(1)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (2) (denumit în continuare „codul”), toate schimburile de informații între autoritățile vamale și între operatorii economici și autoritățile vamale, precum și stocarea acestor informații se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor.

(2)

Totuși, codul permite utilizarea altor mijloace de schimb și stocare a informațiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menționate la articolul 6 alineatul (1) din cod pentru o perioadă de tranziție, în măsura în care sistemele electronice necesare pentru aplicarea dispozițiilor codului nu sunt încă operaționale. Perioada de tranziție trebuie să se încheie cel târziu la 31 decembrie 2020.

(3)

În conformitate cu codul, statele membre trebuie să coopereze cu Comisia pentru a dezvolta, întreține și utiliza sistemele electronice destinate schimbului de informații vamale și stocării unor astfel de informații, iar Comisia trebuie să elaboreze un program de lucru referitor la dezvoltarea și instalarea sistemelor electronice respective.

(4)

Programul de lucru a fost stabilit prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei (3). Acesta conține o listă de 17 sisteme electronice care trebuie dezvoltate pentru punerea în aplicare a codului, fie de statele membre (în cazul sistemelor care urmează a fi gestionate la nivel național – „sisteme naționale”), fie de statele membre și de Comisie în strânsă colaborare (în cazul sistemelor la nivelul întregii Uniuni, dintre care unele constau atât în componente la nivelul întregii Uniuni, cât și în componente naționale - „sisteme transeuropene”).

(5)

Programul de lucru stabilește calendarul pentru implementarea sistemelor transeuropene și naționale respective.

(6)

Trecerea la o utilizare completă a sistemelor electronice pentru interacțiunile dintre operatorii economici și autoritățile vamale, precum și între autoritățile vamale, va permite ca simplificările prevăzute în cod să producă efecte depline, ceea ce va avea ca rezultat schimbul mai eficient de informații între actori, înregistrarea mai eficace a sosirii, tranzitului și ieșirii mărfurilor, vămuirea centralizată și controale vamale armonizate pe întreg teritoriul vamal al Uniunii, reducând astfel costurile administrative, birocrația, erorile și cazurile de fraudă în declarațiile vamale și practica de alegere a celui mai favorabil punct de import.

(7)

Introducerea sistemelor electronice presupune din partea Comisiei și a statelor membre armonizarea elementelor de date pe baza modelelor de date acceptate pe plan internațional, astfel cum se prevede în cod, realizarea de investiții financiare, precum și timp investit, și, în unele cazuri, o reprogramare completă a sistemelor electronice existente. Statele membre au programat dezvoltarea respectivelor sisteme electronice diferit, ceea ce a condus la diferențe în eșalonarea implementării acestor sisteme în întreaga Uniune. Deoarece sistemele electronice sunt strâns interconectate, este importantă introducerea lor în ordinea corectă. Întârzierile în dezvoltarea unui sistem vor duce, în mod inevitabil, la întârzieri în dezvoltarea altora. Codul (inclusiv data-limită pentru măsurile tranzitorii, stabilită la 31 decembrie 2020) a fost adoptat în 2013, însă normele de completare și de punere în aplicare a acestuia, și anume Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (4), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (5) și Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei (6), au fost publicate doar în 2015 și 2016. Acest lucru a dus la întârzierea elaborării specificațiilor tehnice și funcționale necesare pentru dezvoltarea sistemelor electronice.

(8)

Deși articolul 278 din cod a stabilit data de 31 decembrie 2020 ca termen-limită unic pentru instalarea tuturor sistemelor menționate la articolul respectiv și în ciuda eforturilor depuse de Uniune și de unele dintre statele membre la nivel bugetar și operațional pentru a finaliza lucrările în termenul acordat, a devenit evident că unele sisteme nu pot fi instalate decât parțial până la acea dată. Acest lucru înseamnă că unele sisteme preexistente vor trebui utilizate în continuare și după respectiva dată. În lipsa unor modificări legislative care să extindă acest termen, societățile și autoritățile vamale nu vor fi în măsură să își îndeplinească îndatoririle și obligațiile legale aferente operațiunilor vamale.

(9)

Lucrările ar trebui să continue după 31 decembrie 2020 în cazul a trei categorii de sisteme. Primul grup constă în sistemele electronice naționale prin care se face notificarea sosirii, prezentarea, declarațiile de depozitare temporară și declarațiile vamale pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii (inclusiv regimurile speciale, cu excepția regimului de perfecționare pasivă) care trebuie modernizate sau construite pentru a lua în considerare anumite cerințe ale codului, cum ar fi armonizarea cerințelor privind datele care trebuie introduse în aceste sisteme. Al doilea grup constă în sistemele electronice existente care trebuie să fie modernizate pentru a lua în considerare anumite cerințe ale codului, precum armonizarea cerințelor în materie de date care urmează să fie introduse în sistemele respective. Acest grup constă în trei sisteme transeuropene (sistemul care se ocupă de declarațiile sumare de intrare, sistemul care se ocupă de tranzitul extern și intern și sistemul care se ocupă de mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii), precum și în sistemul național de export (inclusiv componenta de export a sistemului național de regimuri speciale). Al treilea grup constă în trei noi sisteme electronice transeuropene (sistemele privind garanțiile pentru datorii vamale existente sau potențiale, statutul vamal al mărfurilor și vămuirea centralizată). Comisia, în parteneriat cu statele membre, a elaborat un calendar detaliat în vederea instalării acestor sisteme până la sfârșitul anului 2025.

(10)

În conformitate cu noua planificare pentru dezvoltarea sistemelor electronice, perioada prevăzută de cod în care pot fi utilizate în mod tranzitoriu alte mijloace de schimb și de stocare a informațiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menționate la articolul 6 alineatul (1) din cod ar trebui să fie prelungită până în 2022 în ceea ce privește primul grup, respectiv până în 2025 în ceea ce privește al doilea și al treilea grup de sisteme electronice.

(11)

În ceea ce privește celelalte sisteme care urmează să fie introduse în scopul punerii în aplicare a codului, ar trebui să se aplice în continuare data-limită generală, și anume 31 decembrie 2020, pentru utilizarea altor mijloace de schimb și stocare a informațiilor decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor menționate la articolul 6 alineatul (1) din cod.

(12)

Pentru a le permite Parlamentului European și Consiliului să monitorizeze instalarea tuturor sistemelor electronice necesare pentru aplicarea dispozițiilor codului menționate la articolul 278 din acesta, Comisia ar trebui să raporteze cu regularitate cu privire la progresele realizate și la atingerea obiectivelor intermediare în intervalul de timp preconizat. Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații adecvate în acest scop, de două ori pe an. Odată ce toate sistemele electronice sunt operaționale, Comisia ar trebui să evalueze dacă aceste sisteme sunt adecvate scopului, prin intermediul unei verificări a adecvării lansate în termen de un an de la data la care aceste sisteme devin toate operaționale.

(13)

Prin urmare, codul ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 278 se înlocuiește cu următorul text:

2.

Se introduce următorul articol:

3.

Articolul 279 se înlocuiește cu următorul text: