] (29). În cauza din urmă, Comisia a constatat că dezvoltarea unor programe informatice exploatabile din punct de vedere comercial pentru îmbunătățirea și menținerea infrastructurii de gestionare a apei reprezenta o activitate economică. Potrivit reclamantului, în cauza ZVG Portal, s-a considerat că publicarea vânzărilor prin licitații în procedurile de insolvență de către tribunale nu constituia o activitate economică, ci o misiune de interes public bazată pe o obligație legală și o „necesitate procedurală”.

(47)

În concluzie, potrivit reclamantului, furnizarea unui serviciu legat de îndeplinirea unei misiuni de interes public nu exclude întreprinderea care furnizează serviciul respectiv din sfera noțiunii de „întreprindere”.

(48)

Reclamantul susține, de asemenea, că hotărârea TenderNed (30) nu se aplică în cazul activităților HIS. În această hotărâre, Tribunalul a constatat că furnizarea de funcționalități pentru procedurile de achiziții publice autorităților contractante, în conformitate cu dreptul privind achizițiile publice (de la nivelul UE și de la nivel național), este legată de exercitarea puterii publice (punctul 59 din hotărârea TenderNed). Potrivit reclamantului, criteriile recunoscute în hotărârea respectivă, precum: 1. serviciul este încredințat unei întreprinderi cu scopul de a asigura punerea în aplicare a legislației UE (punctul 106 din hotărârea TenderNed); 2. natura activității este un serviciu de interes general; 3. existența unei obligații legale care impune furnizarea serviciului; și 4. lipsa remunerării pentru serviciu de către cei care îl utilizează, sprijină concluzia că HIS era o întreprindere. Reclamantul subliniază că nu există nicio obligație legală sau alt tip de împuternicire legală pentru ca HIS să își desfășoare activitățile.

(49)

În cele din urmă, reclamantul a reamintit că HIS trebuie considerată o întreprindere atât în forma juridică anterioară, cât și în cea actuală (HIS eG). De asemenea, reclamantul a susținut că blocarea pieței a continuat, întrucât HIS continuă să primească contracte pentru livrarea de servicii IT. HIS a fost în măsură să își dezvolte produsele și să obțină poziția de piață actuală ca urmare a finanțării continue din partea statului din ultimele decenii.

(50)

Reclamantul susține că, încă din anii 1970, existau întreprinderi în Germania și în alte țări care își desfășurau activitatea sau ar fi putut să își desfășoare activitatea pe piața gestionării datelor electronice în sectorul învățământului superior. Când HIS a început să fie interesată de sistemele software pentru universități, existau întreprinderi care își desfășurau activitatea pe piața programelor informatice pentru întreprinderile mici și mijlocii din toate industriile.

(51)

Reclamantul susține că activitățile sprijinite, modul de finanțare, precum și formularea obiectivului în cauză au făcut obiectul unor modificări constante. Obiectivul HIS, potrivit Satzung, a fost formulat într-un mod foarte general și vag. Astfel de formulări vagi nu îndeplinesc cerința de securitate juridică, întrucât persoanele nu își pot revendica drepturile pe baza unui limbaj atât de neclar. Cuantumul finanțării s-a stabilit anual, prin urmare, măsura a reprezentat, de fapt, o serie de granturi anuale.

(52)

În ceea ce privește produsele/serviciile sprijinite, nu a existat o continuitate legată de gama de produse de-a lungul anilor. Metodele de colectare a datelor au evoluat în mod continuu: serviciile din anii 1970 nu aveau nimic în comun cu serviciile din anii 1990 [cum ar fi modulele GX (a se vedea considerentul 36)] sau cu sistemele de gestiune a campusurilor universitare din anii 2000. În ceea ce privește obiectivele, scopul inițial al HIS (în 1969) a fost de a conecta și de a evalua datele furnizate de universitățile individuale și care erau necesare pentru a crea programe educaționale. HIS a coordonat, de asemenea, consolidarea informațiilor dintre guvernul federal și landuri. Având în vedere că, din 1971, statisticile universităților au fost gestionate de Biroul federal de statistică, HIS a avut nevoie de o nouă activitate. Ulterior, HIS a dezvoltat programe informatice pentru a sprijini universitățile în generarea datelor necesare pentru evaluarea centrală a datelor. În plus, HIS a dezvoltat cercetarea universitară ca o activitate care consta în intervievarea studenților.

(53)

Reclamantul susține în continuare că, în 1976, HIS a preluat misiunea de „elaborare de proceduri în vederea raționalizării administrației universitare și acordarea de sprijin consultativ pentru punerea în aplicare a acestora”, care ar fi putut fi îndeplinită de alte întreprinderi. Acest lucru era posibil chiar dacă nu exista, de fapt, nicio întreprindere care să ofere efectiv același serviciu.

(54)

Reclamantul afirmă că, în anii 1980 și 1990, întreprinderile au descoperit treptat în universități potențiali clienți care aveau nevoie de programe informatice specifice universităților. HIS a reacționat prin extinderea gamei sale de activități, adăugând pur și simplu la gama sa de produse și produse software pentru gestionarea operațională a universităților, cum ar fi produsele „SOS” (Studenten-Operations-Systems). Aceasta nu a fost niciodată o parte a domeniului de activitate stabilit prin Satzung. Prin urmare, finanțarea din partea statului acordată HIS a sprijinit o activitate pe o piață în care HIS a avut dintotdeauna concurenți.

(55)

Potrivit reclamantului, poziția actuală pe piață a HIS își are originea în anii 1980 și 1990. Prin sprijinul financiar furnizat de stat, HIS a dezvoltat și a comercializat module HIS din generația GX care sunt încă utilizate în aproape toate universitățile. Această finanțare din partea statului i-a permis întreprinderii HIS să își stabilească prezența extinsă pe piață, deși, susține reclamantul, produsele HIS nu îndeplineau cerințele pieței. Potrivit reclamantului, în 2012, HIS a anunțat, de fapt, că se va concentra asupra universităților mai mici, care ar putea achiziționa servicii pe lângă setul standard de servicii, în schimbul unor taxe suplimentare. Totuși, există concurenți pentru aceste servicii suplimentare, iar unii dintre aceștia au reușit să obțină clienți.

(56)

Reclamantul insistă asupra faptului că, în realitate, concurența (sub forma alternativelor la produsele HIS) era deja prezentă în anii 1990, când au fost introduse sistemele integrate de gestiune a campusurilor universitare. Cel mai important concurent al produselor HIS a părăsit piața din motive economice, iar Datenlotsen oferea, de asemenea, un produs concurent. De fapt, Datenlotsen a avut atât de mult succes în ultimii ani, încât a câștigat cea mai mare parte din cele 28 de proceduri de achiziții publice.

(57)

Reclamantul menționează o gamă întreagă de alți concurenți, din Germania și din alte țări, care existau la momentul în care reclamantul și-a trimis observațiile, și afirmă că universitățile își dezvoltau adesea propriile soluții. De asemenea, reclamantul subliniază că un sistem similar cu cel din Germania exista în Spania, Franța și în unele părți din Italia.

(58)

Germania invocă argumentul potrivit căruia, în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2015/1589, recuperarea oricărui ajutor acordat înainte de anul 2003 ar fi interzisă prin termenul de prescripție.

(59)

Autoritățile germane consideră că HIS nu a beneficiat de niciun ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(60)

Germania a reamintit că HIS ar trebui considerată, mai degrabă, ca o „organizație de stat/internă” („staatlicher Binnenbereich”) în domeniul educației: din motive de eficiență, landurile și guvernul federal au grupat în HIS resursele necesare pentru furnizarea de software, care, altfel, ar fi trebuit să fie furnizate separat de fiecare land sau de fiecare universitate. Germania a subliniat că o majoritate covârșitoare a celor 42 de părți interesate care au trimis observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii au sprijinit, de asemenea, acest punct de vedere. Germania a salutat numeroasele observații care au arătat că universitățile s-au bazat, de la începuturi, pe soluțiile eficiente din punctul de vedere al costurilor furnizate de HIS. De asemenea, Germania a subliniat că jumătate dintre observații afirmau că dispariția HIS ar rezulta într-un colaps al sistemului de învățământ superior german. Prin urmare, potrivit Germaniei, existența și funcționarea HIS sunt considerate o condiție de o importanță critică pentru un sistem de învățământ superior public care să funcționeze bine în Germania.

(61)

Potrivit Germaniei, guvernul federal sau landurile nu ar trebui să fie obligate să își „externalizeze” furnizarea acestor servicii software pentru universități, menționând că statul își rezervă dreptul de a lua o decizie de bază în ceea ce privește furnizarea serviciilor pe cont propriu și nu are obligația de a căuta furnizori în piață (31). De asemenea, legile privind achizițiile publice permit statului să ia această decizie (32).

(62)

Potrivit Germaniei, scopul înființării HIS a fost de a garanta, pe termen lung, o gamă de servicii disponibile continuu în domeniul serviciilor informatice pentru universități, fără să se concentreze pe maximizarea profitului, ci doar pe nevoile universităților. HIS a desfășurat activități doar în măsura în care acest lucru a fost necesar pentru ca universitățile să își îndeplinească misiunea de interes public.

(63)

Deși HIS nu este o întreprindere publică în adevăratul sens al cuvântului, având în vedere conducerea sa, misiunile și mecanismele sale de control (gestionarea sa de către autorități/entități publice, care îi stabilesc și bugetul, programul de lucru specific, precum și condițiile de funcționare), trebuie considerată ca o entitate integrată chiar în stat.

(64)

Germania afirmă că hotărârea Zweckverband Tierkörperbeseitigung Rheinland-Pfalz (33), care concluzionează că o entitate „internă” poate desfășura o activitate economică, nu este în neconcordanță cu poziția sa, având în vedere că HIS nu desfășoară o activitate economică. Existența unei activități economice nu poate fi presupusă pe baza faptului că HIS în sine nu este efectiv identică cu statul sau cu oricare dintre subdiviziunile statului. Atunci când o entitate, indiferent de forma sa juridică, furnizează servicii entităților publice pentru a sprijini misiunile de interes public ale statului, activitatea respectivă nu este de natură economică.

(65)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia activitățile HIS nu au fost de natură economică, Germania subliniază că, cel puțin timp de două decenii (până la jumătatea anilor 1990), nu a existat nicio piață pentru programele informatice de gestionare a universităților, deci a existat o disfuncționalitate generală a pieței în acest domeniu. Nu existau furnizori potențiali ai serviciilor pe care HIS le furniza în anii 1970. Chiar reclamantul a afirmat în mai multe dintre trimiterile sale anterioare că piața a apărut cel mai devreme în 1993. Acest punct de vedere a fost confirmat de observațiile trimise de alte părți interesate, numeroase dintre acestea sprijinind ideea că piața a apărut doar în ultimii câțiva ani. Programele informatice cuprinzătoare din domeniul gestiunii colegiilor există doar din 2007 sau 2008, adică aproximativ de când au fost introduse procedurile de achiziții publice. Potrivit Germaniei, care face trimitere la o serie de observații din partea părților interesate, nici în prezent nu există pe piață produse la fel de cuprinzătoare ca produsele HIS.

(66)

Germania susține că atât Comunicarea 2014/C 198/01 Comisiei (34) („Cadrul privind C&D”), cât și Comunicarea 2012/C 8/02 a Comisiei (35) (Comunicarea privind „SIEG”), afirmă că învățământul public organizat în cadrul sistemului național de învățământ finanțat în mare parte sau integral de către stat și controlat de stat, este considerat o activitate neeconomică.

(67)

Germania reamintește că activitățile HIS ar fi, în principal, neeconomice, întrucât scopul său este inseparabil de misiunile educaționale ale statului, care includ furnizarea de resurse umane, financiare și organizaționale universităților. Statutul prevede în mod specific faptul că obiectivul activităților HIS este furnizarea de sprijin universităților, în special prin dezvoltarea și punerea în aplicare de procese care vizează raționalizarea gestionării universităților.

(68)

Germania consideră că fără o administrație eficientă a universităților, bazată pe IT, dreptul constituțional la acces liber la învățământul superior nu ar putea fi garantat și, prin urmare, obligația statului consacrată constituțional de a asigura funcționarea sistemului de învățământ superior în sensul primei teze de la articolul 12 alineatul (1) din Legea fundamentală (36) nu ar putea fi respectată. Sistemul de învățământ universitar s-ar prăbuși, pur și simplu, în absența unor instrumente IT eficiente pentru universități în vederea realizării sarcinilor de gestionare a universităților. Germania a reamintit că, și în prezent, există o penurie de furnizori privați dispuși sau în măsură să furnizeze servicii IT personalizate pentru a îndeplini întreaga gamă de nevoi ale universităților.

(69)

Germania respinge argumentul reclamantului, potrivit căruia hotărârea în cauza Compass-Datenbank nu sprijină poziția conform căreia HIS nu este o întreprindere. Germania subliniază că este irelevant dacă HIS însăși are sau nu puteri publice (hoheitliche Befugnisse). De fapt, hotărârea Compass-Datenbank concluzionează că activitățile indisociabile de îndeplinirea unei misiuni de interes public nu au un caracter economic (37). Chiar și în decizia de inițiere a procedurii s-a afirmat că, pe baza jurisprudenței din cauza Compass-Datenbank, activitățile HIS ar putea fi considerate ca activități care sunt „necesare” pentru îndeplinirea unei misiuni de interes public neeconomice (38). Potrivit Germaniei, reclamantul subliniază, pe bună dreptate, că nu toate serviciile de care au nevoie universitățile pentru funcționarea lor zilnică, precum, de exemplu, utilizarea licențelor sau închirierea de proprietăți imobiliare, constituie o activitate indisociabilă de îndeplinirea unei misiuni de interes public a învățământului public. Cu toate acestea, Germania explică faptul că serviciile adaptate în mod special pentru nevoile universităților sunt indisociabile de îndeplinirea misiunilor de interes public ale universităților dacă serviciile respective înlocuiesc servicii furnizate pe cont propriu, care prezintă o importanță critică pentru îndeplinirea misiunii de interes public (39) și nu sunt disponibile pe piață pentru obiectivul necesar. De asemenea, Germania afirmă că HIS ca atare nu trebuie să aibă prerogative de putere publică sau o misiune de interes public în domeniul educației pentru ca activitățile sale să intre sub incidența jurisprudenței din cauza Compass-Datenbank.

(70)

În ceea ce privește una dintre observațiile transmise de întreprinderile din Italia (40), care analizează cauza Comisia/Italia (41) (a se vedea considerentul 40), Germania oferă o argumentare mai nuanțată legată de indisociabilitate. Germania susține că hotărârea 1) nu a stabilit că serviciile software și IT sunt în sine separabile de exercitarea puterilor publice sau de îndeplinirea unor misiuni de interes public, 2) este legată de normele privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii (42). În cele din urmă, Germania subliniază că justificarea pentru poziția Italiei în hotărârea respectivă a fost prelucrarea datelor confidențiale. Germania susține că hotărârea din cauza Comisia/Italia nu a invalidat argumentul său privind „indisociabilitatea” din cauza prezentă. Pe lângă circumstanțele (sistemele generale de administrație a statului față de programele informatice pentru universități), temeiurile juridice (libertatea de stabilire și de a presta servicii față de normele privind ajutorul de stat) și posibila justificare complet diferite (confidențialitatea) pentru selectarea anumitor tipuri de companii ca parteneri contractuali, există o diferență semnificativă între faptele care stau la baza acestei hotărâri și faptele din cauza curentă. Potrivit Germaniei, programele informatice pentru colegii vizate în prezenta cauză trebuie să fie adaptate unor nevoi foarte specifice ale administrațiilor universităților. În plus, pe piață nu a fost oferită nicio gamă de produse comparabilă pentru programele informatice de gestiune a universităților. În cele din urmă, Germania susține că hotărârea din cauza Compass-Datenbank nu a făcut trimitere, pe bună dreptate, la hotărârea Comisia/Italia.

(71)

Germania comentează în continuare pe marginea altor elemente prezentate în decizia de inițiere a procedurii care vizează să stabilească dacă HIS este sau nu o întreprindere. În ceea ce privește utilizarea produselor HIS doar pentru scopuri neeconomice de către universități [a se vedea punctul 26 litera (b)], Germania susține că nu este pe deplin clar cum ar putea universitățile să utilizeze aceste produse în acest fel. Germania subliniază că produsele respective nu au fost adaptate unei activități specifice, eventual economice (cum ar fi continuarea educației adulților, de exemplu). În orice caz, Germania subliniază că, pentru a stabili dacă granturile constituie ajutor de stat, întrebarea principală este dacă serviciile HIS sunt legate indisociabil de exercitarea misiunii educaționale a statului. Germania a făcut referire la același principiu în ceea ce privește presupunerea că programele informatice ale HIS includeau și elemente pentru gestionarea personalului și gestionarea financiară [a se vedea considerentul 26 litera (a)], subliniind totodată că produsele software în cauză nu erau produse software generale pentru gestionarea financiară sau a personalului.

(72)

În ceea ce privește furnizarea de servicii IT de către HIS universităților germane private și universităților străine, Germania a susținut că această activitate nu a implicat ajutor de stat deoarece:

(73)

Potrivit Germaniei, faptul că HIS nu a concurat cu prețuri mici care provoacă distorsiune pe piață (a se vedea presupunerea din considerentul 17) a fost, de asemenea, demonstrat prin faptul că în procesele de achiziții publice, ofertele concurenților au fost mai avantajoase decât oferta HIS, chiar dacă prețurile la care și-a oferit aceasta serviciile erau limitate la acoperirea costurilor. Germania a afirmat că HIS a întrerupt participarea la procesele de achiziții publice pentru universități private și străine din 2012, de când Germania a început discuția cu Comisia în ceea ce privește activitățile HIS.

(74)

Germania susține că, și în cazul în care toate activitățile HIS legate de universități germane private și universități străine ar fi de natură economică, amploarea acestor activități, exprimată prin proporția veniturilor rezultate în raport cu toate veniturile HIS, ar fi fost marginală. Germania a trimis informații referitoare la: 1. veniturile pe care le-a obținut HIS IT din furnizarea de servicii software universităților private și străine între 2003 și 2013; și 2. proporția acestor venituri din veniturile sale totale. Cifrele veniturilor variază între 25 800 EUR (2003) și 220 330 EUR (2010), reprezentând între 0,45 % (2003) și 1,73 % (2008) din veniturile totale ale HIS IT din fiecare an. Potrivit Germaniei, aceste cifre ar trebui considerate „activități auxiliare” având în vedere punctul 20 din Cadrul privind C&D [a se vedea considerentul 72 litera (f)].

(75)

Germania susține, de asemenea, că proporția granturilor furnizate universităților germane private și universităților străine nu a depășit pragul de minimis de 200 000 EUR stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 în nicio perioadă de trei ani consecutivi (44) între 2003 și 2013. Aceasta s-a datorat faptului că, între 2002 și 2013, contribuția universităților la costurile totale de furnizare a serviciilor IT de către HIS a variat între 34,5 % și 74,1 % din aceste costuri totale. Prin urmare, dacă proporția veniturilor de la universitățile germane private și de la universitățile străine în contextul veniturilor totale ale HIS IT (procentajele menționate în considerentul 74: între 0,45 % și 1,73 %) ar fi aplicată la finanțarea totală a HIS IT, scăzând contribuția proprie a universităților, sumele nu au depășit limita de 200 000 EUR în nicio perioadă de trei ani consecutivi.

Tabelul 1

Suma cumulată a granturilor directe acordate HIS IT în fiecare an + în cei doi ani precedenți

(76)

Pe baza unui număr mare de observații transmise, Germania susține că, prin intermediul granturilor directe, HIS nu a primit un avantaj deoarece a acționat ca și cum ar fi fost un „intermediar” în raport cu conceptul descris la punctul 22 din Secțiunea 2.1.2 (45) din Cadrul privind C&D. Orice „avantaj” a fost transferat universităților, care au putut obține aceste servicii la un preț rezonabil.

(77)

În plus, Germania a repetat argumentul potrivit căruia proprietarii HIS, landurile și guvernul federal au primit un avantaj, întrucât costurile finanțării universităților au fost reduse prin operațiunile HIS fără scop lucrativ, prin care au fost furnizate serviciile în cauză. În această privință, statul a acționat într-un mod rațional din punct de vedere economic, în conformitate cu principiul operatorului economic privat în economia de piață. Mai multe observații au sprijinit ideea că a existat un motiv economic pentru a grupa resursele IT în HIS și pentru a le oferi în acest mod universităților.

(78)

Germania susține că scutirile de taxe nu au conferit HIS un avantaj, ci că au fost rezultatul aplicării corecte a legislației fiscale a Germaniei. În temeiul punctului 9 din secțiunea 5 alineatul (1) (46) din Legea privind impozitul pe profit și al punctului 6 din secțiunea 3 (47) din Legea privind impozitul comercial în legătură cu secțiunile 51 și următoarele din Codul fiscal (48) („Abgabenordnung” sau „AO”), întreprinderile fără scop lucrativ cu un obiectiv de interes public sunt scutite de la plata impozitului comercial în măsura în care nu desfășoară o „activitate economică”.

(79)

Germania susține că concluzia preliminară din decizia de inițiere a procedurii, potrivit căreia HIS a beneficiat de o reducere a obligațiilor sale fiscale, nu este corectă, întrucât HIS nu era supusă plății impozitului pe profit și a impozitului comercial. Motivul este faptul că, în calitate de organizație de interes public, în sensul dispozițiilor vizate din dreptul fiscal german, HIS nu a obținut venituri impozabile în sensul secțiunii 7 (49) și următoarele din Legea privind impozitul pe profit și nu a obținut venituri comerciale în sensul secțiunii 6 (50) și următoarele din Legea privind impozitul comercial. Germania adaugă că HIS nu a obținut niciodată profituri care ar fi putut fi supuse impozitării. Germania concluzionează că, prin urmare, sarcina fiscală pentru HIS a fost exact zero și ar fi fost aceeași chiar dacă nu ar fi avut un statut prin care primea scutiri.

(80)

De fapt, Germania susține că, în etapa de investigare preliminară, reclamantul pare să recunoască faptul că scutirile de taxe au fost rezultatului rolului pe care HIS îl are pentru „interesul public” („gemeinnützig”) și face trimitere la pierderile anuale recurente ale HIS.

(81)

De asemenea, Germania susține că presupusele avantaje fiscale prima facie nu respectă cerința de „selectivitate”, întrucât HIS nu a fost tratată diferit în raport cu alte întreprinderi de interes public.

(82)

În cele din urmă, Germania susține că reclamantul nu a invocat niciodată în mod clar scutirile fiscale ca fiind un motiv separat de depunere a plângerii. Aceasta subliniază că plângerea nu conținea decât o afirmație care susținea că HIS „ar putea [evidențiere adăugată] să beneficieze de avantaje fiscale” și că s-au prezentat argumente mai detaliate doar în ceea ce privește avantajele fiscale de care a beneficiat în continuare HIS eG.

(83)

Germania a prezentat din nou argumentul secundar potrivit căruia, chiar dacă sprijinul din partea statului ar fi considerat ajutor de stat, recuperarea sa ar fi exclusă, întrucât măsurile ar beneficia de protecție continuă ca „ajutor existent” din 1976 în sensul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (51). Potrivit acestei dispoziții, o măsură care nu a constituit ajutor când a intrat în vigoare poate deveni ajutor de stat datorită evoluției pieței interne. Pentru ca protecția unui ajutor existent să continue, jurisprudența (52) impune să nu existe nicio modificare semnificativă a măsurii de la momentul în care a devenit ajutor de stat. În caz contrar, modificarea creează o nouă măsură de ajutor.

(84)

Măsurile de ajutor existente beneficiază de protecție juridică atât timp cât Comisia nu a stabilit incompatibilitatea acestora cu piața internă (53) și nu a ordonat măsuri adecvate orientate spre viitor [a se vedea articolul 108 alineatul (1) din tratat (54) și articolul 22 din Regulamentul (UE) 2015/1589 (55)]. Potrivit Germaniei, singura excepție este atunci când activitatea este liberalizată prin intermediul unui act al UE. Având în vedere că niciuna dintre aceste acțiuni nu a fost întreprinsă, nu exista nicio piață la începerea măsurilor, iar măsurile nu au făcut obiectul unor modificări semnificative, acestea sunt considerate ajutor existent legal.

(85)

Potrivit Germaniei, nu exista o piață pentru programele informatice destinate colegiilor la înființarea HIS, în 1969, și nici în momentul în care guvernul federal și landurile au preluat acțiunile sale, în 1976. Deși în observațiile sale referitoare la decizia de inițiere a procedurii reclamantul susține (a se vedea considerentul 50) că, în anii 1970, existau concurenți efectivi sau potențiali, în formularul de plângere, reclamantul afirmă că, înainte de anul 2000, „exista doar programul informatic HIS GX” (56). Prin urmare, probabil că piața a apărut după anul 2000. În realitate, piața a început să apară doar în anii 1990. O serie de observații ale părților terțe au subliniat, de asemenea, că, timp de câteva decenii, nu a existat niciun program informatic pentru universități și că abia în anii 1990 au apărut pe piață sporadic furnizori pentru anumite aplicații. Alternative reale la produsele HIS au apărut abia în ultimii ani. Germania afirmă că există motive întemeiate pentru a presupune că piața a apărut abia în 2006/2007, când au avut loc primele proceduri de achiziții publice, chiar dacă, înainte de această perioadă, existau furnizori individuali pentru elemente specifice ale proceselor pentru programele informatice de gestiune a universităților. Reclamantul însuși susține, în trimiterea sa din 19 noiembrie 2013, că „evoluțiile din ultimii șapte [evidențiere adăugată] ani arată că furnizorii privați sunt în măsură să furnizeze universităților programe informatice integrate de gestiune a campusurilor universitare”. Având în vedere acest aspect, HIS nu ar fi putut să aibă un efect de distorsionare a pieței din moment ce nici măcar nu exista o piață. Astfel cum s-a subliniat, în absența HIS, universitățile ar fi trebuit să-și rezolve nevoile IT pe cont propriu, utilizând propriile resurse.

(86)

În orice caz, decizia de inițiere a procedurii pare să considere anul 1993 ca primul an de existență al unei piețe (a se vedea considerentul 60 din decizia de inițiere a procedurii). În scopurile chestiunii legate de ajutorul existent, autoritățile germane acceptă, prin urmare, că piața a apărut în 1993.

(87)

Germania este de acord cu poziția preliminară exprimată în decizia de inițiere a procedurii (considerentul 80 din decizia de inițiere a procedurii), potrivit căreia natura măsurilor, sursa finanțării, temeiul juridic, obiectivele finanțării și gama de beneficiari (HIS GmbH) nu s-au modificat de la intrarea în vigoare a măsurilor. De asemenea, Germania susține că, potrivit jurisprudenței (57), o modificare este considerată semnificativă dacă afectează esența schemei, cum ar fi condițiile de bază pentru eligibilitate, temeiul juridic (58) sau gama de beneficiari.

(88)

Germania subliniază că o creștere a finanțării nu afectează fondul schemei în cazul în care creșterea este proporțională cu o creștere a costurilor aferente desfășurării aceleiași activități, astfel cum au arătat o serie de decizii ale Comisiei din sectorul radiodifuziunii și al televiziunii (59).

(89)

Germania reamintește că, în termeni nominali, volumul finanțării directe din partea statului a crescut foarte puțin (de la 2 527 000 DM în 1976 la 6 981 000 DM în 2001 și la 4 230 000 EUR în 2013), iar sumele modificate au fost rezultatul naturii deficitului de finanțare, care era legat de numărul în creștere al studenților, în care a jucat un rol și inflația.

(90)

Germania afirmă că sursa finanțării din partea statului a rămas aceeași pe cursul întregii perioade: bugetul statului federal și al landurilor. Germania este de acord cu considerentul 89 din decizia de inițiere a procedurii, potrivit căruia posibilitatea de obținere a altor finanțări decât granturile directe a fost inclusă în statut de la început. Cu toate acestea, Germania nu este de acord cu caracterizarea din decizia de inițiere a procedurii, care afirmă că problema care se pune este dacă „proporția finanțării suplimentare este în continuare atât de scăzută [în raport cu măsura generală] încât să nu schimbe caracterul global al finanțării” (a se vedea considerentul 90 din decizia de inițiere a procedurii). Germania consideră că o creștere semnificativă a cofinanțării activităților HIS de către universități (plata serviciilor HIS IT de către acestea a crescut de la 35,7 % în 2002 la 74,1 % în 2013) nu poate fi interpretată ca o modificare semnificativă a schemei care să rezulte în pierderea statutului de ajutor existent al măsurilor.

(91)

De asemenea, Germania a contrazis afirmația reclamantului potrivit căreia măsura a constat, de fapt, într-o serie de ajutoare acordate prin granturi directe și afirmă că, în afară de formularea de la articolul 1 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (60), nu există nicio cerință specifică pentru definirea unei „scheme de ajutor”.

(92)

De asemenea, Germania explică faptul că procedurile legate de ajutorul existent nu vizează protejarea intereselor persoanelor private, ci așteptările legitime ale beneficiarilor de ajutor. Prin urmare, nu există nicio obligație specifică de „transparență” în ceea ce privește persoanele private, care le-ar permis acestora să își exercite drepturile legale.

(93)

Germania susține totodată că obiectivul și activitățile HIS au rămas neschimbate. De asemenea, Germania a contrazis afirmația reclamantului potrivit căreia obiectivul HIS, conform statutului, era formulat într-un mod foarte general și vag (a se vedea considerentul 51). Obiectivul, astfel cum a stabilit chiar decizia de inițiere a procedurii în considerentul 82, a rămas neschimbat, întrucât obiectivul inițial era formulat într-un mod general. Observațiile primite de la alte părți interesate decât reclamantul și de la cele două întreprinderi italiene au confirmat, de asemenea, poziția Germaniei potrivit căreia obiectivul HIS în domeniul prelucrării datelor universitare a rămas neschimbat în fond timp de 40 de ani: sprijinirea universităților în domeniul prelucrării datelor electronice/tehnologiei informației (61). Germania reamintește că formularea din Satzung cu privire la obiective ar trebui să fie destul de generală pentru a permite o adaptare a serviciilor la cerințele în schimbare. În același timp, formularea nu a fost nelimitată, întrucât misiunea de „elaborare de proceduri în vederea raționalizării administrației învățământului superior și cooperarea în vederea introducerii și aplicării acestora” este adaptată automatizării gestiunii universitare prin prelucrarea datelor electronice. Este clar că formularea nu este suficient de generală încât să-i fi permis HIS să se implice în alte activități decât furnizarea de produse și servicii software universităților în domeniul prelucrării datelor electronice/IT.

(94)

În ceea ce privește produsele și serviciile HIS pentru tehnologia informației de-a lungul anilor, Germania susține că o imagine de ansamblu demonstrează că acestea au rămas neschimbate din punct de vedere funcțional, deși a fost necesar ca anumite module să fie actualizate pentru a fi în conformitate cu cadrele tehnice și organizaționale modificate și cu dezvoltarea automatizării. Aceste evoluții nu au schimbat punctul central și conținutul acestor servicii și produse. În ceea ce privește argumentul că produsele și serviciile HIS nu au nimic în comun cu produsele și serviciile sale din anii 1990 (adică nu a existat o gamă de produse permanentă), Germania afirmă că, încă din anul 1976, HIS furniza deja prima și, parțial, a doua generație de segmente incluse în produsele software pentru universități din prezent. Produsul „SOS” era deja furnizat în 1976 sub denumirea de HIS-SOS II. De fapt, pentru a demonstra continuitatea portofoliului de produse, Germania a transmis tabelul următor pentru a prezenta gama de produse din ofertă în diferite domenii ale administrației universităților între 1976 și 2013. Denumirile produselor au fost modificate uneori, dar funcțiile lor de bază au rămas neschimbate. Programele anuale de lucru menționau în mod specific faptul că „gama de oferte de programe informatice” rămâne neschimbată, dar va fi remodelată pentru a răspunde celor mai noi standarde tehnologice” (a se vedea Programul de lucru/Planul de afaceri 1995, pagina 18).

Tabelul 2

Portofoliul de produse de la înființare, în 1976, până în 2013

(95)

Germania consideră că furnizarea de educație și cercetare este un obiectiv SIEG recunoscut în mod corespunzător și chiar o obligație. Contrar concluziei din decizia de inițiere a procedurii, furnizarea de resurse umane, financiare și organizaționale a fost necesară pentru îndeplinirea obligației statului în domeniul învățământului superior. De asemenea, a existat o disfuncționalitate a pieței care continuă probabil și în prezent, întrucât niciun furnizor nu poate oferi întreaga gamă de servicii software de care au nevoie universitățile.

(96)

În plus, statutul și programul de lucru prevăd suficiente detalii pentru o încredințare. Programul de lucru precizează clar că obiectivul HIS este de a furniza produse software universităților. În statut este specificat că obiectivul HIS este „elaborarea de proceduri în vederea raționalizării administrației universităților, precum și acordarea de sprijin consultativ pentru introducerea și aplicarea acestora”, care este adaptat în mod specific automatizării proceselor universităților prin prelucrarea datelor electronice. Germania consideră că cerințele Comisiei privind specificitatea unui „act de încredințare” (astfel cum se menționează în considerentul 65 din decizia de inițiere a procedurii) sunt prea stricte.

(97)

Germania concluzionează că, pe baza acestor elemente, compensarea HIS s-a efectuat în conformitate cu normele aplicabile SIEG.

(98)

Mai întâi, Germania a subliniat că în decizia de inițiere a procedurii nu au fost exprimate îndoieli cu privire la HIS eG, rezultată în urma transformării HIS, în ianuarie 2014. Prin urmare, observațiile reclamantului cu privire la acest subiect au fost irelevante. De asemenea, Germania a informat Comisia că, de la inițierea unui dialog cu Comisia cu privire la plângere, în noiembrie 2012, HIS nu a fost prezentă în mod activ pe „piață” și nu a participat la procedurile de achiziții publice.

(99)

Germania consideră că argumentația reclamantului cu privire la politica de preț a HIS este contradictorie: în timp ce reclamantul a considerat că, în unele cazuri, prețurile HIS au generat distorsionarea pieței (a se vedea, de exemplu, pagina 6 din observațiile reclamantului din 18 decembrie 2013), în alte cazuri, a pretins că HIS a încheiat contracte cu prețuri peste nivelul pieței (a se vedea pagina 4 din observațiile reclamantului din 18 decembrie 2013).

(100)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia finanțarea HIS a generat blocarea pieței, Germania își exprimă acordul cu poziția mai multor părți interesate, care afirmă că nu a avut loc o astfel de blocare a pieței și furnizarea serviciului a fost necesară întrucât exista o disfuncționalitate majoră a pieței în acest domeniu (62).

(101)

Comisia a evaluat granturile directe și scutirile de la plata impozitului pe profit și a impozitului comercial acordate HIS pentru furnizarea de servicii în domeniul tehnologiei informației către universitățile germane publice și, parțial, universitățile germane private și universitățile străine.

(102)

Decizia de inițiere a procedurii a vizat examinarea naturii de ajutor de stat și compatibilitatea presupuselor măsuri în perioada cuprinsă între 1976 și 2013 (a se vedea considerentul 103 din decizia de inițiere a procedurii). Prin urmare, Comisia se concentrează pe examinarea măsurilor acordate în această perioadă de timp.

(103)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat prevede că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(104)

Pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative: (a) trebuie să implice resurse de stat și să fie imputabilă statului; (b) trebuie să rezulte într-un avantaj economic pentru o întreprindere; (c) avantajul trebuie să fie selectiv; și (d) trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Dacă oricare dintre aceste criterii nu sunt îndeplinite, măsura nu constituie ajutor de stat.

(105)

Este indiscutabil faptul că sprijinul acordat HIS a inclus resurse imputabile statului. Măsurile au fost acordate de guvernul federal și de landuri și au implicat o utilizare a resurselor de stat, deoarece granturile au fost furnizate din resurse bugetare, iar scutirile fiscale au redus veniturile fiscale ale statului.

(106)

Întrucât decizia de a acorda finanțare aparține guvernului federal și landurilor, măsura este, în mod clar, imputabilă statului.

(107)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, pentru a stabili prezența unui ajutor de stat, trebuie să se ofere un avantaj economic unei întreprinderi.

(108)

Potrivit jurisprudenței constante, conceptul de „întreprindere” acoperă orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de statutul juridic și de modalitatea prin care este finanțată (63). Orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o anumită piață este o activitate economică (64).

(109)

Germania susține că HIS nu era o întreprindere deoarece nu era implicată într-o activitate economică și nu a desfășurat activități cu scopul de a obține profit. Potrivit Germaniei, obiectivul HIS, astfel cum se specifică în statut, a fost de a sprijini universitățile publice germane și administrațiile lor astfel încât să se asigure o îndeplinire eficace și economică a misiunilor lor științifice și educaționale. Germania susține că acest obiectiv a fost în concordanță cu datoria statului de a furniza educație, care include datoria de a furniza universităților resurse umane, financiare și organizaționale. Prin urmare, Germania concluzionează că HIS și-a furnizat serviciile în scopuri neeconomice și, în consecință, nu a fost implicată într-o activitate economică.

(110)

Curtea de Justiție a susținut că statul „prin stabilirea și menținerea unui sistem de învățământ public, finanțat în general din bugetul public, iar nu de către elevi sau de către părinții lor, nu intenționa să se angajeze în activități remunerate, ci își îndeplinea misiunea în domeniile social, cultural și educativ față de populație” (65).

(111)

Prin urmare, activitățile universităților publice și ale organizațiilor de cercetare legate de obiectivul lor educațional constituie o activitate neeconomică și, în consecință, nu intră în sfera de aplicare a normelor privind ajutorul de stat.

(112)

Potrivit jurisprudenței instanțelor Uniunii, activitățile care sunt strâns legate de îndeplinirea misiunilor de interes public sunt considerate a fi de natură neeconomică (66).

(113)

Exemple de astfel de activități includ, astfel cum s-a explicat în decizia de inițiere a procedurii (a se vedea considerentul 29 din decizia respectivă) colectarea datelor care vor fi utilizate în scopuri publice pe baza unei obligații legale impuse întreprinderilor vizate de a face publice aceste date.

(114)

Comisia consideră că serviciile IT furnizate de HIS universităților publice germane sunt suficient de similare cu serviciile vizate în hotărârea Compass-Datenbank, precum și că serviciile HIS au constituit o parte esențială a misiunii statului în sistemul de învățământ public terțiar german pentru motivele următoare.

(115)

În hotărârea Compass-Datenbank, Curtea a concluzionat că serviciul vizat, care constă în păstrarea și publicarea datelor, este „indisociabil de colectarea datelor”, întrucât colectarea datelor și-ar fi pierdut utilitatea în lipsa păstrării datelor pentru ca publicul să le poată consulta (punctul 41 din hotărârea respectivă).

(116)

Decizia de inițiere a procedurii a făcut trimitere la această hotărâre și la hotărârea SAT-Fluggesellschaft mbH în ceea ce privește propunerea ca, pentru a arăta că furnizarea serviciilor software a fost strâns conectată cu îndeplinirea misiunii de interes public a statului în domeniul educației terțiare publice, activitățile HIS trebuie să fie legate de aceste misiuni (67)„prin natura [lor], obiectivul și normele care li se aplică” (68).

(117)

Activitățile HIS în cauză, mai exact furnizarea de produse software adaptate colegiilor și a serviciilor aferente, respectă cerința de a fi legate, prin natura și obiectivul lor, precum și prin normele care li se aplică, de îndeplinirea misiunii neeconomice a statului în domeniul educației publice terțiare într-un mod analog cu jurisprudența relevantă.

(118)

În primul rând, natura serviciilor furnizate de HIS este strâns legată de rolul statului de a furniza servicii de învățământ public superior, întrucât universitățile nu pot fi gestionate fără programe informatice eficiente. Prin urmare, furnizarea de servicii software a fost necesară pentru misiunile educaționale ale universităților, și anume, furnizarea de educație superioară gratuită publicului, care a fost un obiectiv explicit al înființării și funcționării HIS.

(119)

Observațiile trimise de mai multe părți interesate în timpul procedurii oficiale de investigare au sprijinit, de asemenea, argumentul potrivit căruia produsele și serviciile HIS au fost utilizate pentru a pune în aplicare procese esențiale, specifice universităților, că funcționalitatea lor este o cerință prealabilă pentru funcționalitatea generală a universităților publice germane și, prin urmare, că sunt indispensabile pentru realizarea mandatului lor educațional (a se vedea considerentele 35, 36, 37 și 39 din prezenta decizie).

(120)

Furnizarea acestor servicii software universităților publice germane nu a fost un simplu serviciu general (cum ar fi, de exemplu, închirierea de proprietăți imobiliare sau obținerea de consiliere juridică din partea unor părți externe), ci un serviciu care a trebuit să fie adaptat și ajustat nevoilor specializate ale universităților (a se vedea considerentul 36 și nota de subsol 7 din prezenta decizie). Această circumstanță sprijină și presupunerea realistă potrivit căreia, în lipsa serviciilor HIS, universitățile publice germane sau chiar landurile ar fi trebuit să se ocupe de nevoile de dezvoltare a programelor informatice pentru universități. Modul în care a fost configurat și operat HIS a fost o metodă de a răspunde în mod colectiv la aceste nevoi funcționale esențiale ale universităților publice germane, prin punerea în comun a experienței și a expertizei. Exemplul Microsoft prezentat de reclamant (a se vedea considerentul 44 din prezenta decizie) nu subminează această presupunere, întrucât Microsoft aplică (probabil) prețurile pieței pentru programele sale informatice, iar poziția sa ca grup activ la nivel global în raport cu universitățile publice germane este complet diferită de cea a HIS.

(121)

În al doilea rând, în temeiul jurisprudenței instanțelor Uniunii, nu este necesar să se demonstreze că HIS însăși a vizat o misiune de interes public. Niciunul dintre cazurile similare nu prevedea o astfel de cerință (69). În schimb, este relevant faptul că activitatea de care sunt legate în mod indisociabil activitățile HIS constituie o exercitare a misiunii statului în sistemul de educație public terțiar.

(122)

Cerința potrivit căreia activitatea ar trebui să fie legată de efectuarea activității neeconomice a statului în domeniul învățământului public terțiar „prin normele care i se aplică”, astfel cum se precizează în jurisprudența relevantă (70), este, de asemenea, satisfăcută. Funcționarea HIS, în integralitatea sa, nu a făcut în mod expres obiectul aceleiași game de norme și legi care guvernează desfășurarea activității neeconomice a landurilor în domeniul învățământului public terțiar. Cu toate acestea, legătura necesară cu îndeplinirea misiunii de interes public reiese din cele mai importante elemente ale normelor care au guvernat HIS. Forma juridică privată (GmbH) a fost necesară din motive juridice formale, întrucât guvernul federal și landurile nu erau în măsură să înființeze HIS sub nicio altă formă juridică publică (71). În plus, funcționarea și gestionarea HIS (72) au arătat că aceasta a fost guvernată ca o entitate cvasi-statală, iar funcționarea sa nu a avut nimic de a face cu obținerea de profit (și, în această privință, nu a fost diferită în mod esențial de cea a universităților). În cele din urmă, secțiunea 2 din statut, care reglementează funcționarea HIS, precizează clar că „obiectivul întreprinderii este de a sprijini instituțiile de învățământ superior și organismele administrative competente în eforturile lor de a îndeplini misiunile aferente învățământului superior într-un mod rațional și eficient din punctul de vedere al costurilor”. Pe această bază, Comisia consideră că cerința ca HIS să aibă legătură cu îndeplinirea misiunilor de interes public sau, prin analogie, cu îndeplinirea unei misiuni de interes public neeconomice „prin normele care i se aplică” este satisfăcută în cazul de față.

(123)

Cazul de față este similar cu jurisprudența din cauza TenderNed (73), în care Tribunalul a considerat că, în ceea ce privește stabilirea activităților TenderNed ca parte din îndeplinirea misiunilor de interes public, trebuie analizată și întrebarea dacă activitățile, prin natura și obiectivul lor și prin normele care li se aplicau, erau legate de îndeplinirea misiunilor publice.

(124)

În ceea ce privește obiectivul și natura activităților TenderNed, conform constatărilor Tribunalului, Comisia a considerat în mod corect că activitățile TenderNed au constituit „mijloace” prin care autoritățile publice și-au putut îndeplini obligația juridică (legală) de a respecta legislația europeană și națională privind achizițiile publice.

(125)

Hotărârea din cauza TenderNed prezintă mai multe elemente care indică faptul că furnizarea de programe informatice/IT de către HIS universităților publice germane nu a fost de natură economică.

(126)

Hotărârea din cauza TenderNed a stabilit indisociabilitatea dintre serviciul furnizat de TenderNed și misiunea de interes public în cauză, chiar dacă existau indicații potrivit cărora achizițiile publice electronice vizate contribuiau în foarte mică măsură „la utilizarea efectivă a [serviciului] care era conectat cu exercitarea puterii publice” (a se vedea considerentul 90 din hotărâre). În mod similar hotărârii din cauza TenderNed, și în cazul de față au existat operatori pe piață care ofereau părți ale serviciului oferit de HIS. Cu toate acestea, Tribunalul a explicat în hotărârea TenderNed că autoritățile erau în măsură „să gestioneze cel mai bine întregul proces de achiziții publice” prin intermediul serviciilor TenderNed (considerentul 90 din hotărâre) și că „platformele comerciale existente nu ofereau condițiile referitoare la preț, caracteristicile obiective de calitate, continuitatea și accesul la serviciile furnizate care ar fi necesare pentru realizarea” obiectivelor autorităților (a se vedea considerentul 107 din hotărârea TenderNed). Acest raționament poate fi aplicat pe deplin în cazul de față. Astfel cum au susținut o serie de părți interesate, niciun alt furnizor de programe informatice pentru universități nu oferea întreaga gamă de servicii pe care le oferea HIS. Reclamantul însuși recunoaște că furnizorii privați oferă doar părți ale serviciilor necesare în domeniul programelor informatice pentru colegii (74).

(127)

Pentru a concluziona, furnizarea de către HIS a serviciilor software/IT universităților publice germane a fost indisociabil legată de desfășurarea activității neeconomice de asigurare a învățământului public universitar și, prin urmare, nu a fost de natură economică.

(128)

Potrivit jurisprudenței, o entitate juridică poate fi considerată o întreprindere numai în ceea ce privește o parte dintre activitățile sale, dacă acestea trebuie să fie calificate drept activități economice (75).

(129)

Astfel cum s-a explicat mai sus (a se vedea considerentul 72), Germania a afirmat că activitatea HIS de comercializare de programe informatice universităților private și universităților străine nu a constituit ajutor de stat, întrucât

(130)

În plus, Germania a afirmat că, în cazul în care activitățile ar fi fost activități economice, partea ajutorului de stat care ar putea fi, eventual, legată de aceste activități se încadrează în pragul de minimis stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1407/2013.

(131)

Comisia nu este de acord cu argumentul potrivit căruia aceste vânzări la scară mică către universități private și străine ar fi auxiliare și, pe această bază, orice finanțare de stat care fi sprijinit, eventual, aceste activități nu ar trebui să fie considerată ajutor de stat, din motivele expuse mai jos.

(132)

Germania nu a demonstrat în mod suficient de ce conceptul de „activități economice auxiliare” din Cadrul privind C&D este aplicabil în cazul de față. De exemplu, Germania nu a demonstrat că vânzările la scară mică au constituit o activitate „care este legată direct de funcționarea organizației de cercetare sau a infrastructurii de cercetare și este necesară pentru aceasta sau care este legată intrinsec de utilizarea neeconomică principală a acesteia” în sensul punctului 20 din Cadrul privind C&D [a se vedea considerentul 72 litera (f) și nota de subsol 43].

(133)

În ceea ce privește relevanța separării contabilității, este adevărat că Curtea de Justiție a considerat că este posibil ca „aceeași instituție să poată desfășura mai multe activități, în același timp economice și neeconomice, cu condiția să țină o contabilitate separată în ceea ce privește diferitele finanțări primite, astfel încât să excludă orice risc de subvenționare „încrucișată” a activităților sale economice prin intermediul unor fonduri publice de care beneficiază în temeiul activităților sale neeconomice” (76). Cu toate acestea, în cazul de față, spre deosebire de cauza Escuelas Pías, finanțarea publică era legată de integralitatea activităților beneficiarului HIS. Prin urmare, faptul că se ținea contabilitatea separată pentru vânzările HIS către universitățile private germane și universitățile străine nu exclude natura economică a acestor activități de vânzări.

(134)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 127, Comisia consideră că HIS nu a acționat ca o întreprindere în măsura în care a furnizat servicii software universităților publice germane. Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte criterii de definire a ajutorului de stat, Comisia consideră că granturile directe acordate între 1976 și 2013 ar fi putut constitui un avantaj selectiv pentru HIS. În plus, având în vedere că serviciile IT ar putea fi, în principiu, furnizate în alte state membre sau de întreprinderi din alte state membre, dacă HIS ar fi acționat ca o întreprindere, măsurile ar fi avut potențialul de a denatura concurența în măsura în care ar fi putut afecta schimburile comerciale dintre statele membre.

(135)

Având în vedere că HIS era o „întreprindere” implicată într-o activitate economică în ceea ce privește vânzările către universități germane private și universități străine, măsura de care au beneficiat aceste activități a oferit un avantaj economic selectiv întreprinderii, întrucât alte întreprinderi care furnizau servicii similare nu au beneficiat de aceste măsuri. În plus, finanțarea de către stat a furnizării de servicii de către HIS universităților publice a scutit HIS de necesitatea de a funcționa pentru obținerea de profit și, prin urmare, a permis HIS să ofere serviciile numai pe o bază de acoperire a costurilor. În cele din urmă, având în vedere că acesta este un serviciu care ar putea fi furnizat, în principiu, în alte state membre sau de întreprinderi din alte state membre, măsurile au avut potențialul de a denatura concurența în măsura în care este posibil să fi afectat schimburile comerciale dintre statele membre.

(136)

Prin urmare, granturile directe de care este posibil să fi beneficiat HIS pentru vânzarea de servicii software către universități private germane și universități străine au constituit ajutor de stat.

(137)

Comisia observă că, în etapa procedurii oficiale de investigare, reclamantul nu a prezentat niciun argument referitor la scutirile fiscale de care a beneficiat HIS până la 31 decembrie 2013. De fapt, în observațiile sale privind decizia de inițiere a procedurii, reclamantul nu a abordat deloc scutirile fiscale. Argumentele legate de scutirile fiscale, ca un element separat al plângerii, au fost prezentate doar în ceea ce privește statutul HIS în urma transformării sale din 2014 (77). Cu toate acestea, posibilele măsuri de ajutor de stat în favoarea HIS eG nu fac obiectul prezentei decizii, întrucât nu au făcut parte din sfera deciziei de inițiere a procedurii.

(138)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia nu a putut exclude faptul că este posibil să se fi acordat un avantaj selectiv HIS și a subliniat că evaluarea unui avantaj selectiv depinde de statutul de întreprindere a HIS (a se vedea considerentele 52-53 din decizia de inițiere a procedurii). Întrucât Comisia concluzionează că HIS a desfășurat o activitate economică în ceea ce privește vânzările către universitățile private germane și universitățile străine (a se vedea considerentul 133), nu se poate exclude faptul că măsurile fiscale în cauză au fost selective.

(139)

În plus, având în vedere că acesta este un serviciu care ar putea fi furnizat, în principiu, în alte state membre sau de întreprinderi din alte state membre, măsurile au avut potențialul de a denatura concurența în măsura în care ar fi putut să afecteze schimburile comerciale între statele membre. Prin urmare, măsurile fiscale de care a beneficiat HIS ar fi putut să constituie ajutor de stat.

(140)

În măsura în care granturile directe acordate HIS între 1976 și 2013 au constituit ajutor de stat, Comisia consideră că acestea au constituit ajutor existent din motivele descrise mai jos. În cazul în care și măsurile fiscale în cauză au constituit ajutor de stat (a se vedea considerentul 139), Comisia consideră că și aceste măsuri au constituit ajutor existent (78) din motivele următoare.

(141)

În temeiul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (79), o măsură de ajutor este ajutor existent dacă se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor de stat, însă, datorită evoluției pieței interne, a devenit ajutor de stat, dar nu a fost modificat de statul membru.

(142)

Măsurile existente de ajutor beneficiază de protecție juridică până când Comisia stabilește incompatibilitatea acestora cu piața internă (80) și ordonă măsuri adecvate orientate spre viitor [a se vedea articolul 108 alineatul (1) din tratat (81) și articolul 22 din Regulamentul (UE) 2015/1589 (82)].

(143)

Pentru a stabili că măsurile (astfel cum sunt descrise în considerentul 13) în cauză au constituit ajutor existent în temeiul primei teze de la articolul 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589, trebuie să se stabilească mai întâi că nu a existat o piață pentru produsele și serviciile respective atunci când statul a început să acorde finanțare întreprinderii HIS.

(144)

Având în vedere considerațiile de mai sus, în urma examinării care a vizat să stabilească dacă a existat o piață pentru prelucrarea datelor electronice ale universităților (programe informatice pentru universități) la intrarea în vigoare a măsurilor în 1976, Comisia analizează dacă eventualele modificări ulterioare au afectat fondul efectiv al măsurii inițiale. Astfel de modificări pot viza natura avantajului sau sursa finanțării, obiectivul sau temeiul juridic al ajutorului, beneficiarii sau sfera de activități a beneficiarilor într-un mod în care ajutorul existent în ansamblu este transformat într-un ajutor nou.

(145)

Comisia consideră că reclamantul nu a reușit să demonstreze că la momentul începerii aplicării măsurilor vizate, inclusiv a măsurilor fiscale, în 1976, exista o piață pentru produsele HIS, mai exact, produsele și serviciile de prelucrare a datelor electronice/IT (83) pentru gestiunea universităților. O mare majoritate a observațiilor primite din partea universităților au sprijinit argumentul prezentat de Germania, potrivit căruia piața pentru programele informatice de gestionare a universităților s-a dezvoltat cu 12-14 ani în urmă și o piață ar fi putut să apară, cel mai devreme, în 1993. Mai multe părți interesate au precizat că, deși de o anumită perioadă de timp există furnizori pentru cel puțin părți ale aplicațiilor de gestionare a universităților, piața în domeniul produselor și serviciilor de prelucrare a datelor electronice/IT pentru gestiunea universităților nu este pe deplin dezvoltată nici în prezent. Potrivit acestora, cu excepția HIS, nu există niciun furnizor care să poată furniza întreaga gamă de produse și servicii pe care le furnizează HIS (a se vedea considerentul 38).

(146)

Afirmațiile reclamantului din 2012, potrivit cărora „înainte de anul 2000 nu exista decât programul informatic HIS GX” (84) și „evoluțiile din ultimii șapte [evidențiere adăugată] ani arată că furnizorii privați sunt în măsură să furnizeze universităților interesate software-uri integrate de gestiune a campusurilor universitare” (85), precum și afirmațiile speculative ale reclamantului potrivit cărora existau întreprinderi în Germania și în afara țării care erau sau ar fi putut fi [evidențiere adăugată] active în anii 1970 pe piața programelor informatice pentru gestiunea universităților (86) (a se vedea pagina 4 din observațiile reclamantului din 4 aprilie 2016 și considerentul 53), au demonstrat Comisiei că în 1976 nu exista o piață pentru programele informatice destinate universităților. Prin urmare, îndoielile Comisiei legate de existența unei astfel de piețe în 1976 au fost eliminate.

(147)

Comisia consideră că evoluțiile din domeniul produselor și serviciilor de prelucrare a datelor electronice/IT pentru gestionarea universităților în sectorul învățământului terțiar din Germania reprezintă o evoluție a pieței interne în sensul articolului 1 litera (b) punctul (v) din regulamentul de procedură (a se vedea considerentul 91 din decizia de inițiere a procedurii). Această concluzie este sprijinită de o serie de observații (inclusiv din partea Germaniei) privind decizia de inițiere a procedurii, potrivit cărora o piață relevantă s-a dezvoltat la un anumit moment în cursul ultimelor trei decenii, cel puțin pentru unele zone din domeniul serviciilor software destinate universităților din Germania (a se vedea considerentele 38 și 65).

(148)

Chiar dacă măsurile au devenit ajutor de stat la un moment dat între 1976 și 2013, trebuie să se analizeze dacă au făcut obiectul unei modificări semnificative care să le fi afectat fondul și care să fi dus la apariția unui nou ajutor.

(149)

Potrivit hotărârii în cauza Guvernul Gibraltarului/Comisia, nu orice modificare a ajutorului existent trebuie considerată ca modificând ajutorul existent în ajutor nou. Potrivit acestei cauze, „doar atunci când modificarea afectează fondul schemei inițiale, aceasta din urmă este transformată într-o nouă schemă de ajutor” (87). Modificările aduse unei scheme sunt semnificative dacă oricare dintre elementele sale principale, cum ar fi natura finanțării, sursa acesteia, temeiul său juridic, obiectivul urmărit sau beneficiarii s-au schimbat (88).

(150)

Comisia consideră că îndoielile sale referitoare la introducerea de modificări semnificative în finanțarea HIS între 1976 și 2013 (a se vedea considerentele 90, 92 și 93 din decizia de inițiere a procedurii) au fost eliminate. Natura măsurilor, sursa finanțării, temeiul juridic, obiectivele finanțării și gama de beneficiari nu s-au schimbat de la momentul intrării în vigoare a măsurilor din motivele de mai jos.

(151)

În hotărârea din cauza „Namur-Les Assurances du Crédit SA”, Curtea a clarificat că „[...] apariția unui nou ajutor sau modificarea unui ajutor existent nu poate fi evaluată în funcție de amploarea ajutorului sau, în special, de cuantumul său în termeni financiari în orice moment al vieții întreprinderii dacă ajutorul este furnizat în temeiul unor dispoziții legale prealabile care rămân neschimbate” (89). Comisia consideră că o creștere a finanțării nu afectează fondul schemei în cazul în care creșterea este proporțională cu o creștere a costurilor aferente desfășurării aceleiași activități, astfel cum au arătat o serie de decizii ale Comisiei în sectorul radiodifuziunii și televiziunii (90).

(152)

Germania reamintește că, în termeni nominali, volumul finanțării directe din partea statului a crescut foarte puțin (de la 2 527 000 DM în 1976 la 6 981 000 DM în 2001 și la 4 230 000 EUR în 2013), iar sumele modificate au fost rezultatul naturii deficitului de finanțare, care era legat de numărul în creștere al studenților, în care a jucat un rol și inflația.

(153)

Comisia consideră că natura finanțării nu s-a modificat în mod semnificativ. În primul rând, forma finanțării a rămas neschimbată: granturi directe și scutiri de la plata impozitului pe profit și a impozitului comercial. În al doilea rând, nivelul finanțării prin granturi directe nu s-a modificat în mod semnificativ. În general, nivelul granturilor directe a crescut de aproximativ 2,9 ori în perioada 1976-2013. În paralel, numărul studenților a crescut mult mai mult în aceeași perioadă de timp. În 1976/1977, existau 872 125 (91) de studenți în Germania, iar în 2013/2014, numărul acestora a crescut de trei ori mai mult, ajungând la 2 616 881 (92). Nivelurile prețurilor din Germania în 2013 erau de 2,3 ori mai mari decât în 1976 (93). Pe baza acestor informații, Comisia consideră că natura și nivelul finanțării nu s-au modificat în mod semnificativ, întrucât numărul de studenți a crescut mult mai mult decât nivelul finanțării activităților HIS prin granturi directe, ținând seama, de asemenea, de nivelul inflației din Germania în perioada 1976-2014.

(154)

Nivelul „finanțării” prin scutiri fiscale nu s-a modificat în mod semnificativ din 2016, întrucât Germania afirmă în observațiile transmise (a se vedea considerentul 79) că obligațiile fiscale în temeiul Legii privind impozitul pe profit și al Legii privind impozitul comercial ar fi fost zero chiar dacă ar fi trebuit să plătească aceste taxe.

(155)

Comisia consideră că sursa, modalitatea și temeiul juridic al finanțării prin granturi directe au rămas neschimbate în cursul perioadei: sursa finanțării a fost bugetul statului federal și al landurilor. Faptul că proporția cofinanțării de către universități a crescut în contextul finanțării generale a activității (de la 35,7 % la 74,1 %) nu constituie o modificare semnificativă a finanțării din motivele următoare. În primul rând, în termeni nominali, nivelul finanțării din partea „statului”, mai exact partea de ajutor de stat, a rămas neschimbat, astfel cum s-a explicat în secțiunea precedentă. În al doilea rând, temeiul juridic a prevăzut, de fapt, din 1976, că finanțarea poate fi suplimentată prin venituri, dacă acest lucru este necesar. Prin urmare, Comisia nu este de acord cu caracterizarea făcută de reclamant, potrivit căreia modalitatea de finanțare „s-a schimbat în mod constant”. Formularea relevantă din statut a rămas neschimbată de-a lungul anilor: „Proprietarii furnizează resursele necesare pentru îndeplinirea obiectivului, astfel cum este prevăzut în statut, în măsura în care nu se obțin venituri private” (94). În plus, în cauza Namur-Les Assurances du Crédit SA, a se vedea considerentul 151, Curtea permite acest tip de modificare a unei scheme, atât timp cât dispozițiile legale care stau la baza acordării ajutorului rămân neschimbate.

(156)

Comisia nu este de acord cu poziția reclamantului potrivit căreia modalitatea de finanțare a fost modificată, întrucât era compusă dintr-o serie de granturi cu niveluri în schimbare (a se vedea considerentul 51). Comisia consideră că, în realitate, granturile directe au constituit o schemă de ajutor existent și nu au fost o serie de granturi directe individuale anuale. Potrivit articolului 1 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/1589, o „«schemă de ajutor» înseamnă orice act în baza căruia, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate alocări individuale de ajutor întreprinderilor definite în mod general și abstract, precum și orice act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată și/sau într-un cuantum nedeterminat [evidențiere adăugată]”.

(157)

Comisia consideră că măsurile fiscale acordate HIS și caracteristicile finanțării directe au constituit o schemă de ajutor de stat. Aceasta este rezultatul faptului că temeiurile juridice au constituit un „act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, [este posibil să fi fost] acordat [unei] […] întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată și într-un cuantum nedeterminat”. Mecanismele de acordare nu au necesitat alte acte de punere în aplicare.

(158)

Pe baza legilor și a faptelor de mai sus, Comisia concluzionează că granturile directe anuale au constituit, de fapt, o schemă de ajutor existent și că nivelul, modalitatea și sursa finanțării nu au făcut obiectul unei modificări semnificative în sensul jurisprudenței aplicabile, Guvernul Gibraltarului/Comisia, Namur-Les Assurances du Crédit și Decizia C(2008) 725 final a Comisiei din 27 februarie 2008, SA.21395 E8/2006 (ex CP 110/2004 et CP 126/2004) – Belgique Financement du radiodiffuseur public VRT.

(159)

Având în vedere că temeiul juridic din statut a rămas neschimbat de-a lungul perioadei vizate (a se vedea considerentul 155), Comisia consideră că nu a existat o modificare semnificativă a temeiului juridic al granturilor directe.

(160)

Comisia consideră că nu a existat o modificare semnificativă a temeiului juridic al beneficiilor fiscale. În primul rând, formularea din statut care stabilește scopul interesului public („gemeinnützig”) al funcționării HIS a rămas, de asemenea, neschimbată de-a lungul anilor: „Întreprinderea desfășoară activități exclusiv și direct în interes public” în sensul legislației fiscale relevante pentru obiectivele reprezentate de interesul public (95).

(161)

În al doilea rând, dispozițiile legale care stau la baza scutirilor nu s-au modificat sau nu s-au modificat din punct de vedere material de la 1 ianuarie 1976, când a fost înființată HIS (96). Temeiul juridic al scutirilor a fost reprezentat de Legea privind impozitul de profit, Legea privind impozitul comercial și Codul fiscal. Germania a explicat că scutirile fiscale în cauză (secțiunea 5 din Legea privind impozitul pe profit și secțiunea 3 din Legea privind impozitul comercial) se referă la secțiunile 51 și următoarele din Codul fiscal (a se vedea considerentul 78 și notele de subsol 46, 47 și 48). Secțiunea 52 din Codul fiscal („AO”) enumeră, de fapt, două activități care se califică drept activitate de interes public în temeiul regulamentului: sprijin pentru știință și cercetare [secțiunea 52 alineatul (1)] și sprijin pentru educație și formare [secțiunea 52 alineatul (7)]. Prin urmare, în versiunea actuală a legilor aplicabile, scutirile de la plata taxelor vizate apar prin combinația dintre secțiunea 5 și secțiunea 3 din Legea privind impozitul pe profit și, respectiv, Legea privind impozitul comercial, precum și cu secțiunea 52 din Codul fiscal.

(162)

În ceea ce privește întrebarea dacă și în ce formă au fost în vigoare legile fiscale aplicabile la momentul înființării HIS, Comisia a concluzionat următoarele: Legea privind impozitul pe profit din 1976 includea deja scutirea de la plata impozitului pe profit pentru organizațiile de interes public [a se vedea secțiunea 4 alineatul (1) punctul 6 din versiunea din 24 mai 1965 (97): „Corporațiile, asociațiile de persoane și bunuri care, în conformitate cu statutul lor, activitatea unei fundații sau cu alte legi, precum și cu conducerea lor efectivă, servesc exclusiv și direct unor scopuri ecleziastice, fără scop lucrativ sau caritabile sunt excluse din domeniul de aplicare al legii privind impozitul pe profit” și o compară cu formularea aproape identică din statutul actual (a se vedea nota de subsol 46)].

(163)

Legea privind impozitul comercial din 2013 includea o scutire formulată aproape identic cu cea de la paragraful al treilea punctul (6) din versiunea aceleiași legi din 25 mai 1965 (98). Prin urmare, la înființarea HIS, scutirile erau deja în vigoare.

(164)

Prima versiune a Codului fiscal german a fost elaborată la 23 martie 1976, prin urmare, la aproximativ trei luni de la înființarea HIS. Acesta trebuie să fie motivul pentru care statutul HIS din 1976-1977 face trimitere la un „predecesor” al AO, Regulamentul privind organizațiile de interes public („Gemeinnützigkeitsverordnung” din 24 decembrie 1953).

(165)

Regulamentul privind organizațiile de interes public din 24 decembrie 1953 pune în aplicare (99) secțiunile 17 până la 19 din „Legea privind modificarea anumitor norme fiscale” din 1934. Această lege din 1934 sprijină în mod explicit, în secțiunea sa 17, „știința” și „educația”, ca activități caritabile care pot face obiectul sprijinului (100). Prin urmare, în combinație cu Regulamentul privind organizațiile de interes public din 1953, legea din 1934 a prevăzut, până la intrarea în vigoare a AO, o scutire de la taxarea entităților implicate în activități de interes public, precum sprijinirea educației (101).

(166)

Având în vedere legătura neîntreruptă dintre legile și regulamentele care fac referire în mod explicit la scutirile fiscale vizate, Comisia concluzionează că temeiul juridic, în sensul Deciziei C(2008)725 final a Comisiei privind ajutorul de stat SA. 21395 E 8/2006 (ex CP 110/2004 et CP 126/2004) - Belgia – „Finanțarea postului public de radiodifuziune VRT” și al hotărârii Government of Gibraltar/Comisia, a rămas neschimbat.

(167)

Comisia consideră că activitățile HIS au rămas, de asemenea, neschimbate. Obiectivul finanțării publice, sprijinirea universităților, în special în domeniul prelucrării datelor electronice/tehnologiei informației, a rămas neschimbat, astfel cum se menționează chiar în considerentul 82 din decizia de inițiere a procedurii. De asemenea, observațiile au confirmat poziția Germaniei potrivit căreia activitățile HIS sprijinite prin finanțare publică au rămas nemodificate în fond timp de patruzeci de ani (a se vedea considerentul 36).

(168)

Comisia precizează că au existat mici diferențe între formulările referitoare la obiective din statutul din anii 1976-1977 și anii următori, dar aceste diferențe au fost strict semantice. Formularea referitoare la obiectivul HIS GmbH în 1976-1977 a fost următoarea: „a) Dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor informatice care stau la baza deciziilor din învățământul superior și a procedurilor de raționalizare a instituțiilor de învățământ superior și b) furnizarea de consiliere și cooperare privind introducerea și utilizarea sistemelor informatice.” Formularea din anii următori s-a modificat în mică măsură: „Obiectivul întreprinderii este de a sprijini instituțiile de învățământ superior și autoritățile competente în eforturile lor de a-și îndeplini în mod rațional și eficient rolul din învățământul superior prin (a) elaborarea de proceduri în vederea raționalizării administrației universităților și sprijinirea introducerii și a aplicării acestora; (…) (d) asigurarea furnizării de informații și a organizării schimburilor de informații.” Comisia consideră că ambele formulări sunt generale, dar vizează prelucrarea datelor electronice. De asemenea, Comisia consideră că formularea din statut referitoare la obiectiv trebuia să fie suficient de generală pentru a permite o adaptare a serviciilor la cerințele tehnologice în schimbare. În același timp, formularea nu a fost nelimitată, întrucât misiunea de „elaborare de proceduri în vederea raționalizării administrației învățământului superior și cooperarea în vederea introducerii și aplicării acestora” nu poate fi înțeleasă ca permițând HIS să se implice în alte activități decât furnizarea de produse și servicii pentru prelucrarea datelor electronice/IT.

(169)

În ceea ce privește produsele și serviciile HIS de-a lungul anilor, Comisia consideră că imaginea de ansamblu a produselor furnizată de Germania în timpul procedurii oficiale de investigare (a se vedea considerentul 94), precum și faptul că versiunile precedente ale unor produse erau deja furnizate în 1976 au demonstrat în mod suficient Comisiei că, de-a lungul anilor, a existat o gamă continuă de produse furnizate de HIS GmbH.

(170)

Prin urmare, Comisia concluzionează că activitățile HIS sprijinite prin fonduri publice nu au fost modificate în mod semnificativ în timpul perioadei analizate.

(171)

Măsurile în favoarea HIS din perioada 1976-2013, în măsura în care au constituit ajutor de stat, au constituit ajutor existent în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589.

(172)

Întrucât considerentul 16 din decizia de inițiere a procedurii a exclus din domeniul său de aplicare examinarea oricărei posibile măsuri favorabile HIS eG începând din 2014, prezenta decizie nu face referire la nicio examinare a acestor măsuri.

(173)

Prin urmare, Comisia concluzionează că îndoielile exprimate în decizia de inițiere a procedurii au fost eliminate,