(1)

În temeiul articolului 19 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE, Italia a fost autorizată să aplice, în anumite zone geografice foarte defavorizate, rate reduse ale accizelor pentru motorina și gazul petrolier lichefiat utilizate pentru încălzire. Ultima autorizație a fost acordată până la 31 decembrie 2018 prin Decizia de punere în aplicare 2014/695/UE a Consiliului (2).

(2)

Prin scrisoarea din 31 octombrie 2018, autoritățile italiene au solicitat autorizarea de a aplica, în anumite zone geografice foarte defavorizate, rate reduse de impozitare pentru motorina și GPL utilizate pentru încălzire, prin extinderea practicii aplicate în temeiul Deciziei 2014/695/UE în anumite zone, înainte de expirarea deciziei menționate. Autoritățile italiene au solicitat autorizația pentru perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2024. Autoritățile italiene au furnizat informații și precizări suplimentare la 14 decembrie 2018.

(3)

Italia are un teritoriu foarte diversificat, cu condiții climatice și geografice variabile. Având în vedere particularitățile teritoriului său, Italia a introdus rate reduse de impozitare pentru motorină și GPL, cu scopul de a compensa parțial costurile cu încălzirea disproporționat de ridicate suportate de locuitorii din anumite zone geografice.

(4)

Diferențierea fiscală se bazează pe criterii obiective și urmărește să ofere populației din zonele eligibile condiții comparabile cu cele oferite populației din restul Italiei, prin reducerea costurilor cu încălzirea disproporționat de ridicate, cauzate de condiții climatice nefavorabile sau de dificultăți în a procura combustibil în comparație cu restul teritoriului italian.

(5)

Reducerea ratelor de impozitare se aplică zonelor geografice care îndeplinesc oricare dintre următoarele criterii: (a) condiții climatice foarte nefavorabile pe teritoriul Italiei, și anume localitățile care fac parte din zona F astfel cum este definită în Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993 (3); (b) condiții climatice nefavorabile combinate cu dificultăți în a procura combustibil, și anume localitățile care fac parte din zona E astfel cum este definită în Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993; și (c) izolare geografică combinată cu o aprovizionare dificilă și costisitoare cu combustibil, și anume Sardinia și insulele mici. Ratele reduse de impozitare ar trebui aplicate numai până la finalizarea rețelei de gaze naturale din localitățile în cauză.

(6)

Comisia a examinat măsura solicitată și a estimat că aceasta nu denaturează concurența, nu stânjenește funcționarea pieței interne și nu este considerată incompatibilă cu politicile Uniunii în domeniul mediului, al energiei și al transporturilor. Rata redusă de impozitare pentru motorină și GPL ar rămâne mai ridicată decât nivelurile minime de impozitare din UE stabilite în Directiva 2003/96/CE și ar diminua doar parțial costurile suplimentare cu încălzirea suportate în zonele geografice în cauză.

(7)

Prin urmare, Italia ar trebui să fie autorizată, în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE, să aplice, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare a motorinei și a GPL utilizate pentru încălzire până la 31 decembrie 2024. Conform dispoziției respective, fiecare autorizație acordată în temeiul articolului menționat urmează să fie strict limitată în timp.

(8)

Pentru a se asigura un grad suficient de certitudine în zonele geografice în cauză, autorizația ar trebui acordată pe o perioadă de șase ani. Cu toate acestea, pentru a nu se aduce atingere evoluțiilor viitoare ale cadrului juridic existent, este necesar să se prevadă că, în cazul în care Consiliul, hotărând în temeiul articolului 113 din tratat, introduce un sistem general modificat de impozitare a produselor energetice cu care autorizația de față nu ar fi compatibilă, prezenta decizie ar trebui să expire la data la care devin aplicabile normele privind respectivul sistem modificat.

(9)

Pentru a se asigura aplicarea măsurii fără întrerupere în ceea ce privește autorizația de a aplica rate reduse ale accizelor acordată prin Decizia 2014/695/UE, care a expirat la 31 decembrie 2018, ar fi oportun ca prezenta decizie să se aplice de la 1 ianuarie 2019.

(10)

Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat,