ANEXA I

CONȚINUTUL EVALUĂRILOR CUPRINZĂTOARE ALE POTENȚIALULUI DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE EFICIENTĂ

1. RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU ANEXA VIII LA DEE

Articolul 14 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/27/UE (Directiva privind eficiența energetică – DEE) prevede obligația ca statele membre să realizeze și să transmită Comisiei o evaluare cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă. Evaluarea trebuie să includă toate elementele la care se face referire în anexa VIII din DEE.

Statele au avut obligația să transmită o primă evaluare până la 31 decembrie 2015. Acea evaluare trebuie actualizată la fiecare cinci ani, în urma unei cereri din partea Comisiei. Pregătirea analizei trebuie să fie strâns legată de mecanismele de planificare și raportare descrise în Regulamentul (UE) 2018/1999 (Regulamentul privind guvernanța) și, în măsura posibilului, să se bazeze pe evaluările anterioare. Statele membre pot utiliza un model de raport furnizat de Comisie.

În scopul simplificării evaluărilor, Comisia a recurs la posibilitățile prevăzute în articolele 22 și 23 din DEE pentru a propune Regulamentul delegat (UE) 2019/826 de modificare a anexei VIII și a părții 1 din anexa IX la DEE.

Scopul prezentului document este de a explica noile cerințe și de a facilita aplicarea eficientă și coerentă a dispozițiilor anexei VIII la DEE privind informațiile care trebuie notificate Comisiei în cadrul evaluărilor cuprinzătoare. Prezentul document înlocuiește orientările existente publicate de către Comisie privind promovarea eficienței energetice în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire (1).

Pentru a crea o imagine de ansamblu la nivel național a serviciilor de încălzire și răcire, pașii care conduc la o evaluare cuprinzătoare completă trebuie să includă:

—	o evaluare a cantității de energie utilă (EU) (2) și cuantificarea consumului final de energie (CFE) (3) pe sectoare (GWh pe an);

—	încălzirea și răcirea actuale, estimate și identificate, furnizate sectoarelor care vizează consumul final (GWh pe an), defalcate pe tehnologii și pe energie derivată din surse fosile și regenerabile;

—	identificarea potențialului de aprovizionare din instalațiile care generează căldură și frig reziduale (GWh pe an);

—	ponderea energiei produse din surse regenerabile și din căldură și frig reziduale, raportată în ceea ce privește consumul final de energie pentru încălzirea centralizată și răcirea centralizată în ultimii 5 ani;

—	evoluția preconizată a cererii de încălzire și răcire pentru următorii 30 de ani (GWh) și

—

o hartă a teritoriului național pe care sunt reprezentate zonele cu densitate de energie ridicată, punctele de aprovizionare cu energie pentru încălzire și răcire identificate la punctul 2 litera (b) și instalațiile de transmitere a încălzirii centralizate, atât cele existente, cât și cele planificate.

Pentru a oferi o imagine generală asupra politicii de încălzire și răcire, evaluarea trebuie să includă:

—	descrierea rolului încălzirii și răcirii eficiente în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pe termen lung și

—	o prezentare generală a politicilor și măsurilor existente privind încălzirea și răcirea, raportate în conformitate cu Regulamentul privind guvernanța.

În scopul analizei potențialului economic al eficienței în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire, pașii care conduc la o evaluare completă trebuie să includă:

—	identificarea tehnologiilor adecvate pentru furnizarea de servicii de încălzire și răcire cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficiente din punct de vedere energetic pe teritoriul național prin realizarea unei analize costuri-beneficii (ACB);

—	un scenariu de referință și scenarii alternative pentru o zonă geografică bine definită;

—	analize financiare și economice (acestea din urmă ținând seama de costurile externe);

—	o analiză a sensibilității și

—	o prezentare a metodei utilizate și a ipotezelor formulate.

În cele din urmă, în vederea finalizării evaluării cuprinzătoare, trebuie prezentate propuneri de măsuri politice suplimentare și viitoare în domeniul încălzirii și răcirii.

2. RECOMANDĂRI SPECIFICE

2.1. PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE

2.1.1. Evaluarea cererii anuale de încălzire și răcire în funcție de energia utilă și de consumul final de energie cuantificat pe sectoare

În temeiul punctului 1 din anexa VIII la DEE, statele membre trebuie să raporteze cele mai recente date cuantificate privind CFE pentru încălzire și răcire în sectoarele rezidențial, al serviciilor și cel industrial și orice alt sector care reprezintă în mod individual mai mult de 5 % din cererea națională totală utilă de încălzire și răcire. În paralel, statele membre trebuie, de asemenea, să evalueze și să raporteze EU necesară pentru încălzire și răcire în aceste sectoare. CFE și EU pentru fiecare sector trebuie exprimate în GWh.

Consumul final de energie pentru încălzire și răcire ar trebui să se bazeze pe informații reale, măsurate și verificate, precum și pe defalcările pe sectoare, prezentate în mod implicit în statisticile energetice europene și în bilanțurile energetice naționale (4).

Pentru a respecta punctul 3 din anexa VIII la DEE, este utilă prezentarea unei defalcări geografice a datelor privind aprovizionarea și consumul, pentru a face legătura dintre cererea de energie pe viitor și sursele de aprovizionare. Acest lucru necesită cunoașterea amplasării principalilor utilizatori ai serviciilor de încălzire și răcire. Împreună cu informațiile privind furnizorii potențiali în conformitate cu punctul 2 din anexa VIII la DEE, acest lucru permite crearea unei hărți a amplasărilor în conformitate cu punctul 3 din directivă și îmbunătățirea înțelegerii condițiilor diverse la nivel de țară. O abordare posibilă a defalcării geografice ar putea fi utilizarea unui sistem de diviziune teritorială bine stabilit, precum codurile poștale, unitățile administrative locale (Local Administrative Units – LAU), municipalitățile, parcurile industriale și împrejurimile acestora etc.

În cazul în care este posibilă și utilă, poate fi realizată o defalcare sectorială a cererii de încălzire și răcire în subelemente relevante, cum ar fi de exemplu, pentru a determina cantitatea sau gradul de temperatură a energiei care ar fi necesară în mod obișnuit (5) (de exemplu, căldura la temperatură înaltă, căldură la temperatură medie, căldură la temperatură medie/joasă, căldură la temperatură joasă, răcire și refrigerare). Acest lucru ar face ca analiza să fie mai exactă și mai utilă, de exemplu în ceea ce privește stabilirea viabilității tehnice și economice ca parte a ACB în ceea ce privește soluțiile specifice de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire în vederea satisfacerii necesităților specifice din diferite subsectoare.

O defalcare corespunzătoare a cererii necesită colectarea și prelucrarea solidă a datelor. Aceasta implică adesea combinarea unor seturi de date diferite, prelucrarea ascendentă și descendentă a datelor și utilizarea ipotezelor și supozițiilor. Dacă nu sunt disponibile date directe privind consumul de energie, ar trebui folosite date derivate în mod indirect. Printre elementele posibile s-ar putea număra populația dintr-o unitate teritorială, consumul de energie pe cap de locuitor și suprafața încălzită a clădirilor pe cap de locuitor. Diferite subsectoare vor necesita probabil abordări diferite.

Sectorul rezidențial și cea mai mare parte a sectorului serviciilor constau într-un număr mare de consumatori mici și medii, dispersați pe teritoriul unei municipalități sau al unei unități teritoriale. Cererea de energie a acestora presupune în principal încălzirea/răcirea spațiului și, prin urmare, este determinată de suprafața clădirii care necesită încălzire și/sau răcire. Ar putea fi util să se aplice criterii care explică cererea în termeni geografici (6), de exemplu, gruparea unor astfel de consumatori în grupuri de densitate ridicată sau scăzută în funcție de cererea de căldură. Se poate utiliza aceeași segmentare și în cazul în care segmentele clădirilor sunt diferențiate, de exemplu în scopul respectării standardelor privind o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero.

Sectorul industrial constă de obicei într-un număr mic de consumatori mari de căldură, a căror cerere este guvernată de procesele industriale. În acest caz, consumatorii ar putea fi grupați utilizând cererea de energie (MWh pe an) și pragurile de temperatură.

2.1.2. Identificarea/estimarea aprovizionării actuale cu încălzire și răcire în funcție de tehnologie

Scopul acestei etape este identificarea soluțiilor tehnologice utilizate pentru furnizarea serviciilor de încălzire și răcire (punctul 1 din anexa VIII la DEE). Analiza și valorile raportate ar trebui să urmeze aceeași structură ca și descrierea cererii de încălzire și răcire. În conformitate cu punctul 2 litera (a) din anexa VIII la DEE, cele mai recente date disponibile trebuie raportate în GWh pe an. Ar trebui făcută distincția între sursele de energie in situ și cele ex situ și între sursele regenerabile de energie și cele fosile.

La punctul 2 litera (a) sunt enumerate tehnologiile pentru care trebuie furnizate date privind furnizarea de energie:

„—

în caz de furnizare in situ:

—	cazane destinate exclusiv producerii de căldură;

—	cogenerare de înaltă eficiență de căldură și energie electrică;

—	pompe de căldură;

—	alte tehnologii și surse in situ și

—

în caz de furnizare ex situ:

—	cogenerare de înaltă eficiență de căldură și energie electrică;

—	căldură reziduală;

—	alte tehnologii și surse ex situ;”

Pentru fiecare tehnologie, trebuie făcută distincția între sursele regenerabile de energie și cele fosile. Datele care nu pot fi colectate direct ar trebui derivate în mod indirect. Lista de mai sus nu este exhaustivă și reprezintă informațiile minime care trebuie incluse. Dacă este necesar, trebuie adăugate surse suplimentare de energie, pentru a se asigura exhaustivitatea și exactitatea.

Nivelul de detaliere a datelor privind sursele de aprovizionare cu energie pentru încălzire și răcire ar trebui să reflecte cerințele metodei alese pentru evaluarea cuprinzătoare. Aceasta ar putea include date privind amplasarea, tehnologia, combustibilul utilizat, cantitatea și calitatea (7) energiei furnizate (MWh pe an), disponibilitatea energiei termice (zilnic sau anual), vechimea și durata de viață estimată a instalației etc.

2.2. IDENTIFICAREA INSTALAȚIILOR CARE GENEREAZĂ CĂLDURĂ SAU FRIG REZIDUAL ȘI A POTENȚIALULUI LOR DE A FURNIZA SERVICII DE ÎNCĂLZIRE SAU RĂCIRE

Scopul acestei etape este de a identifica, descrie și cuantifica sursele de căldură sau frig rezidual care nu sunt încă utilizate la întregul lor potențial tehnic. Aceasta ar putea servi drept indicator pentru acoperirea cererii de încălzire și răcire actuală sau viitoare. Punctul 2 litera (b) din anexa VIII la DEE enumeră instalațiile de generare a căldurii care trebuie analizate:

„—	instalații termice de generare a energiei electrice care pot furniza sau pot fi modernizate pentru a furniza căldură reziduală, cu o putere termică totală mai mare de 50 MW;

—	instalații de cogenerare a energiei termice și electrice care utilizează tehnologiile menționate în partea II din anexa I, cu o putere termică totală mai mare de 20 MW;

—	instalații de incinerare a deșeurilor;

—	instalații care utilizează surse de energie regenerabile cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, altele decât instalațiile menționate la punctul 2 litera (b) subpunctele (i) și (ii), care generează încălzire și răcire cu ajutorul energiei obținute din surse regenerabile;

—	instalații industriale cu o putere termică totală mai mare de 20 MW care pot furniza căldură reziduală.”

Statele membre pot prezenta informații suplimentare, nelimitându-se la sursele de căldură sau frig rezidual enumerate, în special privind sectorul terțiar, și le pot raporta separat. În scopul autorizării și al acordării permisului, scopuri prevăzute la articolul 14 alineatul (7) din DEE, statele membre pot evalua potențialul de generare a căldurii sau frigului rezidual al instalațiilor de producție a energiei termice cu o putere termică totală situată între 20 și 50 MW.

De asemenea, s-ar putea dovedi utilă descrierea calității energiei produse, de exemplu, temperatura (abur sau apă caldă) disponibilă pentru o aplicație pentru care ar putea fi utilizată în mod obișnuit (8). Dacă nu se cunoaște cantitatea sau calitatea căldurii sau frigului rezidual, acestea pot fi estimate folosind o metodologie adecvată bazată pe ipoteze bine documentate. De exemplu, căldura reziduală rezultată de la instalațiile de producere a energiei electrice poate fi recuperată prin utilizarea a diverse metode și tehnologii (9).

Statele membre trebuie să prezinte pe o hartă amplasarea surselor potențiale de căldură și frig rezidual care ar putea satisface cererea în viitor.

2.3. HĂRȚI PRIVIND FURNIZAREA ȘI CEREREA DE CĂLDURĂ ȘI DE FRIG

Anexa VIII la DEE prevede că evaluarea cuprinzătoare a potențialului național de încălzire și răcire eficientă trebuie să includă o hartă a întregului teritoriu național care prezintă sursele și infrastructura cererii de încălzire și răcire, incluzând (punctul 3 din anexa VIII):

„—	zonele cu cerere de încălzire și răcire care rezultă din analiza de la punctul 1, utilizând, în același timp, criterii coerente pentru concentrarea pe zonele energetice dense din municipalități și din aglomerațiile urbane;

—	punctele de aprovizionare cu energie pentru încălzire și răcire existente, prezentate la punctul 2 litera (b), precum și instalațiile de distribuție din rețeaua de termoficare;

—	punctele de aprovizionare cu energie pentru încălzire și răcire planificate, prezentate la punctul 2 litera (b), precum și instalațiile de distribuție din rețeaua de termoficare”.

Această listă conține doar elementele care trebuie să fie incluse pe hartă. Pot fi incluse și alte elemente, de exemplu, distribuția surselor regenerabile de energie.

Elaborarea hărții pentru încălzire și răcire nu ar trebui văzută ca o sarcină separată, ci mai degrabă ca parte integrantă a procesului de evaluare a potențialelor îmbunătățiri ale eficienței încălzirii și răcirii și a sinergiilor dintre consumatori și potențialii furnizori ai acestora. Având în vedere cerința de elaborare a hărții, toate datele colectate cu privire la furnizarea și cererea de servicii de încălzire și răcire ar trebui să aibă o dimensiune spațială, astfel încât să poată fi identificate oportunitățile legate de sinergii.

Rezoluția elementelor hărții solicitate în temeiul punctului 3 litera (a) din anexa VIII la DEE trebuie să fie suficientă pentru a identifica zonele specifice cu cerere de încălzire și răcire. Pentru elementele de la punctul 3 literele (b) și (c), reprezentarea virtuală poate fi mai generală (în funcție de metoda aleasă de analiză și informare disponibilă), însă trebuie să permită stabilirea cu suficientă exactitate a amplasării unui anumit element, în scopul ACB.

În cazul în care planurile pentru viitoare puncte și instalații de aprovizionare au fost notificate administrației naționale sau s-a făcut referire la acestea în documentele naționale privind politicile, acest lucru ar putea însemna că sunt suficient de mature să fie incluse în această categorie. Aceasta nu aduce atingere planificării sau deciziilor de investiții ulterioare și nu este obligatorie pentru niciuna dintre părți.

Se pot utiliza diferite metode pentru crearea de straturi de hartă (10). Unele dintre acestea furnizează mai multe detalii și pot necesita seturi mai mari de informații detaliate (de exemplu, hărțile pe bază de izoplete). Altele pot necesita mai puțin efort, însă sunt mai puțin utile în ceea ce privește identificarea de sinergii între consumatori și furnizorii de căldură și răcire (de exemplu, hărțile pe bază de coroplete). Statele membre sunt încurajate să elaboreze hărți utilizând cele mai detaliate informații disponibile, protejând totodată informațiile sensibile din punct de vedere comercial.

Se recomandă publicarea pe internet a hărții pentru încălzire. Această practică există deja în unele state membre, iar harta poate fi un instrument util pentru potențialii investitori și pentru public.

2.4. PROGNOZA CERERII DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE

Punctul 4 din anexa VIII la DEE prevede o prognoză pentru cererea de încălzire și răcire pentru următorii 30 de ani, cu informații mai precise pentru următorii 10 ani. Prognoza trebuie să ia în considerare impactul politicilor și al strategiilor în legătură cu eficiența energetică și cu cererea de încălzire și răcire (de exemplu, strategiile pe termen lung de renovare a clădirilor în temeiul Directivei privind performanța energetică a clădirilor (11), planurile integrate privind energia și clima în temeiul Regulamentului privind guvernanța) și ar trebui să reflecte nevoile diferitelor sectoare ale industriei.

La elaborarea prognozelor, statele membre ar trebui să utilizeze segmentarea stabilită în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa VIII la DEE pentru a stabili cererea și oferta actuale (și anume, gospodării, servicii, industrie și altele, precum și posibilele subsegmente ale acestora).

Pot fi utilizate rapoarte internaționale, naționale și științifice relevante, atât timp cât acestea se bazează pe o metodologie bine documentată și furnizează informații suficient de detaliate. În mod alternativ, prognoza se poate baza pe modelarea cererii de energie. Metodele și ipotezele trebuie descrise și explicate.

2.5. PONDEREA ENERGIEI OBȚINUTE DIN SURSE REGENERABILE ȘI DIN CĂLDURA SAU FRIGUL REZIDUAL DIN CONSUMUL FINAL DE ENERGIE ÎN SECTORUL ÎNCĂLZIRII CENTRALIZATE ȘI AL RĂCIRII CENTRALIZATE

Statele membre trebuie să raporteze ponderea energiei obținute din surse regenerabile și din căldura sau frigul rezidual, în conformitate cu articolul 15 alineatul (7) din Directiva privind energia din surse regenerabile (RED) (12). Datele pot fi raportate pentru fiecare tip de sursă regenerabilă nefosilă menționată la articolul 2 alineatul (1) din RED, precum și pentru căldura reziduală.

Până la stabilirea metodologiei de contabilizare a răcirii din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 35 din RED, statele membre trebuie să utilizeze o metodologie națională adecvată.

3. OBIECTIVE, STRATEGII ȘI MĂSURI DE POLITICĂ

3.1. ROLUL ÎNCĂLZIRII ȘI AL RĂCIRII EFICIENTE ÎN REDUCEREA PE TERMEN LUNG A EMISIILOR DE GES ȘI PREZENTAREA GENERALĂ A POLITICILOR EXISTENTE

Ar trebui prezentată pe scurt o imagine generală a politicilor existente relevante pentru încălzirea și răcirea eficientă, care să se concentreze asupra modificărilor aduse față de cele raportate în temeiul Regulamentului privind guvernanța, și care să evite orice duplicare.

Politicile specifice pentru încălzire și răcire trebuie să fie în concordanță cu politicile care contribuie la cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, în special eficiența energetică [articolul 4 litera (b) punctele 1-4 și articolul 15 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul privind guvernanța]; aceste dimensiuni sunt:

—	decarbonizarea, care include reducerea și eliminarea emisiilor de GES și contribuția la traiectoriile privind ponderea sectorială a energiei din surse regenerabile în CFE;

—	eficiența energetică, care include contribuția la îndeplinirea obiectivului Uniunii Europene privind eficiența energetică pentru 2030 și obiectivele orientative pentru 2030, 2040 și 2050;

—	securitatea energetică, care include diversificarea aprovizionării cu energie, îmbunătățirea rezistenței și a flexibilității sistemului energetic și reducerea dependenței de importuri;

—	piețele interne ale energiei, care include îmbunătățirea interconectivității, infrastructura de transport, o politică de protecție a consumatorilor cu prețuri competitive și orientată pe implicare și atenuarea sărăciei energetice și

—	cercetarea, inovarea și competitivitatea, inclusiv contribuția la inovarea și cercetarea private și utilizarea tehnologiilor curate.

Statele membre trebuie să descrie modul în care eficiența energetică și reducerea emisiilor de GES în ceea ce privește încălzirea și răcirea sunt în relație cu aceste cinci dimensiuni și trebuie să cuantifice acest lucru în cazul în care este justificat și posibil.

3.1.1. Exemplu: Dimensiunea decarbonizării

De exemplu, pentru dimensiunea decarbonizării, trebuie cuantificat impactul pe care îl au politicile privind eficiența energetică în ceea ce privește încălzirea și răcirea asupra cantității de GES emise și asupra utilizării terenurilor. Ar trebui menționată utilizarea tehnologiilor în viitor, indicând utilizarea surselor regenerabile nefosile, inclusiv aplicațiile din surse regenerabile în domeniul energiei electrice pentru încălzire și răcire (vânt, panouri solare) și producerea directă de căldură de la vectori energetici regenerabili (încălzire și răcire solară termică, biomasă, biogaz, hidrogen, gaze sintetice) sau altele. Analiza costuri-beneficii ulterioară (a se vedea secțiunea 4) ar face posibilă identificarea de noi politici și măsuri (secțiunea 5) în vederea realizării eficienței energetice naționale și a îndeplinirii obiectivelor de decarbonizare în legătură cu încălzirea și răcirea.

3.1.2. Exemplu: Dimensiunea eficienței energetice

În privința eficienței energetice generale, statele membre trebuie să precizeze valorile cu care se preconizează că vor contribui politicile privind eficiența energetică în ceea ce privește încălzirea și răcirea la valorile de referință pentru 2030, 2040 și 2050. Acestea trebuie cuantificate în funcție de consumul de energie primară sau finală, de economiile de energie primară sau finală sau de intensitatea energetică, conform abordării adoptate în contextul Regulamentului privind guvernanța.

De asemenea, statele membre ar trebui să descrie impactul relevant pe care politicile lor îl au asupra securității, cercetării, inovării și competitivității energetice.

4. ANALIZA POTENȚIALULUI ECONOMIC AL EFICIENȚEI ENERGETICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SERVICIILE DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE

4.1. ANALIZA POTENȚIALULUI ECONOMIC

4.1.1. Prezentare generală

Statele membre dispun de o serie de opțiuni în ceea ce privește analizarea potențialului economic al tehnologiilor de încălzire și răcire, însă metoda trebuie (punctele 7 și 8 din anexa VIII la DEE):

—	să acopere întregul teritoriu național – acest lucru nu exclude posibile subanalize, de exemplu utilizarea dezagregării regionale;

—	să se bazeze pe o ACB [articolul 14 alineatul (3) din DEE] și să utilizeze valoarea actualizată netă (VAN) drept criteriu de evaluare;

—	să identifice scenarii alternative pentru tehnologii mai eficiente, bazate pe surse regenerabile de încălzire și răcire – aceasta presupune dezvoltarea de scenarii de referință și alternative pentru sistemele naționale de încălzire și răcire (13);

—	să aibă în vedere o serie de tehnologii – căldura și frigul rezidual din sectorul industrial, incinerarea deșeurilor, cogenerarea de înaltă eficiență, alte surse regenerabile de energie, pompele de căldură și reducerea pierderilor de căldură din rețelele de termoficare existente și

—	să țină seama de factorii socioeconomici și de mediu (14).

Partea din ACB dedicată evaluării în conformitate cu articolul 15 alineatul (7) din RED trebuie să includă o analiză spațială a zonelor adecvate pentru dezvoltarea cu „risc ecologic redus” a energiei din surse regenerabile și a utilizării căldurii și a frigului rezidual din sectorul încălzirii și răcirii, precum și o evaluare a potențialului pentru proiecte la nivelul gospodăriilor de mică anvergură.

În funcție de disponibilitate și de informațiile solicitate, ar putea fi utilizate alte instrumente avansate de modelare a sistemelor energetice pentru a evalua relațiile mai complexe dintre componentele privind cererea și oferta ale sistemului energetic național, în special aspectele mai dinamice.

Raportul de evaluare trebuie să indice ce ipoteze au fost făcute, în special în ceea ce privește prețurile factorilor majori de intrare și de ieșire și rata de actualizare.

4.1.2. Limitele geografice și de sistem

Stabilirea limitelor geografice și de sistem în vederea realizării evaluării cuprinzătoare reprezintă un pas esențial în cadrul analizei. Acestea stabilesc grupul de entități și aspectele interacțiunii dintre acestea care vor fi acoperite de analiză.

Punctul 8 litera (d) din anexa VIII la DEE stabilește două cerințe generale în acest context:

—	limita geografică trebuie să acopere o zonă geografică bine definită și adecvată și

—	ACB trebuie să ia în considerare toate resursele de aprovizionare centralizate sau descentralizate relevante disponibile în cadrul sistemului și al limitelor geografice.

Zona din limita geografică generală trebuie să fie identică cu teritoriul acoperit de evaluare, adică teritoriul administrativ al statului membru în cauză. Cu toate acestea, în special statelor membre mari li se recomandă să își divizeze teritoriul în regiuni (de exemplu, NUTS-1), astfel încât exercițiul de cartografiere și planificare energetică să fie mai ușor de gestionat, precum și să permită luarea în considerare a diferitelor zone climatice. Statele membre ar trebui să identifice oportunități de sinergii între cererea de încălzire și răcire și sursele de căldură și frig rezidual și regenerabil în cadrul limitei geografice.

Pe de altă parte, limitele de sistem sunt un concept mult mai local. Acestea trebuie să cuprindă o unitate sau un grup de consumatori și furnizori de servicii de încălzire și răcire între care schimbul de energie este sau ar putea fi semnificativ. Sistemele rezultate vor fi analizate în limitele lor (prin aplicarea ACB) cu scopul de a stabili dacă este oportun, din punct de vedere economic, să fie pusă în aplicare o anumită opțiune privind furnizarea de încălzire și răcire.

Exemple de astfel de sisteme ar putea fi (15):

—	un grup de clădiri cu mai multe apartamente (consumatori de căldură) și un sistem planificat de încălzire centralizată (furnizor potențial de încălzire);

—	un cartier dintr-un oraș situat în apropierea unei surse de căldură adecvate;

—	instalații de încălzire și răcire mai mici cum ar fi spațiile comerciale (consumatori de încălzire și răcire) și pompele de căldură (o tehnologie posibilă pentru acoperirea cererii de încălzire și răcire) și

—	o instalație industrială care consumă căldură și o altă instalație care ar putea furniza căldură reziduală.

4.1.3. Identificarea de soluții tehnice adecvate

Există o mare varietate de soluții de mare eficiență pentru încălzire și răcire care ar putea satisface cererea identificată în etapele anterioare. Cea mai benefică și mai eficientă soluție din punctul de vedere al costurilor poate fi definită ca unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

—	o resursă utilizată ca sursă de energie, precum căldura reziduală, biomasa sau electricitatea;

—	o tehnologie utilizată pentru a transforma vectorul energetic într-o formă utilă de energie pentru consumatori, precum recuperarea căldurii sau pompele de căldură și

—	un sistem de distribuție care permite furnizarea de energie utilă consumatorilor (centralizată sau descentralizată).

Posibilele soluții tehnice ar trebui, de asemenea, evaluate pe baza aplicabilității lor în:

—	sistemele descentralizate (sau individuale), în care mai mulți producători (sau fiecare consumator) își produc propria încălzire sau răcire in situ și

—

sistemele centralizate, care utilizează sisteme centralizate de încălzire și răcire pentru a distribui consumatorilor energie termică din surse de căldură ex situ – acestea pot fi utilizate pentru a aproviziona cu încălzire și răcire limitele de sistem care au fost caracterizate ca având densitate ridicată a cererii și marilor consumatori, precum instalațiile industriale.

Alegerea soluțiilor adecvate în limitele unui anumit sistem de cerere și ofertă de energie (16) depinde de mulți factori, care includ:

—	disponibilitatea resurselor (de exemplu, disponibilitatea biomasei ar putea determina caracterul practic al cazanelor pe biomasă);

—	proprietățile cererii de încălzire (de exemplu, încălzirea centralizată este adecvată în mod special pentru zonele urbane cu o densitate ridicată a cererii de încălzire) și

—	proprietățile sursei posibile de aprovizionare cu încălzire (căldura reziduală de joasă temperatură ar putea să nu fie adecvată pentru utilizarea în procesele industriale, însă ar putea fi adecvată ca intrare într-un sistem de încălzire centralizată).

4.1.4. Scenariul de referință

Astfel cum s-a subliniat la punctul 8 litera (a) punctul (ii) din anexa VIII la DEE, scenariul de referință va servi drept punct de referință, ținând seama de politicile existente la momentul elaborării evaluării cuprinzătoare. Caracteristicile următoarelor elemente ale sistemului național de încălzire și răcire ar trebui să reprezinte punctul de plecare:

—	descrierea consumatorilor de energie termică și consumul actual de energie al acestora;

—	sursele actuale de aprovizionare cu încălzire și răcire și

—	sursele potențiale de aprovizionare cu încălzire și răcire (în cazul în care astfel de evoluții pot fi preconizate în mod rezonabil, având în vedere politicile și măsurile actuale, în conformitate cu partea I din anexa VIII la DEE).

Scenariul de referință prezintă evoluția cea mai probabilă a cererii, furnizării și transformării de energie pe baza cunoștințelor, a dezvoltării tehnologice și a măsurilor de politică actuale. Prin urmare, este vorba de scenariul „business as usual” sau scenariul de referință. Acesta trebuie să reflecte măsurile de politică prevăzute de legislația națională și de cea a UE și poate fi bazat pe scenariile privind eficiența energetică și pe cele privind energia regenerabilă, în cadrul scenariului referitor la „măsurile existente” (WEM), elaborat pentru Regulamentul privind guvernanța.

El ar trebui să includă informații despre modul în care este satisfăcută cererea în prezent și ipoteze legate de modul în care aceasta va fi satisfăcută pe viitor. Tehnologiile viitoare nu trebuie să se limiteze la opțiunile utilizate în prezent. Acestea ar putea include, de exemplu, cogenerarea de înaltă eficiență sau termoficarea și răcirea centralizată eficientă (DHC), în cazul în care astfel de evoluții pot fi preconizate în mod rezonabil.

4.1.4.1. Mixul actual de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire

Scenariul de referință trebuie să includă o descriere a mixului actual de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire pentru fiecare segment al cererii de energie termică și în cadrul limitelor fiecărui sistem energetic. Ar trebui să se acorde prioritate unei abordări centralizate, bazate pe informații detaliate (de exemplu, date colectate în apropierea sursei, rezultate ale investigațiilor etc.).

În absența unor informații detaliate, această contribuție ar putea fi concretizată prin intermediul unei abordări descendente bazate pe:

—	informații privind mixul actual de consum de combustibili și

—	ipoteze în legătură cu principalele soluții tehnologice aplicate în contextul național.

Întrucât mixul tehnologic privind aprovizionarea cu energie termică este legat de sursa cererii de căldură, informații despre aceasta din urmă pot fi utilizate pentru calibrarea estimărilor în privința mixului tehnologic. De exemplu, ar putea fi utilizate date privind numărul de case sau apartamente din cadrul unei limite de sistem energetic pentru a estima numărul total și dimensiunea unităților individuale de încălzire instalate (presupunând că există o singură instalație per casă). În mod similar, ar putea fi utilizate date privind numărul și dimensiunea instalațiilor industriale pentru a estima numărul de unități de producere a căldurii (și dimensiunea acestora) din sectorul industrial.

4.1.4.2. Mixul viitor de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire și rata lor de înlocuire

Mixul viitor de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire ar putea fi estimat luând în considerare mixul de combustibili din ultimul an al perioadei și apoi stabilind mixul de tehnologii pentru anul respectiv și pentru toți anii de până atunci, făcând ipoteze privind diferite traiectorii de evoluție în funcție de modul în care au evoluat tehnologiile. Prin combinarea acestor informații cu previziunile legate de cererea de încălzire și răcire, este posibilă realizarea de previzionări cu privire la mixul de tehnologii pentru întreaga perioadă.

Pot fi formulate, de asemenea, ipoteze cu privire la mixul viitor de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire pe baza ratei de înlocuire a tehnologiei. Presupunând că echipamentul actual de producere a căldurii va trebui înlocuit la finalul duratei sale de viață economice, se pot realiza ipoteze cu privire la:

—	utilizarea anumitor tehnologii pe tot parcursul analizei și

—	înlocuirea altora.

În aceste cazuri, rata de înlocuire ar reprezenta limita pentru penetrarea de noi tehnologii pentru cererea existentă. Ratele de înlocuire pentru anumite sectoare ar putea fi:

—	determinată de studii de piață sau de alte surse relevante, luând în considerare, de asemenea, influența potențială a măsurilor de politică sau

—	estimată pe baza duratei medii de viață a tehnologiei - luând în considerare o durată de viață de 20 de ani și saturația pieței, 1/20 din stocul acestei tehnologii este înlocuit în fiecare an.

4.1.5. Elaborarea de scenarii alternative

În conformitate cu punctul 8 litera (c) din anexa VIII la DEE, trebuie luate în considerare toate scenariile în raport cu scenariul de referință, inclusiv rolul încălzirii și răcirii individuale eficiente. În consecință, în cadrul fiecărui sistem energetic analizat, numărul de scenarii alternative ar trebui să corespundă numărului de soluții viabile din punct de vedere tehnic prezentate în conformitate cu punctul 7.

Scenariile care nu sunt fezabile (din motive tehnice sau financiare sau din cauza reglementărilor naționale) pot fi excluse într-o etapă timpurie a ACB, însă, pentru o astfel de excludere, trebuie furnizate justificări bine documentate.

Procedurile de elaborare a scenariilor alternative se aseamănă, în cea mai mare parte, cu cele utilizate pentru scenariul de referință. Ponderea diferitelor tehnologii poate fi determinată pentru fiecare an și trebuie calculate dimensiunea și numărul de instalații. Scenariile alternative trebuie să ia în considerare obiectivele privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile pentru Uniunea Europeană în conformitate cu Regulamentul privind guvernanța și ar trebui să exploreze modalități de a aduce o contribuție națională mai ambițioasă, presupunând că evoluția cererii de energie este identică cu cea din scenariul de referință.

Nivelul de detaliere din scenariile alternative va fi diferit, după cum urmează:

—	pentru soluțiile in situ, ar trebui stabilită ponderea tehnologiei în cadrul unui „segment” al cererii (17), în timp ce

—

pentru soluțiile ex situ, decizia de aplicare a soluției va influența toate segmentele în ansamblu; prin urmare, capacitatea necesară ar trebui evaluată pe baza cererii totale și a modelelor de încărcare sezoniere, fără a face diferența între segmentele de cerere (de exemplu, dacă o rețea DHC furnizează încălzire pentru gospodării și pentru sectorul serviciilor, este necesar să se estimeze numai capacitatea combinată a celor două segmente).

Fiecare scenariu alternativ trebuie să cuantifice următoarele (comparativ cu scenariul de referință):

—	potențialul economic al tehnologiilor examinate, utilizând drept criteriu de evaluare VAN;

—	reducerile în materie de emisii de GES;

—	economiile de energie primară (GWh pe an) și

—	impactul asupra ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic național.

4.2. ANALIZA COSTURI-BENEFICII

Trebuie efectuată o analiză costuri-beneficii pentru a evalua schimbările în materie de bunăstare care sunt atribuite unei decizii de investiții în legătură cu tehnologia pentru încălzirea și răcirea eficientă. În conformitate cu punctul 8 litera (a) punctul (i) din anexa VIII la DEE, trebuie utilizată VAN drept criteriu de evaluare.

Este necesar să se determine rata de actualizare socială. Acesta este un parametru care reflectă viziunea societății cu privire la modul în care beneficiile și costurile viitoare ar trebui să fie valorizate în raport cu cele actuale (18). Prin atribuirea unei valori actuale costurilor și beneficiilor viitoare, este posibilă compararea acestora în timp.

ACB trebuie să includă o analiză economică și o analiză financiară din perspectiva investitorului, care să includă și aplicarea unei rate de actualizare financiare. Acest lucru face posibilă identificarea unor zone potențiale de influențare a politicilor bazate pe diferența dintre costurile financiare și cele economice ale unei soluții tehnice.

Pentru a evalua impactul și posibilele beneficii ale încălzirii și răcirii asupra sistemului energetic, statele membre ar trebui să evalueze ce tipuri de soluții tehnice ar putea fi cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor. Beneficiile ar putea include:

—	o aplatizare a curbei cererii de energie;

—	compensarea cererii în cazurile de congestie a rețelei sau în perioadele de vârf ale prețurilor energetice;

—	îmbunătățirea rezistenței sistemului și a siguranței aprovizionării cu energie și

—	furnizarea de încărcare în perioadele de producție ridicată sau oferind inerție sistemului energetic – ACB ar trebui să țină seama de valoarea acestei flexibilități.

4.3. ANALIZA DE SENSIBILITATE

ACB trebuie să includă o analiză de sensibilitate în vederea evaluării impactului modificărilor factorilor cheie. Aceasta implică evaluarea efectului modificărilor și incertitudinilor asupra VAN (în termeni absoluți) și face posibilă identificarea parametrilor cu un risc asociat mai mare. Parametrii tipici de explorat ar fi:

—	modificările costurilor de investiții și de exploatare;

—	prețurile la combustibil și energia electrică;

—	cotele de CO2 și

—	efectele asupra mediului.

5. NOI STRATEGII ȘI MĂSURI DE POLITICĂ POTENȚIALE

5.1. PREZENTAREA VIITOARELOR MĂSURI DE POLITICĂ CU CARACTER LEGISLATIV ȘI FĂRĂ CARACTER LEGISLATIV

Statele membre ar trebui să ofere o imagine de ansamblu asupra măsurilor de politică care sunt suplimentare celor existente descrise la punctul 6 din anexa VIII la DEE. Ar trebui să existe o legătură logică între:

—	datele privind încălzirea și răcirea colectate pentru punctele 1 și 2;

—	viitoarele măsuri de politică și

—	impactul evaluat al acestora.

În conformitate cu punctul 9, pentru fiecare măsură de politică, trebuie cuantificate următoarele elemente:

—	„reducerile de emisii de gaze cu efect de seră;

—	economiile de energie primară în GWh pe an;

—	impactul asupra ponderii cogenerării de înaltă eficiență;

—	impactul ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic național și în sectoarelor de termoficare și răcire centralizată;

—	linkurile către programarea financiară națională și economiile de costuri pentru bugetul public și participanții la piață;

—	estimarea măsurilor de sprijin public, după caz, cu bugetul lor anual și identificarea elementului de ajutor potențial.”

Măsurile de politică planificate pentru realizarea potențialului de eficiență energetică privind încălzirea și răcirea ar trebui să fie incluse în planul național integrat privind energia și clima în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind guvernanța. Statele membre pot include elemente noi și pot stabili o legătură cu evaluarea cuprinzătoare la momentul actualizării planurilor până la 30 iunie 2024.

(1) Notă orientativă cu privire la Directiva 2012/27/UE;

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013SC0449

(2) „Energie utilă” înseamnă toată energia care le este necesară utilizatorilor finali sub formă de căldură și frig, după ce au avut loc toate etapele de transformare a energiei în echipamentele de încălzire și răcire.

(3) Toată energia furnizată industriei, transporturilor, gospodăriilor, sectoarelor prestatoare de servicii și agriculturii. CFE exclude livrările către sectorul de transformare a energiei și către industriile din sectorul energetic. Orice diferențe față de statisticile și bilanțurile disponibile prin intermediul Eurostat trebuie explicate.

(4) Notă orientativă cu privire la Directiva 2012/27/UE;

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013SC0449

(5) Pentru mai multe informații privind o defalcare tipică a serviciilor de încălzire și răcire bazată pe aplicarea acestora, a se vedea anexa IV.

(6) Exemple de astfel de criterii sunt:

—

densitatea cererii de căldură (MWh/km2) – consumul anual de energie pentru încălzire și răcire înregistrat de clădirile amplasate într-o anumită unitate teritorială, de exemplu, potrivit raportului privind proiectul STRATEGO (https://heatroadmap.eu/wp-content/uploads/2018/09/STRATEGO-WP2-Background-Report-6-Mapping-Potenital-for-DHC.pdf), zonele cu o cerere ridicată sunt acelea în care se consumă peste 85 GWh/km2 de energie termică pe an; și

—

raportul suprafețelor (m2/m2) – suprafața la sol, încălzită sau răcită, a clădirilor într-o anumită unitate teritorială împărțită la suprafața unității teritoriale respective. Pentru mai multe detalii, a se vedea Background report providing guidance on tools and methods for the preparation of public heat maps (Raportul de referință care oferă orientări privind instrumentele și metodele de elaborare a hărților publice de energie termică), punctul 2.1.1;

http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC98823

(7) Pentru mai multe informații privind o defalcare tipică a serviciilor de încălzire și răcire bazată pe aplicarea acestora, a se vedea anexa IV.

(8) Pentru mai multe informații privind o defalcare tipică a serviciilor de încălzire și răcire în funcție de aplicații, a se vedea anexa V.

(9) Guidelines on best practices and informal guidance on how to implement the comprehensive assessment at Member State level (Orientări privind cele mai bune practici și recomandări informale privind modalitatea de punere în aplicare a evaluării cuprinzătoare la nivel de stat membru); http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC98819

(10) Pentru mai multe detalii privind metodele de estimare a căldurii reziduale, a se vedea Background report providing guidance on tools and methods for the preparation of public heat maps (Raportul de referință care oferă orientări privind instrumentele și metodele de elaborare a hărților publice de energie termică), punctele 3 și 4;

http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC98823

(11) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(12) Directiva 2018/2001/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(13) Inclusiv evaluarea potențialului energiei din surse regenerabile și evaluarea utilizării căldurii și a frigului rezidual din sectorul încălzirii și răcirii, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (7) din RED.

(14) Pentru mai multe explicații, a se vedea anexa V.

(15) Această lista neexhaustivă este prezentată aici doar în scop informativ.

(16) Aceasta înseamnă o zonă în care sistemele de cerere și ofertă sunt interconectate și în care se aplică caracteristici similare ale sistemelor.

(17) Adică o anumită utilizare finală (încălzirea spațiului, răcirea, apa caldă sau aburul) sau (sub-)sector (de exemplu sectorul rezidențial sau unul dintre sub-sectoarele acestuia).

(18) Rata de actualizare socială recomandată de Comisie (Ghid pentru analiza cost-beneficiu aplicată proiectelor de investiții) este de 5 % în țările beneficiare ale politicii de coeziune și de 3 % în cazul altor state membre. Statele membre pot stabili o valoare de referință diferită, cu condiția:

—	să o justifice pe baza previziunilor de creștere economică și a altor parametri și

—	să o aplice în mod coerent în cadrul proiectelor similare din aceeași țară, regiune sau sector.

ANEXA IV

CONTABILIZAREA CĂLDURII REZIDUALE

1. Prezentare generală

Căldura reziduală este energia termică în exces rămasă în urma unui proces industrial și după extragerea căldurii. Sfera raportării căldurii reziduale în temeiul punctului 2 litera (b) este diferită de cea în temeiul punctului 2 litera (c) din anexa VIII la DEE. Punctul 2 litera (b) se referă la potențialul de furnizare a căldurii reziduale în GWh (potențialul tehnic) pe an care poate fi furnizată de alte instalații decât cele enumerate. Pe de altă parte, în temeiul punctul 2 litera (c), este necesară raportarea „ponderii energiei obținute din surse regenerabile și din căldura sau frigul rezidual în consumul de energie finală al sectorului termoficării și răcirii centralizate (1) în ultimii cinci ani”.

2. Contabilizarea proiectelor privind căldura și frigul rezidual

Căldura și frigul rezidual care rezultă din procese sunt dificil de contabilizat, deoarece, din momentul în care excesul de energie este utilizat in situ, acest nu mai este „rezidual” și contribuie la creșterea eficienței sau la reducerea costurilor de exploatare ale instalației.

În principiu, căldura este considerată căldură reziduală numai atunci când este un produs secundar al unui alt proces care ar fi emis în mediul înconjurător, până când este furnizat pentru utilizare ex situ. Cu alte cuvinte, căldura reziduală industrială este echivalentă cu încărcarea energetică care nu este extrasă altfel și care necesită răcire externă.

Următoarele categorii nu ar trebui considerate căldură reziduală:

—	căldura care a fost generată cu scopul principal de a fi utilizată in situ sau ex situ în mod direct și care nu reprezintă un produs secundar al unui alt proces, indiferent de consumul de energie;

—	căldura cogenerată de centralele de cogenerare (CHP), deoarece CHP în sine sunt proiectate ca o măsură de eficiență energetică. Acestea reduc căldura reziduală, deoarece utilizează mai eficient energia combustibilului folosit și

—	căldura care este sau ar putea fi recuperată intern pe același sit.

Următoarele ar trebui considerate ca exemple de căldură reziduală:

—	centre de date sau spații comerciale care trebuie răcite, unde căldura rezultată din operațiuni poate fi furnizată ex situ, în loc să fie disipată în mediul înconjurător și

—	utilizarea directă a fluxului de răcire al condensatorului de la centralele electrice (de exemplu, căldura poate fi furnizată pentru încălzirea serelor).

În cazul în care căldura produsă din combustibili regenerabili este un produs secundar al unui proces principal, aceasta poate fi considerată căldură reziduală (de exemplu, incinerarea deșeurilor biodegradabile și biomasa) în scopul raportării în conformitate cu punctul 2 literele (b) și (c).

Pentru a indica pe hărți proiectele privind căldura și frigul rezidual (punctul 3), statelor membre li se recomandă să colecteze următoarele informații:

—	denumirea și amplasarea instalației;

—	cantitatea (GWh/an) și calitatea (temperatura uzuală și mediul) căldurii și frigului rezidual actuale și potențiale disponibile și

—	disponibilitatea căldurii și frigului rezidual (ore pe an).

3. Contabilizarea căldurii reziduale pentru cogenerare

Căldura reprezentată de cogenerare trebuie să fie dedusă și nu poate fi inclusă în calculul pentru căldura reziduală în scopul prezentării rezultatelor analizei potențialului de furnizare a încălzirii și a răcirii [punctul 2 literele (b) și (c)]; de asemenea, există trei tipuri de energie care trebuie contabilizate separat:

—	energia electrică;

—	energia termică rezultată din căldură cogenerată și

—

căldura reziduală care nu este utilizată și care ar putea fi recuperată de la condensatorul unei centrale electrice sau din gazele de evacuare. Punctul 2 litera (b) prevede obligativitatea raportării tuturor acestor tipuri de căldură. În temeiul punctului 2 litera (c), poate fi raportată numai acea parte de căldură prezentă în consumul final de energie din cadrul sistemului de încălzire centralizată.

4. Contabilizarea căldurii și frigului rezidual care fac obiectul punctului 2 litera (b) din anexa VIII la DEE

Nu există limitare în ceea ce privește raportarea căldurii și frigului rezidual în legătură cu un sistem centralizat în temeiul punctului 2 litera (b). Prin urmare, trebuie raportată cantitatea totală și potențială de căldură și frig rezidual care poate fi utilizată în mod direct pentru un alt proces (în cazul în care nivelul de temperatură furnizat permite acest lucru) sau care poate fi îmbunătățită până la un nivel adecvat prin utilizarea unor pompe de căldură, pentru a fi furnizată ex situ.

Raportarea potențialului de căldură reziduală în temeiul punctului 2 litera (b) se poate baza, de asemenea, pe un sondaj privind siturile industriale. În cadrul sondajului, respondenții ar putea fi invitați să cuantifice:

—	consumul total de energie;

—	capacitatea termică;

—	ce cantitate din căldura generată este deja utilizată și

—	ce cantitate de căldură este răcită (sau ce cantitate de frig este încălzită) sau emisă în mediul înconjurător.

O altă posibilitate de a evalua potențialul de aprovizionare cu căldură și frig rezidual este aceea de a utiliza estimări indirecte bazate pe ipoteza unor profiluri asemănătoare de temperatură termică între instalațiile care:

—	sunt în același sector;

—	au o vechime similară;

—	au același grad de integrare energetică (2) și

—	fac obiectul unor măsuri similare de reducere a pierderilor de energie.

În consecință, ar putea fi estimată a fi disponibilă o cantitate similară de căldură sau frig rezidual pe tona de produs realizat sau tratat (de exemplu, toate instalațiile cu o anumită vechime și tehnologie ar putea avea profiluri similare de căldură reziduală).

Potențialul estimat poate fi ponderat cu un factor de disponibilitate care ia în considerare:

—	tehnologia utilizată pentru echipamentele de recuperare;

—	vechimea instalației;

—	gradul de integrare energetică și

—	nivelurile recente de investiții în echipamentele de recuperare.

Se recomandă în mod deosebit statelor membre să raporteze valoarea temperaturii și mediul (apă lichidă, abur, sare topită sau altele) căldurii și frigului rezidual; acești factori determină posibile aplicații și distanțe de transport, influențând astfel analiza scenariilor. Cele mai uzuale medii utilizate pentru recuperarea căldurii reziduale includ:

—	gazele de ardere de la cuptoarele de topire a sticlei, cuptoarele de ciment, incineratoarele pentru emisiile de fum, cuptoarele și cazanele din aluminiu cu reverberație;

—	gazele de evacuare rezultate din procese de la cuptoarele cu arc electric, cuptoarele de aluminiu cu reverberație și cuptoarele de uscare și de coacere și

—	apa de răcire a cuptoarelor, compresoarelor de aer și motoarelor cu combustie internă.

Aburul apare rar în calitate de căldură reziduală, deoarece este de obicei generat la cerere și evacuat sau condensat în timpul procesului.

Tabelul de mai jos oferă o clasificare orientativă a căldurii și frigului pe baza nivelului de temperatură și enumeră aplicațiile uzuale ale căldurii. El se aplică atât căldurii reziduale, cât și energiei termice utile, indiferent de combustibilul utilizat pentru producerea sa.

Categorie	Mediu	Interval de temperatură ( °C)	Aplicații uzuale
căldură la temperatură înaltă	încălzire directă prin convecție (pe bază de flacără), arc electric, pe bază de ulei etc.	> 500	oțel, ciment, sticlă
căldură la temperatură medie	abur de înaltă presiune	150-500	procese pe bază de abur în industria chimică
căldură la temperatură medie/joasă	abur de presiune medie	100-149	procese pe bază de abur în industriile hârtiei, alimentară, chimică etc.
căldură la temperatură joasă	apă caldă	40-99	încălzirea spațiului, procesele din industria alimentară etc.
răcire	apă	0-temperatură ambiantă	răcirea spațiului, procesele din industria alimentară etc.
refrigerare	agent frigorific	< 0	refrigerare în industriile alimentară, chimică

5. Raportarea căldurii reziduale conform punctului 2 litera (c) din anexa VIII la DEE

RED (3) stabilește o legătură strânsă între eficiență și energia din surse regenerabile și consideră că ambele pot fi luate în considerare pentru obiectivul orientativ al creșterii ponderii anuale a energiei regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii.

RED (4) definește căldura reziduală drept „căldura sau frigul generat în mod inevitabil ca produs secundar în instalații industriale sau de producere a energiei electrice, ori în sectorul terțiar, și care, în lipsa accesului la un sistem de încălzire sau de răcire centralizată, s-ar disipa în aer sau în apă fără a fi utilizat, atunci când a fost sau va fi utilizat un proces de cogenerare sau atunci când nu se poate recurge la cogenerare”.

În scopul raportării ponderii istorice a energiei provenite din căldura sau frigul rezidual (5) în ultimii 5 ani [punctul 2 litera (c)], se poate lua în calcul numai căldura sau frigul rezidual prezent în consumul final de energie din cadrul sistemului de încălzire centralizată și a celui de răcire centralizată.

(1) „Răcirea din surse regenerabile” ar trebui să fie identificată în conformitate cu metodologia comună de calcul a cantității de energie regenerabilă utilizată pentru răcire și răcire centralizată (articolul 35 RED), odată stabilită. Până atunci, ar trebui utilizată o metodologie națională adecvată.

(2) Waste heat from industry for district heating (Căldura reziduală din industrie utilizată pentru încălzirea centralizată) (orientări ale Comisiei).

https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/2fcd5481-ac79-4e8f-9aaa-ed88a38444db

(3) Articolul 23 din RED (integrarea energiei regenerabile în procesele de încălzire și răcire) stabilește obiective orientative și reglementează contabilizarea energiei regenerabile și a căldurii sau frigului rezidual.

(4) Articolul 2 alineatul (9) din RED.

(5) În prezenta anexă, „căldura și frigul rezidual” și „excedentul de căldură și frig” sunt tratate ca sinonime. Căldura reziduală este, în cea mai mare parte, căldura rămasă în urma unui ciclu termodinamic, care ar fi emisă în mediul înconjurător, cu excepția cazului în care este captată și furnizată pentru utilizare ex situ. O parte din acesta poate fi utilizată ex situ în cazul în care se găsește un disipator termic adecvat. Aceasta poate fi furnizată către o rețea termică sau către un alt sit industrial. Partea din căldura și frigul rezidual care este distribuită prin intermediul unui sistem centralizat poate fi raportată în temeiul punctului 2 litera (c) din anexa VIII la DEE.

ANEXA V

ANALIZA ECONOMICĂ ȘI FINANCIARĂ A RAPORTULUI COSTURI-BENEFICII

1. Prezentare generală

ACB reprezintă o abordare analitică esențială pentru a evalua schimbările la nivel de bunăstare care pot fi atribuite unei decizii de investiție. Aceasta presupune evaluarea schimbărilor la nivel de costuri și beneficii între scenariile de referință și cele alternative. Rezultatele trebuie apoi integrate într-un cadru comun pentru a le compara în timp și pentru a ajunge la concluzii cu privire la profitabilitatea lor.

În conformitate cu anexa VIII la DEE, ACB trebuie să includă:

—

o analiză economică – aceasta ține cont de factorii socio-economici și de mediu și acoperă schimbările la nivel de bunăstare pentru societate în ansamblul său (și anume, nivelul prosperității și nivelul de trai), care pot fi legate de bunăstarea personală. Analiza economică a fost, în general, utilizată pentru a sprijini elaborarea de politici și

—	o analiză financiară – aceasta adoptă o perspectivă a investitorului privat, utilizând abordarea convențională a fluxurilor de numerar actualizate pentru a evalua randamentul net.

Efectuarea analizei din ambele perspective face posibilă identificarea domeniilor în care politicile pot elimina discrepanțele dintre nevoia societății și viabilitatea/adecvarea financiară a unei inițiative. Ulterior, factorii de decizie politică pot adopta măsuri de sprijinire sau promovare (de exemplu, prin intermediul obligațiilor, al stimulentelor economice etc.) a unei inițiative și pot elimina mecanismele de sprijin atunci când evaluarea arată că acestea nu sunt justificate din punct de vedere social.

ACB se bazează pe o analiză a fluxului de numerar actualizat, prin care analistul:

—	stabilește scenariile de referință și alternative pentru fiecare limită de sistem energetic;

—	cuantifică și monetizează costurile și beneficiile respective ale acestora (luând în considerare, de asemenea, distribuirea costurilor și a beneficiilor pe parcursul perioadei analizate) și

—	evaluează modificările dintre scenariul de referință și fiecare scenariu alternativ.

Odată ce au fost colectate informații despre costul și beneficiul total, se utilizează criterii de evaluare (în cazul de față, VAN) pentru analiza randamentului în cadrul diferitelor scenarii alternative.

2. Analiza financiară

Analiza financiară ar trebui să ia în considerare:

—	exclusiv intrările și ieșirile de flux de numerar; elementele contabile care nu corespund fluxurilor efective (adică deprecierea, rezervele etc.) nu sunt luate în considerare;

—	prețurile constante (reale) stabilite pentru anul de referință sau prețurile (nominale) actuale, pentru a reduce incertitudinea și complexitatea;

—	indicele prognozat al prețurilor de consum (IPC);

—	TVA-ul pentru costuri și venituri (cu excepția cazului în care acesta poate fi recuperat de către promotorul proiectului) și

—	taxele directe aplicate prețurilor de producție (și anume electricitate, forță de muncă etc.).

Beneficiile care trebuie incluse sunt:

—	veniturile din vânzarea energiei;

—	subvențiile și

—	valorile reziduale.

Costurile ar trebui să includă:

—	costurile de capital ale tehnologiei de încălzire și răcire;

—	costurile de exploatare și întreținere a acesteia și

—	costurile legate de emisiile de CO2.

Rata de actualizare financiară (FDR) este utilizată pentru a reflecta costul de oportunitate al capitalului, adică profitul potențial rezultat din investirea aceluiași capital într-un proiect alternativ. Ca indicator al percepției riscului, aceasta poate varia în funcție de perspectiva factorului de decizie și între tehnologii (a se vedea secțiunea 4).

3. Analiza economică

Analiza economică trebuie să includă cel puțin costurile și beneficiile prevăzute la punctul 8 litera (b) din anexa VIII la DEE, care includ:

—	valoarea producției livrate consumatorului;

—	costurile de investiții în ceea ce privește instalațiile;

—	echipamentele și rețelele energetice asociate;

—	costurile de exploatare variabile și fixe și

—	costurile cu energia.

Potențialul economic este un subset al potențialului tehnic care este rentabil din punct de vedere economic în comparație cu resursele de energie convenționale din perspectiva ofertei. Scenariile alternative sunt elaborate pentru a testa efectele valorificării potențialului diverselor soluții tehnice pentru acoperirea cererii de energie termică. Acele părți ale potențialului care prezintă VAN pozitivă în comparație cu scenariul de referință indică eficiența din punctul de vedere al costurilor și, prin urmare, constituie potențialul economic al acelei tehnologii.

Pentru scenarii alternative cu rezultate similare, ar putea fi folosite reducerea emisiilor de CO2, economiile de energie primară sau alți indicatori-cheie drept criterii suplimentare pentru a sprijini procesul decizional. Odată ce sunt identificate cele mai rentabile soluții la nivelul limitelor de sistem, acestea ar putea fi agregate pentru a determina potențialul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor la nivel național.

Rata de actualizare socială (SDR) utilizată pentru analiza economică reflectă opinia societății cu privire la modul în care beneficiile și costurile viitoare ar trebui valorificate în raport cu cele actuale (a se vedea secțiunea 4).

Deși analiza economică urmărește același traseu ca și analiza financiară, există o serie de diferențe foarte importante; în special, în cadrul analizei financiare:

—	trebuie aplicate corecții fiscale, deoarece avem de-a face în principal cu transferuri între agenții din economie care nu reflectă impactul real asupra bunăstării economice;

—	prețurile de producție (inclusiv cele cu forța de muncă) nu includ taxe directe;

—	subvențiile nu sunt incluse, deoarece reprezintă transferuri între agenți și nu reflectă bunăstarea economică a societății în ansamblul său;

—	transferurile de avere de la contribuabili către întreprinderi și impactul aferent asupra societății și asupra bunăstării reprezintă un cost pentru societate și ar trebui să fie luate în calcul și

—

ar trebui estimate externalitățile și impactul asupra bunăstării sociale (1); principalele externalități de luat în considerare sunt:

—	impactul asupra mediului și sănătății al arderii de combustibili și

—	impactul macroeconomic al investițiilor în sistemul energetic.

4. Ratele de actualizare financiară și socială

Estimarea VAN necesită utilizarea unei „rate de actualizare”, un parametru care reflectă valoarea pentru societate a costurilor și beneficiilor viitoare, comparativ cu cele actuale. Ratele de actualizare sunt folosite pentru a converti costurile și beneficiile viitoare la valoarea lor actuală, permițând comparația în timp.

Se utilizează două rate de actualizare:

—

o rată de actualizare financiară (FDR) – care este utilizată în cadrul analizei financiare pentru a reflecta costul de oportunitate al capitalului, adică profitul potențial care ar fi putut fi obținut prin investirea aceluiași capital într-un proiect alternativ. Aceasta poate varia în funcție de:

—	perspectiva factorului de decizie – diferite părți interesate (de exemplu, industrii, întreprinderi prestatoare de servicii și proprietari de gospodării) pot avea așteptări diferite și costuri de oportunitate diferite în ceea ce privește capitalul disponibil și

—	tehnologie, deoarece aceasta este un indicator al percepției riscului și

—

o rată de actualizare socială (SDR) – care este utilizată în cadrul analizei economice pentru a reflecta opinia societății cu privire la modul în care ar trebui valorificate beneficiile și costurile viitoare în raport cu cele actuale.

Pentru perioada de programare 2014-2020, Comisia (2) sugerează utilizarea a două rate de actualizare socială de referință: de 5 % în țările beneficiare ale politicii de coeziune și de 3 % în celelalte țări. Comisia încurajează, de asemenea, statele membre să furnizeze propriile lor referințe pentru SDR. Statele membre care au propriile valori le pot utiliza pentru ACB; cele care nu au, pot utiliza valorile de referință. Întrucât acestea sunt prevăzute pentru perioada 2014-2020, impactul unei posibile modificări a SDR după 2020 ar putea fi analizat în cadrul analizei de sensibilitate.

(1) Analiza financiară nu ia în considerare aceste aspecte, deoarece nu generează un flux real de numerar pentru investitori.

(2) Ghid privind analiza costuri-beneficii a proiectelor de investiții;

https://ec.europa.eu/inea/sites/inea/files/cba_guide_cohesion_policy.pdf