(1)

Experiența câștigată de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în cursul primilor ani de aplicare a Directivei 2009/138/CE ar trebui valorificată pentru a revizui metodele, ipotezele și parametrii standard utilizați pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard.

(2)

Propunerea Comisiei privind un nou regulament de instituire a Programului InvestEU (2) se axează pe abordarea disfuncționalităților pieței la nivelul UE și a insuficiențelor în materie de investiții. Propunerea respectivă include instituirea Platformei de consiliere InvestEU, care ar trebui să sprijine dezvoltarea unui flux robust de proiecte de investiții, și a Portalului InvestEU, care ar trebui să le ofere investitorilor o bază de date cu proiecte de investiții ușor accesibilă și ușor de utilizat. Prin urmare, InvestEU va sprijini investițiile în finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii sub formă de obligațiuni, împrumuturi sau plasamente private de acțiuni, precum și alte investiții pe termen lung în acțiuni. Formula standard de calcul a cerinței de capital de solvabilitate nu prevede norme specifice pentru investițiile în plasamente private de titluri de datorie, pentru plasamentele private de acțiuni și pentru investițiile pe termen lung în acțiuni. Având în vedere accesul sporit preconizat la astfel de investiții pe care l-ar aduce Portalul InvestEU, este necesară introducerea unor astfel de norme specifice. De asemenea, potrivit Planului de acțiune privind edificarea unei uniuni a piețelor de capital din 30 septembrie 2015, ar trebui încurajate investițiile în Europa și ar trebui facilitat accesul întreprinderilor europene mici și mijlocii la finanțarea prin capitaluri proprii și prin îndatorare. Prin urmare, tratamentul prudențial al plasamentelor private de acțiuni și al plasamentelor private de titluri de datorie ar trebui modificat pentru a elimina barierele nejustificate din calea investițiilor în aceste clase de active.

(3)

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între operatorii economici care desfășoară activități în sectorul asigurărilor și operatorii economici care desfășoară activități în alte sectoare financiare, unele dintre dispozițiile aplicabile întreprinderilor de asigurare și reasigurare ar trebui să fie aliniate la dispozițiile aplicabile instituțiilor de credit și instituțiilor financiare, în măsura în care o astfel de aliniere ține cont în mod proporțional de modelele de afaceri diferite ale acestor sectoare.

(4)

Expunerile din tranzacții față de contrapărți centrale (CPC) calificate beneficiază de mecanismele de compensare multilaterală și de partajare a pierderilor asigurate de CPC calificate. Aceste expuneri din tranzacții prezintă un risc de credit al contrapărții mai scăzut și ar trebui, așadar, să facă obiectul unor cerințe de fonduri proprii mai reduse decât expunerile contrapărților care nu beneficiază de mecanismele asigurate de CPC. În conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (fa) din Directiva 2009/138/CE, calcularea riscului de contraparte cu ajutorul formulei standard ar trebui să trateze expunerile din tranzacții față de CPC calificate într-un mod consecvent cu cerințele de capital pentru astfel de expuneri aplicabile instituțiilor de credit și instituțiilor financiare.

(5)

Pentru a contribui la obiectivul Uniunii de creștere durabilă pe termen lung, ar trebui facilitate investițiile asigurătorilor în plasamentele private de titluri de datorie. În acest scop, ar trebui stabilite criterii care să permită atribuirea unor niveluri de calitate a creditului 2 sau 3 obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, pe baza evaluării proprii interne a creditului efectuate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

(6)

Aducerea de modificări substanțiale datelor utilizate pentru determinarea informațiilor tehnice privind structurile temporale relevante ale ratei dobânzilor fără risc poate conduce la o situație în care sursele de date care au fost utilizate în trecut nu mai sunt disponibile. În plus, o mai bună disponibilitate a datelor poate face ca tehnicile utilizate pentru determinarea informațiilor tehnice privind structurile temporale relevante ale ratei dobânzilor fără risc să fie depășite. O modificare substanțială a condițiilor de piață poate necesita, de asemenea, o reevaluare a parametrilor, inclusiv a ultimei rate forward, a punctului de plecare pentru extrapolarea ratelor dobânzilor fără risc sau a perioadei de convergență până la ultima rată forward. Prin urmare, ar trebui stabilite condiții care să permită să se stabilească dacă posibilele modificări aduse datelor și tehnicilor utilizate pentru determinarea informațiilor tehnice privind structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc sunt proporționale cu obiectivele transparenței, prudenței, fiabilității și coerenței metodelor de determinare a informațiilor menționate. În acest scop, EIOPA ar trebui să prezinte Comisiei o evaluare a impactului modificărilor aduse tehnicilor, specificațiilor datelor sau parametrilor, precum și a proporționalității modificării în raport cu modificarea substanțială a datelor.

(7)

Obiectivul transparenței, prudenței, fiabilității și coerenței în timp ale metodelor de determinare a informațiilor tehnice privind structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc ar trebui să se aplice, de asemenea, la nivelul componentelor și în special în ceea ce privește prima de volatilitate. Pentru a se asigura transparența, prudența, fiabilitatea și coerența în timp, metoda de determinare a informațiilor tehnice privind prima de volatilitate aplicată de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), în special activarea componentei de țară astfel cum este prevăzută la articolul 77d alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, ar trebui să fie reexaminată în cazul în care dovezile demonstrează că metoda nu își îndeplinește obiectivele, precum și în cadrul revizuirii de către Comisie prevăzută la articolul 77f alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE.

(8)

Elementele fondurilor proprii care iau forma unor conturi subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale decontate, a unor acțiuni preferențiale plătite și a unui cont de prime de emisiune aferent, precum și forma unor pasive subordonate plătite pot oferi un mecanism parțial de acoperire a pierderilor aferente principalului pentru cazurile în care cerința de capital de solvabilitate este încălcată timp de trei luni consecutive. Ar trebui să se stabilească criterii care să precizeze în ce măsură astfel de elemente se califică drept fonduri proprii de nivel 1.

(9)

Ar trebui evitate pierderile din fondurile proprii de bază datorate efectelor fiscale rezultate la declanșarea mecanismului de acoperire a pierderilor aferente principalului. Prin urmare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să poată solicita o derogare de la aplicarea acestui mecanism. Cu toate acestea, înainte de a acorda derogarea, autoritățile de supraveghere ar trebui să evalueze dacă există o probabilitate ridicată și credibilă ca efectele fiscale ale mecanismului să diminueze în mod semnificativ solvabilitatea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

(10)

Ar trebui să se asigure condiții de concurență echitabile între operatorii economici din sectorul asigurărilor și din alte sectoare financiare. Prin urmare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să aibă posibilitatea, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere, să ramburseze sau să răscumpere un element al fondurilor proprii în primii cinci ani de la data emiterii sale în cazul în care intervine o modificare neașteptată în clasificarea din punctul de vedere al reglementărilor prudențiale a elementului fondurilor proprii, modificare ce ar putea antrena excluderea elementului respectiv din categoria fondurilor proprii, sau în cazul în care intervine o modificare neașteptată în tratamentul fiscal aplicabil elementului respectiv.

(11)

Abordarea transparentă de tip „look-through” ar trebui să garanteze faptul că riscurile la care este expusă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare sunt acoperite în mod corespunzător, indiferent de structurile de investiții ale întreprinderii. Prin urmare, această abordare ar trebui să se aplice întreprinderilor afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care au ca scop principal deținerea sau administrarea de active în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare respective.

(12)

În cazul în care abordarea transparentă de tip „look-through” nu poate fi aplicată unui organism de plasament colectiv sau unei investiții structurate ca fonduri, întreprinderilor de asigurare și reasigurare ar trebui să li se permită să utilizeze o abordare simplificată, bazată pe ultima alocare raportată a activelor organismului de plasament colectiv sau a fondului de plasament colectiv, cu condiția ca această abordare simplificată să fie proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor în cauză.

(13)

Submodulele „risc de reziliere” necesită calcule complexe, bazate pe nivelul polițelor de asigurare individuale. În cazul în care o astfel de complexitate nu este proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor care fac obiectul acestor submodule, ar trebui să fie posibil ca, pentru submodulele respective, calculele să se bazeze pe grupuri de polițe de asigurare, mai degrabă decât pe polițe de asigurare individuale, cu excepția cazului în care astfel de grupări ar da naștere unor erori materiale.

(14)

Calculul riscului de catastrofă naturală cu ajutorul formulei standard ar trebui să țină seama de natura, amploarea și complexitatea expunerii întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare la riscul respectiv. Calculul riscului de catastrofă naturală cu ajutorul formulei standard obligă întreprinderile de asigurare și de reasigurare să grupeze sumele asigurate pe zone de risc. Nu toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare dețin în sistemele lor interne informațiile privind nivelul de zonă de risc necesare pentru efectuarea acestui calcul, iar pentru aceste întreprinderi poate fi costisitor să obțină astfel de informații. Așadar, aceste întreprinderi ar trebui să poată să își bazeze calculele pe grupări de zone de risc, cu condiția ca astfel de grupări să fie bine fundamentate și proporționale cu expunerea.

(15)

Calculul cerinței de capital pentru submodulul „risc de incendiu” al formulei standard impune întreprinderilor de asigurare și de reasigurare obligația de a identifica concentrarea maximă a riscului de incendiu. Pentru a limita povara unui astfel de calcul, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să își poată restrânge procesul de identificare a concentrării maxime a riscului de incendiu la împrejurimile amplasamentelor lor cu expuneri maxime la riscul de incendiu, cu condiția ca abordarea respectivă să fie proporțională cu natura, amploarea și complexitatea expunerii la risc a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

(16)

Calculele simplificate ale cerințelor de capital pentru submodulele „risc de mortalitate în asigurarea de viață” și „risc de mortalitate în asigurarea de sănătate” ale formulei standard ar trebui să fie modificate pentru a reflecta posibila variație în timp a capitalului de risc al polițelor de asigurare.

(17)

Costurile aferente obținerii ratingurilor pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard ar trebui să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscului aferent activului asociat. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care au desemnat o agenție externă de rating de credit ar trebui, prin urmare, să poată aplica un calcul simplificat pentru acele părți din portofoliul de datorii cărora agenția externă de rating de credit nu le-a atribuit ratinguri externe.

(18)

Calculul cerinței de capital de solvabilitate pentru riscul de contraparte cu ajutorul formulei standard impune întreprinderilor de asigurare și de reasigurare obligația de a ține seama de partea bunurilor contrapărții care fac obiectul contractelor de garanție reală. Ar trebui să se evite situația în care calculul efectuat cu ajutorul formulei standard ar antrena o sarcină disproporționată. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care utilizează formula standard pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate pentru riscul de contraparte ar trebui, prin urmare, să poată calcula cerința de capital de solvabilitate pentru riscul de contraparte pe baza ipotezei că peste 60 % din bunurile contrapărții fac obiectul unor contracte de garanție reală.

(19)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care utilizează formula standard pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate pentru riscul de contraparte trebuie să utilizeze o formulă specifică pentru calcularea cerinței de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1, în cazul în care abaterea standard a distribuției pierderilor pentru expunerile de tip 1 este sub 7 %. Ar trebui să se evite impunerea unei sarcini disproporționate atunci când se calculează cerința respectivă. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui, prin urmare, să poată calcula cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1 utilizând aceeași formulă care se aplică și atunci când abaterea standard a distribuției pierderilor pentru expunerile de tip 1 este cuprinsă între 7 % și 20 %.

(20)

Calcularea efectului de diminuare a riscului asupra riscului de subscriere este complexă și poate constitui o sarcină disproporționată pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare care își desfășoară activitatea în sectorul asigurărilor generale. Prin urmare, este oportun să se permită întreprinderilor de asigurare și reasigurare să utilizeze o formulă simplificată, cu condiția ca utilizarea respectivei formule să fie proporțională cu natura, amploarea și complexitatea profilului de risc de contraparte al întreprinderilor.

(21)

Cerința de capital pentru riscul de primă aferent contractelor viitoare nu ar trebui să penalizeze în mod nejustificat contractele cu o durată inițială de peste un an, deoarece riscul asociat primelor viitoare din contracte cu durate mai lungi este mai mic. Prin urmare, pentru contractele viitoare cu o durată de peste un an, măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală și în asigurarea de sănătate NSLT ar trebui să reprezinte numai 30 % din primele viitoare.

(22)

Calcularea cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard ar trebui să țină seama de expunerea reală la risc a întreprinderii atunci când se calculează cerința de capital de solvabilitate pentru riscul de catastrofe naturale. Calcularea cerinței de capital de solvabilitate pentru riscul de catastrofe naturale cu ajutorul formulei standard ar trebui, prin urmare, să țină seama de limitele prevăzute în contracte pentru compensațiile oferite în caz de catastrofe naturale.

(23)

Calculul cerinței de capital de solvabilitate pentru riscul de catastrofă produsă de om ar trebui să reflecte riscurile la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Calculele bazate pe scenarii ale acestei cerințe pentru riscul maritim, riscul aviatic și riscul de incendiu ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe expunerile maxime, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare sau de la vehiculele investiționale.

(24)

Nu este adecvat să se aplice, în cadrul submodulului „risc maritim”, scenariul coliziunii unei nave petroliere în cazul ambarcațiunilor de agrement sau al ambarcațiunilor gonflabile rigide. Prin urmare, acest scenariu ar trebui să se aplice numai navelor cu o sumă minimă asigurată de cel puțin 250 000 EUR.

(25)

Investițiile directe efectuate de asigurători în acțiuni necotate pot contribui la obiectivul Uniunii de creștere durabilă pe termen lung. Prin urmare, aceste investiții ar trebui să fie facilitate. La calcularea cerinței de capital pentru riscul aferent devalorizării acțiunilor cu ajutorul formulei standard, portofoliile de investiții în acțiuni necotate de înaltă calitate ar trebui să beneficieze, prin urmare, de același tratament ca și acțiunile cotate pe piețe reglementate. Ar trebui stabilite criterii pentru a se asigura faptul că un portofoliu de acțiuni necotate de înaltă calitate prezintă un risc sistematic suficient de mic.

(26)

Asigurătorii exercită un rol important de investitori pe termen lung, iar investițiile în acțiuni sunt importante pentru finanțarea economiei reale. Prin urmare, investițiile pe termen lung în acțiuni efectuate de întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să fie încurajate prin alinierea tratamentului investițiilor pe termen lung în acțiuni la cel de care beneficiază investițiile strategice în acțiuni, atunci când se calculează cerința de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard, inclusiv matricele de corelare. Pentru a asigura caracterul pe termen lung al investițiilor, în cadrul submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” ar trebui să fie introdus un portofoliu de investiții în acțiuni pe termen lung și de alte active care să corespundă unui portofoliu de obligații ce decurg din contracte de asigurare și de reasigurare identificate în mod clar. Pentru a evita arbitrajul de reglementare, portofoliul de active și portofoliul de obligații ar trebui să aibă valori similare, iar fiecare dintre acestea nu ar trebui să reprezinte mai mult de jumătate din totalul bilanțului întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

(27)

Acțiunile individuale cotate în SEE și investițiile efectuate prin intermediul anumitor tipuri de fonduri ar trebui tratate în același mod. Astfel, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să poată aplica normele aplicabile investițiilor pe termen lung în ceea ce privește fondurile de antreprenoriat social eligibile, fondurile de capital de risc eligibile, fondurile de investiții alternative de tip închis care nu utilizează efectul de levier sau fondurile europene de investiții pe termen lung, cu condiția ca administratorul fondului să fie autorizat în SEE.

(28)

Calcularea cerinței de capital pentru submodulul „risc de marjă de credit” cu ajutorul formulei standard nu ar trebui să împiedice întreprinderile de asigurare sau de reasigurare să investească în plasamente private de înaltă calitate, care adesea nu beneficiază de rating. O întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate să fi încheiat un acord cu o instituție de credit sau o firmă de investiții pentru a coinvesti în obligațiuni și împrumuturi pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată. În acest caz, întreprinderii de asigurare sau de reasigurare ar trebui să i se permită să utilizeze rezultatele abordării aprobate bazate de ratinguri interne a respectivei instituții de credit sau firme de investiții pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate, cu condiția ca respectiva instituție de credit sau firmă de investiții să își aibă sediul principal în Spațiul Economic European. Același lucru ar trebui să se aplice în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a încheiat un acord cu o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare care utilizează un model intern aprobat, în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2009/138/CE.

(29)

Legislația care reglementează sectorul financiar ar trebui să fie consecventă și să țină seama, totodată, de diferențele dintre modelele de afaceri ale sectoarelor, de divergențele în ceea ce privește determinarea cerințelor de capital sau de alți factori. Prin urmare, normele aplicabile întreprinderilor de asigurare și de reasigurare pentru recunoașterea garanțiilor emise de administrațiile regionale și de autoritățile locale ar trebui să fie aliniate la normele care se aplică instituțiilor de credit și firmelor de investiții.

(30)

Instrumentele derivate expun întreprinderile de asigurare și de reasigurare la riscul de contraparte, indiferent dacă aceste instrumente derivate sunt deținute pentru acoperirea riscurilor sau pentru speculații. Prin urmare, toate instrumentele financiare derivate ar trebui tratate ca expuneri de tip 1 în modulul „risc de contraparte” al formulei standard.

(31)

Ar trebui să se evite discrepanțele în succesiunea calculelor cerinței de capital cu ajutorul formulei standard pentru concentrările riscurilor de piață. Prin urmare, expunerile individuale ar trebui să fie în primul rând grupate pe niveluri de calitate a creditului și pe praguri relative de expunere excedentară, iar factorii de risc ar trebui să fie aplicați ulterior la nivelul expunerilor pe un singur debitor.

(32)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu ar trebui să utilizeze ipoteze prea optimiste atunci când elaborează previziuni privind profiturile impozabile viitoare după scenariul unei pierderi excepționale. Prin urmare, atunci când calculează, cu ajutorul formulei standard, capacitatea impozitelor amânate de a acoperi pierderile, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să țină seama de poziția lor financiară și de solvabilitate după pierderea bruscă și de incertitudinea sporită cu privire la previziunile privind profiturile impozabile viitoare. În plus, ipotezele pe baza cărora sunt elaborate previziunile privind profiturile impozabile viitoare în urma pierderii bruște, inclusiv ratele presupuse de randament aferente investițiilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, nu ar trebui să fie mai favorabile decât ipotezele pe care se bazează evaluarea impozitelor amânate în bilanț, iar valoarea totală preconizată a noilor elemente din portofoliu nu ar trebui să o depășească pe cea din planul de afaceri. Întreprinderilor de asigurare și de reasigurare ar trebui să li se permită să prevadă rate de randament mai mari decât cele pe care le implică structura temporală relevantă a ratei dobânzii doar în cazul în care pot demonstra că randamentele respective vor fi realizate după pierderea bruscă.

(33)

Calcularea cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard ar trebui să reflecte evoluțiile practicilor de gestionare a riscului, în special în ceea ce privește utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului. Prin urmare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să poată ține seama de efectul tehnicilor de diminuare a riscului inclusiv în cazul în care aceste tehnici sunt înlocuite, la momentul expirării, cu un acord similar sau în cazul în care ele sunt ajustate pentru a reflecta modificările expunerii acoperite, cu condiția ca frecvența acestei înlocuiri sau ajustări să se limiteze la o dată pe săptămână. Formula standard ar trebui să permită, de asemenea, încheierea de acorduri de compensare între instrumentele derivate și strategiile de acoperire a riscurilor în cazul în care mai multe acorduri contractuale au împreună efectul unei tehnici de diminuare a riscurilor. Eventualele deviații între efectul de diminuare a riscului reflectat în formula standard, pe de o parte, și efectul real de diminuare a riscului, pe de altă parte, precum și o evaluare a riscului de bază ar trebui să fie incluse în evaluarea proprie de risc și de solvabilitate a întreprinderilor.

(34)

Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare nu ar trebui să fie penalizate în mod disproporționat în cazul în care o contraparte de reasigurare nu mai îndeplinește cerința de capital de solvabilitate, însă îndeplinește în continuare cerința de capital minim. Întreprinderilor de asigurare și de reasigurare ar trebui, prin urmare, să li se permită, pentru o perioadă de până la șase luni, să ia parțial în considerare efectul de diminuare a riscului al contractelor de reasigurare încheiate cu respectiva contraparte de reasigurare. În cazul în care o contraparte de reasigurare nu mai îndeplinește cerința de capital minim, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu ar trebui să mai ia în considerare niciun efect de diminuare a riscului rezultat din contractele de reasigurare încheiate cu respectiva contraparte de reasigurare.

(35)

Contractele de reasigurare de oprire a pierderii (stop loss) ar trebui să beneficieze, în contextul calculării cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard, de un tratament similar cu cel al contractelor de reasigurare pentru pierderi excedentare. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui, prin urmare, să aibă posibilitatea de a lua în considerare, în contextul calculării cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard, diminuarea riscului oferită de contractele de reasigurare pentru oprirea pierderii (stop-loss) pe baza unor parametri specifici întreprinderii, prin stabilirea unei metode standardizate de calculare a unui parametru specific întreprinderii care să înlocuiască parametrul standard pentru reasigurarea neproporțională.

(36)

Capacitatea impozitelor amânate de a acoperi pierderile are un impact semnificativ asupra solvabilității întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. Prin urmare, organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ar trebui să adopte o politică de gestionare a riscurilor legată de impozitele amânate, care să țină seama de capacitatea acestor impozite amânate de a acoperi pierderile. În special, această politică ar trebui să stabilească responsabilitățile în materie de evaluare a ipotezelor de bază utilizate pentru a elabora previziuni privind profiturile impozabile viitoare.

(37)

Calculul cerinței de capital de solvabilitate la nivel individual și la nivel de grup ar trebui să se facă în mod consecvent. În cazul în care abordarea transparentă de tip „look-through” se aplică la nivel individual organismelor de plasament colectiv sau investițiilor structurate ca fonduri care sunt întreprinderi afiliate ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative, abordarea transparentă de tip „look-through” ar trebui să se aplice și la nivel de grup. În cazul în care respectivele organisme de plasament colectiv sau investiții structurate ca fonduri sunt filiale ale unor grupuri de asigurare sau de reasigurare, calcularea cerinței de capital de solvabilitate ar trebui să se bazeze pe ipoteza unei diversificări integrale cu alte active și datorii consolidate.

(38)

Calcularea cerinței de capital pentru riscul valutar la nivel de grup ar trebui să reflecte situația economică specifică a grupului respectiv, în special în cazurile în care activitățile de asigurare sau de reasigurare sunt denominate în monede diferite. Din acest motiv, întreprinderile de asigurare și de reasigurare participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte ar trebui să poată selecta o monedă de referință, alta decât cea utilizată pentru întocmirea conturilor consolidate, în cazul în care riscul valutar în cadrul cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului se calculează pe baza formulei standard. Această alegere ar trebui să se bazeze pe criterii obiective, cum ar fi moneda în care este denominat un volum semnificativ din provizioanele tehnice sau fondurile proprii ale grupului.

(39)

Calculele cu ajutorul formulei standard pentru submodulele „risc de primă și risc de rezervă în asigurarea generală”, „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate” și „risc de catastrofă naturală” ar trebui modificate pentru a integra dovezile empirice recente privind rezervele aferente primelor și rezervele aferente cererilor de despăgubire restante.

(40)

Complexitatea calcului cerinței de capital pentru riscul de accident în masă și riscul de concentrare a accidentelor ar trebui să fie proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscului la care sunt expuse întreprinderile care oferă asigurări de sănătate. Tipul de eveniment „invaliditate timp de 10 ani cauzată de un accident” ar trebui, așadar, eliminat din acest calcul.

(41)

Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (3) conține o serie de erori tipografice, cum ar fi referințe încrucișate interne incorecte, care ar trebui corectate.

(42)

Pentru a se evita perturbarea pieței asigurărilor generale și a asigurărilor de sănătate, în special în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care își desfășoară activitatea numai pe un singur segment de activitate, ar trebui să se acorde suficient timp întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să se pregătească pentru modificările aduse calculului riscului de primă și de rezervă în asigurarea generală și a riscului de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate. Așadar, modificările respective nu ar trebui să se aplice înainte de 1 ianuarie 2020.

(43)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat în consecință,