(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă de 62,3 EUR/tonă metrică (denumită în continuare „tonă”) la importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA” sau „țara în cauză”). Aceste măsuri vor fi denumite în continuare „măsurile în vigoare”.

(2)

În urma publicării unui aviz de expirare (3) iminentă a măsurilor în vigoare, la 7 noiembrie 2017, Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036.

(3)

Cererea a fost depusă de asociația ePure (denumită în continuare „solicitantul”) în numele unor producători reprezentând mai mult de 25 % din producția totală de bioetanol a Uniunii.

(4)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar conduce probabil la continuarea și reapariția dumpingului și la continuarea și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(5)

Întrucât a stabilit că există suficiente elemente de probă care să justifice deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, la 20 februarie 2018, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod special alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, comercianții/producătorii de amestecuri și autoritățile din SUA, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, precum și comercianții cu privire la deschiderea anchetei și i-a invitat să participe la aceasta.

(7)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(8)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea include într-un eșantion părțile interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(9)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori și comercianților/producătorilor de amestecuri din SUA să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat autorităților relevante din SUA să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori și comercianți/producători de amestecuri, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(10)

S-au prezentat opt producători de biocombustibili. Totuși, niciunul dintre aceștia nu fabrica produsul vizat de reexaminare.

(11)

În plus, trei asociații din domeniul biocombustibililor din SUA s-au prezentat și au fost înregistrate ca părți interesate.

(12)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Eșantionul s-a bazat, în principal, pe volumul de producție, dar s-a realizat și o bună repartizare geografică, precum și o reprezentare a diferitelor grupuri. Eșantionul propus a constat în patru producători din Uniune iar Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu.

(13)

În urma observațiilor primite, un producător inclus preliminar în eșantion a fost înlocuit din cauza relației sale cu un alt producător inclus preliminar în eșantion. Cei patru producători din eșantion au reprezentat 25 % din producția de bioetanol a Uniunii în timpul perioadei anchetei de reexaminare. Eșantionul este reprezentativ pentru industria din Uniune.

(14)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(15)

Trei importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Pe această bază, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară.

(16)

Întrucât niciunul dintre producătorii din SUA care s-au oferit să transmită informații în timpul exercițiului de eșantionare nu a fabricat produsul care face obiectul reexaminării în perioada anchetei de reexaminare, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile cu privire la producătorii-exportatori, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(17)

Comisia a notificat autoritățile din SUA cu privire la aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și le-a oferit posibilitatea de a prezenta observații. Comisia nu a primit nicio observație.

(18)

Deși niciunul dintre producătorii-exportatori nu a cooperat, cele trei asociații din domeniul biocombustibililor din SUA care s-au prezentat au transmis observații pe parcursul anchetei. Observațiile transmise au fost luate în considerare.

(19)

Comisia a trimis chestionare celor patru producători din Uniune incluși în eșantion și celor trei importatori neafiliați care s-au oferit să transmită informații.

(20)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea celor patru producători din Uniune incluși în eșantion și a celor trei importatori neafiliați. Doi dintre cei trei importatori neafiliați nu au importat, de fapt, produsul care face obiectul reexaminării din țara vizată în perioada anchetei de reexaminare; prin urmare aceștia nu au mai fost luați în considerare. Răspunsul la chestionar transmis de importatorul neafiliat rămas a fost luat în considerare în mod corespunzător.

(21)

Comisia a căutat să obțină și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului, probabilitatea continuării sau reapariției prejudiciului, precum și interesul Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

Producători din Uniune

Importatori

(22)

În pofida refuzului de a coopera al producătorilor-exportatori, după cum s-a explicat în considerentele 10 și 16-18, cele trei asociații din domeniul biocombustibililor din SUA și reclamantul au transmis mai multe seturi de observații cu privire la deschidere. Având în vedere concluziile de la capitolul 3 de mai jos, aceste observații nu sunt abordate în continuare în acest document.

(23)

La 1 martie 2019, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să abroge taxa antidumping în vigoare („informarea părților”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată prezenta observații în urma acestei informări.

(24)

La 12 martie 2019, solicitantul a formulat observații în scris, în care și-a exprimat opiniile cu privire la constatările Comisiei. Rezumând, solicitantul a contestat concluzia preliminară a Comisiei potrivit căreia este puțin probabil ca dumpingul să reapară în eventualitatea expirării măsurilor.

(25)

Având în vedere aceste observații, cele trei asociații din domeniul biocombustibililor din SUA au solicitat o audiere cu serviciile Comisiei, care a avut loc la 19 martie 2019. Ulterior acestei audieri, asociațiile menționate au trimis documente suplimentare Comisiei pentru a susține anumite declarații. La 20 martie 2019, solicitantul și-a explicat opiniile în cadrul unei audieri.

(26)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate și luate în considerare acolo unde era cazul.

(27)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și 31 decembrie 2017 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(28)

Produsul care face obiectul reexaminării este bioetanolul, denumit uneori „etanol combustibil”, adică alcool etilic obținut din produse agricole (enumerate în anexa I la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), denaturat sau nedenaturat, cu excepția produselor cu un conținut de apă mai mare de 0,3 % (m/m), măsurat în conformitate cu standardul EN 15376, dar incluzând alcoolul etilic fabricat din produse agricole (enumerate în anexa I la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) conținut în amestecuri cu benzină cu un conținut de alcool etilic de peste 10 % (v/v) destinate utilizărilor drept combustibil originar din SUA, încadrat în prezent la codurile NC ex 2207 10 00, ex 2207 20 00, ex 2208 90 99, ex 2710 12 21, ex 2710 12 25, ex 2710 12 31, ex 2710 12 41, ex 2710 12 45, ex 2710 12 49, ex 2710 12 50, ex 2710 12 70, ex 2710 12 90, ex 3814 00 10, ex 3814 00 90, ex 3820 00 00 și ex 3824 99 92 (codurile TARIC 2207100012, 2207200012, 2208909912, 2710122111, 2710122592, 2710123111, 2710124111, 2710124511, 2710124911, 2710125011, 2710127011, 2710129011, 3814001011, 3814009071, 3820000011 și 3824999266). Bioetanolul poate fi produs din diferite materii prime agricole, cum ar fi trestia de zahăr, sfecla de zahăr, cartofii, maniocul și porumbul. Pot exista diferențe între producători în ceea ce privește procesul de producție.

(29)

Tipurile de bioetanol și bioetanol din amestecuri care fac obiectul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în pofida diferențelor posibile în ceea ce privește materia primă utilizată pentru producție sau a variațiilor în ceea ce privește procesul de producție, au proprietăți fizice, chimice și tehnice de bază identice sau foarte asemănătoare și sunt utilizate în aceleași scopuri. Posibilele variații minore la nivelul produsului care face obiectul reexaminării nu afectează definiția sa de bază sau caracteristicile sale.

(30)

Bioetanolul destinat altor utilizări decât sub formă de combustibil nu a fost inclus în domeniul de aplicare al anchetei inițiale și, prin urmare, nu este acoperit nici de prezenta reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor.

(31)

În cadrul anchetei inițiale, Comisia a stabilit că bioetanolul produs de industria Uniunii și vândut pe piața Uniunii are caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază similare comparativ cu bioetanolul exportat în Uniune din SUA. În pofida utilizării unei game de materii prime agricole diferite ca materii prime, bioetanolul originar din SUA este interschimbabil cu bioetanolul produs în Uniune.

(32)

Principala diferență între cea mai mare parte a bioetanolului vândut pe piața din SUA și bioetanolul vândut pe piața Uniunii privește standardele diferite pentru conținutul de apă. Producătorii din SUA produc, de regulă, bioetanol cu un conținut de apă de cel puțin 0,5 %, în timp ce specificațiile pentru piața Uniunii impun un conținut de apă mai redus, de maximum 0,3 %, măsurat în conformitate cu standardul EN 15376, fiind astfel necesară o rafinare suplimentară realizată de producători din țări terțe pentru a respecta specificațiile pentru piața Uniunii.

(33)

Comisia nu a primit observații cu privire la produsul similar de la părțile interesate care au transmis observații în cadrul acestei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, Comisia a confirmat că respectivele produse sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(34)

Niciunul dintre producătorii-exportatori sau comercianții/producătorii de amestecuri din SUA ai produsului care face obiectul reexaminării nu a cooperat în cadrul anchetei. Prin urmare, Comisia a utilizat datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pentru a stabili probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului. În această privință, Comisia a utilizat date statistice [și anume, baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6), date ale Centrului de resurse de marketing agricol (Agricultural Marketing Resource Center – AGMRC), statistici ale Comisiei pentru comerț internațional (International Trade Commission – ITC) din SUA și ale Administrației pentru informații în domeniul energetic (Energy Information Administration – EIA) din SUA], precum și informațiile furnizate de solicitant în cererea de reexaminare.

(35)

Comisia a notificat autoritățile din SUA cu privire la aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și le-a oferit posibilitatea de a prezenta observații. Comisia nu a primit nicio observație.

(36)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă, la momentul respectiv, a existat dumping și dacă expirarea măsurilor riscă să conducă la continuarea sau reapariția dumpingului.

(37)

În perioada analizată, inclusiv perioada anchetei de reexaminare, exporturile de bioetanol originar din SUA în Uniune au fost neglijabile. În conformitate cu baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6), importurile din țara în cauză s-au ridicat numai la 4 213,5 tone pe perioada anchetei de reexaminare, reprezentând o cotă de piață de 0,1 %. Cea mai mare parte a acestui volum (adică 99 %) a fost importată într-un singur stat membru pe parcursul unei luni, în cadrul a ceea ce pare a fi o livrare unică.

(38)

Pe această bază factuală, Comisia a decis, în mod preliminar, că dispune de date insuficiente pentru a concluziona că un volum reprezentativ de importuri ale produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare indică continuarea dumpingului în Uniune.

(39)

Prin urmare, Comisia a examinat probabilitatea reapariției dumpingului din SUA pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(40)

Comisia a analizat dacă există probabilitatea reapariției dumpingului în cazul expirării măsurilor. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: prețurile interne ale SUA, prețurile de export ale SUA către țări terțe, capacitatea de producție, capacitatea neutilizată, consumul și stocurile de bioetanol ale tuturor producătorilor din SUA, respectarea sau nerespectarea conținutului de apă prevăzut pentru piața Uniunii, precum și atractivitatea pieței Uniunii.

(41)

În absența cooperării producătorilor-exportatori de bioetanol din SUA, valoarea normală s-a bazat pe datele furnizate de solicitant în cererea de reexaminare, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(42)

Cererea de reexaminare s-a bazat pe datele disponibile în mod public ale AGMRC (5). Pentru stabilirea valorii normale, în cererea de reexaminare s-a utilizat prețul bioetanolului din unul dintre cele mai mari state producătoare de bioetanol din SUA, și anume Illinois.

(43)

Pentru a asigura exhaustivitatea, Comisia a inclus în calculul său privind valoarea normală cotația de preț medie anuală a prețului de vânzare la nivel național în patru dintre cele mai mari state producătoare de bioetanol din SUA pentru care AGMRC a oferit date complete pentru perioada anchetei de reexaminare, și anume Iowa, Illinois, Nebraska și Dakota de Sud.

(44)

În plus, Comisia a evaluat prețurile de piață ale bioetanolului, astfel cum au fost cotate de Consiliul comerțului din Chicago (Chicago Board of Trade – CBOT). Prețul mediu la CBOT a fost ușor mai ridicat decât prețul mediul de vânzare pe plan național, raportat de AGMRC în perioada anchetei de reexaminare.

(45)

Pe baza informațiilor publicate, Comisia a constatat că standardele pentru bioetanol aplicabile în SUA diferă de standardele aplicabile pe alte piețe, inclusiv pe cele trei piețe de export majore ale SUA, și anume Brazilia, Canada și Peru, în ceea ce privește cerințele referitoare la conținutul de apă. Standardele SUA au permis cel mai ridicat conținut de apă comparativ cu piețele din Brazilia, Canada și Peru.

(46)

În cererea de reexaminare, solicitantul a afirmat că, la examinarea exporturilor potențiale de bioetanol ale SUA în Uniune, Comisia ar trebui să țină seama de costurile suplimentare de producție legate de reducerea conținutului de apă din bioetanol („prima de conversie a Uniunii”). Întrucât această metodologie a fost utilizată în ancheta inițială, Comisia a acceptat această solicitare.

(47)

Pentru a permite o comparație echitabilă în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a ajustat prețul de vânzare intern din SUA pe baza informațiilor furnizate de AGMRC și CBOT pentru a ține seama de costurile de conversie suplimentare legate de reducerea conținutului de apă din bioetanolul pentru exporturi. În lipsa cooperării producătorilor-exportatori din SUA, Comisia s-a bazat pe datele furnizate de solicitant, care a estimat prima de conversie a Uniunii la 12,30 EUR/tonă. Pentru o abordare conservatoare, Comisia a aplicat această primă la valoarea normală. Această valoare normală a fost utilizată la toate calculele referitoare la dumping, chiar și la cele care utilizează exporturile către piețe pe care standardele pentru bioetanol permit un conținut de apă mai ridicat comparativ cu standardul din Uniune.

(48)

Prețurile de export în cursul perioadei anchetei de reexaminare au fost stabilite pe baza datelor disponibile în mod public, și anume pe baza statisticilor ITC din SUA. În cererea de reexaminare, solicitantul a identificat Brazilia, Canada și Peru ca fiind cele trei piețe de export majore ale SUA și a sugerat examinarea probabilității reapariției dumpingului pe baza exporturilor SUA în aceste țări. Solicitantul a furnizat în continuare estimări pentru costul transportului internațional și național, precum și pentru prima de conversie a Uniunii, după cum s-a explicat în detaliu în considerentul 47. Comisia a acceptat această abordare sugerată de solicitant și a evaluat prețurile în cadrul vânzărilor de bioetanol din SUA pe cele trei piețe de export majore ale SUA în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(49)

În plus, pentru a asigura exhaustivitatea, Comisia a analizat prețul mediu de export în cadrul vânzărilor totale de bioetanol din SUA către piețe terțe, excluzând Uniunea.

(50)

Prețurile de export disponibile în baza de date statistice ITC a SUA au fost raportate la nivel franco de-a lungul vasului („FAS”). Comisia a corectat aceste date la nivel franco fabrică prin deducerea costurilor transportului intern în SUA. În lipsa cooperării producătorilor-exportatori din SUA, Comisia s-a bazat pe informații privind costurile transportului intern din SUA furnizate de solicitant.

(51)

În absența elementelor de probă care să sugereze contrariul, Comisia a considerat că prețurile de export ale SUA către piețe de export individuale includeau deja costurile de conversie legate de reducerea conținutului de apă din bioetanol. Prin urmare, Comisia nu a aplicat nicio ajustare pentru costurile suplimentare suportate de producătorii-exportatori din SUA.

(52)

Valoarea normală medie a fost comparată cu prețul mediu de export ponderat din SUA către cele trei piețe de export majore ale SUA, după cum s-a stabilit mai sus, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, ambele la nivel franco fabrică. O altă comparație a fost efectuată între valoarea normală medie și prețul mediu de export ponderat din SUA către toate piețele terțe, excluzând Uniunea.

(53)

În vederea unei evaluări conservatoare, Comisia a utilizat o valoare normală majorată cu prima de conversie a Uniunii, după cum s-a explicat în considerentul 47, și un preț de export în care Comisia a presupus că orice costuri de conversie erau deja incluse și, prin urmare, pentru care nu era necesară ajustarea prețului de export în funcție de costurile de conversie.

(54)

Pentru stabilirea marjei de dumping la exporturile către țări terțe, Comisia a comparat valoarea normală, bazată atât pe datele provenite de la AGMRC, cât și de la CBOT, cu prețul de export către cele trei piețe de export principale ale SUA și către toate piețele terțe, excluzând Uniunea, ajustat în mod corespunzător la nivel franco fabrică.

(55)

Comisia a stabilit că nu a existat dumping în perioada anchetei de reexaminare pentru exporturile către cele trei piețe de export principale ale SUA examinate individual și către toate piețele terțe, excluzând Uniunea, în total, atunci când s-au luat în considerare datele AGMRC sau prețul CBOT pentru calcularea valorii normale.

(56)

În urma informării părților, solicitantul a susținut faptul că Comisia a concluzionat în mod eronat că nu exista dumping în perioada anchetei de reexaminare. În observațiile sale cu privire la informarea părților, solicitantul a identificat dumping pe două piețe de export ale SUA (India și EAU), precum și în legătură cu exporturile către două state membre (Spania și Regatul Unit).

(57)

În ceea ce privește argumentele solicitantului cu privire la exporturile SUA către cele două state membre, ar trebui notat faptul că analiza Comisiei s-a bazat pe importurile înregistrate în baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6), care este considerată a fi mai fiabilă decât statisticile SUA privind exporturile, pentru stabilirea volumelor de import din SUA în Uniune. O examinare a acestor importuri în state membre individuale nu a fost relevantă pentru anchetă deoarece Uniunea este tratată ca piață unică și nu au existat pretenții sau elemente de probă ale dumpingului selectiv în dosar (importurile în Uniune menționate în considerentul 37 nu s-au dovedit a constitui un model al prețurilor de export care au fost semnificativ diferite la nivel de regiuni sau perioade de timp, și, prin urmare, nu au respectat cerințele pentru o analiză a dumpingului selectiv, întrucât, în special, peste 99 % din importuri au fost efectuate către un singur stat membru).

(58)

În orice caz, importurile din SUA în Uniune au fost considerate neglijabile și nereprezentative în perioada anchetei de reexaminare, astfel cum se menționează în considerentele 37 și 38.

(59)

Comisia a verificat calculul efectuat de solicitant în documentele transmise ulterior informării părților și, contrar acestuia, nu a constatat existența unui dumping peste nivelul de minimis pentru exporturile SUA în India, ci numai a unui dumping limitat peste nivelul de minimis de 3,1 % la exporturile în EAU. Cu toate acestea, exporturile în EAU au reprezentat numai 3 % din totalul exporturilor de bioetanol din SUA și, prin urmare, nu pot fi considerate reprezentative în mod izolat. Comisia a constatat că diferența între rezultatele acestor două calcule este determinată de faptul că solicitantul a utilizat numai datele din Illinois pentru calcularea valorii normale, deși erau disponibile datele complete pentru cele patru state ale SUA, precum și de cursul de schimb utilizat. Solicitantul a utilizat un curs de schimb mediu anual pentru conversia valorilor exporturilor din USD în EUR, iar Comisia a convertit valorile exporturilor din fiecare lună a perioadei anchetei de reexaminare pe baza cursului de schimb lunar mediu respectiv. În același timp, solicitantul a folosit o ajustare pentru cheltuielile cu transportul intern în SUA în EUR la un nivel precum cel propus în cerere. Întrucât solicitantul a estimat ajustările din cerere în USD, Comisia a convertit în EUR valoarea estimată în USD pentru fiecare lună a perioadei anchetei de reexaminare pe baza cursului de schimb lunar mediu respectiv.

(60)

Având în vedere constatarea menționată în considerentul 59, Comisia a considerat că constatările privind dumpingul limitat cu privire la exporturile în EAU nu sunt de natură să modifice constatările anterioare ale Comisiei cu privire la comportamentul de tarifare al producătorilor și/sau exportatorilor din SUA pe piețe terțe. Astfel, afirmația menționată în considerentul 56 trebuie respinsă.

(61)

Prin urmare, trebuie să se noteze faptul că, după cum s-a explicat în considerentul 48, Comisia a examinat exporturile SUA pe primele trei piețe de export ale SUA pentru bioetanol, conform indicațiilor solicitantului. În acest demers, Comisia a urmat, în lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori din SUA, abordarea sugerată de solicitant în cererea sa. În această privință, solicitantul nu a furnizat nicio justificare a motivului pentru care cele trei piețe de export ale SUA indicate în cererea sa și examinate de Comisie nu mai constituie o bază adecvată pentru analiza practicilor de dumping potențiale ale producătorilor și/sau exportatorilor din SUA pe piețe terțe. În mod similar, solicitantul nu a indicat motivul pentru care cele patru țări incluse în observațiile la informarea părților ar fi mai reprezentative și nici motivul pentru care acestea ar fi mai reprezentative decât prețurile medii de export ale tuturor exporturilor SUA pe țări terțe, excluzând Uniunea.

(62)

În urma informării părților, solicitantul a susținut în continuare că Comisia nu a ținut seama de analiza lunară furnizată de acesta, care arată marje semnificative de dumping pentru exporturile SUA pe piețe externe.

(63)

Comisia a luat notă de documentele transmise anterior de solicitant cu privire la analiza lunară. Aceasta a reamintit faptul că, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, în vederea realizării unei determinări reprezentative, o perioadă de examinare selectată în cazul dumpingului ar trebui să acopere, în mod normal, cel puțin șase luni. În cazul de față, Comisia sugerase o perioadă de examinare de 12 luni, conform practicii sale uzuale pentru stabilirea dumpingului și a prejudiciului. Pe baza perioadei de examinare propuse de Comisie, a fost calculată o marjă medie de dumping pentru perioada anchetei de reexaminare. Analiza Comisiei a arătat că, în perioada anchetei de reexaminare în ansamblu, nu a existat dumping cu privire la exporturile pe cele trei piețe selectate de solicitant și pe toate piețele terțe, excluzând Uniunea, în total. Aceste constatări nu implică probabilitatea unor noi practici de dumping care produc prejudicii, conform articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, ci, mai degrabă, situația inversă. Faptul că dumpingul a putut fi observat în unele luni concrete nu a condus la o concluzie diferită în această privință. În special, perioada de examinare în ansamblu servește drept indicator pentru dumping. Întrucât solicitantul nu a prezentat obiecții cu privire la utilizarea celor 12 luni pentru perioada de examinare în etapa avizului de deschidere (și nici ulterior), Comisia nu a găsit niciun motiv pentru modificarea evaluării sale privind dumpingul la o perioadă mai scurtă. În orice caz, Comisia a constatat că o perioadă mai scurtă de șase luni ar trebui aleasă numai în circumstanțe excepționale. Solicitantul nu a sugerat prezența acestor circumstanțe și nici Comisia nu a considerat că aceste circumstanțe sunt prezente. În mod similar, faptul că dumpingul a existat numai pentru unele destinații de export nu poate fi considerat a determina existența unor practici de dumping ale producătorilor și/sau exportatorilor din SUA pe piețe terțe și nici nu poate fi utilizat pentru a concluziona că dumpingul va reapărea în Uniune. Prin urmare, această afirmație trebuie respinsă.

(64)

Statisticile EIA din SUA (6) au indicat o capacitate de producție de bioetanol în SUA de 46,4 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare. Această valoare este de zece ori mai mare decât dimensiunea pieței Uniunii, unde consumul s-a ridicat la 4,3 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare.

(65)

Cu toate acestea, ancheta nu a găsit capacități neutilizate în SUA. Statisticile EIA din SUA au arătat că industria SUA a produs la peste 100 % (47,6 milioane de tone) din capacitatea sa de producție nominală în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(66)

În cererea sa de reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor, solicitantul a furnizat elemente de probă privind oferta excedentară pe piața SUA din cauza potențialului limitat de creștere a consumului intern. În documentele transmise la 20 noiembrie 2018, solicitantul și-a reiterat această afirmație.

(67)

Comisia a examinat consumul intern și exporturile pe baza datelor statistice ale EIA și ITC din SUA și a stabilit că producătorii din SUA au exportat numai 8 % din volumele lor de producție în cursul perioadei anchetei de reexaminare. O mare parte a producției SUA de bioetanol a fost, așadar, consumată pe plan intern. Consumul SUA s-a ridicat la 43,3 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare; prin urmare, acesta a reprezentat 91 % din producția SUA și 93 % din capacitatea de producție a SUA.

(68)

Stocurile de bioetanol s-au situat la 2,9 milioane de tone, reprezentând numai 6 % din totalul producție de bioetanol în SUA în perioada anchetei de reexaminare. Deși acest volum al stocurilor reprezintă 68 % din consumul Uniunii în perioada anchetei de reexaminare, Comisia a considerat că volumul respectiv reprezintă un nivel normal necesar pentru evitarea unor perturbări la nivelul ofertei. Comisia și-a bazat concluzia pe datele statistice publicate de EIA din SUA. Datele istorice au arătat că stocurile finale au reprezentat între 9 % și 12 % din producția totală a SUA în perioada 1992-2003 și între 5 % și 7 % între 2004 și perioada anchetei de reexaminare.

(69)

În urma informării părților, solicitantul a susținut că faptul că un procent de 8 % din producția de bioetanol a SUA a fost exportat în perioada anchetei de reexaminare a constituit un elemente de o probă pentru oferta excedentară, care ar trebui analizat ținând seama de dimensiunea pieței Uniunii, întrucât acest volum al exporturilor a reprezentat 98 % din consumul Uniunii. În același timp, solicitantul a susținut că situația ofertei excedentare se va înrăutăți din cauza potențialului limitat de creștere a consumului intern, astfel cum arată tendința volumelor în creștere constantă exportate din SUA.

(70)

Comisia recunoaște că piața SUA este mult mai mare decât cea a Uniunii în ceea ce privește producția, consumul și vânzările la export. Totuși, solicitantul nu a furnizat niciun element de probă care să justifice motivul pentru care dimensiunea industriei din SUA ar indica probabilitatea reapariției dumpingului. De asemenea, acesta nu a prezentat elemente de probă care să dovedească faptul că o creștere continuă a exporturilor a fost determinată de potențialul limitat de creștere a consumului intern al SUA și nu de alți factori, îndeosebi cererea în creștere de bioetanol pe piețele țărilor terțe. De fapt, ancheta a arătat că consumul de etanol combustibil pe cele trei piețe de export majore ale SUA a crescut cu 1,3 milioane de tone, iar producția în țările respective s-a majorat cu numai 200 de mii de tone. În plus, ancheta a indicat nu numai că producția și exporturile SUA au crescut, ci și că, pe plan intern, consumul s-a majorat. În perioada examinată, producția SUA a crescut cu 4,8 milioane de tone, exporturile cu 1,5 milioane de tone, iar consumul intern cu 3,1 milioane de tone. Prin urmare, această afirmație trebuie respinsă.

(71)

În urma informării părților, solicitantul a susținut și faptul că Comisia ar fi trebuit să examineze capacitatea maximă de producție durabilă furnizată de EIA din SUA, care este cu 4,5 % mai mare decât capacitatea nominală și, de asemenea, mai mare decât producția SUA din perioada anchetei de reexaminare. Solicitantul a sugerat că, în cazul în care se considera capacitatea maximă de producție durabilă ca fiind capacitatea efectivă de producție a industriei americane, exista o capacitate neutilizată de 0,8 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare.

(72)

În plus, în sprijinul pretențiilor sale privind capacitatea neutilizată din SUA, solicitantul a furnizat articole de știri din septembrie 2018 și ianuarie 2019 privind închiderea fabricilor de producție de etanol planificată de mai mulți producători din SUA.

(73)

În această privință, conform solicitantului, Comisia s-a îndepărtat de practica sa anterioară, potrivit căreia atunci când capacitatea suplimentară reprezintă o cantitate semnificativă în comparație cu consumul din Uniune în cursul PAR […] În cazul în care această capacitate ar fi utilizată pentru exportul către Uniune și ar concura la preț cu producătorii din Uniune sau ar concura la preț cu principalele importuri din țări terțe, este foarte probabil ca aceste exporturi să se efectueze la prețuri de dumping (7).

(74)

În ceea ce privește afirmațiile menționate în considerentul 71, trebuie notat faptul că EIA din SUA a oferit informații cu privire la capacitatea nominală și capacitatea maximă de producție durabilă numai pentru anii 2011 și 2012 (8). În anii următori, informațiile au fost limitate la datele privind capacitatea nominală. Nu au fost disponibile date privind capacitatea maximă de producție durabilă pentru perioada anchetei de reexaminare sau perioada examinată. În această privință, Comisia a recunoscut că capacitatea nominală nu este, în mod necesar, o limită a producției fizice pentru multe fabrici de etanol. Aplicând tehnici mai eficiente de operare, multe fabrici de etanol pot opera la niveluri care depășesc capacitatea lor de producție nominală. Acest nivel de operare, denumit capacitate maximă durabilă, este totuși inerent subiectiv (9) și, printre altele, depinde de conținutul de apă la care producătorul intenționează să ajungă (10). Rezultă din elementele de probă din dosar că, pentru a obține un conținut scăzut de apă, după cum se prevede pentru importurile în Uniune, capacitatea maximă de producție durabilă este semnificativ mai redusă decât în cazul conținutului mai ridicat de apă. Prin urmare, Comisia a considerat că datele istorice privind capacitatea maximă de producție durabilă pentru anii 2011 și 2012, care nu au fost actualizate, nu constituie o indicație fiabilă a capacității industriei din SUA de a produce dincolo de un nivel deja atins în cursul perioadei anchetei de reexaminare, care, după cum a recunoscut deja Comisia, a fost mai ridicat decât capacitatea de producție nominală. Astfel, Comisia a confirmat în constatarea sa inițială faptul că elementele de probă din dosar, în ansamblul lor, nu indică o capacitate neutilizată semnificativă în SUA.

(75)

În ceea ce privește posibilele închideri ale fabricilor de producție americane, informațiile nu privesc perioada anchetei de reexaminare sau perioada examinată. Deși reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor este un exercițiu prospectiv, ancheta examinează strict ceea ce se poate întâmpla în condițiile existente în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(76)

Comisia a considerat că afirmațiile solicitantului privind capacitatea de producție, astfel cum sunt descrise în considerentele 71-73, nu sunt fundamentate și trebuie, astfel, respinse.

(77)

În urma informării părților, solicitantul a susținut că nivelul stocurilor care s-a ridicat la 6 % din producție nu putea fi considerat un nivel normal pentru evitarea perturbării ofertei, întrucât stocurile producătorilor din Uniune s-au situat numai între 1,5 % și 4 %. Solicitantul a subliniat în continuare faptul că nivelurile actuale ale stocurilor sunt departe de a fi normale, după cum s-a evidențiat într-un articol de știri din februarie 2016 (11).

(78)

În ceea ce privește nivelul stocurilor, solicitantul a susținut în continuare că Comisia nu a abordat preocuparea principală a industriei din Uniune, potrivit căreia, întrucât industria SUA a putut exporta la prețuri de dumping în cursul perioadei anchetei inițiale (1 octombrie 2010-30 septembrie 2011), nu exista niciun motiv pentru a considera că aceasta nu s-ar afla în măsură să facă același lucru cu stocuri chiar mai mari.

(79)

Cu privire la afirmația descrisă în considerentul 77, solicitantul nu a furnizat niciun element de probă care să permită Comisiei să concluzioneze dacă nivelul stocurilor din SUA este neobișnuit de ridicat și, prin urmare, amenințător. Articolul citat de solicitant, din februarie 2016, a descris o situație excepțională. Într-adevăr, pe baza datelor raportate de EIA din SUA, stocurile finale în ianuarie și februarie 2016 s-au situat la cele mai înalte niveluri în perioada examinată atunci când au fost exprimate ca procent din producția din ultimele 12 luni încheiate în luna pentru care stocurile au fost raportate.

(80)

În ceea ce privește afirmația descrisă în considerentul 78, Comisia a recunoscut că stocurile au crescut comparativ cu perioada de examinare inițială, ca valoare absolută. Creșterea exprimată ca pondere din producție a fost totuși nesemnificativă (de la 5,6 % în perioada de examinare inițială la 6 % în perioada anchetei de reexaminare). În plus, stocurile din SUA au fost stabile în ultimii 14 ani, ridicându-se la valori cuprinse între 5 % și 7 % din producție, după cum s-a explicat în considerentul 68. Întrucât solicitantul nu a furnizat niciun element de probă pentru afirmația sa potrivit căreia nivelul stocurilor din Uniune ar putea fi considerat mai normal decât nivelul din SUA, Comisia nu a avut niciun motiv să considere că nivelul stocurilor din SUA era neobișnuit de ridicat.

(81)

Prin urmare, afirmațiile privind stocurile, astfel cum sunt descrise în considerentele 77 și 78, trebuie respinse.

(82)

Pentru a stabili dacă piața Uniunii ar deveni atractivă pentru producătorii din SUA în cazul expirării măsurilor, Comisia a examinat dimensiunea pieței Uniunii și prețul pe piața Uniunii, îndeosebi în lumina unei potențiale reorientări a schimburilor comerciale.

(83)

După cum s-a explicat în considerentul 64, piața Uniunii este o piață relativ mică, în special în comparație cu producția SUA.

(84)

Importurile în Uniune au fost limitate; în cursul perioadei anchetei de reexaminare, industria Uniunii a avut o cotă de piață de 96 %.

(85)

Pentru a evalua atractivitatea pieței Uniunii din perspectiva prețului, Comisia a comparat prețul pe piața Uniunii cu prețul franco vămuit la importul în Uniune, bazat pe prețurile de export ale producătorilor-exportatori din SUA în cursul perioadei anchetei de reexaminare pe cele trei piețe de export majore ale SUA și pe toate piețele de export terțe excluzând Uniunea (pe baza datelor statistice ale ITC din SUA privind exporturile la nivel FAS).

(86)

Întrucât specificațiile privind conținutul de apă pe piața Uniunii sunt diferite de cele de pe piața națională din SUA și de pe majoritatea altor piețe de export, în cazul în care producătorii din SUA ar decide să își reia exporturile în Uniune, aceștia ar trebui să suporte costuri suplimentare de producție legate de scăderea conținutului de apă din bioetanol, după cum se explică în considerentele 45-47. Prin urmare, Comisia a ajustat în mod corespunzător prețurile de export ale SUA pentru prima de conversie a Uniunii.

(87)

În plus, ar trebui clarificat faptul că, în mai 2012, Comisia a publicat un regulament pentru stabilirea clasificării tarifare corecte a anumitor bunuri în Nomenclatura combinată (12). De atunci, unele importuri ale produsului vizat, care este posibil să fi fost clasificate în alte coduri vamale în perioada de examinare inițială, trebuie încadrate la codul NC 2207 20 00, care implică o taxă de import ce are un efect de descurajare asupra exportatorilor. În perioada anchetei de reexaminare, taxa de import convențională aplicabilă produsului care face obiectul reexaminării a fost de 129 EUR/tonă sau de 243 EUR/tonă, în funcție de codul vamal în care era clasificat produsul respectiv. În perioada anchetei de reexaminare, aceste taxe de import convenționale au reprezentat între 18 % și 34 % din prețul franco vămuit de import în Uniune, astfel cum este stabilit în considerentul 88, sau între 18 % și 36 % din prețul franco vămuit de import în Uniune, astfel cum este stabilit în considerentul 89.

(88)

Pentru exporturile SUA ale produsului care face obiectul reexaminării către cele trei piețe de export majore ale SUA și către toate piețele de export terțe excluzând Uniunea, prețul franco vămuit al Uniunii stabilit ținând seama de costurile de transport internațional, prima de conversie a Uniunii și taxa de import convențională s-a situat între 694 EUR/tonă și 719 EUR/tonă. Chiar și prețul franco vămuit al Uniunii mai scăzut a fost, prin urmare, mai mare decât prețul pieței Uniunii, care a fost stabilit la nivelul de 655 EUR/tonă în perioada anchetei de reexaminare. Aceasta înseamnă că producătorii-exportatori din SUA nu ar putea vinde pe piața Uniunii la prețurile pe care aceștia le-au obținut în mod normal pe piețe terțe în perioada anchetei de reexaminare.

(89)

Din motive de exhaustivitate și pentru a aplica o abordare conservatoare, Comisia a stabilit, de asemenea, un preț franco vămuit al Uniunii fără a ține seama de prima de conversie a Uniunii, dat fiind faptul că prețurile de export ale SUA ar trebui să includă deja, în mod normal, unele costuri de conversie, astfel cum se explică în considerentele 45-47. Pe baza acestei abordări, prețul franco vămuit al Uniunii, astfel cum se menționează în considerentul anterior, ar scădea la un nivel cuprins între 682 EUR/tonă și 707 EUR/tonă. Astfel, chiar și fără prima de conversie a Uniunii, producătorii-exportatori din SUA nu ar putea obține pe piața Uniunii prețurile la care au vândut produsul care face obiectul reexaminării pe piețe terțe în perioada anchetei de reexaminare.

(90)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că producătorii-exportatori din SUA nu ar fi motivați de preț să își redirecționeze exporturile către Uniune, în eventualitatea expirării măsurilor.

(91)

Cererea de reexaminare a făcut referire la măsurile antidumping existente împotriva bioetanolului originar din SUA în China, Peru și Brazilia și la riscul posibil corespunzător de reorientare a schimburilor comerciale către Uniune ca sursă alternativă a unei posibile reapariții a dumpingului.

(92)

Comisia a recunoscut efectele potențiale de reorientare a schimburilor comerciale ale exporturilor de bioetanol originar din SUA, generate de existența acestor măsuri. Acestea fiind spuse, după cum se menționează mai jos, Comisia a considerat că riscul de reorientare a schimburilor comerciale ar fi limitat în evaluarea generală privind reapariția dumpingului.

(93)

În primul rând, măsurile antidumping și compensatorii din China au fost impuse cu privire la boabele uscate de distilerie și nu la bioetanol, iar aceste măsuri au fost impuse cu mult înaintea perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, acestea privesc un produs diferit, situație din care nu se poate concluziona imediat că s-ar putea stabili o legătură directă cu nivelul în creștere al importurilor de bioetanol în Uniune.

(94)

Ulterior, în documentele transmise la 5 iulie 2018, solicitantul a susținut că autoritățile chineze au majorat taxa la import aplicabilă bioetanolului din SUA de la 5 % în 2016, la 30 % în 2017, creșteri ulterioare la 45 % și 70 % având loc în 2018. Totuși, conform bazei de date OMC privind națiunea cea mai favorizată și tarifele preferențiale (13), taxa la import în China la subpoziția SA 2207 10 a fost de 5 % în 2009, a crescut ulterior la 40 % și a scăzut din nou în 2017 la 8 %. Taxa la import aplicabilă în China la subpoziția SA 2207 20 a fost de 80 % începând cu anul 2006, a scăzut la 30 % în 2016 și s-a menținut la acest nivel în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În consecință, Comisia nu a putut confirma afirmația solicitantului.

(95)

În această privință, statisticile ITC din SUA au arătat că exporturile produsului care face obiectul reexaminării din SUA în China au fost, în orice caz, deja absorbite de exporturi sporite în alte țări terțe, realizate în ultimii ani. Prin urmare, riscul potențial ca aceste exporturi să fie redirecționate către Uniune, în eventualitatea expirării măsurii, este limitat. Chiar dacă ar fi redirecționate către Uniune ca urmare a creșterii taxelor la import, toate exporturile de bioetanol din SUA în China efectuate în perioada anchetei de reexaminate, care se ridică la 140 de mii de tone, la un preț mediu de 442 EUR/tonă la nivel FAS, ar reprezenta numai 3 % din consumul Uniunii în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(96)

În al doilea rând, în ceea ce privește Brazilia, în cererea de reexaminare s-a făcut referire la un contingent tarifar instituit în august 2017, care a stabilit un tarif de 20 % pentru importurile de bioetanol care depășesc un contingent de 600 de milioane de litri (14) (473 de mii de tone). Totuși, chiar și cu aplicarea acestui tarif, exporturile de bioetanol din SUA în Brazilia au reprezentat 318 milioane de litri (251 de mii de tone) în ultimul trimestru al perioadei anchetei de reexaminare, reflectând mai mult decât dublul contingentului pentru acest trimestru. Produsul care face obiectul reexaminării a fost exportat din SUA în Brazilia la un preț mediu de 522 EUR/tonă. Aceasta indică faptul că, în pofida existenței unui tarif de 20 %, piața din Brazilia s-a menținut atractivă pentru exporturile din SUA. Prin urmare, Comisia nu consideră că este probabil ca aceste exporturi să fie redirecționate către Uniune.

(97)

În al treilea rând, în ceea ce privește măsurile instituite de Peru, presupunând că măsurile compensatorii la nivelul celor aproximativ 48 USD/tonă impuse de Peru în noiembrie 2018 (15) ar avea un efect total prohibitiv asupra exporturilor de bioetanol din SUA în Peru (în privința cărora Comisia nu a putut găsi elemente de probă), o redirecționare către Uniune a acestor importuri, care se ridică la 127 de mii de tone în perioada anchetei de reexaminare, ar reprezenta numai 3 % din consumul Uniunii în perioada anchetei de reexaminare. Astfel, nici cel mai nefavorabil scenariu pentru reorientarea schimburilor comerciale generată de măsurile peruviene nu ar putea conduce la o constatare convingătoare privind reapariția dumpingului în ceea ce privește bioetanolul din SUA.

(98)

În urma informării părților, solicitantul a afirmat că, spre deosebire de concluziile Comisiei privind atractivitatea, producătorii de bioetanol din SUA au considerat piața Uniunii foarte atractivă. Solicitantul s-a bazat în afirmația sa pe faptul că industria SUA a început să reînnoiască certificatele privind durabilitatea necesare pentru a vinde bioetanol pe piața Uniunii ca urmare a Directivei privind energia din surse regenerabile (16). Potrivit solicitantului, singurul motiv pentru care producătorii și comercianții din țări terțe ar investi în certificatele prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile este acela de a putea exporta pe piața Uniunii. Solicitantul a furnizat o listă de șapte producători din SUA (Marquis Energy, Archer Daniels Midland, Green Plains, Cargill, Conestoga Energy Partners – două certificate, Plymouth Energy), care se presupune că și-au reînnoit certificatele UE privind durabilitatea.

(99)

În sprijinul pretențiilor descrise în considerentul 98, solicitantul a citat un articol de știri din august 2017 privind planurile producătorului și comerciantului american, Archer Daniels Midland („ADM”) de a-și [re]configura fabrica de etanol din Peoria, Illinois, pentru a produce alcool industrial și băuturi alcoolice, precum și combustibil pentru piața de export, cu o rentabilitate mai ridicată (17).

(100)

Deși solicitantul nu a furnizat niciun element de probă referitor la certificatele UE privind durabilitatea prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile și deținute de producătorii și comercianții din SUA, Comisia a examinat acest argument. În această privință, ar trebui observat faptul că certificatele UE privind durabilitatea prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile sunt de jure voluntare, și anume importurile în Uniune pot avea loc și fără deținerea acestora. Totuși, utilizarea biocombustibililor care nu au fost certificați nu va fi luată în considerare la evaluarea conformității unui stat membru cu cerințele directivei care privesc țintele naționale referitoare la ponderea generală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie și ponderea energiei din surse regenerabile la nivelul transportului, precum și la evaluarea conformității acestuia cu obligațiile legate de energia din surse regenerabile (18). Dat fiind că bioetanolul este mai costisitor decât combustibilul obișnuit, nu există, așadar, niciun motiv economic, bazat pe elementele de probă din dosar, pentru importul bioetanolului care nu este certificat ca fiind durabil pentru Uniune în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile. Prin urmare, Comisia a concluzionat că există un stimulent clar pentru a vinde etanol certificat în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile pe piața Uniunii, ceea ce face ca certificatele privind durabilitatea să fie de facto necesare pentru exporturile în Uniune. Comisia a constatat că numai patru (Marquis Energy, Green Plains, unul dintre partenerii Conestoga Energy Partners, Plymouth Energy) dintre cele șapte întreprinderi americane indicate de solicitant dețin, într-adevăr, un certificat privind durabilitatea valid pentru Uniune (certificare EU-ISCC (19)). Celelalte trei întreprinderi (Archer Daniels Midland, Cargill, unul dintre partenerii Conestoga Energy Partners) și-au reînnoit certificarea ISCC-PLUS (20) care se aplică livrărilor în afara Uniunii, în special în Japonia. În plus, toți producătorii și comercianții din SUA cu certificate pentru Uniune au dispus de o certificare continuă din 2011 (21). Întreprinderile respective și-au reînnoit în continuare certificatele și pe perioada aplicării măsurilor antidumping, în pofida faptului că nu au efectuat vânzări către Uniune. Prin urmare, elementele de probă din dosar indică faptul că certificarea pentru Uniune în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile este, de asemenea, importantă din punct de vedere economic pentru vânzările pe alte piețe, ca indicație generală a calității. Prin urmare, pe baza datelor disponibile, Comisia a concluzionat că reînnoirea certificării nu poate fi înțeleasă numai ca o indicație a intențiilor producătorilor americani de a-și relua exporturilor către Uniune, ci într-un sens mai larg, ca o dovadă a caracterului durabil, care este, de asemenea, relevant pentru exporturi pe alte piețe. În plus, obligația certificării reprezintă un factor suplimentar, alături de cerința privind conținutul de apă și taxele la import existente, limitând accesul producătorilor și/sau exportatorilor SUA pe piața Uniunii și, ca atare, reducând atractivitatea acesteia.

(101)

În ceea ce privește planurile ADM, deși Comisia a recunoscut că ADM a intenționat să se axeze mai mult pe exporturi legate de etanolul combustibil produs în fabrica sa din Peoria, nu există nicio dovadă a intenției întreprinderii de a viza piața Uniunii, în special deoarece ADM nu a fost certificată în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile. Prin urmare, ar trebui notat faptul că reconfigurarea fabricii era destinată redirecționării producției de la etanolul combustibil la etanolul comestibil și cel industrial. Această schimbare ar diminua, de fapt, capacitatea de producție a fabricii cu 100 de milioane de galoane (aproximativ 300 de mii de tone), astfel cum se detaliază într-un alt articol de știri (22).

(102)

În consecință, ambele afirmații privind intențiile producătorilor și comercianților din SUA de a-și redirecționa vânzările către piața Uniunii descrise în considerentele 98 și 99 trebuie să fie respinse.

(103)

În continuare, solicitantul a transmis un studiu efectuat de o echipă externă de economiști pentru a susține că, în ceea ce privește prețurile, calculele Comisiei privind atractivitatea pieței Uniunii nu au fost corecte, precum și că, spre deosebire de concluziile acesteia, piața Uniunii este atractivă pentru exporturile SUA.

(104)

Comisia a recunoscut că, în comparație cu unele piețe de export ale SUA, piața Uniunii ar putea fi o piață atractivă din perspectiva prețurilor. Cu toate acestea, în cadrul evaluării existenței probabilității unor noi practici de dumping care produc prejudicii, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază și cum s-a explicat în considerentele 48 și 59, Comisia a analizat atractivitatea pieței Uniunii din perspectiva prețurilor pe baza celor trei piețe de export individuale sugerate de solicitant. Pentru a asigura exhaustivitatea, Comisia a ținut seama, în analiza sa, și de prețurile tuturor exporturilor SUA către piețe terțe, excluzându-le pe cele către Uniune, în total. Comisia nu are obligația legală de a examina fiecare piață de export în mod individual. În cazul de față, Comisia a examinat cele mai mari două piețe de export ale SUA și o piață terță aleasă de solicitant. Ar fi disproporționat să examineze fiecare dintre cele 36 de piețe de export (excluzând Uniunea) ale producătorilor și/sau exportatorilor din SUA ai produsului vizat în situația în care o analiză a celor mai mari piețe de export nu relevă dovezi suficiente ale atractivității prin preț. În plus, după cum s-a concluzionat deja în considerentul 59, solicitantul nu a oferit nicio justificare cu privire la motivul pentru care cele trei piețe de export ale SUA propuse inițial de acesta și examinate de Comisie nu mai constituie o bază adecvată pentru analiza Comisiei. În legătură cu Brazilia, Canada și Peru, cele trei piețe sugerate de solicitant, studiul prezintă aceleași constatări la care a ajuns și Comisia cu privire la atractivitatea pieței Uniunii din perspectiva prețurilor. Prin urmare, Comisia a considerat că studiul transmis nu a oferit nicio dovadă a unei erori în calculul Comisiei. În schimb, Comisia a considerat că studiul transmis de solicitant susținea constatările sale inițiale.

(105)

În urma informării părților, solicitantul a transmis dovezi privind nivelul taxelor la import în China. În ceea ce privește China, solicitantul a susținut în continuare că faptul că exporturile în China au fost deja absorbite de alte țări terțe ar fi trebuit înțeles ca o recunoaștere clară a reorientării schimburilor comerciale deja produse.

(106)

Comisia a recunoscut că solicitantul a transmis dovezi suficiente privind nivelul taxelor la import în China pentru etanolul originar din SUA. Comisia nu a negat că exportatorii din SUA au căutat piețe noi după majorarea taxelor la import în China. Cu toate acestea, Comisia a considerat că nivelurile exporturilor din SUA în China în cursul perioadei anchetei de reexaminare sunt cele mai relevante pentru a analiza amenințarea privind o posibilă reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii. Volumele care au găsit deja piețe noi nu sunt considerate relevante.

(107)

În urma informării părților, solicitantul a susținut că piața braziliană nu este atractivă pentru producătorii și/sau exportatorii din SUA având în vedere taxa la import de 20 % instituită la importurile care depășesc un contingent de import, astfel cum s-a explicat în considerentul 96. Pentru a-și susține afirmația, solicitantul a făcut referire la un articol de știri din octombrie 2018, în care se arată că exporturile de etanol obținut din porumb din SUA în Brazilia au atins, în august, cele mai scăzute niveluri din ultimii aproape trei ani (23). Solicitantul a susținut în continuare că Comisia ar fi trebuit să țină seama de faptul că Brazilia are o cerere internă solidă, dar că situația sa în ceea ce privește oferta și, prin urmare, necesarul de importuri al acesteia, variază. Potrivit solicitantului, majoritatea rafinăriilor de bioetanol și zahăr din Brazilia sunt „unități mixte”, care pot trece de la producția de zahăr la cea de bioetanol și invers în funcție de prețuri și de profitabilitatea celor două produse.

(108)

În ceea ce privește efectul contigentului tarifar, ar trebui să se ia notă de faptul că articolul de știri citat afirmă pur și simplu că volumele exporturilor lunare din august 2018 au atins cel mai scăzut nivel înregistrat din octombrie 2015. Într-adevăr, datele statistice privind exporturile ale ITC din SUA au arătat că nu au existat volume ale exporturilor în august 2018, astfel de exporturi având loc pentru ultima dată în octombrie 2015. Cu toate acestea, articolul de știri nu oferă informații cu privire la tendințele exporturilor cu excepția acestei comparații în august 2018 și în octombrie 2015. De fapt, exporturile din SUA în Brazilia au fost reluate în septembrie 2018 și au crescut în 2018, în total, comparativ cu anul precedent.

(109)

În plus, Comisia a considerat că solicitantul nu a furnizat dovezi suficiente privind structura și funcționarea sectorului producător de bioetanol din Brazilia; de asemenea, nici Comisia nu a putut obține astfel de dovezi. Contrar afirmațiilor solicitantului, datele statistice privind exporturile ale ITC din SUA au arătat că exporturile de etanol combustibil ale SUA în Brazilia au crescut constant în perioada examinată și s-au majorat, de asemenea, în 2018. Prin urmare, afirmațiile solicitantului privind atractivitatea pieței braziliene pentru producătorii și/sau exportatorii din SUA trebuie respinse.

(110)

În urma informării părților, solicitantul a susținut că, întrucât Comisia a analizat în mod izolat potențiala reorientare a schimburilor comerciale din China și Peru, ea a redus în mod artificial impactul probabil asupra pieței Uniunii exercitat de măsurile adoptate de Peru.

(111)

Ținând seama de caracteristicile pieței Uniunii, și anume conținutul maxim admis de apă al produsului care face obiectul reexaminării și certificatele privind durabilitatea prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile, care sunt de facto necesare pentru a vinde pe piața Uniunii, după cum se explică în considerentul 100, Comisia a considerat că este puțin probabil ca exporturile din SUA în Peru și China să fie redirecționate către piața Uniunii în ansamblul lor. În plus, solicitantul nu a furnizat niciun element de probă care să susțină această afirmație. Prin urmare, această afirmație trebuie să fie respinsă.

(112)

În lumina evaluării de mai sus a probabilității reapariției dumpingului în eventualitatea expirării măsurilor, Comisia a concluzionat că nu este probabil ca producătorii de bioetanol din SUA să exporte cantități semnificative de bioetanol în Uniune la prețuri de dumping în eventualitatea expirării măsurilor.

(113)

În urma informării părților, solicitantul a susținut că Comisia ar fi trebuit să își urmeze practica anterioară și să concluzioneze că lipsa cooperării din partea producătorilor din SUA constituie o dovadă în plus, și importantă, că „acești producători-exportatori nu doreau sau nu puteau să demonstreze că nu ar avea loc niciun dumping în cazul expirării măsurilor (24).”

(114)

Drept răspuns, Comisia a reamintit, în primul rând, că practica sa decizională, aplicată de la caz la caz, nu este obligatorie pentru anchetele viitoare și, prin urmare, nu constituie un indicator al modului în care anumite constatări ale Comisiei ar trebui realizate. În al doilea rând, determinarea în cadrul anchetei citate a fost considerată un factor suplimentar, printre mulți alții, care a condus Comisia la concluzia sa în acest caz specific. În al treilea rând, ca factor suplimentar, lipsa cooperării producătorilor-exportatori din SUA poate fi considerată ca inhibând colectarea unor informații detaliate cu privire la evaluarea probabilității continuării și reapariției dumpingului, conducând în mod necesar la utilizarea informațiilor disponibile, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază. Cu toate acestea, Comisia a considerat că lipsa cooperării nu poate fi un motiv pentru prelungirea aplicării măsurilor. În acest caz specific, Comisia a considerat, într-adevăr, lipsa cooperării producătorilor-exportatori din SUA drept un element cu efect inhibitor pentru o evaluare completă și riguroasă a tuturor factorilor și, prin urmare, a utilizat datele disponibile. După ce a analizat toate elementele de probă de care a dispus și în temeiul aplicării articolului 18 din regulamentul de bază, Comisia a concluzionat că nu există nicio probabilitate de reapariție a dumpingului în eventualitatea expirării măsurilor. Prin urmare, și această afirmație trebuie respinsă.

(115)

În consecință, având în vedere absența probabilității reapariției unor exporturi la prețuri de dumping din țara în cauză, nu este necesară analiza probabilității reapariției prejudiciului și a interesului Uniunii. Măsurile privind importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii ar trebui, prin urmare, să fie abrogate, iar procedura ar trebui închisă.

(116)

Având în vedere considerațiile de mai sus, rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui abrogate măsurile antidumping aplicabile importurilor de bioetanol originar din SUA, instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013.

(117)

Comitetul instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a transmis niciun aviz,