(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit măsuri de salvgardare definitive asupra anumitor produse siderurgice (denumit în continuare „regulamentul definitiv”) (3). Măsurile instituite prin acest regulament constau într-un contingent tarifar cu privire la 26 de categorii de produse siderurgice, stabilit la un nivel suficient de ridicat pentru a menține fluxurile comerciale tradiționale. O taxă tarifară de 25 % s-ar aplica numai peste nivelul cantitativ stabilit al fluxurilor comerciale tradiționale pe categorie de produse.

(2)

La considerentul 161 și la articolul 9 din regulamentul definitiv se menționează că, pe baza interesului Uniunii, Comisia ar putea fi nevoită să „ajusteze nivelul sau alocarea contingentului tarifar […] în cazul unor modificări ale circumstanțelor în perioada de instituire a măsurilor” și că o astfel de reexaminare ar trebui să înceapă „cel târziu la 1 iulie 2019”.

(3)

Ținând cont de aceste considerații, la 17 mai 2019 (4), Comisia a inițiat o reexaminare a regulamentului definitiv și a invitat părțile să își exprime opiniile, să prezinte informații și să furnizeze elemente de probă cu privire la cele cinci motive ale reexaminării, identificate de Comisie pentru cele 26 de categorii de produse vizate în Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare. Conform secțiunii 3 din aviz, aceste motive de reexaminare s-au referit la:

(4)

Comisia a primit observații de la peste 150 de părți diferite. De asemenea, părților interesate li s-a permis să prezinte observații și să formuleze obiecții reciproc cu privire la informațiile transmise de alte părți. Prin urmare, Comisia a primit peste 50 de observații suplimentare legate de obiecții.

(5)

În urma unei analize aprofundate a tuturor observațiilor primite, Comisia a ajuns la constatările prezentate în continuare. Acestea sunt organizate în secțiunea 2 de mai jos în cadrul a cinci subsecțiuni diferite, corespunzătoare celor cinci motive de reexaminare identificate la considerentul (3) de mai sus.

(6)

Astfel cum s-a semnalat deja în considerentul 161 din regulamentul definitiv, reexaminarea de către Comisie a măsurilor existente a vizat orice categorie de produse care face obiectul măsurilor, inclusiv (dar fără a se limita la) categoriile de produse 3, 4, 6 și 16. Pentru aceste categorii de produse specifice, Comisia a primit un număr considerabil de observații pe durata anchetei care a condus la adoptarea măsurilor de salvgardare definitive. De asemenea, aceste categorii de produse au făcut obiectul unor numeroase schimburi de informații în contextul consultărilor bilaterale cu partenerii comerciali ai Uniunii.

(7)

Acestea fiind spuse, toate cele 26 de categorii de produse au făcut obiectul monitorizării zilnice de către Comisie.

(8)

În Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare, Comisia a anunțat că va investiga dacă s-au produs modificări ale circumstanțelor de la adoptarea măsurilor definitive, inclusiv dacă există dovezi de creștere sau de scădere substanțială a cererii la nivelul Uniunii sau dacă au fost instituite măsuri de apărare comercială pentru anumite categorii de produse. Aceste situații ar face necesară ajustarea nivelului sau a alocării contingentului tarifar existent.

(9)

Pentru a identifica modificările substanțiale ale cererii, Comisia a explicat că a examinat evoluția utilizării contingentului tarifar în cauză pentru a vedea dacă aceste contingente au fost epuizate sau dacă utilizarea lor nu a reflectat fluxurile comerciale tradiționale.

(10)

La momentul deschiderii anchetei de reexaminare, Comisia a constatat astfel de tipare comerciale anormale potențiale la categoriile de produse 4B, 5, 13, 15, 16, 17 și 25. Pentru aceste categorii, fie anumite contingente anuale specifice de țară, fie contingentul rezidual corespunzător, care a fost calculat să dureze până la sfârșitul lunii iunie 2019, fuseseră deja epuizate sau erau pe cale să fie epuizate în termen de doar două luni de la instituirea măsurilor de salvgardare definitive.

(11)

În scopul reexaminării, Comisia a analizat în detaliu evoluția celor 26 de categorii de produse, nu numai pe baza monitorizării zilnice, ci și, mai specific, pentru evoluția acestora în perioada cuprinsă între 2 februarie 2019 și sfârșitul lunii iunie 2019. Prin această analiză, Comisia a urmărit să stabilească dacă orice posibil tipar de utilizare anormală își are originea într-o creștere substanțială reală a cererii la nivelul Uniunii sau dacă aceste tipare de utilizare a contingentului tarifar sunt rezultatul activităților de stocare speculativă sau, de fapt, al reorientării fluxurilor comerciale prin măsuri de denaturare a comerțului adoptate în străinătate.

(12)

În observațiile lor, numeroase părți interesare au solicitat fie o creștere a nivelului contingentului tarifar, fie un sistem diferit pentru alocarea sau utilizarea contingentelor pentru categoriile de produse pe care le importă. Doar câteva părți interesate au prezentat elemente de probă semnificative în sprijinul concluziei privind un potențial dezechilibru între limitele cantitative stabilite de contingentul tarifar și cererea existentă (sau în evoluție) la nivelul UE sau alte circumstanțe modificate. Majoritatea acestor observații s-au axat pe următoarele categorii de produse, care vor fi discutate în mod individual în această secțiune: categoria 1 (foi și benzi laminate la cald), categoria 4B (foi cu învelișuri metalice pentru sectorul autovehiculelor), categoria 16 (sârmă laminată) și categoria 25 (tuburi mari sudate).

(13)

Pentru celelalte categorii de produse menționate fie în clauza de reexaminare, fie în Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare [respectiv, categoriile de produse 3 (foi de tablă electrotehnică), 5 (foi cu acoperire organică), 6 (produse de oțelărie), 13 (vergele de armătură), 15 (sârmă laminată din oțeluri inoxidabile) și 17 (profile)], observațiile primite au fost limitate. Nicio observație primită nu a furnizat elemente de probă care să indice probleme de deficit de ofertă (și anume, limite cantitative scăzute, stabilite de contingentul tarifar în cauză) determinat de o creștere a cererii sau orice alte modificări ale circumstanțelor. Totuși, în numeroase observații au fost menționate probleme de eliminare cu privire la categoria de produse 13, care va fi analizată, de asemenea, în mod individual în această secțiune, la subsecțiunea 2.B de mai jos.

(14)

La sfârșitul primei perioade anuale a măsurilor, la 30 iunie 2019, pentru 24 dintre cele 26 de categorii de produse, volumul real al importurilor a rămas sub nivelul cantitativ respectiv stabilit de contingentul tarifar, din unul sau mai multe contingente tarifare specifice de țară și/sau din contingentul tarifar global. Cu alte cuvinte, doar pentru două categorii de produse, și anume, categoria 13 (vergele de armătură) și categoria 14 (bare din oțeluri inoxidabile), contingentele totale (specifice de țară și reziduale) puse la dispoziție în cadrul măsurilor au fost epuizate complet aproape de sfârșitul lunii iunie 2019.

(15)

În general, au rămas neutilizate 1,3 milioane de tone din contingentul tarifar pentru perioada 2 februarie - 30 iunie 2019. În plus, Comisia a confirmat că, în perioada în care măsurile provizorii au fost în vigoare (18 iulie 2018 - 1 februarie 2019), au rămas neutilizate aproximativ două milioane de tone din cantitatea prevăzută de contingent. Prin urmare, în primul an de aplicare a măsurilor de salvgardare, peste 3,2 milioane de tone din importurile scutite de taxe vamale nu au fost utilizate.

(16)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că nivelurile contingentelor tarifare stabilite conform măsurilor de salvgardare în curs nu au restricționat în mod nejustificat fluxurile comerciale, ci mai degrabă au asigurat faptul că fluxurile comerciale tradiționale au fost menținute proporțional cu nevoile de pe piața Uniunii. Părțile interesate nu au furnizat niciun element de probă privind pretinsul deficit de ofertă cauzat de cererea crescută.

(17)

Pentru toate categoriile de produse care fac obiectul măsurilor de salvgardare definitive, cu excepția categoriei 1, sistemul de contingente tarifare adoptat de Comisie a fost o combinație de contingente tarifare specifice de țară și reziduale. Procedând astfel, Comisia a urmărit să mențină volumele comerciale tradiționale, nu numai în ceea ce privește volumul, ci și originea.

(18)

Totuși, Comisia a considerat că acest sistem de contingente tarifare preferat nu este adecvat pentru categoria de produse 1, din cauza următoarelor circumstanțe speciale. Într-adevăr, cinci dintre principalele țări exportatoare cu tradiție (5), care au asigurat aproape 60 % din importuri în perioada 2015-2017, făcuseră obiectul unor măsuri antidumping și/sau compensatorii în aceeași perioadă (6). Acest lucru a afectat în mod semnificativ nivelul importurilor țărilor în cauză.

(19)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că, în mod normal, aceste țări nu ar mai fi în măsură să exporte către Uniune la nivelul lor istoric, și anume, pe baza nivelului mediu al importurilor lor în Uniune din ultimii trei ani (2015-2017). Așadar, Comisia a decis că este în interesul Uniunii să adopte un sistem unic de contingente tarifare globale, administrate trimestrial, pentru a evita riscul de deficit pe care l-ar putea genera în mod nejustificat o alocare specifică fiecărei țări.

(20)

În observațiile lor prezentate în cursul acestei reexaminări, unele părți interesate, inclusiv industria Uniunii și mai multe țări exportatoare, au solicitat Comisiei să pună în aplicare un sistem de contingente tarifare specifice de țară și pentru categoria de produse 1. Aceste părți susțin că evoluția actuală a importurilor ar crea un dezechilibru al fluxurilor de import în detrimentul anumitor țări furnizoare, care, la rândul său, ar crea anumite perturbări ale pieței.

(21)

Ca reacție la aceste afirmații, Comisia a analizat evoluția importurilor pentru categoria de produse 1 în cursul anului 2018 și în prima jumătate a anului 2019. Comisia a observat că, în ceea ce privește Rusia ca țară furnizoare, în ciuda faptului că aceasta a făcut obiectul măsurilor antidumping (care au condus la o scădere relevantă a volumului importurilor Rusiei în 2017), exporturile sale în perioada ianuarie 2018-iunie 2019 au recuperat o parte substanțială din volumul său comercial istoric. Rusia a utilizat 16 % din contingentul tarifar în perioada februarie-iunie 2019 (7). În plus, alte țări care au făcut obiectul măsurilor antidumping, și anume Brazilia și Ucraina, au continuat să exporte în Uniune (8), deși în cantități mult mai limitate decât înainte de instituirea taxelor antidumping.

(22)

Având în vedere evoluția importurilor descrisă anterior, în special din Rusia, care nu a putut fi prevăzută la momentul adoptării măsurilor de salvgardare definitive, Comisia a constatat, în prezent, că nivelul importurilor, afectat în mod semnificativ de măsurile de apărare comercială, este substanțial mai scăzut decât cel preconizat. În plus, având în vedere rata de utilizare constant ridicată a contingentului tarifar din cele două trimestre care au făcut obiectul măsurilor de salvgardare definitive (februarie-iunie 2019), de către alte țări exportatoare, în special Turcia, India și Republica Serbia, cu cote de 40 %, 15 % și, respectiv, 12 %, se constată că riscul potențial de deficit de aprovizionare, care a fost anticipat la instituirea măsurilor definitive, este, în prezent, semnificativ mai scăzut.

(23)

În consecință, având în vedere modificarea circumstanțelor menționată anterior, Comisia a considerat că ar fi în interesul Uniunii să modifice alocarea contingentelor tarifare pentru categoria de produse 1 și să introducă un mecanism care să asigure menținerea originii fluxurilor comerciale, similar cu cel utilizat pentru alte categorii de produse, în cea mai mare măsură posibilă.

(24)

Comisia a observat că dificultatea introducerii unui astfel de sistem constă în natura categoriei de produse 1. Astfel cum s-a explicat anterior la considerentul (19), utilizarea drept bază a importurilor medii istorice din perioada 2015-2017 pentru stabilirea contingentelor specifice de țară ar cauza un deficit de ofertă substanțial. Pe de altă parte, utilizarea anului 2018, care a fost primul an complet în care au fost în vigoare măsuri antidumping și compensatorii, ar putea conduce la o alocare inadecvată. Motivul este acela că volumul importurilor din 2018 a fost influențat, de asemenea, de intrarea în vigoare a măsurilor de salvgardare (în iulie 2018), precum și de prezența volumului importurilor care a rezultat din reorientarea fluxurilor comerciale din țările terțe, care a fost stabilită deja în regulamentul definitiv cu privire la categoria 1.

(25)

În aceste circumstanțe și în lipsa unor date reprezentative adecvate privind importurile pe o perioadă suficient de lungă și fiabilă, Comisia a considerat că modul cel mai adecvat de a asigura menținerea fluxurilor comerciale tradiționale pentru categoria 1, atât în ceea ce privește volumul, cât și originea, ar fi stabilirea unei limitări a cotei de contingent global pe care orice țară exportatoare o poate atinge într-un anumit trimestru.

(26)

Pentru a stabili acest plafon, Comisia a analizat datele istorice privind importurile (2013-2017) (9) pentru categoria de produse 1 și a constatat că, în această perioadă, nicio țară exportatoare nu a depășit, în medie, 25 % și, de asemenea, că cea mai mare cotă din cursul oricărui an a fost realizată de Turcia în 2017, cu 28 %. În consecință, Comisia a considerat că niciunei țări exportatoare nu ar trebui să i se permită să depășească o cotă de 30 % din contingentul tarifar global disponibil per trimestru în perioada rămasă a măsurilor.

(27)

Acest prag ar trebui să ofere țărilor exportatoare suficient spațiu de manevră pentru a completa cotele de piață lăsate deschise de către țările furnizoare care fac obiectul măsurilor antidumping sau compensatorii, menținând în același timp, pe cât posibil, fluxurile comerciale tradiționale și asigurând o suficientă diversitate a aprovizionării pentru utilizatorii din Uniune, astfel încât să reducă la minimum orice risc potențial de deficit de aprovizionare (10).

(28)

Prin această ajustare a alocării contingentului tarifar, Comisia a considerat că realizează un echilibru adecvat între drepturile legitime ale diferitelor părți în concordanță cu interesul Uniunii.

(29)

În regulamentul definitiv, Comisia a decis că este în interesul Uniunii divizarea categoriei 4 (foi cu învelișuri metalice) în două subcategorii: 4A și 4B. Obiectivul acestei divizări a fost menținerea, în cea mai mare măsură posibilă, a nivelului tradițional al importurilor pentru sectorul autovehiculelor din UE. Într-adevăr, având în vedere numărul mare de tipuri de produse incluse în categoria 4, Comisia a identificat un risc semnificativ ca tipurile de oțel de care are nevoie sectorul autovehiculelor din UE să fie eliminate de către alte subcategorii „standard”. Se amintește faptul că majoritatea tipurilor standard din această categorie sunt supuse, în prezent, unor măsuri antidumping, spre deosebire de produsele mai specializate, care nu erau acoperite în respectiva cerere de măsuri antidumping.

(30)

Ca parte a acestei reexaminări, Comisia a primit numeroase observații de la părțile interesate afectate de divizarea în cele două subcategorii, printre altele de la Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), de la guvernele și de la producătorii-exportatori din Coreea și China. Aceste observații au subliniat faptul că subdivizarea actuală nu este pe deplin eficace în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale urmărite. De asemenea, părțile interesate în cauză au afirmat că există o lipsă de claritate în definiția produselor în ceea ce privește clasificarea lor pe subcategorii și, în special, faptul că importurile de așa-numite clase de autovehicule au fost eliminate de către categoriile standard în detrimentul industriei autovehiculelor.

(31)

Părțile interesate au prezentat diferite propuneri pentru a spori eficacitatea contingentului tarifar pentru această categorie. În special, ACEA și Guvernul Chinei au solicitat acordarea de către Comisie a unei scutiri de destinație finală pentru importurile de clase de oțel din categoria 4B, care sunt destinate utilizării de către industria autovehiculelor. Alte părți interesate, cum ar fi Guvernul Coreei, al Taiwanului și al Chinei, au solicitat, printr-o opțiune alternativă, o creștere a nivelului contingentului tarifar și, de asemenea, un sistem care să asigure faptul că volumele tradiționale pentru sectorul autovehiculelor sunt protejate în mod eficace de importurile de alte tipuri de oțel. La rândul său, industria siderurgică a Uniunii a fost de acord cu faptul că ar trebui investigată potențiala circumvenție a măsurilor antidumping pentru categoria 4A și că ar trebui găsită o soluție pentru sectorul autovehiculelor, fără a exclude, totuși, categoria 4B din domeniul de aplicare al măsurilor.

(32)

Analiza Comisiei în urma reexaminării măsurilor definitive confirmă faptul că fluxurile comerciale tradiționale pentru produsele care se încadrează în categoria 4B au fost într-adevăr perturbate. Conform statisticilor Eurostat privind importurile, China (căreia i s-a alocat unul dintre cele mai mari contingente tarifare specifice de țară) și-a epuizat complet contingentul tarifar specific de țară într-un trimestru (2 februarie – 31 martie 2019) și, ulterior, a utilizat o cantitate semnificativă din contingentul tarifar global (peste 75 %) în ultimul trimestru din aceeași perioadă (1 aprilie – 30 iunie 2019).

(33)

În plus, Comisia a observat că China își epuizase – în numai o zi – contingentul tarifar anual specific de țară pentru al doilea an de aplicare a măsurilor (1 iulie 2019 – 30 iunie 2020). Prin urmare, este discutabil dacă aceste importuri sunt formate, de fapt, din așa-numitele „clase de autovehicule” de import. În orice caz, respectiva epuizare în cursul unei zile a contingentului tarifar anual specific de țară a arătat, de asemenea, că fluxurile comerciale tradiționale pentru această subcategorie au fost deviate. Această tendință ar fi probabil exacerbată în continuare dacă nu ar fi efectuată o ajustare a funcționării contingentului tarifar pentru categoria 4B pentru a asigura respectarea obiectivului urmărit de a menține nivelul tradițional al importurilor dintr-o varietate de țări furnizoare pentru industria autovehiculelor.

(34)

Comisia și-a menținut opinia potrivit căreia nu există motive pentru a exclude vreuna dintre categoriile de produse care fac obiectul măsurilor, fie printr-o excludere explicită a categoriei de produse 4B, fie printr-o scutire de destinație finală (11). Prin urmare, Comisia a respins scutirea de destinație finală solicitată a claselor de autovehicule.

(35)

Totuși, Comisia a recunoscut că este în interesul Uniunii ca fluxurile comerciale tradiționale de tipuri de produse utilizate de sectorul autovehiculelor din UE să facă obiectul unui tratament separat. Una dintre modalitățile de a realiza acest obiectiv este dacă utilizarea categoriei 4B este restricționată numai la importurile care pot demonstra o destinație finală în sectorul autovehiculelor.

(36)

În consecință, Comisia a considerat că este în interesul Uniunii să ajusteze funcționarea contingentului tarifar pentru categoria 4, după cum urmează. Pentru a beneficia de contingentul tarifar în cadrul categoriei 4B, categoriile de produse siderurgice care se încadrează în această categorie și care, de fapt, sunt utilizate pentru fabricarea de piese de autovehicule trebuie să fie plasate sub regimul de destinație finală menționat la articolul 254 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 (12). După epuizarea contingentului tarifar alocat pentru categoria 4B, s-ar aplica taxa de 25 % în afara contingentului tarifar.

(37)

Cu toate acestea, deoarece anumite coduri NC, grupate în prezent în categoria 4B, nu sunt utilizate în mod exclusiv de industria autovehiculelor, era necesară, totuși, ajustarea alocării codurilor între categoriile 4A și 4B pentru a se asigura menținerea exportului relevant de alte produse decât cele pentru autovehicule. În acest scop, domeniul de aplicare al categoriei 4A a fost extins și revizuit după cum urmează: toate codurile NC grupate anterior în mod exclusiv în categoria 4B ar face parte, în prezent, și din categoria 4A. Prin urmare, domeniul de aplicare al categoriei 4A ar fi extins. În același timp, domeniul de aplicare al categoriei 4B ar rămâne neschimbat.

(38)

În consecință, importurile de produse care se încadrează în codurile din categoria 4B care nu sunt destinate utilizării în industria autovehiculelor ar trebui să aibă loc, în viitor, numai în categoria 4A. Dimpotrivă, toate importurile de produse care sunt destinate utilizării în industria autovehiculelor ar trebui să aibă loc în categoria de produse 4B și să îndeplinească cerințele regimului de destinație finală, astfel cum se explică la considerentul 36 de mai sus.

(39)

Ca urmare a acestei ajustări, pentru India s-ar acorda un singur contingent tarifar specific de țară în cadrul categoriei 4A (combinând volumele contingentului tarifar specific de țară alocat în cadrul categoriilor 4A și 4B), deoarece informațiile de care a dispus Comisia au indicat faptul că această țară nu exportă pentru utilizare în sectorul autovehiculelor.

(40)

În urma informațiilor primite în cadrul consultărilor desfășurate cu Republica Coreea, Comisia a ajustat nivelul contingentului tarifar specific acestei țări în categoriile 4A și 4B. Partea din contingentul tarifar din cadrul categoriei 4B corespunzătoare codurilor NC care erau enumerate anterior exclusiv în cadrul acestei categorii și care nu erau destinate utilizării pentru autovehicule este transferată acum către contingentul tarifar specific de țară al Republicii Coreea în cadrul categoriei 4A, astfel încât exporturile respective către piața Uniunii pot fi continuate. Comisia a considerat că este necesar în interesul Uniunii să introducă această ajustare pentru a îmbunătăți eficacitatea măsurilor definitive cu privire la această categorie și pentru a se asigura că importurile efectuate de industria autovehiculelor din UE nu sunt restricționate în mod nejustificat.

(41)

Comisia a primit afirmații multiple cu privire la această categorie de produse. În primul rând, Comisiei i s-a solicitat să ajusteze nivelul contingentului tarifar în sensul majorării pentru a evita orice deficit de aprovizionare potențial pe piața Uniunii. În special, unele părți au solicitat creșterea nivelului contingentului tarifar cu până la 20 % sau utilizarea nivelului importurilor din perioada 2016-2018 ca bază pentru o revizuire a nivelului contingentului tarifar. Alte părți au afirmat că contingentul tarifar ar trebui să fie ajustat complet pentru a reflecta o creștere a cererii în Uniune.

(42)

În al doilea rând, unele părți interesate au susținut că producătorii din Uniune nu au crescut (și nu sunt capabili să crească în continuare) capacitatea sau producția la nivelul necesar pentru a satisface cererea actuală sau viitoare de sârmă laminată din Uniune. În plus, acestea au afirmat, de asemenea, că producătorii din Uniune de sârmă laminată i-au aprovizionat, în principal, pe utilizatorii lor din aval afiliați, reducând astfel cantitățile disponibile de sârmă laminată destinate pieței deschise, ceea ce a subminat poziția respectivilor utilizatori independenți, și anume a acelora care nu sunt integrați pe verticală. În consecință, utilizatorii independenți s-ar confrunta cu limitări importante în ceea ce privește accesul la cantități suficiente de sârmă laminată.

(43)

În al treilea rând, unele părți interesate au afirmat că epuizarea anumitor contingente tarifare nu ar putea fi determinată de practicile de stocare pentru această categorie de produse și că importurile au fost efectuate, mai degrabă, la niveluri periodice și constante până la epuizarea contingentelor tarifare relevante.

(44)

În al patrulea rând, mai multe părți interesate au solicitat Comisiei să acorde contingente tarifare specifice de țară pentru anumite origini, deoarece acestea ar furniza subcategorii de produse specifice pe piața Uniunii. În aceeași ordine de idei, unele părți interesate au susținut că fie anumite subcategorii ar trebui excluse, fie Comisia ar trebui să divizeze această categorie de produse, alocând contingente tarifare specifice pentru noile subcategorii.

(45)

În al cincilea rând, unele părți au solicitat divizarea acestei categorii, astfel încât subcategoriile utilizate în sectorul autovehiculelor să aibă propriul lor contingent tarifar.

(46)

În cele din urmă, o parte interesată a susținut că nu poate să producă un anumit tip de produse, deoarece măsurile de salvgardare au restricționat cantitatea unui anumit tip de sârmă laminată necesar; de asemenea, mai multe părți au solicitat transferarea contingentului tarifar specific de țară neutilizat către contingentul tarifar rezidual în ultimul trimestru din fiecare perioadă (1 aprilie – 30 iunie).

(47)

În cadrul reexaminării, Comisia a evaluat cu atenție toate aceste observații. În primul rând, Comisia a constatat că, deși a recunoscut în Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare că această categorie s-a confruntat cu o utilizare deosebit de rapidă atât a anumitor contingente tarifare specifice de țară, cât și a contingentului tarifar global în ultimul trimestru din prima perioadă anuală (adică în perioada 1 aprilie – 30 iunie 2019), oferta globală pentru acest produs nu pare să fi fost constrânsă în mod anormal. Nu au existat semne de creștere substanțială a cererii care să indice o modificare a circumstanțelor. De fapt, analiza utilizării contingentului tarifar a arătat că, deși unele țări și-au utilizat foarte rapid contingentul tarifar individual, în ultimele două săptămâni (13) din ultimul trimestru al primului an de aplicare a măsurilor era disponibilă în continuare o proporție cantitativă din contingentul tarifar pentru cel puțin trei țări de origine (Moldova, Elveția și Ucraina), reprezentând peste 6 % din contingentul tarifar total alocat pentru această perioadă. La sfârșitul primului an în care măsurile au fost în vigoare, era disponibilă în continuare o proporție cantitativă din contingentul tarifar pentru o țară de origine (Ucraina).

(48)

Conform unor observații, în sectorul construcțiilor din UE, care este una dintre principalele destinații pentru sârma laminată, cererea a crescut la 2,8 % în 2018 și se preconizează că va crește în continuare cu o rată de 1,6 % în perioada 2019-2021. Totuși, acest tipar de creștere a fost integrat deja în evaluarea care a condus la definirea nivelului cantitativ actual al contingentelor tarifare. Într-adevăr, la instituirea măsurilor definitive, Comisia a completat nivelul tradițional al importurilor cu încă 5 % pentru a actualiza datele istorice și a lua în considerare o creștere normală a cererii în anii următori. În plus, chiar dacă liberalizarea măsurilor de salvgardare după primul an ar fi modificată în sensul reducerii (14), aceasta crește, în fapt, în continuare nivelul contingentelor tarifare disponibile pentru a face față pretinsei creșteri a cererii peste creșterea preconizată. Pe baza celor menționate, Comisia consideră că nivelul actual al contingentului tarifar pentru categoria de produse 16 a fost adecvat și că nu a existat niciun risc de deficit pe piața Uniunii.

(49)

În ceea ce privește afirmația referitoare la restricționarea artificială a ofertei de către producătorii din Uniune, conform informațiilor de care dispune Comisia (care includ răspunsurile verificate la chestionar, transmise de producătorii din Uniune în cadrul anchetei care a condus la impunerea măsurilor definitive), producția și vânzările industriei Uniunii (pe piața liberă) au crescut în mod constant în perioada 2013-2017. În aceeași perioadă, vânzările către societățile afiliate (vânzări captive) au crescut, de asemenea, deși cu volume mult mai mici. Datele au arătat că volumul vânzărilor pe piața liberă (în Uniune) a fost de peste trei ori mai mare decât vânzările captive din Uniune din aceeași perioadă. În plus, nu există dovezi care să arate că o tendință atât de clară și de constantă observată în ultimii ani ar fi fost recent inversată drastic. Prin urmare, elementele de probă disponibile în dosar au contrazis această afirmație.

(50)

În ceea ce privește o potențială stocare, elementele de probă din dosar au contrazis afirmația potrivit căreia importurile au fost efectuate din toate țările de origine la niveluri regulate și constante. De fapt, deși acest lucru a fost valabil pentru o serie de țări de origine, precum și pentru contingentul tarifar rezidual în al treilea trimestru (februarie-martie 2019), cele mai relevante țări de origine rămase (Turcia și Rusia) au epuizat contingentul tarifar disponibil pentru cinci luni în câteva zile sau săptămâni. Acest tipar anormal a fost confirmat, de asemenea, pentru primele zile din a doua perioadă de măsuri (până la 19 iulie 2019, Turcia utilizase 60 % din contingentul său tarifar anual specific de țară). În plus, Comisia a observat, de asemenea, că contingentul tarifar rezidual din ultimul trimestru al primei perioade de măsuri (1 aprilie-30 iunie 2019) a fost epuizat exclusiv de două țări (Turcia și Rusia) deja din a doua zi din trimestrul relevant (adică 2 aprilie 2019), în timp ce, în trimestrul precedent (2 februarie-31 martie 2019), acel contingent tarifar rezidual fusese utilizat, de mai multe țări, într-un ritm constant pe tot parcursul trimestrului. O astfel de epuizare neobișnuit de rapidă a nivelului contingentului tarifar de către unele țări de origine nu poate fi considerată ca reprezentând „niveluri regulate și contante de comercializare”.

(51)

În ceea ce privește cererea de divizare a categoriei 16, Comisia a amintit că, în Regulamentul (UE) 2019/159, Comisia a divizat în mod excepțional două categorii și a explicat motivele care au stat la baza acestei decizii. După analizarea cu atenție a observațiilor primite în această privință, Comisia a stabilit că nu a fost demonstrată nicio modificare a circumstanțelor care să justifice o divizare a oricărei categorii suplimentare. Comisia constată că, în observațiile transmise de industria autovehiculelor din UE (ACEA), nici măcar nu a fost menționată necesitatea unei potențiale ajustări a acestei categorii. Comisia a observat, de asemenea, că simplul fapt că anumite tipuri dintr-o categorie de produse au fost utilizate în sectorul autovehiculelor nu le califică automat pentru tratament diferențiat în cadrul măsurilor. Mai degrabă, ar trebui să se arate că ar fi în interesul Uniunii ca această ajustare să aibă loc. În consecință, elementele de probă furnizate nu au fost suficiente astfel încât Comisia să concluzioneze că ajustarea este într-adevăr în interesul Uniunii.

(52)

În ceea ce privește impactul măsurilor de salvgardare definitive asupra capacității de a produce un anumit produs pentru care este necesar un anumit tip de sârmă laminată, Comisia a observat că elementele de probă furnizate au arătat o tendință descendentă constantă și accelerată a vânzărilor de astfel de produse, din 2013 până în 2018, și anume înainte de instituirea măsurilor de salvgardare. Așadar, această afirmație nu a fost sprijinită cu elemente de probă suficiente.

(53)

Prin urmare, Comisia consideră că nu au existat elemente de probă suficiente care să justifice o creștere a contingentului tarifar pentru această categorie de produse.

(54)

Unele părți au susținut că alocarea actuală a contingentelor tarifare pentru categoria 25 ar trebui să fie modificată ca urmare a modificării circumstanțelor. În special, unele părți au susținut că un proiect major de conducte de gaz (Nord Stream 2), pentru care a fost importată, în 2017, o cantitate mare de tuburi din Rusia, s-ar afla în prezent în ultimele etape și că, prin urmare, alocarea contingentelor tarifare pentru acest produs nu ar fi adecvată, deoarece nu ar reprezenta situația actuală de pe piață. Această afirmație ar fi sprijinită de tendințele observate ale importurilor din Rusia. Prin urmare, aceste părți au susținut că nu ar trebui să mai existe niciun contingent tarifar specific de țară pentru această categorie, ci, mai degrabă, un singur contingent tarifar global, pentru a evita deficitul de aprovizionare pentru alte proiecte viitoare.

(55)

Pe de o parte, Rusia este țara cu cel mai mare contingent tarifar individual pentru această categorie (care reprezintă aproximativ 70 % din contingentul tarifar total). În cadrul reexaminării, analiza datelor relevante privind importurile, efectuată de Comisie, a arătat că importurile Rusiei au scăzut în mod constant după o creștere bruscă masivă în 2017. În urma acestei creșteri bruște, nivelul importurilor Rusiei a cunoscut deja o scădere drastică în 2018 (deși încă la volume relativ mari). Totuși, această tendință descendentă s-a accelerat în perioada de aplicare a măsurilor de salvgardare definitive. Analiza utilizării contingentului tarifar a arătat că, în consecință, Rusia și-a utilizat mult prea puțin contingentul tarifar specific de țară în primul an de aplicare a măsurilor (utilizare de 30 %) (15). Această utilizare insuficientă a contingentului tarifar a reflectat necesitățile proiectului de inginerie ad-hoc menționat la considerentul (54).

(56)

Pe de altă parte, alte țări furnizoare pentru această categorie de produse și-au epuizat complet contingentele tarifare specifice de țară și au utilizat până la 79 % din contingentul tarifar global (volumul acestui contingent tarifar global fiind, comparativ, mai degrabă mic).

(57)

Având în vedere modificarea circumstanțelor legate de proiectul de inginerie menționat la considerentul (54) și cea mai recentă evoluție a utilizării contingentului tarifar observată, Comisia a considerat că este necesară înlocuirea contingentului tarifar existent cu un singur contingent tarifar global. Această modificare a sistemului de contingente tarifare a fost considerată în conformitate cu interesul Uniunii, deoarece poate mai bine să limiteze riscul de potențial deficit de aprovizionare care rezultă dintr-o alocare inadecvată a contingentelor tarifare, asigurând, în același timp, diversitatea adecvată a ofertei și egalitatea de șanse pentru toți furnizorii potențiali în ceea ce privește participarea la orice nou proiect de inginerie pentru care este necesară această categorie de produse.

(58)

Comisia a observat că, în situația inversă, și anume, dacă ar fi menținută alocarea contingentelor tarifare pentru fiecare țară care face în prezent obiectul măsurilor definitive, participarea furnizorilor din alte potențiale țări de origine la procesele de achiziții publice pentru alte proiecte în curs sau viitoare ar putea fi denaturată în mod nejustificat. De asemenea, aceeași problemă ar putea apărea în cazul în care Comisia ar stabili un plafon pentru fiecare țară furnizoare, astfel cum a decis să procedeze pentru categoria 1. Astfel, Comisia a considerat că menținerea situației inițiale nu ar fi în interesul Uniunii și că este justificată modificarea alocării contingentelor tarifare pentru această categorie.

(59)

La fel ca pentru toate contingentele globale supuse măsurilor existente, contingentul tarifar global pentru categoria 25 ar trebui să fie administrat trimestrial.

(60)

Întrucât, în considerentele precedente, a fost discutată în detaliu temeinicia potențialelor ajustări ale contingentelor tarifare pentru categoriile de produse care au atras majoritatea observațiilor formulate de către părțile interesate, în această subsecțiune se abordează într-un mod mai concis afirmațiile formulate cu privire la restul categoriilor de produse prin intermediul unor argumente care au valoare generală pentru categoriile corespunzătoare pentru care au fost formulate afirmațiile.

(61)

Unele părți interesate au solicitat o creștere a contingentelor tarifare specifice de țară care au fost epuizate înainte de sfârșitul perioadei relevante. Unele dintre aceste părți au susținut că simplul fapt că un contingent tarifar specific de țară a fost epuizat ar constitui o dovadă suficientă pentru a justifica o creștere a contingentului tarifar. În aceeași ordine de idei, unele dintre aceste părți au observat, de asemenea, că nivelul contingentelor tarifare stabilit prin măsurile definitive este prea scăzut, deoarece, pentru unele categorii de produse, nivelurile importurilor din 2018 au fost comparativ mai mari decât nivelurile cantitative ale contingentelor tarifare în cauză.

(62)

În primul rând, Comisia a observat că, cu excepția a două categorii de produse, pentru celelalte 24 de categorii este disponibilă în continuare o proporție cantitativă din contingentul tarifar pentru una sau mai multe țări de origine sau din contingentul tarifar rezidual ori din ambele surse. Astfel cum se menționează la considerentul (15), cantitatea totală neutilizată din contingentul tarifar din perioada în care au fost în vigoare măsurile provizorii (de la 18 iulie 2018 până la 1 februarie 2019) și din prima perioadă a măsurilor definitive (de la 2 februarie 2019 până la 30 iunie 2019) a depășit 3 milioane de tone. Prin urmare, Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile potrivit cărora nivelul cantitativ general al contingentelor tarifare a fost stabilit prea jos. În plus, faptul că anumite contingente tarifare dintr-o categorie de produse dată au fost epuizate înainte de sfârșitul perioadei relevante nu a constituit, în sine, o modificare a circumstanțelor, care să justifice o creștere automată a contingentului tarifar, dacă nu au fost furnizate elemente de probă suplimentare care să demonstreze că epuizarea a fost urmarea unei creșteri a cererii care nu a fost prevăzută la momentul adoptării măsurilor definitive. Comisia a amintit că raționamentul care a stat la baza măsurilor de salvgardare a fost instituirea unor măsuri de răspuns de urgență cu privire la creșterea importurilor de anumite produse. În schimb, în multe dintre afirmațiile formulate în cadrul reexaminării s-a solicitat pur și simplu o creștere a nivelului cantitativ al contingentului tarifar fără a se furniza niciun fel de elemente de probă privind modificarea circumstanțelor (cum ar fi, de exemplu, absența riscului de reorientare a fluxurilor comerciale). Prin urmare, afirmațiile formulate pe această bază au fost considerate neîntemeiate.

(63)

Unele părți interesate au solicitat Comisiei să modifice perioada utilizată pentru a calcula contingentul tarifar. În multe cazuri, aceste părți interesate au solicitat să se utilizeze perioada 2016-2018 pentru a obține cel mai recent și, de obicei, de asemenea cel mai ridicat nivel al importurilor.

(64)

În Regulamentul (UE) 2019/159 și având în vedere articolul 15 din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (16) [denumit în continuare „Regulamentul (UE) 2015/478”], precum și principiile proporționalității și nediscriminării, Comisia a observat că contingentele tarifare au fost calculate pe baza nivelului mediu al importurilor din ultimii trei ani reprezentativi (2015-2017). Comisia a amintit că, astfel cum se explică în Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare, obiectivul acestei reexaminări a fost acela de a formula ajustări extrem de specifice ale măsurilor existente dacă, de la adoptarea acestora, există elemente de probă suficiente privind faptul că s-au produs modificări ale circumstanțelor. În plus, părțile interesate nu au demonstrat, în orice caz, modul în care perioada selectată de Comisie ar fi incompatibilă cu normele sau principiile relevante ale dreptului Uniunii. În consecință, Comisia a concluzionat că perioada utilizată pentru a stabili contingentul tarifar în cauză nu va fi revizuită în cadrul acestei reexaminări.

(65)

Unele părți interesate au indicat faptul că anumite contingente tarifare specifice de țară nu au fost utilizate complet. În unele cazuri, nivelul de utilizare a fost, de fapt, neglijabil. Aceste părți au solicitat Comisiei să redistribuie aceste volume între alți furnizori care este posibil să își fi epuizat contingentele tarifare.

(66)

Comisia a recunoscut că anumite contingente tarifare specifice de țară nu au fost utilizate complet și că, în unele cazuri specifice, nivelul de utilizare a fost anormal de scăzut. Comisia a amintit că alocarea contingentelor tarifare pentru anumite țări a fost efectuată pe baza importurilor istorice cu scopul de a menține fluxurile comerciale tradiționale. În această privință, nicio parte interesată nu a furnizat suficiente elemente de probă care să demonstreze că nivelul de utilizare anormal de scăzut a fost determinat de modificarea de durată a circumstanțelor pentru tipurile de produse relevante. Părțile interesate nu au furnizat astfel de elemente de probă nici pentru argumentele potrivit cărora contingentele neutilizate au generat probleme de deficit general de ofertă pentru categoriile de produse corespunzătoare, astfel încât alocarea existentă a contingentelor tarifare în cauză să nu mai poată fi considerată adecvată și să fie justificată o reexaminare. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu există motive suficiente care să justifice privarea vreunui furnizor istoric de propriul său contingent.

(67)

În ceea ce privește contingentele reziduale neutilizate la sfârșitul fiecăruia dintre primele trei trimestre dintr-o perioadă, unele părți interesate au solicitat Comisiei să transfere, de asemenea, toate contingentele tarifare neutilizate la sfârșitul unei perioade în perioada următoare.

(68)

Comisia nu poate accepta această solicitare. Ar trebui remarcat faptul că nivelul contingentelor tarifare disponibile pentru fiecare perioadă este calculat anual. Prin urmare, transferarea contingentelor neutilizate dintr-o perioadă în alta ar mări contingentele tarifare disponibile în fiecare perioadă peste nivelul importurilor tradiționale istorice și, în consecință, ar risca, astfel, să submineze eficacitatea măsurilor.

(69)

În mod similar, unele părți interesate au solicitat Comisiei să acorde țărilor contingente tarifare specifice de țară, chiar și în situațiile în care importurile din aceste țări dintr-o categorie dată s-ar situa sub 5 % în perioada considerată relevantă pentru alocarea contingentului tarifar (2015-2017).

(70)

Comisia a amintit că metoda de alocare a contingentului tarifar a fost aceeași pentru toate categoriile de produse și țările de origine. Criteriul pentru alocarea unui contingent tarifar specific de țară, astfel cum se definește în Regulamentul (UE) 2019/159, a fost acela că importurile unei țări ar trebui să reprezinte cel puțin 5 % din importurile medii dintr-o categorie de produse în perioada 2015-2017. Observațiile primite în această privință nu prezintă niciun motiv obiectiv pentru a modifica această abordare. În plus, conform normelor OMC, acordarea contingentelor tarifare specifice de țară în mod excepțional atunci când nu se atinge pragul de 5 % ar constitui o discriminare între părțile interesate. Prin urmare, Comisia nu a putut accepta aceste solicitări.

(71)

Alte părți interesate au invocat diferite dispoziții, incluse în acordurile comerciale bilaterale semnate de Uniunea Europeană cu anumiți parteneri comerciali, pentru a obține fie o scutire de la măsuri, fie un tratament preferențial cu privire la importurile lor.

(72)

Comisia a observat că toate acordurile comerciale bilaterale invocate de către părți prevăd posibilitatea de a adopta măsuri de salvgardare. Prin urmare, nu se poate solicita nicio scutire pe această bază. De asemenea, Comisia nu a fost de acord cu opinia potrivit căreia ar trebui să acorde un tratament preferențial unor țări față de alte țări. Aceste acorduri bilaterale nu prevăd și nici nu impun vreo obligație a Uniunii privind un astfel de tratament diferențiat cu privire la alte părți care fac obiectul măsurilor. De asemenea, nicio parte interesată nu a putut să indice o astfel de dispoziție din acordurile relevante. Prin urmare, Comisia nu a putut accepta aceste solicitări.

(73)

Totuși, alte părți interesate au afirmat că este necesară o creștere a contingentului tarifar, deoarece industria Uniunii nu a putut să furnizeze cantități suficiente pe piața Uniunii și, prin urmare, acest lucru ar putea conduce la deficite pe piață.

(74)

Comisia a amintit că, pentru majoritatea categoriilor de produse, era încă disponibilă o proporție cantitativă din contingent, atât la sfârșitul perioadei în care au fost în vigoare măsurile provizorii (1 februarie 2019), cât și la sfârșitul primei perioade în care au fost în vigoare măsurile definitive (30 iunie 2019). Prin urmare, Comisia a considerat că aceste afirmații contravin utilizării reale a contingentului. În plus, aceste părți nu au furnizat elemente de probă care să demonstreze un deficit de aprovizionare pentru vreuna dintre categoriile de produse relevante. Prin urmare, Comisia a respins aceste solicitări.

(75)

Unele părți interesate și-au legat afirmațiile privind creșterea contingentelor tarifare din anumite categorii de o pretinsă creștere a cererii în sectoarele economiei în care sunt utilizate aceste categorii.

(76)

Comisia a observat că aceste afirmații au indicat creșteri ale cererii care au avut loc înainte de instituirea măsurilor definitive. În această privință, Comisia a amintit că acoperise deja aceste creșteri potențiale cu completarea de 5 % peste nivelurile importurilor tradiționale, care a fost în vigoare de la intrarea în vigoare a măsurilor de salvgardare definitive. În ceea ce privește evoluția cererii din perioadele ulterioare, informațiile de care a dispus Comisia nu au prezentat indicii de creștere substanțială a cererii, ci, mai degrabă, au indicat o reducere a consumului real de oțel (17).

(77)

Unele părți interesate au solicitat Comisiei fie să excludă anumite subcategorii de produse, fie să divizeze categoriile de produse actuale. În sprijinul acestor afirmații, părțile interesate au pretins că este în interesul Uniunii să asigure faptul că importurile de anumite subcategorii de produse „de nișă” nu sunt eliminate de către importurile de alte subcategorii de produse standard.

(78)

În această privință, Comisia a subliniat că domeniul de aplicare al reexaminării nu a acoperit excluderea sau includerea categoriilor sau a subcategoriilor de produse care fac obiectul măsurilor. În ceea ce privește cererile de divizare a unor categorii de produse, Comisia a făcut trimitere la explicația sa din considerentul (34) de mai sus.

(79)

Unele părți interesate au insistat că Comisia ar trebui să introducă un sistem de acordare a licențelor pentru a administra contingentele tarifare.

(80)

În această privință, Comisia a subliniat că, pentru conceperea unui sistem de contingente tarifare, este fundamental să se asigure faptul că punerea sa în aplicare este fezabilă în mod rezonabil. Având în vedere domeniul amplu de aplicare al măsurilor actuale privind produsele, introducerea unui sistem de acordare a licențelor ar adăuga un grad de complexitate ale cărui beneficii nete în raport cu deficiențele sale sunt încă neclare. În lipsa unor probe contrare, Comisia a considerat că sistemul de contingente tarifare existent în prezent este adecvat. Comisia subliniază că, în cadrul acestei reexaminări, nu au fost furnizate elemente de probă care să pună sub semnul întrebării caracterul oportun al sistemului actual de gestionare a contingentelor tarifare.

(81)

Unele părți interesate au solicitat Comisiei să modifice gestionarea actuală a contingentelor specifice de țară, astfel încât acestea să fie gestionate trimestrial. Aceste părți au susținut că riscurile practicilor de stocare ar fi, astfel, reduse și că, prin urmare, ar fi asigurat un ritm mai lin al utilizării contingentelor.

(82)

Comisia a considerat că sistemul actual, prin care contingentele tarifare specifice de țară pentru furnizorii istorici sunt gestionate anual, este în interesul Uniunii, deoarece nu restricționează în niciun moment în mod inutil sau artificial alegerea surselor de aprovizionare pentru importatorii și utilizatorii din Uniune. Prin urmare, Comisia nu a găsit niciun motiv să îl modifice.

(83)

Unele părți interesate au solicitat, de asemenea, ca țările care și-au epuizat contingentul tarifar specific de țară să poată să acceseze imediat contingentul rezidual. Această posibilitate este limitată în prezent la al patrulea trimestru din fiecare perioadă.

(84)

Comisia a amintit că posibilitatea de a accesa contingentul tarifar rezidual în ultimul trimestru al unei perioade a fost introdusă pentru a reduce riscul ca contingentele reziduale să rămână neutilizate și pentru a evita un potențial deficit de aprovizionare pe piața Uniunii. Astfel cum s-a observat anterior, Comisia a monitorizat zilnic utilizarea contingentelor tarifare reziduale. Cu excepția constatărilor privind eliminarea, dezvoltate în secțiunea 2.B de mai jos, Comisia a observat, astfel, că utilizarea contingentului pentru majoritatea contingentelor reziduale a fost extrem de ridicată (în multe cazuri, acestea au fost epuizate complet). De asemenea, Comisia a observat că, în foarte puținele categorii care au prezentat un nivel de utilizare a contingentului tarifar rezidual extrem de redus, nici majoritatea contingentelor tarifare specifice de țară nu au fost epuizate complet. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Comisia a concluzionat că permiterea accesului la ultimul trimestru dintr-o perioadă a asigurat, până acum, în mod eficace menținerea în mare parte a fluxurilor comerciale tradiționale în ceea ce privește originea (18), reducând la minimum, în același timp, riscul de deficit de aprovizionare.

(85)

În cadrul măsurilor de salvgardare definitive, după epuizarea unui contingent tarifar specific de țară dintr-o categorie de produse dată, țării corespunzătoare i se permite accesul la contingentul tarifar global în ultimul trimestru (și anume, 1 aprilie 2019 - 30 iunie 2019). Deși contingentul tarifar global este conceput, în principiu, pentru celelalte țări, care nu beneficiază de contingente tarifare specifice de țară, acest mecanism a fost creat pentru a asigura faptul că, la sfârșitul fiecărui an de aplicare a măsurilor, nu rămâne neutilizat niciun contingent tarifar rezidual.

(86)

Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare a indicat că, pentru anumite categorii de produse, una sau mai multe țări care beneficiază de un contingent tarifar specific de țară au epuizat rapid contingentul tarifar rezidual în ultimul trimestru, eliminând fluxurile tradiționale de import de alte origini. Prin urmare, Comisia s-a angajat să investigheze dacă acest fapt a afectat negativ interesul Uniunii, în special în ceea ce privește necesitatea de a menține fluxurile comerciale tradiționale și, în funcție de situație, să decidă cu privire la eventualele soluții care se impun.

(87)

Pe de o parte, numeroase părți interesate, inclusiv țările furnizoare, exportatorii, utilizatorii și industria Uniunii s-au plâns cu privire la efectele de excludere pe care sistemul actual de acces la contingentul rezidual în ultimul trimestru le-ar putea genera pentru interesele lor. Aceste părți au solicitat Comisiei să adopte măsuri imediate pentru a remedia pretinsul dezechilibru în cauză, deoarece unei țări care face deja obiectul unui contingent tarifar specific de țară nu ar trebui să i se permită să devieze alți furnizori istorici, chiar dacă aceștia sunt comparativ mai puțin importanți în ceea ce privește volumele importate. Prin urmare, aceste părți au solicitat o limitare a utilizării contingentului tarifar rezidual global în ultimul trimestru din anul respectiv de măsuri. Pe de altă parte, un număr limitat de părți interesate au prezentat argumente contrare, nefiind de acord cu nicio modificare a funcționării mecanismului actual. În opinia acestora, orice modificare a sistemului ar periclita utilizarea completă a contingentelor tarifare reziduale.

(88)

Comisia a efectuat o evaluare aprofundată a mecanismului existent în prezent pentru gestionarea contingentelor tarifare reziduale globale, inclusiv reportarea contingentelor neutilizate dintr-un trimestru în altul și accesul în al patrulea trimestru pentru țările care și-au epuizat contingentul specific de țară corespunzător. Această evaluare a arătat că, în general, mecanismul existent a funcționat bine și a asigurat maximizarea fără probleme a utilizării contingentelor tarifare reziduale. În marea majoritate a categoriilor de produse supuse măsurilor definitive, utilizarea contingentului tarifar global de către furnizorii care și-au epuizat contingentul specific de țară, chiar dacă aceștia au putut să utilizeze uneori o parte mare din contingentul tarifar global în ultimul trimestru, nu a împiedicat furnizorii istorici mai mici care fac obiectul contingentului tarifar rezidual să exporte în continuare în aceeași perioadă. În aceste circumstanțe, accesul nerestricționat la contingentul tarifar global în ultimul trimestru a părut să rămână o caracteristică esențială a sistemului de contingente tarifare în interesul Uniunii, care ar trebui să fie menținută ca atare.

(89)

Totuși, analiza efectuată de Comisie a arătat, de asemenea, că, în două categorii de produse (și anume, categoriile de produse 13 și 16) (19), două țări care beneficiau de un contingent tarifar specific de țară (Turcia și Rusia) și-au epuizat aproape exclusiv contingentul tarifar global în totalitate în ultimul trimestru din prima perioadă de măsuri (1 aprilie-30 iunie 2019) și, în unele cazuri, în câteva zile.

(90)

Acest lucru a fost valabil în special în categoria de produse 13 (vergele de armătură), pentru care contingentul tarifar global a fost epuizat la 27 mai 2019, și anume cu mai mult de o lună înainte de sfârșitul trimestrului și în ciuda transferării a 23 % din contingentul tarifar neutilizat din al treilea trimestru al anului 2018. De fapt, volumul disponibil a fost utilizat complet de două țări care beneficiau de un contingent tarifar specific de țară (Turcia și Rusia), care eliminaseră alți furnizori, mai mici din punct de vedere istoric, care utilizau anterior cu regularitate contingentul tarifar global, cum ar fi Belarus și Serbia.

(91)

Pentru categoria de produse 16 (sârmă laminată din oțeluri nealiate sau din alte aliaje), contingentul tarifar global a fost epuizat chiar la începutul ultimului trimestru al primei perioade de măsuri (adică la 2 aprilie 2019), din cauza utilizării masive de către Turcia și, într-o măsură mai mică, de către Rusia (acestea au utilizat 62 % și, respectiv, 33 % din contingentul tarifar rezidual total disponibil pentru al patrulea trimestru). Prin urmare, țările furnizoare mai mici, cum ar fi Bosnia și Herțegovina, Japonia și Coreea de Sud, nu au mai putut să exporte fără să plătească taxa de 25 % în afara contingentului tarifar (20).

(92)

Având în vedere această analiză, Comisia a constatat că, pentru aceste două categorii de produse, mecanismul instituit pentru a asigura epuizarea completă a contingentelor tarifare a condus la efecte neintenționate. Acest lucru este urmarea faptului că mecanismul existent a permis, în principal, furnizorilor principali să își crească nivelul exporturilor peste fluxurile lor comerciale tradiționale, în detrimentul actorilor mai mici, care, în caz contrar, ar fi exportat în continuare până la epuizarea contingentului rezidual.

(93)

Comisia a considerat că această evoluție ar contraveni interesului Uniunii din două motive. În primul rând, excluderea țărilor exportatoare mai mici contravine obiectivului de a menține fluxurile comerciale tradiționale, de asemenea în ceea ce privește originea. În al doilea rând, această evoluție privează industria utilizatoare a Uniunii de aprovizionarea cu anumite tipuri specializate de oțel din aceste categorii, care sunt exportate, în volume limitate, numai de către țările furnizoare mai mici.

(94)

Prin urmare, Comisia a considerat că este necesar să instituie un plafon cantitativ pentru țări de origine individuale ale produselor. Adică, în ultimul trimestru din cele două perioade rămase de măsuri definitive, pentru categoriile de produse 13 și 16 (și anume, categoriile în care au fost observate efecte negative de eliminare), utilizarea contingentului tarifar global va fi limitată la 30 % pentru fiecare țară furnizoare. Conform acestei limitări, cel puțin patru țări furnizoare ar putea utiliza contingentul tarifar.

(95)

Comisia consideră că acest prag este adecvat din următoarele motive: datele privind importurile, evaluate în cele două trimestre supuse măsurilor definitive din 2019, au arătat că cel mult patru țări exportatoare (din fiecare dintre cele două categorii) au exportat cantități minim semnificative (21) către Uniune. Comisia consideră că acest plafon nu ar restricționa în mod artificial accesul la contingentul tarifar rezidual pentru nicio țară de origine și că ar garanta o varietate suficientă a surselor de aprovizionare pentru utilizatorii din Uniune.

(96)

În opinia Comisiei, această ajustare a mecanismului de contingente tarifare ar realiza un echilibru adecvat între, pe de o parte, obiectivul de a maximiza utilizarea contingentelor tarifare și, pe de altă parte, obiectivul de a asigura o proporție cantitativă minimă pentru ca țările furnizoare mai mici să exporte în continuare în cadrul contingentului tarifar global, fără să fie excluse de către furnizorii principali care au exportat deja volume care reprezintă fluxurile lor comerciale tradiționale în cadrul contingentului lor tarifar specific de țară. De asemenea, acest mecanism ar asigura faptul că fluxurile comerciale tradiționale din categoriile 13 și 16 sunt menținute în interesul Uniunii, nu numai în ceea ce privește volumele, ci și originea.

(97)

Unele părți interesate au obiectat cu privire la afirmațiile formulate în privința existenței eliminării și au susținut, în schimb, că acest comportament privind exporturile al anumitor țări este doar o confirmare a faptului că contingentul tarifar alocat este mai mic decât cel necesitat de piață.

(98)

În această privință, Comisia a observat, astfel cum se descrie în secțiunea 2.A de mai sus, că, pe baza analizei sale a datelor colectate în perioada de aplicare a măsurilor definitive, nivelul general al contingentelor tarifare pare să fie adecvat până acum și că, astfel cum se explică la considerentele (89)-(93), Comisia a constatat efecte negative de eliminare doar în două categorii de produse. Pentru aceste categorii din urmă, Comisia pune în aplicare o măsură corectivă adecvată, care ia în considerare fluxurile comerciale tradiționale ale tuturor țărilor furnizoare și echilibrează interesul de consum al Uniunii cu aceste fluxuri comerciale.

(99)

De asemenea, Comisia a investigat dacă funcționarea măsurilor de salvgardare în vigoare referitoare la produsele siderurgice a cauzat riscuri substanțiale pentru stabilizarea sau dezvoltarea economică a anumitor parteneri comerciali preferențiali într-o măsură care ar fi în detrimentul obiectivelor de integrare ale acordurilor acestora cu Uniunea. Acest lucru s-a referit, în special, la situația unor țări cu care Uniunea a încheiat un acord de stabilizare și de asociere.

(100)

În cadrul anchetei de reexaminare, statele din Balcanii de Vest – Bosnia și Herțegovina, Republica Macedonia de Nord și Republica Serbia – au exprimat preocupări similare și au formulat afirmații similare cu preocupările pe care le-au formulat deja înainte de adoptarea măsurilor de salvgardare definitive.

(101)

Aceste țări afirmă că măsurile de salvgardare definitive limitează extinderea industriei lor siderurgice și capacitatea lor de a exporta către Uniune, prezentând riscuri de disponibilizări, subminând dezvoltarea lor economică și compromițând obiectivele de integrare și de stabilizare conform acordurilor lor cu Uniunea. În special, acestea afirmă că contingentul lor tarifar specific de țară, din anumite categorii, este prea mic și ar trebui majorat. De asemenea, acestea afirmă că alocarea actuală a contingentelor tarifare nu menține fluxurile comerciale tradiționale și că, prin urmare, contingentele tarifare ar trebui să fie redistribuite. Aceste țări solicită o creștere a ritmului de liberalizare a contingentelor tarifare, susținând că cererea din Uniune a crescut.

(102)

Serbia a reiterat, în special, că volumele medii ale importurilor din ultimii trei ani utilizați de Comisie pentru a stabili nivelurile contingentului tarifar, și anume 2015-2017, nu sunt reprezentative pentru comerțul său istoric cu Uniunea. Serbia a susținut că acest lucru este valabil în special deoarece singura sa uzină siderurgică a fost oprită în acea perioadă și că noii proprietari ai uzinei au reușit abia recent să readucă producția sa tradițională și vânzările sale tradiționale la nivelurile normale. Serbia a afirmat că acest nivel mai scăzut al contingentului periclitează viabilitatea uzinei și produce efecte negative grave pentru dezvoltarea regiunii Balcanilor de Vest în ansamblu. În cele din urmă, statele din Balcanii de Vest solicită, de asemenea, ca, pe baza relațiilor lor speciale cu Uniunea, să fie excluse din domeniul de aplicare al măsurilor din același motiv ca cel valabil pentru țările care sunt membre ale Spațiului Economic European („SEE”).

(103)

În mod alternativ, acestea au formulat mai multe afirmații și solicitări pentru categorii de produse specifice, și anume: 1, 2, 5, 6, 16, 20 și 21.

(104)

Cu privire la cererea de a fi excluse din domeniul de aplicare al măsurilor, Comisia ar dori să amintească faptul că, în conformitate cu articolul 2 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, măsurile de salvgardare se aplică produsului care face obiectul anchetei și care este importat indiferent de proveniența lui. Singurele excepții de la aceste norme se referă la situația specifică a anumitor state membre în curs de dezvoltare sau – după caz – la obligațiile care rezultă din acordurile bilaterale. Totuși, în acest caz, s-a constatat că acordurile de stabilizare și de asociere pe care UE le-a încheiat cu țările din Balcanii de Vest confirmă faptul că importurile pot face obiectul măsurilor de salvgardare adoptate în conformitate cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare.

(105)

În ceea ce privește cererile de creștere a contingentului tarifar într-o serie de categorii de produse din cauza unei pretinse creșteri a cererii, Comisia a abordat deja aceste afirmații în analiza sa detaliată a utilizării contingentelor tarifare, descrisă în secțiunea 2.A de mai sus. Comisia a concluzionat că nivelul contingentelor este adecvat și proporțional pentru a menține fluxurile comerciale tradiționale și că nu există elemente de probă privind o creștere substanțială a cererii la nivelul Uniunii care să justifice o modificare a nivelului contingentelor tarifare. În plus, faptul că în majoritatea categoriilor de produse existau încă volume disponibile la sfârșitul primului an de aplicare a măsurilor de salvgardare (30 iunie 2019) a însemnat că aceste măsuri nu au limitat, în general, capacitatea țărilor terțe de a exporta oțel către Uniune. Astfel, Comisia nu a putut concluziona că actualul contingent tarifar a cauzat un efect negativ în ceea ce privește realizarea obiectivelor de integrare prevăzute.

(106)

Una dintre țările din Balcanii de Vest a afirmat că măsurile ar trebui să garanteze un anumit volum al exporturilor – în special în categoriile de produse 1 și 6 – pe care aceasta îl consideră necesar pentru a-și menține industria națională viabilă și economia stabilă. Totuși, analiza utilizării individuale a contingentelor tarifare în aceste două categorii de produse a arătat că respectiva capacitate a țărilor de a exporta către UE nu a fost limitată în mod nejustificat de măsuri. De fapt, volumele medii exportate de această țară în al treilea și al patrulea trimestru din primul an de aplicare a măsurilor de salvgardare (de la 2 februarie la 30 iunie 2019) au indicat că aceasta și-a depășit chiar previziunile anterioare.

(107)

În ceea ce privește categoriile de produse 6, 20 și 21, țările din Balcanii de Vest care și-au epuizat contingentul tarifar specific de țară au afirmat că este necesară o creștere a contingentului lor tarifar pentru a compensa efectul negativ pe care măsurile de salvgardare îl au asupra economiilor lor.

(108)

În urma acestor afirmații, Comisia a efectuat o analiză aprofundată a tendinței care stă la baza epuizării de către acestea a contingentelor tarifare în cauză și a utilizării contingentelor tarifare reziduale în ultimul trimestru al primului an de aplicare a măsurilor (1 aprilie – 30 iunie 2019). Această analiză a arătat că, deși unele țări din Balcanii de Vest și-au epuizat, într-adevăr, contingentul tarifar specific de țară înainte de sfârșitul primei perioade de măsuri (adică înainte de 30 iunie 2019), acestea au putut să exporte în continuare către Uniune în cadrul contingentelor reziduale relevante până la epuizarea acestora și acest lucru a avut loc doar cu câteva săptămâni înainte de emiterea noilor contingente pentru a doua perioadă de măsuri la 1 iulie 2019. Acest fapt, asociat cu marja de export suplimentară pe care a asigurat-o de la 1 iulie 2019 creșterea contingentelor rezultată din liberalizarea măsurilor, a determinat Comisia să concluzioneze că aceste afirmații nu sunt suficient de întemeiate și că nu este necesară creșterea contingentelor tarifare corespunzătoare.

(109)

În plus, Comisia a observat că ajustările funcționării sistemului de contingente tarifare propuse în secțiunile anterioare (2.A și 2.B) – cum ar fi limitarea la 30 % pentru fiecare țară a utilizării contingentului tarifar global pentru categoriile de produse 1, 13 și 16 (22) –, care vor intra în vigoare ca urmare a acestei reexaminări, vor contribui, de asemenea, în orice caz, la abordarea unora dintre preocupările semnalate de țările din Balcanii de Vest, în special în ceea ce privește protecția fluxurilor tradiționale de export ale furnizorilor istorici din Uniune.

(110)

În cele din urmă, o țară a afirmat că ar trebui să i se aloce un contingent tarifar specific de țară în categoria de produse 16, pe baza volumului exporturilor sale din 2017, care s-a situat puțin peste pragul de 5 %. Totuși, astfel cum a explicat Comisia în considerentul 147 din Regulamentul (UE) 2019/159, alocarea contingentelor tarifare specifice de țară pentru toate țările exportatoare se bazează pe media importurilor din ultimii trei ani, și anume din perioada 2015-2017, și nu exclusiv pe ultimul an din această perioadă. Prin urmare, această cerere nu a putut fi acceptată.

(111)

În conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2015/478 și cu obligațiile internaționale ale Uniunii, și anume articolul 9.1 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, măsurile de salvgardare nu ar trebui să se aplice niciunui produs originar dintr-o țară în curs de dezvoltare care este membră a OMC atât timp cât ponderea sa în importurile produsului respectiv în Uniune nu depășește 3 %, cu condiția ca țările în curs de dezvoltare membre ale OMC, a căror pondere a importurilor este mai mică de 3 %, să nu contribuie colectiv cu mai mult de 9 % la importurile totale ale produsului respectiv în Uniune. În plus, este în interesul Uniunii să adapteze lista țărilor în curs de dezvoltare excluse din domeniul de aplicare al măsurilor pentru a evita ca anumite țări în curs de dezvoltare să beneficieze în mod nejustificat de excluderea inițială.

(112)

În urma adoptării măsurilor de salvgardare definitive prin Regulamentul (UE) 2019/159, Comisia s-a angajat să reexamineze, în mod periodic, lista țărilor în curs de dezvoltare potențial excluse din domeniul de aplicare al măsurilor, pe baza statisticilor actualizate privind importurile.

(113)

Pentru a stabili lista excluderilor de la aplicarea măsurilor definitive, Comisia a utilizat cele mai recente date disponibile la acel moment, și anume în a doua jumătate a anului 2017 și în prima jumătate a anului 2018. În scopul actualizării acestei liste ca parte a anchetei de reexaminare, Comisia a utilizat o serie de statistici mai actualizate și consolidate, și anume întregul an 2018. Comisia a luat drept nouă perioadă de referință întregul an 2018, deoarece aceasta este cea mai reprezentativă perioadă cu statistici consolidate. În plus, prin utilizarea întregului an, se evită orice efecte ale sezonalității. Pentru calculele relevante, nu au fost luate în considerare importurile din țările excluse conform articolului 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei.

(114)

Pe baza datelor din întregul an 2018, importurile din următoarele țări – care, până în prezent, au fost excluse din domeniul de aplicare al măsurii – au depășit pragul de 3 % în unele categorii de produse. Așadar, ca urmare a acestei reexaminări, acestea ar trebui să facă acum obiectul măsurilor:

(115)

Importurile din Indonezia din categoriile de produse 8 (foi și benzi din oțeluri inoxidabile laminate la cald) și 9 (foi și benzi din oțeluri inoxidabile laminate la rece), reprezentând 10,12 % și, respectiv, 3,77 %;

(116)

În ceea ce privește categoria de produse 24 (alte tuburi fără sudură), cotele generale de import ale tuturor țărilor în curs de dezvoltare de sub 3 %, luate împreună, au depășit pragul de 9 % în 2018 (10,74 %). Prin urmare, importurile din categoria de produse 24 din toate țările în curs de dezvoltare vor face obiectul măsurilor de salvgardare.

(117)

Apoi, Comisia a evaluat dacă, pentru categoriile 8, 9 și 24, țările în curs de dezvoltare în cauză s-ar califica pentru un contingent tarifar specific de țară (23). În acest scop, Comisia a evaluat dacă, în perioada 2015-2017, importurile din aceste categorii realizate de către țările în cauză au reprezentat cel puțin 5 % din totalul importurilor din perioada respectivă din orice categorie. Rezultatul a arătat că niciuna dintre acestea nu s-a calificat pentru un contingent tarifar specific de țară. Prin urmare, toate aceste țări se vor încadra în contingentul tarifar rezidual în categoriile respective.

(118)

În ceea ce privește excluderile din domeniul de aplicare al măsurilor de salvgardare, rezultatul acestei reexaminări este următorul:

(119)

Importurile din Brazilia din categoriile de produse 8 (foi și benzi din oțeluri inoxidabile laminate la cald) și 17 (profile din fier sau din oțeluri nealiate) vor fi excluse din domeniul de aplicare al măsurilor, deoarece, în 2018, nivelul importurilor a scăzut sub 3 % (2,22 % și, respectiv, 2,52 %).

(120)

Importurile din Ucraina din categoriile de produse 1 (foi și benzi laminate la cald din oțeluri nealiate sau din alte oțeluri aliate) și 19 (material feroviar) nu vor face obiectul măsurilor, deoarece, în 2018, nivelul importurilor a scăzut sub 3 % (1,68 % și, respectiv, 0,6 %).

(121)

Importurile din Egipt din categoria de produse 12 (bare de calitate comercială și profiluri ușoare din oțeluri nealiate sau din alte aliaje) nu vor face obiectul măsurilor, deoarece, în 2018, nivelul importurilor a scăzut sub 3 % (2,41 %).

(122)

Importurile din India din categoria de produse 8 (foi și benzi din oțeluri inoxidabile laminate la cald) nu vor face obiectul măsurilor de salvgardare, deoarece, în 2018, nivelul importurilor a scăzut sub 3 % (2,87 %).

(123)

Importurile din Turcia din categoria de produse 10 (plăci de tablă quarto inoxidabilă, laminate la cald) nu vor face obiectul măsurilor de salvgardare, deoarece, în 2018, nivelul importurilor a scăzut sub 3 % (2,58 %).

(124)

Importurile din China din categoria de produse 22 (Tuburi și țevi fără sudură din oțeluri inoxidabile) nu vor face obiectul măsurilor de salvgardare, deoarece, în 2018, nivelul importurilor a scăzut sub 3 % (2,61 %).

(125)

Contingentele tarifare specifice de țară ale țărilor membre ale OMC în curs de dezvoltare care vor fi excluse de la aplicarea măsurilor în urma reexaminării vor fi transferate în contingentul tarifar rezidual relevant. Valoarea cantitativă exactă a contingentului tarifar care urmează să fie transferat va fi calculată după finalizarea primului trimestru din perioada relevantă (adică 1 iulie – 30 septembrie 2019), pentru a evalua cât din contingentul tarifar specific de țară este posibil să fi fost utilizat deja. După efectuarea calculului, contingentul tarifar disponibil va fi transferat către contingentul tarifar rezidual relevant în termen de 20 de zile lucrătoare.

(126)

În urma acestui exercițiu de recalculare, Comisia a actualizat lista de excluderi pe baza cifrelor de import actualizate, astfel cum se explică în considerentele (114)-(124), pentru fiecare dintre cele 26 de categorii de produse care fac obiectul măsurilor (lista completă actualizată este inclusă în anexa II).

(127)

Comisia a primit alte câteva observații cu privire la acest aspect al reexaminării. În special, părțile au propus să fie selectate perioade diferite pentru a calcula valoarea importurilor. De asemenea, unele părți au solicitat să fie scutite, în ciuda faptului că au recunoscut că ar putea să depășească pragul relevant. Alte părți, care până acum au fost excluse de la aplicarea măsurilor de salvgardare, au afirmat că ar trebui să li se acorde o perioadă pentru a se adapta la noua situație de a urma să facă obiectul măsurilor. O parte interesată a afirmat că Comisia nu poate fi autorizată să supună măsurilor nicio țară în curs de dezvoltare care a fost exclusă anterior, deoarece acest lucru ar contraveni obligațiilor OMC de a face ca măsura să devină în mod treptat mai puțin restrictivă de-a lungul duratei sale de valabilitate. În cele din urmă, unele părți interesate au solicitat să obțină un contingent tarifar specific de țară în cazul în care sunt supuse măsurilor de salvgardare.

(128)

Comisia a observat următoarele: În primul rând, în Regulamentul (UE) 2019/159, precum și în Avizul de deschidere a anchetei de reexaminare, Comisia a precizat în mod clar că va actualiza lista țărilor în curs de dezvoltare care vor fi scutite de la aplicarea măsurilor definitive pe baza unor date disponibile mai recente. Așadar, toate părțile interesate au fost informate cu mult timp înainte că va avea loc o astfel de revizuire. În plus, Comisia s-a bazat pe datele accesibile publicului referitoare la importuri. Astfel, toate părțile interesate au putut să anticipeze în mod rezonabil dacă este probabil să fie supuse măsurilor, ținând seama de evoluția mai recentă a importurilor lor dintr-o categorie de produse dată. Prin urmare, afirmațiile potrivit cărora ar fi necesară o perioadă de adaptare sunt respinse.

(129)

În al doilea rând, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2015/478, care reflectă articolul 9.1 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, importurile acestor țări urmează să fie excluse de la aplicarea măsurilor în cauză „atât timp cât ponderea acestei țări în importurile produsului respectiv de către Uniune nu depășește 3 %, cu condiția ca țările în curs de dezvoltare membre ale OMC, a căror pondere a importurilor este mai mică de 3 %, să nu contribuie colectiv cu mai mult de 9 % la importurile totale ale produsului respectiv în Uniune”.

(130)

Prin urmare, scutirea pentru țările în curs de dezvoltare nu este necondiționată pe întreaga durată a măsurilor. Tocmai pe această bază, Comisia a decis să reexamineze lista de scutiri în temeiul datelor mai recente. În plus, Comisia nu a putut să accepte afirmația potrivit căreia o țară exclusă în etapa de adoptare a măsurilor definitive nu ar putea să fie supusă măsurilor în cadrul reexaminării deoarece acest lucru ar fi mai restrictiv. De fapt, Comisia a observat că măsurile de salvgardare definitive au fost liberalizate progresiv, inclusiv ca urmare a reexaminării (a se vedea secțiunea 2.E). Astfel, măsurile în cauză nu sunt mai restrictive decât la sfârșitul primului an de măsuri. Faptul că o țară în curs de dezvoltare, care nu mai îndeplinește criteriile juridice pentru a fi exclusă, este supusă măsurilor constituie simpla îndeplinire a obligațiilor UE și ale OMC conform articolului 18 din Regulamentul (UE) 2015/478 și articolului 9.1 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(131)

Comisia a amintit, de asemenea, că, atât timp cât pragurile relevante sunt respectate, Comisia nu are nicio marjă de apreciere pentru a decide dacă o țară ar trebui să fie supusă măsurilor sau nu. Orice altă interpretare, astfel cum au sugerat unele părți interesate, ar încălca articolul 18 din Regulamentul (UE) 2015/478.

(132)

În cele din urmă, Comisia a evaluat dacă oricare dintre țările care, în prezent, sunt supuse măsurilor într-o categorie de produse dată s-ar califica pentru un contingent tarifar specific de țară. Astfel cum s-a menționat la considerentul 117 de mai sus, Comisia a concluzionat că niciuna dintre aceste țări nu îndeplinește condițiile pentru un contingent tarifar specific de țară.

(133)

EUROFER și unele state membre au solicitat Comisiei să elimine sau să reducă liberalizarea măsurilor de salvgardare definitive din cauza unei pretinse stagnări pe piața Uniunii pentru oțel. Potrivit EUROFER, aceste niveluri de liberalizare au depășit cu mult perspectivele de creștere pentru sectorul siderurgic al Uniunii și, prin urmare, ar submina grav eficacitatea măsurilor. ESTA a sprijinit, de asemenea, această cerere a EUROFER și a sugerat ca, în schimbul eliminării liberalizării, Comisia să reducă taxa în afara contingentului tarifar de la 25 % la 20 %.

(134)

Comisia a amintit că Regulamentul (UE) 2019/159 a stabilit că, pentru a liberaliza progresiv aceste măsuri, nivelurile tuturor contingentelor scutite de taxe vamale vor fi majorate cu 5 % la sfârșitul primului an și la sfârșitul celui de al doilea an de aplicare a măsurilor, adică la 1 iulie 2019 și, respectiv, 1 iulie 2020 (24).

(135)

De asemenea, Comisia a amintit că scopul prezentei reexaminări este tocmai acela de a efectua orice ajustări adecvate ale măsurilor, care ar putea fi necesare pentru a menține aceste măsuri de salvgardare adaptate la evoluția pieței siderurgice din UE, pe baza interesului Uniunii.

(136)

Articolul 5 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare prevede că: „[u]n membru aplică măsuri de salvgardare numai în măsura necesară prevenirii sau remedierii unui prejudiciu grav și pentru a facilita ajustarea”. Acest principiu este transpus în dreptul Uniunii prin intermediul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/478. La rândul său, articolul 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare specifică faptul că măsurile de salvgardare vor fi aplicate „numai pentru perioada necesară prevenirii sau remedierii prejudiciului grav sau facilitării ajustării”. Articolul 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2015/478 transpun acest principiu în dreptul Uniunii. Articolul 7 alineatul (4) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare obligă membrii care aplică măsuri de salvgardare să le liberalizeze progresiv, la intervale regulate, în vederea „facilitării ajustării, în cazul în care durata prevăzută pentru o măsură de salvgardare (...) este mai mare de un an”. Aceeași cerință este inclusă în articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478.

(137)

Deși liberalizarea unei măsuri de salvgardare după primul an de aplicare a acesteia este o obligație juridică conform dreptului Uniunii și al legislației OMC, aceste norme nu stabilesc nicio altă cerință specială cu privire la forma sau la ritmul concret de liberalizare, decât cea că liberalizarea ar trebui să aibă loc în mod progresiv, la intervale regulate, în perioada de aplicare.

(138)

Totuși, în orice caz și din motive de coerență, liberalizarea oricăror măsuri de salvgardare, atât în ceea ce privește forma, cât și ritmul, nu ar trebui să submineze efectul urmărit al măsurilor de salvgardare. Motivul este acela că măsurile ar trebui să protejeze piața națională împotriva importurilor atât timp cât este necesar pentru a preveni sau a remedia prejudiciul grav și pentru a facilita ajustarea, astfel cum permite articolul 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare. Ar fi nepotrivit ca respectivele condiții de liberalizare a măsurilor în cauză să împiedice acest obiectiv.

(139)

Pentru a evalua coerența unui ritm de liberalizare de 5 % + 5 % al pragului cantitativ al contingentului tarifar cu măsurile de salvgardare existente, Comisia a considerat că este necesar să integreze două tipuri de analize. Pe de o parte, Comisia a efectuat o analiză retrospectivă, care a urmărit să evalueze, având în vedere toate informațiile colectate în cursul anchetei de reexaminare, caracterul adecvat al pragului cantitativ existent al contingentului tarifar pentru prevenirea și remedierea prejudiciului grav adus industriei siderurgice a UE. Pe de altă parte, Comisia a urmărit să efectueze o analiză prospectivă, care să verifice dacă liberalizarea intenționată de 5 % + 5 % ar fi în concordanță cu previziunile celor mai recente perspective economice și industriale generale din Uniune.

(140)

În această privință, Comisia a amintit că Regulamentul (UE) 2019/159 a luat importurile medii din perioada 2015-2017 drept bază pentru calcularea pragului cantitativ al contingentului tarifar în primul an de aplicare a măsurilor. Această medie a fost completată cu o creștere de 5 % pentru a justifica creșterea cererii pe piața din UE. Acest lucru a condus, de facto, la un nivel cantitativ care a fost aproape egal cu volumul tuturor importurilor pentru produsele care au făcut obiectul măsurilor în anul calendaristic 2017 (30,1 milioane de tone ca prag cantitativ, spre deosebire de 30,09 milioane de tone de importuri în anul 2017). Pe baza elementelor de probă colectate pentru perioada de anchetă (adică pentru perioada 2013-2017), Comisia a constatat că tendința care a condus la acest nivel al importurilor a pus industria siderurgică a UE într-o situație de amenințare de producere a unui prejudiciu grav (25).

(141)

Analiza din Regulamentul (UE) 2019/159 (această analiză însăși bazându-se pe datele de după 2017 cele mai recente la acel moment, adică pe datele statistice până în septembrie 2018) a confirmat că o creștere suplimentară a importurilor a înrăutățit perspectivele industriei Uniunii (26).

(142)

Acestea fiind spuse, statistici fiabile privind importurile pentru importurile totale de produse siderurgice din anul calendaristic 2018 au fost disponibile numai după primul trimestru al anului 2019 (adică la aproximativ trei luni după ce Comisia a decis aplicarea măsurilor de salvgardare definitive). Aceste statistici au arătat că importurile totale de produse siderurgice supuse măsurilor au ajuns la cantitatea record de 33,4 milioane de tone în 2018, cu mult peste nivelul total al importurilor atins în anul 2017, precum și cu mult peste pragul cantitativ mediu stabilit pe baza perioadei de anchetă (27).

(143)

Având în vedere aceste constatări, în cazul în care Comisia ar confirma ritmul de liberalizare de 5 % + 5 % prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/159, volumul total al contingentelor tarifare puse la dispoziție pentru al doilea și al treilea an de aplicare a măsurilor (adică 2019-2020 și 2020-2021) ar fi de 31,6 milioane de tone și, respectiv, de 33,2 milioane de tone. Acest tip de scenariu de liberalizare ar însemna că, în al treilea an de aplicare a măsurilor de salvgardare (adică 1 iulie 2020 – 30 iunie 2021), Comisia ar permite ca importurile să ajungă la aproape același volum ca cel măsurat în 2018 (adică aproximativ 33,4 milioane de tone). Acest volum ar fi cu 3,3 milioane de tone peste nivelul din 2017, considerat de Comisie ca reprezentând o amenințare de prejudiciu grav și, prin urmare, ca având un efect de denaturare puternică a funcționării pieței Uniunii.

(144)

Acceptarea automată a acestui nivel al importurilor, fără capacitatea de a evalua potențialele efecte ale acestor importuri ar compromite, în consecință, eficacitatea (effet utile) măsurilor în cauză. Într-adevăr, astfel cum a subliniat regulamentul definitiv (28), nivelul din 2018 al importurilor a fost caracterizat printr-o reorientare substanțială a fluxurilor comerciale, cauzată de măsurile adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232, precum și prin importuri care nu fac obiectul măsurilor și care nu ar fi putut fi luate în considerare la elaborarea măsurilor provizorii în iulie 2018 [inclusiv niveluri semnificative ale volumului, care au intrat pe piața Uniunii în temeiul clauzei de transport conținute în articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1013 (29)].

(145)

Cu alte cuvinte, având în vedere setul complet de date din 2018, ritmul de liberalizare de 5 % + 5 % ar fi incompatibil cu măsurile de salvgardare definitive impuse pentru a soluționa problema importurilor substanțiale neprevăzute ale produsului în cauză. Dacă liberalizarea măsurilor definitive nu ar fi ajustată, Comisia ar permite un nivel fără precedent al importurilor de oțel în Uniune în al treilea an de aplicare a măsurilor, fără posibilitatea de a soluționa problema volumului denaturant al importurilor și, astfel, ar putea contribui la concretizarea în continuare a „amenințării de prejudiciu grav”.

(146)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că o liberalizare cumulativă de 5 % + 5 %, astfel cum este solicitată de părțile interesate, fără posibilitatea de revizuire a efectelor ce rezultă din această liberalizare, ar trebui considerată disproporționată în vederea „prevenirii sau remedierii prejudiciului grav sau facilitării ajustării” în sensul articolului 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și al articolului 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2015/478.

(147)

Prin urmare, Comisia a considerat necesară reducerea ratei de liberalizare preconizate în prezent. În acest sens, se consideră că este adecvată o valoare cumulativă de 3 % + 3 % pentru al doilea și al treilea an de aplicare a măsurilor de salvgardare. De fapt, efectul acestei rate mai scăzute de liberalizare va fi acela că nivelul total al contingentelor pe perioada celui de al treilea an de aplicare a măsurilor va rămâne de 31,6 milioane de tone, adică cu 1,5 milioane de tone sub nivelul record cu efect de denaturare din 2018. Totodată, ar trebui remarcat faptul că această ajustare ar menține pe deplin efectul de liberalizare întrucât, în condițiile acestei rate de liberalizare, nivelul contingentelor pe perioada celui de al doilea an de aplicare a măsurilor de salvgardare ar fi de 31 de milioane de tone (reprezentând, deci, cu aproximativ un milion de tone mai mult decât nivelul importurilor măsurat pe parcursul anului 2017). Comisia a considerat că această rată reprezintă un efort distribuit mai uniform pentru facilitarea ajustării pentru industria Uniunii, cu creșteri ale contingentelor de 0,9 și, respectiv, de 0,9 la finalul primului și celui de al doilea an de aplicare a măsurilor (adică la 30 iunie 2019 și la 30 iunie 2020). Ulterior, importurile ar putea crește cu 1,5 milioane de tone, iar revenirea la nivelul din 2018 ar fi posibilă doar după ridicarea pe deplin a măsurilor definitive după perioada de trei ani prevăzută în dreptul OMC și al Uniunii.

(148)

În final, ar trebui să se precizeze că, în perspectivă, această rată de liberalizare redusă este în acord cu cele mai recent publicate previziuni economice și industriale generale, care anunță o reducere a creșterii economiei Uniunii și mondiale.

(149)

Astfel, în perspectiva sa economică globală din aprilie 2019, FMI a precizat: „Se preconizează că creșterea globală se va diminua, de la 3,6 procente în 2018 la 3,3 procente în 2019, iar apoi va reveni la 3,6 procente în 2020. Creșterea în zona euro va scădea de la 1,8 procente în 2018 la 1,3 procente în 2019 (cu 0,6 puncte procentuale mai puțin decât se prevăzuse în luna octombrie) și va atinge 1,5 procente în 2020. Deși se preconizează că se va relua creșterea în prima jumătate a anului 2019, întrucât unii dintre factorii temporari care au condus la încetinirea activității se vor disipa, se preconizează că, din cauza deficiențelor din a doua jumătate a anului 2018, rata creșterii va rămâne scăzută și în 2019.”

(150)

La rândul său, în recentele sale Previziuni economice din primăvară, Comisia a formulat următoarele observații: „Se preconizează că creșterea PIB-ului în zona euro va scădea de la 1,9 % în 2018 la 1,2 % anul acesta și va crește din nou la 1,5 % în 2020, când rata creșterii va fi stimulată de numărul mai mare de zile lucrătoare. Se preconizează că, pe parcursul orizontului de previziune, PIB-ul tuturor statelor membre va crește. Totuși, având în vedere deficiențele de la sfârșitul anului 2018, aceste previziuni sunt mult mai scăzute decât cele din toamna trecută și sunt ușor inferioare previziunii intermediare din iarnă.”

(151)

În ceea ce privește perspectiva industrială, se preconizează că încetinirea activității de producție din UE din ultimele luni va fi mai gravă decât se credea la începutul anului. Înrăutățirea condițiilor economice din sectorul industrial reduce cererea de oțel. Totodată, Perspectiva pentru sectorul oțelului 2019-2020 realizată de EUROFER, din 18 iulie 2019, previzionează o scădere a consumului real de oțel în UE cu 0,4 % pentru 2019, ceea ce ar constitui prima scădere de la un an la altul din 2013 până în prezent.

(152)

De asemenea, rapoartele recente ale industriei confirmă agravarea recesiunii din sectorul producției. Raportul privind indicele directorilor de achiziții (Purchasing Managers Index - PMI) la nivelul utilizatorilor globali de oțel, publicat la 5 iulie 2019 de IHS Markit, precizează, în acest sens, următoarele: „Utilizatorii de oțel din Europa încă se confruntă cu o recesiune profundă, determinată de producția scăzută din sectorul autovehiculelor și de înrăutățirea condițiilor comerciale globale.” În mod similar, în informarea sa privind PMI la nivelul zonei euro (Flash Eurozone PMI) publicată la 24 iulie 2019, IHS Markit descrie condițiile economice după cum urmează: „Sectorul producției a devenit o cauză tot mai mare de îngrijorare. Preocupările geopolitice, Brexitul, fricțiunile comerciale tot mai accentuate și deteriorarea performanțelor sectorului autovehiculelor în special au făcut ca sectorul producției să se afunde și mai mult în recesiune, indicatorii sectorului de producție a mărfurilor scăzând cu aproximativ 1 % în fiecare trimestru.”

(153)

Prin urmare, în ultimele luni, consumatorii de oțel au asistat în continuare la scăderea numărului de comenzi noi, din cauza cererii inferioare de produse durabile. Scăderea producției în industriile care folosesc oțel și contractarea cererii acestora sunt factorii care reduc cererea de oțel.

(154)

În ceea ce privește cererea în industria autovehiculelor, perspectiva nu este diferită. Indicatorii anuali ai creșterii producției, publicați de Oxford Economics și FERI pentru trimestrul al doilea al anului 2019, au indicat cele mai slabe performanțe din industria autovehiculelor de la criza financiară globală, cu o probabilă creștere negativă a producției în prima jumătate a anului 2019 atât la nivel global, cât și în vestul Europei, inclusiv în ceea ce privește înmatriculările de autoturisme în vestul Europei. De asemenea, FERI arată că „consumatorii rămân pe tușă din cauza incertitudinilor tot mai accentuate în ceea ce privește viitorul transporturilor”. Neclaritățile asociate tranziției de la motoarele tradiționale cu combustie la noi forme de combustibil reprezintă o provocare deosebită, care încetinește și mai mult procesul de reviriment al industriei autovehiculelor. Între timp, scăderea producției în industria autovehiculelor este responsabilă pentru recesiunea generală a activităților de fabricație. Analizele recente semnalează „o recesiune susținută în sectorul global al autovehiculelor și al pieselor auto. Producția a scăzut pentru a opta lună consecutiv, la fel ca și comenzile noi. Achizițiile de materii prime de către producătorii de autovehicule și piese auto au înregistrat scăderea cea mai rapidă din ultimii aproape șapte ani. Cinci alte sectoare au avut o producție mai scăzută în luna mai, toate acestea aparținând sferei producției, cu excepția sectorului imobiliar. Cea mai semnificativă scădere din această grupă s-a înregistrat în sectorul bunurilor industriale și în cel al metalelor și al mineritului, unde producția a scăzut pentru a cincea și, respectiv, a opta lună consecutiv.”

(155)

Totodată, Oxford Economics și FERI precizează că creșterea și-a redus în continuare considerabil ritmul în sectorul ingineriei și în sectorul produselor metalice în prima jumătate a anului 2019, în acord cu diminuarea cererii din cauza scăderii comerțului mondial și a cheltuielilor de capital din Europa. În final, trebuie spus că, deși cu diferențe semnificative de la o țară la alta, sectorul construcțiilor depășește alte industrii consumatoare de oțel din Europa cu o creștere continuă, însă creșterea sa este moderată, iar progresul său este încetinit în Europa de o serie de constrângeri, precum lipsa forței de muncă calificate și înăsprirea treptată a condițiilor de creditare, ca urmare a creșterii ratelor dobânzii.

(156)

În consecință, Comisia a considerat că ar fi în interesul Uniunii să reducă rata de liberalizare la o rată cumulată de 3 % + 3 % pentru al doilea și al treilea an de aplicare a măsurilor. În acest scop, la 1 octombrie 2019 (începutul celui de al doilea trimestru al celui de al doilea an de aplicare a măsurilor), restul contingentelor pentru al doilea an de aplicare a măsurilor vor fi ajustate în sens descendent, astfel încât creșterea totală pentru acel an să fie de 3 %. În plus, la 1 iulie 2020, adică la finalul celui de al doilea an de aplicare a măsurilor, toate contingentele scutite de taxe vamale vor fi majorate cu încă 3 %.

(157)

Pe lângă observațiile referitoare la nivelul de liberalizare, Comisia a primit și comentarii legate de alte aspecte din această secțiune. Acestea sunt abordate după cum urmează:

(158)

Unele părți interesate au afirmat că exporturile lor individuale către Uniune nu puteau să provoace sau să amenințe provocarea unor prejudicii producătorilor din Uniune. În plus, ele au susținut că o singură țară nu poate comporta un risc de reorientare a fluxurilor comerciale.

(159)

În acest sens, Comisia reamintește că, în conformitate cu normele Uniunii și ale OMC, măsurile actuale sunt erga omnes și, prin urmare, se aplică importurilor indiferent de origine, cu excepția numărului extrem de mic de scutiri justificate în mod corespunzător care sunt acordate. Astfel, analiza privind măsura în care s-a înregistrat o creștere absolută a importurilor, o amenințare de prejudiciu grav sau un risc de reorientare a fluxurilor comerciale nu se poate efectua individual pentru fiecare țară exportatoare, ci se realizează pentru toate importurile agregate. Prin urmare, se consideră că această afirmație este nefondată.

(160)

Unele părți interesate au semnalat evoluții recente în ceea ce privește măsurile aplicabile oțelului în alte jurisdicții pentru a arăta că a fost redus riscul de reorientare a fluxurilor comerciale. În acest sens, ele au făcut referire la exceptarea Mexicului și a Canadei de la măsurile adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232, la încheierea anchetei de salvgardare privind oțelul din Turcia fără instituirea de măsuri și la impunerea de către Canada a unor măsuri de salvgardare cu un domeniu de aplicare mai limitat decât cel preconizat inițial.

(161)

Comisia nu a considerat că riscul de reorientare a fluxurilor comerciale ca urmare a măsurilor adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232 a scăzut sau chiar a dispărut ca urmare a evoluțiilor recente. Pe de o parte, Canada și Mexicul nu făceau parte dintre principalii furnizori istorici de oțel ai Uniunii. Acest lucru a fost coroborat de faptul că niciuna dintre cele două țări nu avea un contingent tarifar specific de țară. Pe de altă parte, o astfel de evoluție în contextul măsurilor adoptate de SUA ar fi putut să aibă efecte chiar opuse. De fapt, dacă doi dintre cei mai mari furnizori de oțel către SUA își pot relua exporturile cu scutire de taxe vamale către piața din SUA, aceasta ar reduce posibilitatea ca alte țări exportatoare concurente să aprovizioneze piața din SUA. Prin urmare, riscul de reorientare a fluxurilor comerciale către Uniune ar putea fi, eventual, chiar mai ridicat. În ceea ce privește anchetele de salvgardare privind oțelul din Turcia și din Canada, Comisia constată că această evoluție nu a avut un impact substanțial asupra constatărilor privind riscul de reorientare a fluxurilor comerciale în Uniune. De fapt, în ceea ce privește Turcia, neimpunerea măsurilor de către această țară face ca situația să rămână neschimbată.

(162)

Anumite părți interesate au afirmat că Comisia ar trebui să includă și/sau să excludă anumite categorii și/sau subcategorii de produse din sfera de aplicare a măsurilor.

(163)

Comisia constată că sfera de aplicare a măsurilor de salvgardare existente în ceea ce privește produsele este definită prin Regulamentul (UE) 2019/159 și că modificarea sferei de aplicare nu face obiectul acestei reexaminări.

(164)

De asemenea, unele părți au insistat că măsurile instituite nu respectă standardele Acordului OMC privind măsurile de salvgardare și că, prin urmare, acestea ar trebui să fie încetate.

(165)

Comisia evidențiază faptul că regulamentele care impun măsuri de salvgardare provizorii și definitive au fost justificate suficient în ceea ce privește temeiurile lor juridice. Comisia face referire la explicațiile furnizate în actele juridice corespunzătoare.

(166)

În final, mai multe părți interesate au solicitat Comisiei să pună la dispoziție un mecanism pentru abordarea retragerii Regatului Unit din Uniune („Brexit”).

(167)

Comisia observă că, la momentul adoptării ajustărilor în temeiul prezentei reexaminări, condițiile în care Regatul Unit se va retrage din Uniune încă sunt incerte. Prin urmare, nu se pot efectua în această fază ajustări legate de retragerea Regatului Unit din Uniune. Comisia va reexamina cu promptitudine situația în funcție de orice evoluție legată de Brexit.

(168)

În final, Comisia a remarcat că prezenta reexaminare, care modifică măsurile de salvgardare actuale, respectă și obligațiile ce rezultă din acordurile bilaterale semnate cu anumite țări terțe,