(1)

Articolele 168 și 169 din Directiva 2006/112/CE instituie dreptul persoanelor impozabile de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută pentru livrările de bunuri și servicii care sunt utilizate în scopul operațiunilor lor impozabile sau în alte scopuri precise. În conformitate cu articolul 26 alineatul (1) litera (a) din respectiva directivă, utilizarea activelor întreprinderii în folosul propriu de către persoanele impozabile sau personalul acestora sau, mai general, în alte scopuri decât cele ale activității întreprinderii este considerată prestare de servicii efectuată cu plată.

(2)

Decizia 2007/884/CE (2) autorizează Regatul Unit să limiteze la 50 % dreptul persoanei care închiriază sau ia în leasing un autovehicul de a deduce TVA-ul în temeiul articolului 168 sau 169 din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește cheltuielile de închiriere sau de leasing al autovehiculului în cazul în care acesta nu este utilizat exclusiv în interes de serviciu. Decizia autorizează totodată Regatul Unit să nu considere drept prestare de servicii efectuată cu plată utilizarea în scop personal a unui autovehicul de serviciu închiriat sau luat în leasing de către o persoană impozabilă. Măsurile respective (denumite în continuare „măsurile de derogare”) scutesc persoanele care au închiriat sau au luat în leasing un autovehicul de serviciu de obligația de a ține evidența kilometrilor parcurși în scop personal cu autovehiculul respectiv și de a declara TVA-ul datorat pentru kilometrii parcurși efectiv în scop personal cu acest autovehicul. Decizia 2007/884/CE expiră la 31 decembrie 2019.

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 2 aprilie 2019, Regatul Unit a solicitat autorizația de a aplica în continuare măsurile de derogare autorizate prin Decizia 2007/884/CE.

(4)

Prin scrisoarea din 29 aprilie 2019, Comisia a informat celelalte state membre, în temeiul articolului 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, cu privire la cererea înaintată de Regatul Unit. Prin scrisoarea din data de 2 mai 2019, Comisia a înștiințat Regatul Unit că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(5)

La 29 martie 2017, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) a transmis notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din TUE, tratatele vor înceta să se aplice în ceea ce privește Regatul Unit de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificare, cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu Regatul Unit, hotărăște în unanimitate să proroge acest termen. După ce a fost de acord cu o primă prelungire la 22 martie 2019 și cu o a doua prelungire la 11 aprilie 2019, Consiliul European a adoptat, la 29 octombrie 2019, Decizia (UE) 2019/1810 (3) prin care a convenit, ca urmare a unei noi solicitări din partea Regatului Unit, să prelungească termenul prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE până la 31 ianuarie 2020.

(6)

În conformitate cu articolul 50 din TUE, Uniunea Europeană a negociat cu Regatul Unit un acord care stabilește condițiile de retragere a acestuia, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea („Acordul de retragere”). La 11 ianuarie 2019, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2019/274 privind semnarea Acordului de retragere (4). În urma unor noi negocieri între negociatorii Uniunii și cei ai Regatului Unit în cursul lunilor septembrie și octombrie 2019, s-a ajuns la un acord cu privire la un text revizuit al Acordului de retragere, care a fost aprobat de Consiliul European la 17 octombrie 2019. La 21 octombrie 2019, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2019/1750 privind semnarea Acordului de retragere revizuit (5). Partea a patra a Acordului de retragere (6) prevede o perioadă de tranziție care începe de la data intrării în vigoare a Acordului de retragere și se încheie la 31 decembrie 2020. În cursul perioadei de tranziție și cu excepția cazului în care în Acordul de retragere se prevede altfel, dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.

(7)

Prezenta decizie încetează, în orice caz, să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia începând cu ziua următoare celei în care tratatele încetează să se aplice Regatului Unit în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE sau, în cazul în care a intrat în vigoare un acord de retragere încheiat cu Regatul Unit în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, începând cu ziua următoare celei în care se încheie perioada de tranziție sau la 31 decembrie 2022, în funcție de care dintre aceste date survine prima.

(8)

Odată cu cererea sa, Regatul Unit a prezentat Comisiei, în conformitate cu articolul 3 al doilea paragraf din Decizia 2007/884/CE, un raport care include o reexaminare a limitării procentuale care se aplică dreptului de deducere a TVA-ului. Informațiile furnizate de Regatul Unit arată că o limitare procentuală de 50 % reprezintă în continuare o reflectare corectă a circumstanțelor reale în ceea ce privește raportul dintre utilizarea în scopuri profesionale și utilizarea în scopuri private a autovehiculelor cărora li se aplică măsurile de derogare. Prelungirea aplicării măsurilor de derogare ar trebui să se limiteze însă la durata necesară pentru evaluarea eficacității măsurilor de derogare și a caracterului adecvat al procentului. Prin urmare, Regatul Unit ar trebui să fie autorizat să continue să aplice măsurile de derogare pentru o perioadă de timp limitată.

(9)

Este necesar să se stabilească un termen pentru solicitarea autorizării oricărei prelungiri suplimentare a aplicării măsurilor de derogare după 2022, dacă este cazul. De asemenea, Regatul Unit ar trebui să prezinte, împreună cu cererea de prelungire respectivă, un raport care să includă o reexaminare a limitării procentuale care se aplică dreptului de deducere a TVA-ului.

(10)

Măsurile de derogare nu vor avea un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(11)

Prin urmare, Decizia 2007/884/CE ar trebui să fie modificată în consecință,