DIRECTIVA (UE) 2019/997 A CONSILIULUI

din 18 iunie 2019

de instituire a unui document de călătorie provizoriu al UE și de abrogare a Deciziei 96/409/PESC

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 23 al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Cetățenia Uniunii reprezintă statutul fundamental al resortisanților statelor membre. Aceasta conferă fiecărui cetățean al Uniunii dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei țări terțe în care nu este reprezentat statul membru al cărui resortisant este, de protecția autorităților diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru, în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat membru. Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului (2) pune în aplicare acest drept stabilind măsurile de cooperare și de coordonare necesare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii.

(2)

Directiva (UE) 2015/637 menționează documentele de călătorie provizorii ca fiind una dintre formele de asistență consulară care pot fi oferite cetățenilor nereprezentați ai Uniunii de către ambasadele și consulatele statelor membre. Un document de călătorie provizoriu este un document care autorizează o singură călătorie, permițând deținătorului să se întoarcă acasă sau, în mod excepțional, să călătorească către altă destinație, în cazul în care acesta nu mai are acces la documentele sale de călătorie obișnuite, de exemplu, din motivul că acestea au fost furate sau pierdute. O altă destinație ar putea fi, de exemplu, o țară învecinată sau la fel de apropiată, în care statul membru de cetățenie al persoanei care nu este reprezentată să aibă o ambasadă sau un consulat.

(3)

Decizia 96/409/PESC a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului (3), a instituit un document de călătorie provizoriu comun care poate fi eliberat de către statele membre cetățenilor Uniunii în țările în care statul membru de cetățenie al acestora nu are nicio reprezentanță diplomatică sau consulară permanentă. În prezent, este necesară actualizarea normelor prevăzute în decizia respectivă, precum și instituirea unui model modernizat și mai sigur de document de călătorie provizoriu al UE („DCP UE”). Ar trebui să se asigure coerența între condițiile și procedurile specifice de eliberare a DCP UE și normele generale privind protecția consulară stabilite în Directiva (UE) 2015/637, întrucât directiva respectivă, inclusiv procedura financiară prevăzută la articolul 14 din aceasta, se aplică eliberării de DCP UE pentru cetățenii nereprezentați. Prezenta directivă ar trebui să prevadă norme suplimentare care să se aplice, după caz, paralel cu cele stabilite în Directiva (UE) 2015/637.

(4)

La cererea oricărui cetățean nereprezentat într-o țară terță al cărui pașaport sau document de călătorie a fost pierdut, furat sau distrus, sau nu poate fi obținut în alt fel într-un termen rezonabil, de exemplu în cazul noilor-născuți născuți în timpul călătoriei sau al persoanelor ale căror documente au expirat și nu pot fi înlocuite cu ușurință de către statul membru de cetățenie, ar trebui să i se elibereze respectivului cetățean un DCP UE. Un DCP UE ar trebui eliberat de îndată ce statul membru care oferă asistență cetățeanului nereprezentat a primit confirmarea cetățeniei și a identității acestuia din partea statului membru de cetățenie.

(5)

Întrucât pierderea pașaportului sau a documentelor de călătorie poate cauza dificultăți semnificative cetățenilor nereprezentați în țările terțe, este necesar să se stabilească o procedură simplificată pentru cooperarea și coordonarea între statul membru care oferă asistență și statul membru de cetățenie al cetățeanului nereprezentat. Statele membre ar trebui să se asigure că se desfășoară consultări în cel mai scurt timp posibil, de regulă, în termen de câteva zile lucrătoare. În același timp, este necesar să se mențină un grad suficient de flexibilitate în cazuri excepționale. Statul membru care oferă asistență ar trebui să poată elibera DCP UE fără consultarea prealabilă a statului membru de cetățenie numai în cazuri de extremă urgență. Înainte de a proceda astfel, ar trebui ca statele membre să fi epuizat în mod normal toate modalitățile de comunicare disponibile cu statul membru de cetățenie. De exemplu, statele membre ar trebui să încerce mai întâi să transmită o parte a informațiilor relevante, cum ar fi numele, cetățenia și data nașterii solicitantului. În aceste situații, statul membru care oferă asistență ar trebui să notifice statului membru de cetățenie cât mai curând posibil asistența acordată în numele său, pentru a se asigura că statul membru de cetățenie este informat în mod corespunzător.

(6)

Din motive de securitate, beneficiarii de DCP UE ar trebui să predea aceste documente odată întorși acasă în siguranță, de exemplu, autorităților de frontieră sau autorităților responsabile cu eliberarea pașapoartelor. În plus, o copie tipărită sau scanată a fiecărui DCP UE eliberat ar trebui să fie păstrată de autoritatea emitentă din statul membru care oferă asistență și o altă copie tipărită sau scanată ar trebui trimisă statului membru de cetățenie al beneficiarului. DCP UE predate și copiile păstrate ar trebui distruse cât mai curând posibil.

(7)

Cetățenii nereprezentați ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un DCP UE la ambasada sau consulatul oricărui stat membru. Astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/637, statele membre pot să încheie acorduri practice în scopul distribuirii responsabilităților în ceea ce privește eliberarea de DCP UE cetățenilor nereprezentați. Statele membre care primesc solicitări de DCP UE ar trebui să evalueze, de la caz la caz, dacă este oportun să elibereze un DCP UE sau dacă dosarul ar trebui transferat către ambasada sau consulatul desemnate ca fiind competente în temeiul unui eventual acord deja în vigoare.

(8)

În conformitate cu scopul său de document care autorizează o singură călătorie, DCP UE ar trebui să fie valabil pentru perioada necesară efectuării călătoriei respective. Având în vedere posibilitățile și rapiditatea deplasărilor actuale, validitatea unui DCP UE nu ar trebui să depășească 15 zile calendaristice, decât în circumstanțe excepționale.

(9)

Pe lângă eliberarea de DCP UE cetățenilor nereprezentați în țări terțe, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să elibereze DCP UE în alte situații, luând în considerare legislația și practicile naționale. De asemenea, statele membre ar trebui să fie în măsură să elibereze DCP UE propriilor resortisanți, cetățenilor Uniunii care nu sunt reprezentați pe teritoriul statelor membre și cetățenilor unui alt stat membru care este reprezentat în țara în care aceștia încearcă să obțină un DCP UE. Atunci când fac acest lucru, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a preveni abuzul și frauda. Însă statele membre ar putea decide, de asemenea, să nu elibereze DCP UE în astfel de situații.

(10)

În conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2015/637 și pentru a asigura eficacitatea dreptului consacrat la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este recunoscut la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), și ținând seama de legislația și de practicile naționale, un stat membru care oferă asistență ar trebui să fie în măsură să elibereze DCP UE membrilor de familie, care nu sunt cetățeni ai Uniunii, care însoțesc resortisanți ai Uniunii, în cazul în care respectivii membri de familie dețin dreptul de ședere legal într-un stat membru, luând în considerare circumstanțele individuale ale fiecărui caz.

(11)

Anumitor membri de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii li se poate solicita să obțină, pe lângă DCP UE, o viză pentru a reveni pe teritoriul Uniunii. În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), membrii de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru au numai obligația de a deține o viză de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (5) sau, după caz, cu legislația națională. Deținerea unui permis de ședere valabil menționat la articolul 10 din Directiva 2004/38/CE scutește membrii de familie de obligația de a obține o viză. Statele membre trebuie să ofere acestor persoane toate facilitățile pentru obținerea vizelor necesare. Aceste vize se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate.

(12)

DCP UE ar trebui să fie constituit dintr-un formular-tip DCP UE și dintr-un autocolant-tip DCP UE. DCP UE ar trebui să conțină toate informațiile necesare și să respecte standarde tehnice înalte, în special în ceea ce privește protecția împotriva contrafacerii și falsificării. Acesta ar trebui să fie eficient din punctul de vedere al costurilor, adecvat pentru a fi utilizat de toate statele membre și să aibă elementele de securitate universal recunoscute, care să fie vizibile cu ochiul liber.

(13)

Formularul-tip DCP UE ar trebui să conțină pagini libere astfel încât vizele, dacă sunt necesare, să poată fi aplicate direct pe formular. Acesta ar trebui să servească drept suport pentru autocolantul-tip DCP UE, care conține informațiile relevante cu privire la beneficiar. Autocolantul-tip DCP UE ar trebui să respecte modelul uniform de viză, astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (6) și ar trebui să conțină elemente de securitate similare. Autocolantul-tip DCP UE ar trebui să fie completat în cadrul ambasadei sau al consulatului statului membru care oferă asistență utilizând aceleași imprimante ca în cazul vizelor. În caz de forță majoră de natură tehnică, ar trebui să fie posibil ca autocolantul-tip DCP UE să fie completat manual. Pentru a evita reducerea gradului de acceptare și riscurile de securitate, completarea manuală ar trebui să fie limitată pe cât posibil și utilizată numai în cazul în care nu este posibil să se elibereze autocolantul-tip DCP UE completat prin intermediul unei imprimante într-un termen rezonabil.

(14)

Pentru a spori securitatea și rapiditatea procesului de emitere, ar trebui prelevată în direct, la ambasadă sau la consulat, cu ajutorul unui aparat fotografic digital sau al unor mijloace echivalente, o imagine facială a solicitantului care să fie utilizată pentru DCP UE. Numai în cazul în care acest lucru nu este posibil, se poate utiliza o fotografie după ce ambasada sau consulatul s-a asigurat că aceasta corespunde solicitantului. Aceeași imagine facială sau fotografie ar trebui să fie apoi transferată către statul membru de cetățenie pentru a obține confirmarea identității solicitantului.

(15)	Prezenta directivă ar trebui să stabilească specificații care nu ar trebui să fie păstrate secrete. După caz, ar putea fi necesar ca aceste specificații să fie completate cu alte specificații secrete pentru a preveni riscul de contrafacere și de falsificare.

(16)

Pentru a garanta că informațiile privind specificațiile tehnice suplimentare nu sunt divulgate unui număr de persoane mai mare decât este necesar, fiecare stat membru ar trebui să desemneze un organism responsabil cu producerea formularelor-tip DCP UE și a autocolantelor-tip DCP UE. Din motive de eficiență, statele membre sunt încurajate să desemneze un singur organism. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a schimba organismul pe care l-au desemnat, dacă este necesar. Din motive de securitate, fiecare stat membru ar trebui să comunice Comisiei și celorlalte state membre state numele organismului respectiv.

(17)

Pentru a răspunde necesității de a adapta specificațiile formularului-tip DCP UE și ale autocolantului-tip de DCP UE cu scopul de a răspunde la progresul tehnic, precum și pentru a schimba statul membru responsabil de furnizarea eșantioanelor pentru notificarea țărilor terțe cu privire la modelul uniform de DCP UE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Consiliul primește toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții săi au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ai Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(18)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive în ceea ce privește orice specificație tehnică suplimentară și orice indicatori suplimentari pentru monitorizarea aplicării prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(17)

Pentru a crește gradul de acceptare a DCP UE, delegațiile Uniunii în țările terțe ar trebui să comunice autorităților competente ale țărilor terțe modelul uniform de DCP UE și orice modificări ulterioare ale acestuia, să raporteze cu privire la acceptarea DCP UE de către țările terțe și să promoveze utilizarea acestuia. Specimenele utilizate în acest scop ar trebui puse la dispoziția Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) de către un stat membru, cu sprijinul Comisiei.

(20)	Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor naționale mai favorabile, în măsura în care sunt compatibile cu aceasta.

(21)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către statele membre în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive. Sistemul DCP UE impune prelucrarea datelor cu caracter personal necesare în scopul verificării identității solicitantului, al tipăririi autocolantului-tip DCP UE și al facilitării deplasării persoanei vizate. Este necesar să se precizeze garanțiile aplicabile datelor cu caracter personal prelucrate, cum ar fi perioada maximă de păstrare a datelor cu caracter personal colectate. Este necesară o perioadă maximă de păstrare de 180 de zile pentru statul membru care oferă asistență și de doi ani pentru statul membru de cetățenie, pentru a asigura perceperea oricăror taxe aplicabile și pentru a preveni eventualele abuzuri sau alte activități frauduloase. Ștergerea datelor cu caracter personal ale solicitanților nu ar trebui să aducă atingere capacității statelor membre de a monitoriza aplicarea prezentei directive.

(22)

În conformitate cu punctele 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să evalueze prezenta directivă, în special pe baza informațiilor colectate prin intermediul mecanismelor specifice de monitorizare, pentru a evalua efectele directivei și necesitatea adoptării unor măsuri ulterioare. Această evaluare ar putea, de asemenea, să ia în considerare evoluțiile tehnice viitoare care să permită introducerea documentelor de călătorie provizorii în format electronic (eDCP).

(23)

Întrucât obiectivul prezentei directive, respectiv instituirea măsurilor necesare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați prin eliberarea unor documente de călătorie provizorii, sigure și acceptate pe scară largă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere necesitatea de a evita fragmentarea și o acceptare mai redusă care ar decurge din aceasta a documentelor de călătorie provizorii eliberate de statele membre cetățenilor nereprezentați, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(24)

Prezenta directivă vizează promovarea protecției consulare, astfel cum este garantată prin articolul 46 din cartă. Directiva respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de cartă, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prezenta directivă ar trebui interpretată și aplicată în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(25)	Decizia 96/409/PESC ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește norme privind condițiile care trebuie respectate și procedura care trebuie urmată de cetățenii nereprezentați în țări terțe pentru a obține un document de călătorie provizoriu al UE („DCP UE”) și stabilește un model uniform pentru un astfel de document.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

1.	„cetățean nereprezentat” înseamnă orice cetățean care deține cetățenia unui stat membru care nu este reprezentat într-o țară terță astfel cum se prevede la articolul 6 din Directiva (UE) 2015/637;

2.	„solicitant” înseamnă persoana care depune o cerere pentru obținerea unui DCP UE;

3.	„beneficiar” înseamnă persoana căreia i se eliberează un DCP UE;

4.	„stat membru care oferă asistență” înseamnă statul membru care primește o cerere de eliberare a unui DCP UE;

5.	„stat membru de cetățenie” înseamnă statul membru al cărui resortisant susține că este solicitantul;

6.	„zile lucrătoare” înseamnă toate zilele, altele decât sărbătorile legale sau sfârșitul de săptămână, respectate de către autoritatea care are obligația de a acționa.

CAPITOLUL II

DOCUMENTUL DE CĂLĂTORIE PROVIZORIU AL UE

Articolul 3

Documentul de călătorie provizoriu al UE

(1) Documentul de călătorie provizoriu al UE („DCP UE”) reprezintă un document de călătorie care se eliberează de un stat membru unui cetățean nereprezentat într-o țară terță în vederea unei singure călătorii către statul membru de cetățenie sau de ședere al cetățeanului respectiv, conform solicitării prezentate de cetățean, sau, în mod excepțional, către o altă destinație. De asemenea, statele membre pot decide să elibereze DCP UE altor beneficiari în conformitate cu articolul 7.

(2) Statele membre eliberează DCP UE cetățenilor nereprezentați în țări terțe ale căror pașapoarte sau documente de călătorie au fost pierdute, furate sau distruse sau nu pot fi obținute în alt fel într-un termen rezonabil, în conformitate cu procedura descrisă la articolul 4.

Articolul 4

Procedură

(1) În cazul în care un stat membru primește o cerere de eliberare a unui DCP UE, acesta consultă cât mai curând posibil dar nu mai târziu de două zile lucrătoare de la primirea cererii, statul membru de cetățenie în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/637 pentru a verifica cetățenia și identitatea solicitantului.

(2) Statul membru care oferă asistență furnizează statului membru de cetățenie toate informațiile relevante, inclusiv:

(a)	numele și prenumele, cetățenia, data nașterii și sexul solicitantului DCP UE;

(b)

o imagine facială a solicitantului, prelevată în momentul depunerii cererii de către autoritățile statului membru care oferă asistență, sau, numai atunci când acest lucru nu este fezabil, o fotografie scanată sau digitală a solicitantului, pe baza standardelor stabilite în partea 3 din Documentul nr. 9303 al Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) privind documentele de călătorie citite automat (Ediția a șaptea, 2015) („Documentul OACI nr. 9303”);

(c)	o copie tipărită sau scanată a tuturor mijloacelor de identificare disponibile, cum ar fi cartea de identitate sau permisul de conducere și, dacă este cazul, tipul și numărul documentului înlocuit și codul numeric personal sau numărul de asigurare socială.

(3) Cât mai curând posibil și în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statul membru de cetățenie răspunde la consultare în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/637 și confirmă dacă solicitantul deține cetățenia sa. În cazul în care statul membru de cetățenie nu poate răspunde în termen de trei zile lucrătoare, acesta informează, în acest interval, statul membru care oferă asistență și prezintă o estimare a momentului în care poate fi așteptat răspunsul. Statul membru care acordă asistență informează solicitantul în consecință. După confirmarea cetățeniei solicitantului, statul membru care oferă asistență furnizează solicitantului un DCP UE cât mai curând posibil dar nu mai târziu de două zile lucrătoare de la primirea confirmării.

(4) În cazul în care statul membru de cetățenie se opune la eliberarea unui DCP UE pentru unul din resortisanții săi, acesta informează statul membru care acordă asistență. În acest caz, DCP UE nu se eliberează, iar statul membru de cetățenie își asumă responsabilitatea pentru asigurarea protecției consulare a resortisantului său, în conformitate cu obligațiile și practicile sale legale. Statul membru care acordă asistență, în strânsă consultare cu statul membru de cetățenie, informează solicitantul în consecință.

(5) În cazuri justificate, statele membre pot să depășească termenele prevăzute la alineatele (1) și (3).

(6) În cazuri de extremă urgență, statul membru care oferă asistență poate să elibereze un DCP UE fără consultarea prealabilă a statului membru de cetățenie. Înainte de a proceda astfel, este necesar ca statul membru care oferă asistență să fi epuizat toate modalitățile de comunicare disponibile cu statul membru de cetățenie. Statul membru care oferă asistență informează statul membru de cetățenie, cât mai curând posibil, cu privire la faptul că a fost eliberat un DCP UE și cu privire la identitatea persoanei căreia i s-a eliberat DCP UE. Această notificare include toate datele care figurează în DCP UE.

(7) Autoritatea statului membru care eliberează DCP UE păstrează o copie tipărită sau scanată a fiecărui DCP UE eliberat și trimite o altă copie tipărită sau scanată statului membru de cetățenie al solicitantului.

(8) Beneficiarului unui DCP UE i se va solicita să predea DCP UE, indiferent dacă acesta a expirat sau nu, la sosirea sa la destinația finală.

(9) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un formular standard de cerere de DCP UE care să conțină informații cu privire la obligația de a preda DCP UE la sosire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 5

Dispoziții financiare

(1) Statul membru care oferă asistență percepe de la solicitant taxele pe care le percepe propriilor resortisanți pentru eliberarea documentelor naționale provizorii.

(2) Statul membru care oferă asistență poate renunța la perceperea taxelor în general sau în situații specifice determinate de acesta.

(3) În cazul în care nu sunt în măsură să plătească statului membru care oferă asistență taxele aplicabile în momentul depunerii cererii, solicitanții se obligă să ramburseze astfel de taxe statului membru de cetățenie, utilizând formularul standard prevăzut în anexa I la Directiva (UE) 2015/637. În astfel de cazuri se aplică articolul 14 alineatul (2) și articolul 15 din Directiva (UE) 2015/637.

Articolul 6

Valabilitate

Un DCP UE este valabil pe perioada necesară efectuării călătoriei pentru care este eliberat. La calcularea acestei perioade se ține cont de opririle pe timpul nopții și de legăturile de călătorie care trebuie efectuate. Perioada de valabilitate include o „perioadă de grație” suplimentară de două zile. Valabilitatea unui DCP UE nu depășește 15 zile calendaristice, decât în circumstanțe excepționale.

Articolul 7

Eliberarea opțională a DCP UE

(1) În cazul pierderii, al furtului, al distrugerii pașaportului sau cărții de identitate a solicitantului sau în cazul în care nu este posibil să se obțină într-un alt mod aceste documente într-un termen rezonabil, un stat membru poate elibera DCP UE:

(a)	propriilor resortisanți;

(b)	cetățenilor Uniunii care nu sunt reprezentați pe teritoriul statelor membre, inclusiv al țărilor și teritoriilor de peste mări menționate la articolul 355 alineatul (2) primul paragraf din TFUE;

(c)	cetățenilor unui alt stat membru care este reprezentat în țara în care aceștia încearcă să obțină DCP UE și cu care există acorduri în acest sens între statele membre relevante;

(d)

membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii, care însoțesc cetățeni ai Uniunii care nu sunt reprezentați într-o țară terță sau cetățenii Uniunii menționați la literele (a), (b) sau (c), în cazul în care membrii de familie respectivi dețin dreptul de ședere legal într-un stat membru, fără a aduce atingere cerințelor aplicabile în materie de vize;

(e)	altor persoane cărora statul membru respectiv sau un alt stat membru este obligat, în temeiul dreptului internațional sau al dreptului intern, să le ofere protecție, și care dețin dreptul de ședere legal într-un stat membru.

(2) În cazul în care un stat membru eliberează DCP UE în conformitate cu:

(a)	prezentul articol alineatul (1) litera (b) sau litera (c), consultarea prevăzută la articolul 4 implică statul membru de cetățenie al cetățenilor Uniunii;

(b)

prezentul articol alineatul (1) litera (d), consultarea prevăzută la articolul 4 implică statul membru de cetățenie al cetățeanului Uniunii însoțit și, după caz, statul membru de reședință al membrului de familie. Prin derogare de la articolul 4 alineatul (6), nu se eliberează niciun DCP UE fără consultarea prealabilă a statului membru de cetățenie al cetățeanului Uniunii însoțit și, după caz, a statului membru de reședință al membrului de familie;

(c)	prezentul articol alineatul (1) litera (e), consultarea prevăzută la articolul 4 implică statul membru obligat, în temeiul dreptului internațional sau național, să ofere protecție solicitantului, statul membru în cauză fiind țara de destinație indicată pe DCP UE.

CAPITOLUL III

MODELUL UNIFORM DE DCP UE

Articolul 8

Modelul uniform de DCP UE

(1) DCP UE constă într-un formular-tip DCP UE și un autocolant-tip DCP UE. Formularul și autocolantul respectă specificațiile prevăzute în anexele I și II și specificațiile tehnice suplimentare stabilite în conformitate cu articolul 9.

(2) Atunci când se completează autocolantul-tip DCP UE, secțiunile prevăzute în anexa II și zona de citire optică se completează în conformitate cu Documentul nr. 9303 al OACI.

(3) Pentru a îndeplini obiectivele prezentei directive, în special pentru a asigura exercitarea dreptului la protecție consulară pe baza unui model modern și sigur de DCP UE, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 11, acte delegate de modificare a anexelor I și II, precum și a trimiterilor la standardele stabilite de OACI astfel cum se menționează la alineatul (2) de la prezentul articol și la articolul 4 alineatul (2) litera (b), ca urmare a progresului tehnic.

(4) Statele membre pot adăuga orice mențiune națională necesară în secțiunea „Observații” a autocolantului-tip DCP UE astfel cum se menționează la punctul 9 din anexa II. Mențiunile naționale respective nu se suprapun cu secțiunile prevăzute în anexa II.

(5) Toate mențiunile înscrise pe autocolantul-tip DCP UE, inclusiv imaginea facială, sunt imprimate. Nu se poate aduce nicio modificare manuală unui autocolant-tip DCP UE imprimat.

În mod excepțional, în circumstanțe de forță majoră de natură tehnică, autocolantele-tip DCP UE pot fi completate manual și se poate aplica o fotografie. În astfel de cazuri, fotografia trebuie să aibă o protecție suplimentară ca să nu poată fi înlocuită. Nu se pot aduce modificări unui autocolant-tip DCP UE care a fost completat manual.

(6) În cazul în care se detectează o eroare pe un autocolant-tip DCP UE care nu a fost încă aplicat pe formularul-tip DCP UE, autocolantul-tip în cauză este anulat și distrus. În cazul în care se detectează o eroare după ce autocolantul-tip DCP UE a fost aplicat pe formularul-tip DCP UE, ambele sunt anulate și distruse și se emite un nou autocolant-tip DCP UE.

(7) Autocolantul-tip DCP UE imprimat, conținând secțiunile completate, este aplicat pe formularul-tip DCP UE în conformitate cu anexa I.

(8) Statele membre asigură depozitarea antifurt a formularelor-tip și autocolantelor-tip DCP UE necompletate.

Articolul 9

Specificații tehnice suplimentare

(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care conțin specificații tehnice suplimentare pentru DCP UE privind următoarele aspecte:

(a)	designul, modelul și culorile formularului-tip DCP UE și autocolantului-tip DCP UE;

(b)	cerințele referitoare la materialul și tehnicile de imprimare folosite pentru formularul-tip DCP UE;

(c)	elementele și cerințele de securitate, inclusiv standarde sporite împotriva falsificării și contrafacerii;

(d)	alte reguli care trebuie respectate pentru completarea și eliberarea DCP UE.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2).

(2) Se poate decide ca specificațiile tehnice suplimentare menționate la alineatul (1) să fie secrete și să nu fie publicate. În acest caz, acestea sunt puse numai la dispoziția organismelor desemnate de către statele membre ca fiind responsabile pentru producerea de DCP UE și a persoanelor autorizate în mod corespunzător de către un stat membru sau de către Comisie.

Articolul 10

Producerea de DCP UE

(1) Fiecare stat membru desemnează un organism responsabil cu producerea de formulare-tip DCP UE și de autocolante-tip DCP UE. Același organism poate fi desemnat de mai multe sau de toate statele membre.

(2) Fiecare stat membru comunică Comisiei și celorlalte state membre numele organismului care produce formularele-tip DCP UE și autocolantele-tip DCP UE. În cazul în care un stat membru desemnează un alt organism, acesta informează Comisia și celelalte state membre în consecință.

Articolul 11

Exercitarea delegării

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 alineatul (3) și la articolul 13 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând de la 10 iulie 2019.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 8 alineatul (3) și la articolul 13 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere niciunui act delegat care este deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (3) și al articolului 13 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Consiliului.

(7) Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate la adresa acestor acte sau la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Articolul 12

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de comitetul constituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 13

Notificarea țărilor terțe

(1) În termen de 21 de luni de la adoptarea specificațiilor tehnice suplimentare menționate la articolul 9, statul membru care deține președinția Consiliului în conformitate cu articolul 16 alineatul (9) din TUE pune la dispoziția Comisiei și a SEAE specimene de formular-tip DCP UE și de autocolant-tip DCP UE.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 11 pentru a modifica primul paragraf de la prezentul alineat prin desemnarea unui alt stat membru drept stat responsabil cu furnizarea specimenelor menționate la respectivul paragraf, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi prezența pe teritoriul său a organismului desemnat pentru producția de DCP UE de către mai multe sau de către toate statele membre.

(2) SEAE transmite delegațiilor Uniunii din țări terțe specimene ale formularului-tip DCP UE și ale autocolantului-tip DCP UE.

(3) Delegațiile Uniunii în țări terțe informează autoritățile competente din țările terțe respective cu privire la utilizarea DCP UE, precum și cu privire la modelul uniform de DCP UE și la principalele sale elemente de securitate, inclusiv prin furnizarea de specimene de formular-tip DCP UE și de autocolant-tip DCP UE cu titlu de referință. Notificarea unei anumite țări terțe se reia la cererea țării terțe respective. Notificarea nu include specificații care trebuie ținute secrete în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(4) De fiecare dată când se modifică formularul-tip DCP UE sau autocolantul-tip DCP UE, se repetă procedura prevăzută la alineatele (1)-(3). Termenul-limită menționat la alineatul (1) este de 21 de luni de la adoptarea modelului modificat de formular-tip DCP UE și de autocolant-tip DCP UE.

(5) În cazul în care într-o țară terță nu există o delegație a Uniunii, statele membre reprezentate decid, prin cooperare consulară la nivel local, care stat membru notifică autorităților relevante din țara terță respectivă modelul uniform de DCP UE și principalele elemente de securitate ale acestuia. SEAE se coordonează cu statul membru în cauză în ceea ce privește transmiterea în acest scop a specimenelor de formular-tip DCP UE și de autocolant-tip DCP UE.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 14

Tratament mai favorabil

Statele membre pot adopta sau menține dispoziții mai favorabile decât cele ale prezentei directive, în măsura în care acestea sunt compatibile cu aceasta.

Articolul 15

Protecția datelor cu caracter personal

(1) Datele cu caracter personal prelucrate în scopul prezentei directive, inclusiv imaginea facială sau fotografia solicitantului menționate la articolul 4 alineatul (2), sunt utilizate numai pentru a verifica identitatea solicitantului în conformitate cu procedura descrisă la articolul 4, pentru a imprima autocolantul-tip DCP UE și pentru a facilita călătoria respectivului solicitant. Statul membru care oferă asistență și statul membru de cetățenie garantează o securitate corespunzătoare a datelor cu caracter personal.

(2) Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679, un solicitant căruia i se eliberează un DCP UE are dreptul de a verifica datele cu caracter personal conținute în DCP UE și, după caz, de a solicita efectuarea de rectificări, prin eliberarea unui document nou.

(3) DCP UE nu conține nicio informație care poate fi citită cu ajutorul dispozitivelor de citire optică numai în măsura în care aceasta apare în secțiunile menționate la punctul 6 din anexa II.

(4) Statul membru care acordă asistență și statul membru de cetățenie păstrează datele cu caracter personal ale unui solicitant atât timp cât este necesar, inclusiv pentru perceperea taxelor menționate la articolul 5. În niciun caz respectivele date cu caracter personal nu pot fi păstrate mai mult de 180 de zile de către statul membru care acordă asistență sau mai mult de doi ani de către statul membru de cetățenie. La expirarea perioadei de păstrare, datele cu caracter personal ale unui solicitant sunt șterse.

(5) Prin derogare de la alineatul (4), statele membre asigură distrugerea în siguranță a oricărui DCP UE predat și a tuturor copiilor aferente cât mai curând posibil.

Articolul 16

Monitorizare

(1) Statele membre monitorizează periodic aplicarea prezentei directive pe baza următorilor indicatori:

(a)	numărul de DCP UE eliberate în conformitate cu articolul 3 și cetățenia beneficiarului;

(b)	numărul de DCP UE eliberate în conformitate cu articolul 7 și cetățenia beneficiarului; și

(c)	numărul cazurilor de fraudă și de contrafacere legate de DCP UE.

(2) Statele membre organizează producerea și colectarea datelor necesare pentru a măsura modificarea indicatorilor prevăzuți la alineatul (1) și furnizează anual aceste informații Comisiei.

(3) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc indicatori suplimentari față de cei menționați la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 17

Evaluare

(1) Nu mai devreme de cinci ani de la data transpunerii prezentei directive, Comisia realizează o evaluare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele sale constatări. Raportul include o evaluare a gradului de adecvare a nivelului de securitate a datelor cu caracter personal, a impactului asupra drepturilor fundamentale și a eventualei introduceri a unei taxe uniforme pentru DCP UE.

(2) Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului menționat la alineatul (1).

Articolul 18

Abrogare

(1) Decizia 96/409/PESC se abrogă după o perioadă de 36 de luni de la adoptarea specificațiilor tehnice suplimentare menționate la articolul 9.

(2) Trimiterile la decizia abrogată se interpretează drept trimiteri la prezenta directivă.

(3) Statele membre se asigură că formularele DCP produse în conformitate cu Decizia 96/409/PESC sunt anulate și distruse în termenul menționat la alineatul (1).

Articolul 19

Transpunere

(1) Statele membre adoptă și publică în termen de 24 de luni de la adoptarea specificațiilor tehnice suplimentare menționate la articolul 9, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Acestea aplică măsurile respective după o perioadă de 36 de luni de la adoptarea specificațiilor tehnice suplimentare menționate la articolul 9.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 21

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 18 iunie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA

(1) Avizul din 16 ianuarie 2019 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului din 20 aprilie 2015 privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe și de abrogare a Deciziei 95/553/CE (JO L 106, 24.4.2015, p. 1).

(3) Decizia 96/409/PESC a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 25 iunie 1996 de instituire a unui document de călătorie provizoriu (JO L 168, 6.7.1996, p. 4).

(4) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

(5) Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 303, 28.11.2018, p. 39).

(6) Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1).

(7) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(8) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(9) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).