(1)   Prezentul regulament stabilește dispozițiile de punere în aplicare a clauzelor de salvgardare bilaterale și a altor mecanisme privind retragerea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale conținute în acordurile comerciale încheiate între Uniune și una sau mai multe țări terțe și menționate în anexa la prezentul regulament.

Aceste dispoziții se aplică fără a aduce atingere vreuneia dintre dispozițiile specifice conținute în acordurile comerciale și enumerate în anexă, referitoare la clauzele de salvgardare bilaterale sau la alte mecanisme pentru suspendarea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale în cazul în care astfel de dispoziții nu sunt în conformitate prezentul regulament.

Prin urmare, prezentul regulament nu împiedică Comisia să negocieze astfel de dispoziții specifice în cadrul viitoarelor acorduri comerciale.

(2)   Articolul 194 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) continuă să se aplice pentru aplicarea măsurilor de salvgardare pentru suspendarea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale conținute în acordurile comerciale încheiate între Uniune și țările terțe care nu sunt menționate în anexa la prezentul regulament.

(1)   O măsură de salvgardare poate fi instituită în conformitate cu prezentul regulament în cazul în care un produs care provine din țara în cauză este importat în Uniune:

(2)   O măsură de salvgardare poate lua una dintre următoarele forme:

(1)   Comisia monitorizează în mod periodic evoluția statisticilor privind importul oricăror produse sensibile menționate în anexa la prezentul regulament cu privire la fiecare acord. În acest scop, Comisia cooperează și face schimb de date în mod regulat cu statele membre și cu industria Uniunii.

(2)   În baza unei cereri justificate în mod corespunzător din partea sectorului industrial vizat din Uniune, Comisia poate extinde domeniul monitorizării menționate la alineatul (1) la orice produse sau sectoare, altele decât cele menționate în anexă.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual de monitorizare cu privire la datele statistice referitoare la importurile de produse sensibile, precum și de orice produse sau din orice sectoare asupra cărora monitorizarea a fost extinsă.

(1)   Comisia deschide o investigație la cererea unui stat membru, a oricărei persoane fizice sau juridice care acționează în numele industriei Uniunii sau a oricărei asociații fără personalitate juridică care acționează în numele industriei Uniunii, sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care există suficiente dovezi prima facie privind un prejudiciu grav sau o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei din Uniune, constatate pe baza factorilor menționați la articolul 6 alineatul (5).

(2)   O cerere de deschidere a unei investigații poate fi transmisă, de asemenea, în comun de industria Uniunii sau de orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele industriei Uniunii ori de orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei Uniunii și a sindicatelor. În plus, cererile de deschidere a unei investigații pot fi sprijinite de sindicate. Aceasta nu afectează dreptul industriei Uniunii să retragă cererea.

(3)   Cererea de deschidere a unei investigații conține următoarele informații:

(4)   Domeniul de aplicare al produsului care face obiectul unei investigații poate viza una sau mai multe linii tarifare sau unul sau mai multe subsegmente al uneia sau mai multor linii tarifare, în funcție de circumstanțele specifice ale pieței, sau poate urmări orice segmentare a produsului aplicată în mod obișnuit în industria Uniunii.

(5)   De asemenea, poate fi deschisă o investigație în cazul în care se constată o creștere bruscă a importurilor concentrată în unul sau mai multe state membre, cu condiția să existe suficiente dovezi prima facie privind un prejudiciu grav sau o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei din Uniune, astfel cum au fost constatate pe baza factorilor menționați la articolul 6 alineatul (5).

(6)   Comisia transmite statelor membre o copie a cererii de deschidere a unei investigații înainte de a deschide investigația. În cazul în care Comisia intenționează să deschidă o investigație din proprie inițiativă în temeiul alineatului (1), aceasta furnizează informații statelor membre de îndată ce a stabilit necesitatea deschiderii investigației respective.

(7)   În cazul în care Comisia constată că există suficiente dovezi prima facie pentru a justifica deschiderea unei investigații, aceasta deschide investigația și publică un aviz de deschidere a investigației (denumit în continuare „avizul de deschidere”) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Investigația se deschide în termen de o lună de la data primirii cererii de către Comisie în temeiul alineatului (1).

(8)   Avizul de deschidere conține următoarele elemente:

(1)   După publicarea avizului de deschidere în conformitate cu articolul 5 alineatele (7) și (8), Comisia deschide o investigație.

(2)   Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs oricărei astfel de cereri. Dacă aceste informații sunt de interes general și nu sunt confidențiale în sensul articolului 12, acestea sunt incluse în dosarul neconfidențial, astfel cum se prevede la alineatul (8) de la prezentul articol.

(3)   Atunci când este posibil, investigația este finalizată în termen de șase luni de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Termenul respectiv poate fi prelungit cu încă trei luni în circumstanțe excepționale, cum ar fi numărul neobișnuit de mare al părților interesate sau situațiile de piață complexe. Comisia informează toate părțile interesate cu privire la o astfel de prelungire și explică motivele acesteia.

(4)   Comisia adună toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a stabili condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și, după caz, verifică aceste informații.

(5)   Comisia evaluează toți factorii relevanți de natură obiectivă și cuantificabilă care afectează situația industriei Uniunii, în special nivelul și volumul creșterii importurilor produsului în cauză, în valori absolute și relative, cota de piață internă absorbită de importurile sporite și variațiile referitoare la industria Uniunii cu privire la nivelul vânzărilor, producției, productivității, utilizării capacităților, profiturilor și pierderilor și ocupării forței de muncă. Această listă nu este exhaustivă, iar Comisia poate lua în considerare și alți factori relevanți pentru a stabili dacă există un prejudiciu grav sau o amenințare a unui prejudiciu grav, cum ar fi stocurile, prețurile, rentabilitatea capitalului angajat, fluxul de numerar, nivelul cotelor de piață și alți factori care cauzează sau care ar fi putut cauza prejudicii grave sau care prezintă o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei Uniunii.

(6)   Părțile interesate care au comunicat informații în conformitate cu articolul 5 alineatul (8) litera (b) și reprezentanții țării în cauză pot lua cunoștință, prin cerere scrisă, de toate informațiile obținute de Comisie în legătură cu investigația, cu excepția documentelor interne întocmite de autoritățile Uniunii sau de cele ale statelor membre, cu condiția ca astfel de informații să fie relevante în vederea prezentării dosarului lor, să nu fie confidențiale, în sensul articolului 12, și să fie utilizate de Comisie în cadrul investigației. Părțile interesate pot de asemenea prezenta observațiile lor privind astfel de informații. Atunci când există suficiente dovezi prima facie în sprijinul observațiilor respective, Comisia le ia în considerare.

(7)   Comisia se asigură că toate datele și statisticile utilizate în cadrul investigației sunt reprezentative, disponibile, inteligibile, transparente și verificabile.

(8)   Imediat ce există condițiile tehnice necesare, Comisia asigură accesul online, protejat cu o parolă, la dosarul neconfidențial („platforma online”), pe care îl gestionează și prin care se difuzează toate informațiile relevante și care nu sunt confidențiale în sensul articolului 12. Se acordă acces la platforma online părților interesate, statelor membre și Parlamentului European.

(9)   Comisia audiază părțile interesate, în special în cazul în care acestea au solicitat în scris să fie audiate, în termenul stabilit în avizul de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că rezultatul investigației este susceptibil de a le afecta și că există motive speciale pentru a fi audiate. Comisia audiază părțile interesate și cu alte ocazii, dacă există motive speciale în acest sens.

(10)   Comisia facilitează accesul la investigație al sectoarelor industriale neomogene și fragmentate, care sunt compuse în mare parte din întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), prin intermediul unui serviciu de asistență dedicat pentru IMM-uri, de exemplu prin activități de sensibilizare, prin furnizarea de informații generale și de explicații cu privire la proceduri și la modalitatea de a depune o cerere, prin distribuirea de chestionare standard în toate limbile oficiale ale Uniunii și prin răspunsuri la întrebări generale, fără legătură cu un caz anume. Serviciul de asistență dedicat pentru IMM-uri pune la dispoziție formulare standard pentru statisticile ce urmează a fi transmise pentru reprezentativitate, precum și chestionare.

(11)   Atunci când informațiile nu sunt furnizate în termenul stabilit de Comisie sau atunci când investigația întâmpină un obstacol semnificativ, Comisia poate lua o decizie pe baza datelor disponibile. În cazul în care constată că o parte interesată sau o parte terță a furnizat informații false sau înșelătoare, Comisia nu ține seama de informațiile respective și poate utiliza datele disponibile.

(12)   Comisia instituie biroul consilierului-auditor, ale cărui competențe și responsabilități sunt stabilite în cadrul mandatului său adoptat de Comisie; biroul respectiv garantează exercitarea efectivă a drepturilor procesuale ale părților interesate.

(13)   Comisia informează, în scris, țara sau țările în cauză cu privire la deschiderea unei investigații.

(1)   Comisia poate adopta măsuri prealabile de supraveghere cu privire la importurile unui produs dintr-o țară în cauză atunci când evoluția importurilor produsului respectiv este de așa natură, încât ar putea duce la una dintre situațiile menționate la articolele 3 și 5. Respectivele măsuri prealabile de supraveghere se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 17 alineatul (2).

(2)   Măsurile prealabile de supraveghere sunt valabile pentru o perioadă limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, acestea încetează să fie valabile la sfârșitul celei de a doua perioade de șase luni care urmează primei perioade de șase luni de la introducerea măsurilor respective.

(1)   Comisia adoptă măsuri de salvgardare provizorii în circumstanțe critice în care este probabil ca o întârziere să cauzeze un prejudiciu care ar fi dificil de reparat, impunând adoptarea de măsuri imediate, în urma unei constatări preliminare a Comisiei bazate pe factorii menționați la articolul 6 alineatul (5), conform căreia există suficiente dovezi prima facie care indică faptul că un produs originar din țara în cauză este importat:

Respectivele măsuri de salvgardare provizorii se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 17 alineatul (2).

(2)   Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, în cazul în care un stat membru solicită intervenția imediată a Comisiei și în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (4). Comisia adoptă o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării.

(3)   Măsurile de salvgardare provizorii nu se aplică timp de mai mult de 200 de zile calendaristice.

(4)   În cazul în care măsurile de salvgardare provizorii sunt abrogate deoarece investigația arată că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), orice taxă vamală percepută în temeiul măsurilor de salvgardare provizorii respective se rambursează automat.

(5)   Măsurile de salvgardare provizorii se aplică oricărui produs pus în liberă circulație după intrarea în vigoare a măsurilor respective. Cu toate acestea, respectivele măsuri nu împiedică punerea în liberă circulație a produselor aflate deja în drum spre Uniune, atunci când destinația acestora nu mai poate fi schimbată.

(1)   În cazul în care în urma unei investigații se ajunge la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), Comisia publică o decizie de încheiere a investigației și a procedurilor în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(2)   Comisia publică un raport în care prezintă rezultatele și concluziile întemeiate la care a ajuns în ceea ce privește toate chestiunile relevante, de fapt sau de drept, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 12.

(1)   În cazul în care în urma unei investigații se ajunge la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta măsuri de salvgardare definitive în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(2)   Comisia publică un raport care cuprinde o sinteză a faptelor materiale și a considerațiilor relevante pentru decizia luată, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 12.

(1)   O măsură de salvgardare rămâne în vigoare numai pe perioada necesară pentru a preveni sau pentru a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii și pentru a facilita adaptarea. Această perioadă nu depășește doi ani, în afara cazului în care este prelungită în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Durata inițială a unei măsuri de salvgardare prevăzute la alineatul (1) poate fi prelungită cu cel mult doi ani dacă măsura de salvgardare este necesară în continuare pentru a preveni sau pentru a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii și dacă există dovezi conform cărora industria din Uniune se adaptează.

(3)   Orice stat membru, orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele industriei din Uniune sau orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei din Uniune poate solicita o prelungire astfel cum este menționată la alineatul (2) din prezentul articol. În acest caz, înainte de a lua o decizie cu privire la prelungire, Comisia efectuează o reexaminare pentru a investiga dacă condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol sunt îndeplinite, ținând seama de elementele menționate la articolul 6 alineatul (5). Comisia poate iniția o astfel de reexaminare din proprie inițiativă dacă există suficiente dovezi prima facie potrivit cărora condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol au fost îndeplinite. Măsura de salvgardare rămâne în vigoare în așteptarea rezultatului reexaminării respective.

(4)   Avizul de deschidere a unei reexaminări menționate la alineatul (3) din prezentul articol este publicat în conformitate cu articolul 5 alineatele (7) și (8). Reexaminarea este efectuată în conformitate cu articolul 6.

(5)   Orice decizie cu privire la o prelungire în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol se efectuează în conformitate cu articolele 9 și 10.

(6)   Durata totală a unei măsuri de salvgardare nu poate depăși patru ani, inclusiv perioada de aplicare a oricărei măsuri de salvgardare provizorii, perioada inițială de aplicare și orice prelungire a acesteia.

(1)   Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament pot fi utilizate doar în scopul în care au fost solicitate.

(2)   Informațiile de natură confidențială și informațiile furnizate în mod confidențial, primite în temeiul prezentului regulament, nu se dezvăluie fără consimțământul expres al persoanei care le furnizează.

(3)   Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivele pentru care informația ar trebui să fie confidențială. Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate cu caracter neconfidențial. Aceste rezumate sunt suficient de detaliate pentru a permite o înțelegere rezonabilă a conținutului informațiilor confidențiale. În cazuri excepționale, părțile respective pot indica faptul că informațiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri, părțile interesate indică motivele pentru care nu este posibil un rezumat. Cu toate acestea, în cazul în care se constată că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și că persoana care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea acesteia în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația în cauză poate să nu fie luată în considerare.

(4)   În orice caz, o informație este considerată confidențială atunci când este probabil ca dezvăluirea acesteia să aibă consecințe nefavorabile semnificative pentru persoana care a furnizat-o sau pentru sursa acesteia.

(5)   Alineatele (1)-(4) nu împiedică autoritățile Uniunii să facă trimitere la informații cu caracter general, în special la motivele pe care sunt bazate deciziile luate în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, autoritățile Uniunii țin seama de interesul legitim al persoanelor fizice și juridice care doresc ca secretele lor de afaceri să nu fie dezvăluite.

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la aplicarea, punerea în aplicare și îndeplinirea obligațiilor incluse în fiecare acord, inclusiv cu privire la capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, dacă acordul conține un astfel de capitol, și în prezentul regulament.

(2)   Raportul include, printre altele, informații cu privire la aplicarea oricărei măsuri provizorii și măsuri de salvgardare definitive, a oricărei măsuri prealabile de supraveghere, a oricărei măsuri de supraveghere regională și măsuri de salvgardare, încheierea oricărei investigații sau proceduri fără instituirea de măsuri, precum și informații privind activitățile diferitelor organisme responsabile de punerea în aplicare a acordului și activitățile grupurilor consultative interne.

(3)   În raport se prezintă, de asemenea, un rezumat al statisticilor și al evoluției schimburilor comerciale cu fiecare țară în cauză.

(4)   În termen de două luni de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune a comisiei sale competente pentru a prezenta și pentru a explica orice aspect legat de punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5)   Comisia publică raportul în termen de cel mult trei luni de la prezentarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu.

(1)   În cazul în care un acord prevede alte mecanisme și criterii care permit retragerea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale cu privire la anumite produse, cum ar fi un mecanism de stabilizare referitor la regiunile ultraperiferice ale Uniunii, de exemplu, atunci când condițiile stabilite în acordul relevant sunt întrunite, Comisia adoptă acte de punere în aplicare:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(2)   În cazul în care motive imperioase de urgență impun acest lucru, dacă o întârziere în luarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat sau pentru a preveni un impact negativ asupra situației pieței Uniunii, în special ca urmare a creșterii importurilor, sau în alte cazuri prevăzute de acordul în cauză, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (4).

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani, începând de la 14 martie 2019. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 15 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 15 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 coroborat cu articolul 4 din regulamentul respectiv.