18.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 181/39

(1)

La 26 martie 2018, Comisia a publicat, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, un aviz de deschidere a unei anchete de salvgardare privind importurile a 26 de categorii de produse din oțel (2018/C 111/10) (3). Comisia a decis să deschidă ancheta având în vedere numărul suficient de dovezi potrivit cărora importurile produselor respective ar putea cauza sau ar putea amenința să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor din Uniune în cauză.

(2)

La 28 iunie, Comisia a publicat, de asemenea, un aviz prin care a extins ancheta la două categorii suplimentare de produse (4).

(3)

Informațiile de care dispune Comisia, obținute prin intermediul mecanismului instituit de supraveghere prealabilă a oțelului (5) și al unor surse din industria Uniunii, au demonstrat că o tendință tot mai accentuată a importurilor acestor categorii de produse și condițiile economice și comerciale amenințătoare predominante, inclusiv situația industriei siderurgice din Uniune, justifică o examinare aprofundată.

(4)

În plus, din cauza măsurilor împotriva importurilor de oțel adoptate de Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”) în temeiul secțiunii 232 din Trade Expansion Act din 1962 (denumită în continuare „secțiunea 232”), exista un risc ridicat de creștere suplimentară a importurilor ca urmare a reorientării fluxurilor comerciale.

(5)

Aceste circumstanțe, în contextul supracapacităților persistente la nivel mondial, pot periclita industria siderurgică din Uniune, care este încă vulnerabilă la o creștere iminentă probabilă a importurilor și se află în curs de redresare în urma prejudiciului cauzat de practicile comerciale neloiale, după cum o demonstrează numărul substanțial de măsuri de apărare comercială privind produsele siderurgice, adoptate în ultimii ani în întreaga lume.

(6)

La 11 aprilie 2018, Comisia a emis o „notă la dosar” care conține statistici esențiale privind importurile și indicatorii de prejudiciu disponibili. În legătură cu această „notă la dosar”, Comisia a primit 41 de contribuții din partea unor țări terțe, asociații naționale și companii siderurgice individuale.

(7)

Mai multe părți interesate au afirmat că Comisia nu a dezvăluit la timp și în mod adecvat dovezile pe care s-a bazat deschiderea anchetei de salvgardare. S-a afirmat că, din acest motiv, părțile interesate nu au fost în măsură să își exercite pe deplin drepturile la apărare. Mai precis, mai multe părți interesate au afirmat că „nota la dosar” publicată la 11 aprilie 2018 nu conținea date privind vânzările din Uniune, exporturile realizate de Uniune, consumul din Uniune sau producția totală a Uniunii.

(8)

Contrar acestor afirmații, „nota la dosar” conținea date privind vânzările din Uniune, consumul din Uniune și producția totală a Uniunii. Mai mult, Comisia consideră că, în plus, principalele elemente și dovezi disponibile au fost sintetizate în mod adecvat, atât în avizul de deschidere a anchetei, care a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cât și în notificarea deschiderii anchetei către OMC în temeiul articolului 12 alineatul (1) litera (a) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare.

(9)

Prin urmare, Comisia consideră că și-a îndeplinit obligațiile legale de a proteja în mod adecvat drepturile la apărare ale părților interesate. În orice caz, părțile interesate au încă posibilitatea de a-și exercita drepturile în cursul perioadei de anchetă rămase.

(10)

În vederea obținerii informațiilor necesare pentru efectuarea unei evaluări aprofundate, Comisia a trimis chestionare producătorilor cunoscuți din UE și tuturor producătorilor-exportatori, importatorilor și utilizatorilor produselor care fac obiectul anchetei care au solicitat acest lucru în termenele prevăzute în avizul de deschidere. Părțile respective, precum țările terțe, au fost, de asemenea, invitate să prezinte orice contribuții relevante. Comisia a primit 222 de răspunsuri la chestionare și 74 de contribuții.

(11)

Comisia a deschis ancheta de salvgardare privind 26 de categorii de produse siderurgice importate în UE, iar la 28 iunie a extins sfera acesteia pentru a include 2 categorii suplimentare de produse, prin intermediul unui aviz de modificare a avizului de deschidere (6). Cele 28 de categorii de produse (denumite în continuare „produsul în cauză” sau categoriile de produse în cauză„) sunt toate acoperite de mecanismul de supraveghere prealabilă introdus de Comisie în luna mai 2016. Acestea fac, de asemenea, obiectul măsurilor tarifare adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232. Categoriile de produse în cauză, împreună cu codurile NC la care sunt clasificate în prezent aceste produse, sunt enumerate în anexa I.

(12)

În această evaluare preliminară, Comisia constată că cele 28 de categorii de produse fabricate de producătorii din Uniune (denumite în continuare „produsul similar” sau „categoriile de produse similare”) sunt similare sau direct concurente cu categoriile de produse în cauză. Produsele în cauză, atât cele fabricate în Uniune, cât și cele importate, au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază; au aceleași utilizări, iar informațiile privind prețul și calitatea lor sunt ușor accesibile; de asemenea, aceste produse sunt vândute prin intermediul unor canale comerciale similare sau identice, iar clienții le cumpără sau le pot cumpăra atât de la exportatorii interni, cât și, în mod alternativ, de la exportatorii străini. În consecință, există o concurență puternică între categoriile de produse în cauză și categoriile corespunzătoare de produse fabricate de producătorii din Uniune.

(13)

De asemenea, cu ocazia acestei analize preliminare, Comisia a constatat că există o legătură importantă și o concurență puternică între produsele încadrate în diferite categorii de produse, dar și între produsele aflate în diferite stadii de producție în cadrul anumitor categorii, întrucât unele categorii conțin materia primă principală sau materialul de intrare principal care sunt necesare pentru a fabrica alte produse aparținând altor categorii de produse.

(14)

Această legătură și această concurență din cadrul categoriilor de produse și dintre acestea este ilustrată prin câteva exemple. De exemplu, benzile laminate la cald sunt produse din brame și înfășurate în formă de role sau sunt benzi plate, produse cu ajutorul laminoarelor cuarto. Foile sunt produse prin tăierea benzilor pe lungime. Benzile înguste sunt produse fie direct, fie prin tăierea benzilor laminate la cald. Produsele plate laminate la cald sunt utilizate și la fabricarea de țevi și tuburi pentru industria petrochimică, iar cele laminate la rece sunt utilizate ulterior de producătorii de tuburi sudate. O mare parte din benzile laminate la cald produse sunt prelucrate ulterior pentru a fabrica benzi laminate la rece, care sunt mai subțiri și a căror suprafață prezintă un finisaj superior. O proporție semnificativă a produselor laminate la rece sunt acoperite cu metal, și anume cu staniu sau crom pentru industria conservelor sau cu zinc (7).

(15)

Numeroși producători din Uniune desfășoară activități de producție a celor mai multe dintre produsele menționate anterior. De exemplu, Arcelor Mittal produce foi și benzi laminate la cald și la rece, dar se ocupă și cu acoperirea cu metal a mai multor produse siderurgice și cu producția de plăci. În mod similar, companii precum Voest Alpine și Tata Steel produc atât foi și benzi laminate la cald și la rece, cât și produse siderurgice acoperite, fabricate din produsele respective.

(16)

În plus, având în vedere aceste legături, presiunea concurențială poate fi, prin urmare, ușor transferată de la un produs la altul. De exemplu, dacă se impun măsuri de apărare comercială asupra unui produs, de exemplu, role de oțel, produsul respectiv poate fi transformat ulterior în aceeași țară și exportat sub o altă formă, pentru a se evita măsurile suplimentare, și poate continua să concureze cu produsele interne. De asemenea, nu este exclus ca țările terțe să importe aceste produse la costuri reduse și să le transforme înainte de a le reexporta în Uniune.

(17)

Datorită acestor legături și interconexiuni și dat fiind faptul că, după cum se va explica în continuare, posibila reorientare a fluxurilor comerciale rezultată din aplicarea măsurilor adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232 vizează toate categoriile de produse, pentru că aceste măsuri se aplică orizontal tuturor produselor siderurgice, indiferent de forma, dimensiunea și compoziția lor, analiza în scopul stabilirii măsurilor provizorii a fost efectuată atât la nivel de ansamblu, pentru toate cele 28 de categorii de produse care reprezintă produsul în cauză (și anume, oțelul sub diverse forme), cât și la nivel individual, pentru fiecare categorie de produse (8).

(18)

Majoritatea producătorilor din Uniune sunt membri ai Confederației Europene a Industriilor Fierului și Oțelului („Eurofer”) sau, în măsura în care produc țevi și tuburi, ai Asociației Europene a Producătorilor de Tuburi din Oțel (European Steel Tube Association – „ESTA”). Aceste două asociații industriale reprezintă peste 95 % din producția de oțel a Uniunii. Membrii lor sunt situați în aproape toate statele membre.

(19)

Aceste asociații industriale au informat Comisia, în numele membrilor lor, că sprijină atât deschiderea anchetei de salvgardare, cât și adoptarea de măsuri care să abordeze, de asemenea, reorientarea fluxurilor comerciale rezultată din aplicarea măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232, care perturbă în mod grav piața oțelului, care nu s-a redresat încă pe deplin în urma crizei din acest sector.

(20)

Pe baza informațiilor furnizate de Eurostat, de mecanismul de supraveghere prealabilă a oțelului și de industria Uniunii, Comisia a efectuat o analiză preliminară privind creșterea importurilor de produse în cauză în perioada 2013-2017. De asemenea, Comisia a examinat evoluția importurilor în cursul primului trimestru al anului 2018, pentru a confirma creșterea recentă a importurilor.

(21)

Importurile totale de produse în cauză au evoluat după cum urmează:

(22)

În general, importurile celor 28 de categorii de produse în cauză, luate împreună, au crescut în termeni absoluți cu 62 % în perioada 2013-2017. Creșterea importurilor a fost deosebit de accentuată până în 2016. Ulterior, importurile au continuat să crească și au rămas la un nivel foarte ridicat.

(23)

Importurile marii majorități a categoriilor individuale de produse care fac obiectul anchetei au înregistrat, de asemenea, o creștere în termeni absoluți în ultimii cinci ani. De exemplu, importurile celor mai importante categorii din punctul de vedere al volumului importurilor (categoriile de produse 1, 4 și 7) au crescut cu 45 %, 168 % și, respectiv, 78 %.

(24)

Cu toate acestea, în cazul a 5 categorii de produse, și anume categoriile 10, 11, 19, 24 și 27, nu s-a înregistrat o creștere a importurilor. Prin urmare, Comisia consideră că aceste categorii de produse ar trebui să fie excluse, în această etapă, din domeniul de aplicare al măsurilor provizorii. Cu toate acestea, Comisia își rezervă dreptul de a include cele 5 categorii de produse în domeniul de aplicare al măsurilor definitive și, în acest scop, va continua să monitorizeze importurile înregistrate în cadrul acestor categorii. Evoluția importurilor pentru fiecare categorie de produse este prezentată în anexa II.

(25)

Pe lângă excluderea, în această etapă, a categoriilor de produse susmenționate, Comisia a avut în vedere, de asemenea, excluderea anumitor țări din domeniul de aplicare al măsurilor, în conformitate cu concluziile din considerentul 121. În consecință, Comisia a exclus din restul analizei sale preliminare importurile acestor categorii de produse din țările menționate anterior și a reexaminat evoluția importurilor.

(26)

Pe această bază, importurile de produse vizate de această analiză preliminară au evoluat după cum urmează:

(27)

Importurile au crescut, în termeni absoluți, cu 68 % în perioada 2013-2017, iar cotele de piață au crescut de la 12,1 % la 17,80 %. Creșterea cea mai semnificativă a avut loc în perioada 2013-2016, însă importurile au continuat să crească și au rămas la un nivel ridicat în 2017.

(28)

Tendința de creștere a importurilor a continuat în 2018. Dacă se compară primul trimestru al anului 2018 cu primul trimestru al anului 2017, se constată o creștere totală a importurilor de 10 %. Pentru 9 categorii de produse, creșterea este de peste 20 %, iar pentru una dintre categoriile respective (categoria 13), creșterea este de peste 100 %. În plus, această creștere a avut loc încă mai înainte de intrarea în vigoare a măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232.

(29)

Prin urmare, Comisia concluzionează că a avut loc o creștere bruscă, drastică și semnificativă a importurilor, în termeni absoluți, pentru 23 de categorii de produse. În plus, creșterea importurilor a continuat în primul trimestru al anului 2018 și se preconizează că va deveni încă și mai semnificativă, având în vedere reorientarea preconizată a fluxurilor comerciale ca urmare a aplicării măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232.

(30)

Comisia a stabilit, în analiza sa preliminară, că susmenționata creștere a importurilor de produse siderurgice în Uniune a fost rezultatul unor evoluții neprevăzute cauzate de o serie de factori care creează și agravează dezechilibrele din cadrul comerțului internațional cu produsele în cauză.

(31)

În primul rând, capacitatea nominală de producție a oțelului la nivel mondial a crescut de peste două ori începând din anul 2000, de la un nivel de 1,05 miliarde de tone în 2000, la 2,29 miliarde de tone în 2016 și a rămas la un nivel foarte ridicat în 2017 (2,27 miliarde de tone) (9). În plus, producția reală de oțel la nivel mondial în 2016 (1,6 miliarde de tone) a rămas cu 100 de milioane de tone mai mare decât cererea mondială de oțel (1,5 miliarde de tone). Prin urmare, în ultimii ani, a existat un decalaj major între capacitatea și producția nominală mondială, precum și între producție și cerere, ceea ce a generat o supracapacitate fără precedent pe piața mondială a oțelului, care a persistat în pofida măsurilor adoptate în vederea reducerii acesteia. Mai mult decât atât, în perspectivă, deși producția mondială a crescut în 2017 cu peste 5 % datorită unei redresări economice, în 2018 se va înregistra doar o creștere moderată a cererii de oțel la nivel mondial și se preconizează că ritmul acesteia se va încetini în 2019. S-au constatat semne de redresare în 2017, însă persistă riscuri importante.

(32)

Companiile producătoare de oțel rămân în continuare vulnerabile din punct de vedere financiar întrucât, după cum s-a menționat mai sus, în sectorul siderurgic există dezechilibre structurale persistente. Aceste dezechilibre sunt accentuate de subvenții care denaturează piața și de măsuri de sprijin guvernamental (10). Având în vedere importantele costuri fixe din sectorul siderurgic, numeroși producători de oțel, mai ales cei din țările în care statul denaturează interacțiunea normală a forțelor de piață, au menținut rate ridicate de utilizare a capacității și au inundat piețele țărilor terțe cu produsele lor la prețuri scăzute, atunci când acestea nu au putut fi absorbite de consumul intern. Acest lucru a dus la creșterea importurilor în UE și la scăderea prețurilor la nivel mondial. În 2017, potrivit unei comparații a prețurilor medii pentru fiecare categorie de produse, prețurile de import au determinat, în general, o subcotare a prețurilor industriei din Uniune. Această comparație a prețurilor medii nu reflectă neapărat toate specificitățile care pot avea un impact asupra comparabilității, dar oferă totuși o bună indicație cu privire la nivelul general al prețurilor de import în raport cu prețurile practicate în Uniune. Subcotarea a fost stabilită pentru 17 categorii de produse, fiind cuprinsă în intervalul 1,2 %-23 %.

(33)

În al doilea rând, efectul menționat anterior a fost exacerbat de utilizarea unor practici comerciale restrictive pe piețele unor țări terțe. Începând cu 2014-2015, ca reacție la producția excedentară de oțel menționată anterior și la practicile cu efect de denaturare a pieței, mai multe țări au început să recurgă într-o mai mare măsură la politica comercială și la instrumente de apărare comercială în sectorul siderurgic, pentru a-și proteja producătorii naționali. Mexic, Africa de Sud, India și Turcia au aplicat creșteri ale tarifelor de import cuprinse între 2,5 % și 40 % pentru o serie de produse siderurgice, inclusiv: oțelul laminat la cald și la rece, produsele plate din oțel, precum benzile și vergelele de armătură. Aceste produse au fost, de regulă, importate în cantități tot mai mari în perioada de anchetă. În plus, țările terțe au continuat, pe tot parcursul anului 2017, să impună măsuri comerciale restrictive: unele țări au introdus prețuri minime de import (India), unele au impus standarde naționale obligatorii pentru oțel (Indonezia), iar altele au impus cerințe privind conținutul local, inclusiv în cadrul achizițiilor publice (SUA).

(34)

În plus, recursul la instrumente de apărare comercială a crescut constant. Potrivit statisticilor OMC, în timp ce în perioada 2011-2013 au fost deschise, în medie, aproximativ 77 de anchete pe an în legătură cu sectorul siderurgic, în perioada 2015-2016 această medie a crescut la 117. În februarie 2018, SUA aplica 169 de taxe antidumping și compensatorii privind produsele siderurgice și efectua 25 de anchete care ar putea duce la impunerea unor restricții încă și mai mari asupra importurilor de oțel în SUA (11). Întrucât SUA este una dinte cele mai mari țări importatoare de oțel din lume, reprezentând aproximativ 13,1 % din importurile mondiale de oțel (în 2016), impactul unui număr atât de mare de instrumente de apărare comercială a fost resimțit puternic la nivel mondial.

(35)

În al treilea rând, în contextul supracapacității predominante persistente la nivel mondial, măsurile ilegale și restrictive adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232, dat fiind nivelul și domeniul lor de aplicare, pot cauza reorientarea substanțială a fluxurilor comerciale ale produselor siderurgice către Uniune. SUA au calculat că impunerea unui tarif unic pentru toate produsele în temeiul măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232, fără a exclude aproape nicio țară, ar trebui să ducă la scăderea importurilor cu aproximativ 13 milioane de tone, ceea ce corespunde unui procent de 7 % din consumul din Uniune (12). Piața Uniunii este în general foarte atractivă pentru produsele siderurgice, din punctul de vedere atât al cererii, cât și al prețurilor. Unii dinte principalii exportatori către SUA sunt, de asemenea, furnizori tradiționali de oțel ai Uniunii și fără îndoială că aceste țări, dar și altele, ale căror exporturi și a căror producție vor fi afectate e măsurile impuse de SUA și de cascada previzibilă a reorientării fluxurilor comerciale, își vor redirecționa exporturile către Uniune. Chiar și o reorientare parțială a fluxurilor comerciale menționate anterior către Uniune va duce inevitabil la o nouă scădere și la o nouă subcotare a prețurilor de pe piața UE, ceea ce va determina scăderea prețurilor la niveluri comparabile cu cele din 2016, cu consecințe negative semnificative asupra rentabilității industriei siderurgice a Uniunii. În final, ar trebui remarcat că creșterea suplimentară a importurilor, care este susceptibilă de a deteriora în continuare situația economică a industriei siderurgice din Uniune, ar putea fi determinată, în special, de țările care nu fac în prezent obiectul unor măsuri antidumping/compensatorii.

(36)

Prin urmare, evoluțiile neprevăzute menționate anterior au dus și vor duce în continuare la o creștere evidentă a importurilor de oțel în Uniune.

(37)

Pentru a formula concluziile analizei sale preliminare cu privire la existența unor dovezi privind un prejudiciu grav sau o amenințare cu producerea unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii în ceea ce privește produsul în cauză care face obiectul evaluării, Comisia, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2015/478 și cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2015/755, a examinat tendințele în materie de consum, producție, utilizare a capacității, vânzări, cote de piață, prețuri, rentabilitate, stocuri, rentabilitate a capitalului angajat (ROCE), flux de lichidități și locuri de muncă pentru produsul în cauză, pentru perioada 2013-2017 (în așteptarea colectării datelor pentru 2018).

(38)

Această analiză a fost efectuată atât la nivel de ansamblu, cât și la nivel individual pentru cele 23 de categorii de produse care au înregistrat o creștere a volumelor de import (denumite în continuare „produse/categorii de produse care fac obiectul evaluării”). După cum se explică în secțiunea II de mai sus, Comisia consideră că o astfel de analiză globală și cuprinzătoare este adecvată în cadrul prezentei anchete, având în vedere legăturile, interconexiunile și nivelul concurenței dintre diferitele produse, din punctul de vedere al cererii și ofertei.

(39)

În ceea ce privește situația de ansamblu, consumul din Uniune, vânzările producătorilor din Uniune și cota de piață corespunzătoare au evoluat după cum urmează:

(40)

Consumul de produse care fac obiectul evaluării a crescut constant în fiecare an în perioada 2013-2017 și cu 15 % în ansamblu. Vânzările producătorilor din Uniune au crescut la rândul lor, dar într-o mai mică măsură decât consumul din Uniune, și anume cu doar 7 %. Prin urmare, producătorii din Uniune nu au putut beneficia de pe urma creșterii cererii din Uniune și au pierdut cote de piață, care au scăzut de la 86,8 % la 80,9 %. Ar trebui reamintit faptul că, în aceeași perioadă, importurile au crescut cu 68 %.

(41)

Potrivit răspunsurilor la chestionare primite din partea producătorilor din Uniune, producția și capacitatea de producție au evoluat după cum urmează:

(42)

Capacitatea de producție a crescut cu 3 % în perioada 2013-2017, dar mai puțin decât nivelul producției, care a crescut cu 9 %. Ca urmare, rata de utilizare a capacității a crescut de la 72 % la 76 %.

(43)

Stocurile deținute de societățile cooperante au crescut, în ansamblu, cu 20 % în perioada 2013-2017.

(44)

Prețurile de vânzare din Uniune, rentabilitatea și fluxurile de numerar ale producătorilor din Uniune au evoluat după cum urmează:

(45)

În perioada 2013-2016, a avut loc o scădere semnificativă a prețurilor de pe piața Uniunii: prețurile de vânzare unitare au scăzut cu 15 %. Ar trebui reamintit faptul că și importurile au crescut semnificativ în această perioadă. Prețul de vânzare unitar mediu s-a redresat însă în 2017, atingând un nivel comparabil celui din 2013. Rentabilitatea globală a rămas la un nivel foarte scăzut în perioada 2013-2016. În pofida unei scăderi semnificative a prețurilor, industria Uniunii a putut totuși să își reducă costurile de producție în 2016, în așa măsură încât a reușit să realizeze un nivel scăzut de profit (2,2 %). Situația s-a redresat temporar în 2017. Prețurile de vânzare au crescut cu aproape 20 % în perioada 2016-2017, atingând nivelul din 2013. Industria Uniunii a realizat un nivel de profit de 6,2 %, având în vedere faptul că, deși costurile de producție (materii prime), au fost în creștere, ele au rămas mai scăzute decât în 2013. Poziția globală a industriei Uniunii în ceea ce privește fluxurile de numerar a crescut cu aproximativ 60 %.

(46)

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, în decursul celor 5 ani, producătorii din Uniune ai categoriilor de produse care fac obiectul evaluării au pierdut aproape 10 000 de locuri de muncă.

(47)

Pe lângă analiza de ansamblu a situației globale a produsului în cauză, care constituie, din punctul de vedere al Comisiei, abordarea adecvată pentru evaluarea necesității de a adopta măsuri de salvgardare în cadrul prezentei anchete, Comisia a evaluat situația și la nivelul categoriilor individuale de produse, pentru a confirma tendințele menționate anterior la un nivel dezagregat.

(48)

În ceea ce privește categoriile individuale de produse, situația este mai contrastantă, dar indică, în general, aceleași tendințe. Indicatorii economici sunt prezentați în mod individual și pe categorii de produse în anexa III.

(49)

Consumul din Uniune a crescut în ultimii cinci ani pentru toate categoriile de produse, cu excepția a două dintre ele. În timp ce această creștere a rămas modestă în cazul anumitor produse individuale, valoarea minimă fiind de 2 %, ea a fost mult mai accentuată în cazul altor produse, valoarea maximă fiind de 169 %.

(50)

Volumele de vânzări au fost, în general, stabile în perioada 2013-2017 sau, în unele cazuri, au crescut ușor, dar, cu excepția a trei categorii de produse, nu au crescut la fel de mult ca și consumul din UE. Ca urmare, în cursul celor cinci ani, s-a înregistrat o scădere a cotelor de piață pentru toate produsele, cu excepția a trei dintre ele.

(51)

Nivelurile de producție au crescut, în general, pentru 18 din cele 23 de produse individuale, la fel ca ratele de utilizare a capacității.

(52)

În ceea ce privește prețurile, s-a înregistrat o scădere semnificativă a prețurilor pentru fiecare produs (cu excepția unui singur produs, care a făcut obiectul taxelor antidumping sub forma unui preț minim la import) în perioada 2013-2016. Prețurile s-au redresat în 2017, având în vedere o redresare generală a pieței oțelului, dar și ca urmare a diverselor măsuri de apărare comercială adoptate împotriva practicilor neloiale de stabilire a prețurilor și a importurilor subvenționate. În cazul a 16 produse, nivelul prețurilor a rămas mai scăzut în 2017 decât în 2013. Ar trebui remarcat faptul că, în toți anii și pentru toate categoriile de produse, nivelurile prețului mediu la import au fost aproape sistematic mai scăzute decât prețurile Uniunii.

(53)

În ceea ce privește profitul, toate categoriile de produse au fost vândute în pierdere sau cu un profit foarte redus până în 2016. Numai în cazul a 7 produse s-a putut înregistra o redresare până la un nivel de profit mai mare de 6 % în 2017. Aceste produse sunt importante din punctul de vedere al volumului producției din UE, iar 6 dintre ele fac în prezent obiectul unor măsuri antidumping sau compensatorii (recente). De remarcat că aceste măsuri vizează numai unele țări de origine. În cazul tuturor celorlalte produse, vânzările s-au realizat în pierdere (3 produse) sau doar foarte aproape de pragul de rentabilitate (13 produse). Se consideră că un nivel al profitului mai mic de 6 % nu este suficient pentru a acoperi investițiile necesare pentru susținerea activității, având în vedere faptul că, în majoritatea anchetelor recente, Comisia a utilizat un nivel de profit de aproximativ 8 % ca nivel de profit suficient în acest sector pentru a acoperi investițiile. În ceea ce privește fluxurile de numerar, pentru jumătate dintre produse, fluxurile de numerar s-au deteriorat în perioada 2013-2017, iar pentru 6 produse, fluxurile de numerar au fost chiar negative în 2017. Rentabilitatea capitalului angajat (ROCE) a rămas scăzută în perioada 2013-2016, dar s-a ameliorat ulterior pentru marea majoritate a categoriilor de produse, deși pentru 5 dintre acestea ROCE a rămas negativă în 2017.

(54)

În ceea ce privește stocurile, acestea au crescut în cazul a 17 categorii de produse. Stocurile au scăzut numai în cazul a 5 categorii de produse, iar pentru o categorie de produse au rămas la același nivel în decursul perioadei examinate.

(55)

Analiza prezentată mai sus confirmă faptul că situația industriei siderurgice din Uniune s-a deteriorat semnificativ în perioada 2013-2016. Această deteriorare s-a materializat printr-o scădere a cotelor de piață și printr-o scădere semnificativă a prețurilor, ceea ce nu a permis industriei să beneficieze de costurile mai scăzute ale materiilor prime. Aceste tendințe s-au constatat atât la nivel de ansamblu, cât și la nivelul produselor individuale. Situația s-a redresat parțial în 2017. În timp ce multe categorii de produse se situează încă sub nivelul unui profit durabil, situația s-a ameliorat pentru unele dintre acestea, cel mai probabil ca urmare a impunerii recente a unor măsuri antidumping și antisubvenții. Prin urmare, atât la nivel de ansamblu, cât și la nivelul categoriilor individuale de produse, se consideră că industria Uniunii se află încă într-o situație fragilă și rămâne vulnerabilă la o creștere suplimentară a importurilor, în special dacă importurile din țările care fac obiectul unor măsuri de apărare comercială vor fi înlocuite cu alte importuri, reorientate dinspre piața SUA ca urmare a măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232.

(56)

De exemplu, acesta este, în general, cazul categoriilor de produse 1, 2 și 4, care sunt importante din punctul de vedere al cererii din Uniune, dar și pentru că aceste categorii de produse (în special categoriile 1 și 2) sunt utilizate ca materii prime pentru a produce alte produse siderurgice. Pentru categoriile de produse 1, 2 și 4, situația financiară a fost negativă în 2016, dar a devenit pozitivă în 2017, ca urmare a impunerii unor măsuri antidumping și antisubvenții împotriva mai multor țări, printre care China și Rusia. Importurile din aceste țări au fost însă înlocuite recent și parțial cu importuri din India, Coreea și Turcia, ultimele două țări fiind, de asemenea, furnizori importanți ai SUA. În primul trimestru al anului 2018, și anume înainte de impunerea măsurilor în SUA, importurile în Uniune crescuseră deja pentru categoria de produse 1 comparativ cu primul trimestru al anului 2017, creștere care se datorează, în principal, importurilor din Turcia.

(57)

Este probabil ca o creștere suplimentară a importurilor de oțel în Uniune să împiedice industria Uniunii, care nu s-a redresat încă pe deplin, să beneficieze de pe urma efectului pozitiv al recentelor măsuri de apărare comercială.

(58)

În comunicarea sa din martie 2016 privind siderurgia (13), Comisia a concluzionat că industria siderurgică din Uniune se confruntă cu o serie de provocări grave, generate de supracapacitatea existentă la nivel mondial, de o creștere dramatică a exporturilor la nivel mondial și de un val fără precedent de practici comerciale neloiale.

(59)

În paralel, pentru a repara prejudiciul cauzat de importurile neloiale, Uniunea a impus o serie de măsuri antidumping și antisubvenții împotriva importurilor de produse siderurgice. În prezent există, în total, nu mai puțin de 19 măsuri antidumping și antisubvenții împotriva importurilor neloiale de 14 categorii de produse care fac obiectul anchetei, provenind din diverse țări. În cursul perioadei examinate, și anume 2013-2017, 13 anchete noi au stabilit că industria siderurgică a UE a suferit un prejudiciu important (sau, într-un caz, a fost amenințată cu producerea unui prejudiciu important) cauzat de practicile comerciale neloiale.

(60)

După cum s-a remarcat în considerentul 55, industria Uniunii este încă într-o situație fragilă și rămâne vulnerabilă la o creștere suplimentară a importurilor. Decizia recentă a SUA de a nu exclude exporturile din UE din domeniul de aplicare al măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232 va reduce probabil capacitatea producătorilor din Uniune de a-și exporta produsele în SUA și le va face situația și mai vulnerabilă.

(61)

Importurile de oțel au crescut semnificativ, rămânând la niveluri ridicate în 2017. Creșterea suplimentară a importurilor în 2018, în special a celor provenind din țările sau de la exportatorii care nu fac obiectul unor măsuri de apărare comercială, este susceptibilă de a împiedica industria să se redreseze pe deplin și să beneficieze de pe urma acestor măsuri. Industria siderurgică din Uniune este considerată a fi încă vulnerabilă la creșteri suplimentare ale importurilor.

(62)

În absența unor măsuri de salvgardare provizorii, situația poate să evolueze, transformându-se într-un prejudiciu important real într-un viitor apropiat.

(63)

În acest context, în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478 și al articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/755, Comisia a examinat rata de creștere a exporturilor către Uniune și probabilitatea de a utiliza capacitatea disponibilă pentru a exporta în Uniune.

(64)

În primul rând, după cum s-a concluzionat mai sus, importurile în Uniune au crescut substanțial în perioada 2013-2017, și anume cu 68 % per ansamblu. În timp ce creșterea a fost deosebit de accentuată până în 2016, importurile au continuat să crească în perioada ulterioară, însă într-un ritm mai lent. După cum s-a evidențiat în considerentele 37 și 82 cu privire la circumstanțele critice, importurile au crescut din nou semnificativ, cu aproape 10 %, în primul trimestru al anului 2018. Rata de creștere a importurilor este, prin urmare, semnificativă.

(65)

În al doilea rând, în contextul supracapacității globale existente în diverse țări, se preconizează că măsurile restrictive adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232, dat fiind nivelul și domeniul lor de aplicare, vor cauza reorientarea fluxurilor comerciale ale produselor siderurgice către Uniune.

(66)

SUA și-au anunțat intenția de a-și scădea importurile cu aproximativ 13 milioane de tone și, ca urmare, au impus, în martie 2018, o taxă suplimentară la import de 25 % asupra importurilor masive de produse siderurgice. Volumul de oțel care nu va mai fi exportat în SUA va fi reorientat inevitabil către alte țări terțe.

(67)

Unii dintre principalii exportatori în SUA sunt, de asemenea, furnizori tradiționali de oțel pentru Uniune. Este mai mult decât probabil că aceste țări, dar și altele, vor dori în mare măsură să își redirecționeze exporturile către Uniune. Piața Uniunii este, în general, atractivă pentru produsele siderurgice, din punctul de vedere atât al cererii, cât și al prețurilor. De fapt, UE este, după China, dar înaintea SUA, una dintre principalele piețe ale oțelului unde s-a înregistrat o creștere a cererii în ultimii ani și o redresare a prețurilor.

(68)

În acest context, o creștere semnificativă a ofertei pe piața Uniunii, cauzată de un influx de importuri, va avea ca rezultat o presiune descendentă generală asupra prețurilor, ceea ce va determina atingerea unor niveluri de prețuri comparabile cu cele din 2016, cu consecințe negative semnificative asupra rentabilității industriei siderurgice a Uniunii.

(69)

În aceste circumstanțe și având în vedere cele de mai sus, concluzia anchetei preliminare este că, deși industria siderurgică a Uniunii s-a redresat parțial în privința anumitor categorii de produse în 2017, mai ales datorită măsurilor de apărare comercială, în ceea ce privește marea majoritate a categoriilor de produse care fac obiectul evaluării, situația financiară este încă sub nivelurile durabile, ceea ce face ca industria Uniunii să rămână vulnerabilă la o nouă creștere a importurilor. În consecință, Comisia concluzionează că industria siderurgică a Uniunii este într-o situație de amenințare cu producerea unui prejudiciu grav în cazul celor 23 de categorii de produse care fac obiectul evaluării.

(70)

Comisia a efectuat o analiză preliminară, concluzionând că există o legătură de cauzalitate între creșterea importurilor de produse care fac obiectul evaluării, pe de o parte, și o amenințare cu producerea unui prejudiciu grav, pe de altă parte, bazându-se pe următoarele elemente:

(71)

În primul rând, se reamintește faptul că produsele fabricate de producătorii din Uniune sunt similare sau direct concurente cu produsele în cauză. Ele au aceleași caracteristici de bază, aceleași utilizări, sunt vândute prin intermediul unor canale de vânzare similare sau identice și concurează puternic la nivelul prețurilor.

(72)

După cum s-a explicat în secțiunile IV și VI, producătorii din Uniune au avut de suferit din cauza pierderii cotelor de piață și din cauza presiunii semnificative asupra prețurilor, ceea ce a dus la realizarea unui nivel de profit negativ sau nedurabil. În cazul unora dintre produse, chiar dacă producătorii s-au redresat, producerea unui prejudiciu grav pare a fi iminentă.

(73)

În perioada 2013-2017, importurile de produs în cauză au crescut semnificativ și au determinat scăderea cotelor de piață ale Uniunii pe baza unor niveluri de preț mai scăzute decât cele practicate de producătorii din UE. Într-adevăr, cota de piață a importurilor a crescut, în general, de la 12,2 % la 17,6 %, iar prețurile de import au rămas aproape sistematic mai scăzute decât prețurile de vânzare din Uniune pentru fiecare produs individual.

(74)

Legătura de cauzalitate dintre creșterea importurilor și situația producătorilor din Uniune a fost accentuată în special în perioada 2013-2016, când importurile la prețuri scăzute au atins punctul culminant (+ 62 %), iar prețurile practicate de producătorii din UE au scăzut cu 15 %. În ceea ce privește categoria 13, scăderea prețurilor a atins chiar 20 %, în timp ce, în ceea ce privește categoriile 1 și 3, aceasta a ajuns la 19 % și, respectiv, 18 %. Ca urmare, producătorii din Uniune de produse similare s-au aflat în situația de a vinde fie în pierdere, fie doar foarte aproape de pragul de rentabilitate. În 2017, importurile au rămas la un nivel ridicat și au continuat să subcoteze prețurile, în pofida unei creșteri generale a prețurilor. Prețurile din UE s-au redresat, însă nu suficient, în cazul mai multor produse care au continuat să fie vândute în pierdere sau cu profit redus.

(75)

Chiar dacă profitul s-a redresat în cazul unor categorii de produse, situația acestora rămâne vulnerabilă. Într-adevăr, pe baza evoluțiilor din anii precedenți, aceste categorii de produse sunt deosebit de sensibile la presiunile exercitate asupra prețurilor și orice creștere suplimentară a importurilor la prețuri scăzute ar avea un impact negativ semnificativ asupra situației lor.

(76)

În acest context, se consideră că măsurile restrictive adoptate de SUA în temeiul secțiunii 232 din Trade Expansion Act, dat fiind nivelul și domeniul lor de aplicare, sunt susceptibile de a cauza un prejudiciu grav iminent producătorilor din Uniune.

(77)

Prin urmare, Comisia concluzionează cu titlu provizoriu că, în ceea ce privește cele 23 de categorii de produse care fac obiectul evaluării, există o legătură de cauzalitate între creșterea importurilor, presiunea asupra prețurilor pieței oțelului din Uniune și amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav, cu care se confruntă producătorii din Uniune.

(78)

Pentru a se asigura că prejudiciul grav nu este imputabil altor factori decât creșterea importurilor, Comisia a efectuat o analiză preliminară pentru a determina dacă este sau nu posibil ca ceilalți factori să fi contribuit la prejudiciul grav care a afectat producătorii din Uniune.

(79)

S-a constatat că supracapacitatea existentă la nivel mondial a jucat un rol, în sensul că a favorizat importurile la prețuri scăzute în Uniune. Consumul produselor siderurgice în cauză a crescut și, prin urmare, nu a putut slăbi legătura de cauzalitate.

(80)

De asemenea, Comisia a examinat dacă prejudiciul grav s-a datorat importurilor de produse în cauză din statele membre ale Spațiului Economic European (SEE). Ca urmare a Acordului SEE dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și statele membre ale SEE (Norvegia, Islanda și Liechtenstein), pe de altă parte, Uniunea a stabilit o integrare economică strânsă cu piețele țărilor SEE, precum și cu industriile care produc produsele în cauză. Industria de pe piețele respective este matură și saturată, fapt pentru care se consideră că excluderea produselor originare din statele membre ale SEE de la aplicarea măsurilor de salvgardare va avea un impact nesemnificativ (sau niciun impact) asupra nivelurilor importurilor produselor respective. În timp ce importurile din aceste țări au contribuit într-adevăr la o creștere a importurilor de anumite produse în cauză (importurile globale din aceste țări indică o creștere cu aproximativ 9 %), ponderea acestor importuri în totalul importurilor este limitată (ponderea importurilor din SEE este de aproximativ 1,5 %, cu o cotă de piață corespunzătoare de 0,3 % în total). În plus, statele membre ale SEE sunt, în mod tradițional, furnizori minori ai produsului în cauză către SUA, ceea ce înseamnă că, potrivit analizei preliminare, și riscul de reorientare a fluxurilor comerciale este limitat. Prin urmare, ținând seama de cantitățile minore furnizate în mod tradițional Statelor Unite ale Americii, de maturitatea industriei de pe piețele SEE și de riscul aferent limitat de reorientare a fluxurilor comerciale care ar putea rezulta din aceasta, Comisia consideră că importurile de produse în cauză din statele membre ale SEE nu ar fi putut contribui decât într-o foarte mică măsură sau deloc la amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav.

(81)

Prin urmare, Comisia nu a identificat alți factori care ar putea slăbi legătura de cauzalitate dintre creșterea importurilor și prejudiciul grav pentru producătorii din Uniune. Cu toate acestea, o examinare mai detaliată a tuturor celorlalți factori care au contribuit sau ar fi putut contribui la prejudiciu va fi efectuată în perioada rămasă până la finalul anchetei.

(82)

După cum s-a arătat mai sus, producătorii de oțel din Uniune se află, per ansamblu, într-o situație de amenințare cu producerea unui prejudiciu, și este evident că producerea unui prejudiciu grav este iminentă. Pentru unele categorii individuale de produse, se observă deja simptome ale producerii unui prejudiciu grav. O creștere suplimentară a importurilor va avea probabil efecte negative semnificative asupra situației economice a industriei în general.

(83)

Comisia a examinat dacă există sau nu circumstanțe critice în care întârzierile ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de remediat. În special, s-a examinat dacă importurile au continuat sau nu să scadă în perioada cea mai recentă.

(84)

Potrivit unei comparații între importurile de produse siderurgice din primul trimestru al anului 2018 și cele din primul trimestru al anului 2017, se pare că importurile au crescut cu 26 % pentru 18 dintre cele 23 de categorii de produse. Această creștere a importurilor este mult mai importantă decât cea din perioada 2016-2017, care a fost de aproximativ 2 %.

(85)

Tarifele de 25 % impuse în temeiul secțiunii 232 asupra produselor siderurgice au fost introduse la data de 23 martie 2018. În acest stadiu, este imposibil să se evalueze efectul deplin al măsurilor adoptate de SUA din punctul de vedere al reorientării fluxurilor comerciale. Cu toate acestea, creșterea importurilor în Uniune în primul trimestru al anului 2018 a putut fi considerată drept o anticipare a efectelor măsurilor respective și, prin urmare, reprezintă un bun indicator al posibilei evoluții viitoare a importurilor în Uniune după impunerea măsurilor de către SUA.

(86)

La 30 mai 2018, SUA au decis, de asemenea, că măsurile adoptate în temeiul secțiunii 232 ar trebui aplicate și Uniunii, Mexicului și Canadei. Comisia consideră că este vorba despre un alt element critic, întrucât acest lucru nu numai că ar restricționa exporturile din Uniune, ci ar spori, de asemenea, riscul de reorientare a fluxurilor comerciale din celelalte două țări mari producătoare de oțel.

(87)

Având în vedere situația vulnerabilă a industriei și cea mai recentă creștere a importurilor, o producție excedentară de produse siderurgice pe piața Uniunii și presiunea aferentă asupra prețurilor vor avea fără îndoială consecințe grave asupra situației producătorilor din Uniune.

(88)

Prin urmare, Comisia consideră că, având în vedere riscul real de reorientare a fluxurilor comerciale și restricționarea suplimentară a importurilor în SUA din țările mari producătoare de oțel, există circumstanțe critice în care orice întârziere în adoptarea de măsuri provizorii de salvgardare ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de remediat. Prin urmare, Comisia concluzionează că ar trebui adoptate fără întârziere măsuri de salvgardare provizorii.

(89)

În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) 2015/478, s-a examinat dacă, în pofida constatării provizorii a unei amenințări cu producerea unui prejudiciu grav, există motive imperioase pentru a se concluziona că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsuri provizorii în acest caz particular. Analiza interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor intereselor implicate, inclusiv cele ale producătorilor, importatorilor și utilizatorilor din Uniune.

(90)

Industria Uniunii este formată din aproximativ 40 de producători, cu sediul în diferite state membre ale Uniunii, având peste 180 000 de angajați direct implicați în producția celor 25 de produse în cauză în perioada 2013-2017. S-a stabilit că industria Uniunii se confruntă cu o amenințare de producere a unui prejudiciu grav, cauzat de creșterea importurilor. Se reamintește că industria Uniunii nu a beneficiat de pe urma creșterii consumului și că situația economică a industriei Uniunii rămâne fragilă și vulnerabilă la o creștere suplimentară a importurilor. Importanța strategică a industriei siderurgice a fost recunoscută de multă vreme (14). Este în interesul Uniunii să aibă o industrie siderurgică sănătoasă și competitivă. Este evident că, dacă nu se ia nicio măsură, atât prețurile, cât și cota de piață a producătorilor din Uniune vor scădea și mai mult, ceea ce va duce la scăderea producției, la creșterea pierderilor financiare și la disponibilizări, atât în industria siderurgică, cât și în industriile conexe. Impunerea de măsuri de salvgardare provizorii va remedia temporar prejudiciul grav și va facilita ajustarea industriei Uniunii.

(91)

În general, utilizatorii și importatorii caută cel mai mic preț posibil pentru oțel și este evident că, în absența măsurilor, prețurile ar fi mai scăzute. Cu toate acestea, este și în interesul lor ca industria siderurgică a Uniunii să fie competitivă și viabilă, capabilă să răspundă necesităților lor viitoare.

(92)

În acest context, mai multe părți interesate participante la anchetă au susținut că impunerea de măsuri de salvgardare provizorii nu ar fi în interesul Uniunii. Aceste părți afirmă că măsurile ar duce aproape sigur la un deficit în materie de aprovizionare și, prin urmare, i-ar conferi industriei de profil din Uniune o poziție de negociere mai puternică pentru a exercita presiune asupra prețurilor. Părțile respective au susținut, de asemenea, că sursele de aprovizionare sunt deja limitate de impunerea de măsuri antidumping și antisubvenții și că produsele care nu sunt disponibile la producătorii din Uniune sau care nu sunt disponibile în cantități suficiente sau cu specificațiile tehnice adecvate trebuie excluse de la aplicarea măsurilor de salvgardare.

(93)

Pentru a crea echilibrul adecvat între diversele interese legitime și întrucât amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav este legată în principal, în acest caz, de existența unei reorientări a fluxurilor comerciale, Comisia consideră că forma măsurilor de salvgardare ar trebui să păstreze nivelurile istorice ale importurilor și că numai importurile care depășesc aceste niveluri ar trebui să facă obiectul măsurilor respective. În această privință, un sistem de contingente tarifare, în cadrul căruia nu se pune niciun obstacol în calea fluxurilor comerciale tradiționale, garantează că măsurile de salvgardare sunt în conformitate cu interesul Uniunii. Această formă a măsurilor ar preveni efectele negative ale reorientării fluxurilor comerciale pentru industria Uniunii, menținând totodată sursele de aprovizionare comerciale tradiționale și concurența efectivă pe piața oțelului.

(94)

În aceste circumstanțe, Comisia consideră că riscul ca măsurile adoptate să provoace un deficit în materie de aprovizionare sau o creștere a prețurilor este nesemnificativ. În mod similar, afirmația că anumite categorii specifice de produse trebuie excluse de la aplicarea măsurilor de salvgardare întrucât nu sunt disponibile la producătorii din Uniune sau nu sunt disponibile în cantități suficiente sau cu specificațiile tehnice adecvate ar trebui respinsă, deoarece vor fi garantate fluxurile comerciale tradiționale.

(95)

Prin urmare, în ceea ce privește echilibrul, Comisia concluzionează că, în interesul Uniunii, este necesar să se adopte măsuri de salvgardare provizorii sub forma specifică a unei creșteri a tarifelor, care vor fi aplicate în cazul depășirii fluxurilor comerciale tradiționale, în funcție de categoria de produse.

(96)

În urma analizei preliminare, s-a concluzionat că industria siderurgică a Uniunii este într-o situație de amenințare cu producerea unui prejudiciu grav în cazul a 23 de categorii de produse care fac obiectul evaluării și că această situație este susceptibilă de a se transforma într-un prejudiciu grav real în viitorul apropiat. Având în vedere circumstanțele critice, se consideră că ar trebui adoptate măsuri de salvgardare provizorii pentru a preveni producerea unui prejudiciu pentru industria siderurgică a Uniunii care ar fi dificil de remediat, înainte de încheierea actualei anchete.

(97)

Pentru alegerea formei adecvate a măsurilor, Comisia a analizat următoarele trei elemente: În primul rând, un prejudiciu grav pentru industria siderurgică globală a Uniunii este susceptibil de a se produce din cauza reorientării exporturilor de oțel dinspre SUA către UE, drept consecință a măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232. În al doilea rând, se consideră că deschiderea pieței Uniunii și fluxul tradițional al importurilor ar trebui menținute. Într-adevăr, se consideră, în mod esențial, că importurile care depășesc aceste fluxuri comerciale tradiționale sunt cele care reprezintă principala amenințare pentru situația industriei Uniunii. În final, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478 și cu obligațiile internaționale ale Uniunii, în special cu articolul 6 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, măsurile provizorii ar trebui ia forma unor măsuri tarifare.

(98)

Pe această bază, Comisia consideră că, după cum se menționează în considerentul 93, măsurile de salvgardare provizorii ar trebui să ia forma unui sistem de contingente tarifare, pentru depășirea cărora va trebui plătită o taxă suplimentară. Pentru a se asigura accesul la piața Uniunii pentru toți furnizorii tradiționali, aceste contingente tarifare ar trebui să se bazeze pe media nivelurilor anuale de importuri din anii 2015, 2016 și 2017. Având în vedere faptul că contingentele tarifare vor fi în vigoare timp de 200 de zile calendaristice, acestea ar trebui stabilite la un nivel pro-rata corespunzător din cifra anuală.

(99)

Nivelul taxei suplimentare pentru depășirea contingentului ar trebui stabilit la un nivel coerent cu obiectivul de prevenire a producerii unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii. Având în vedere concluziile privind amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav și faptul că respectivul prejudiciu grav nu s-a produs încă la nivel global, în opinia Comisiei, nu pare a fi oportun ca marja de prejudiciu să fie calculată pe baza prețului neprejudiciabil mediu construit pe tonă de produse ale industriei Uniunii în cursul celei mai recente perioade.

(100)

În aceste circumstanțe, Comisia consideră că ar fi mai oportun să se adopte o abordare prospectivă cu privire la evaluarea nivelului taxei necesare pentru a descuraja realizarea de importuri excedentare comparativ cu fluxurile comerciale tradiționale și producerea unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii, de îndată ce s-a atins nivelul contingentului.

(101)

În această privință, industria Uniunii a prezentat două metode complementare de calculare a unui tarif suficient de descurajator, pe care Comisia le consideră adecvate pentru atingerea scopului urmărit: prima se bazează pe un model de echilibru parțial pentru piața oțelului din Uniune, iar cea de-a doua calculează marjele contribuției pentru produsele siderurgice.

(102)

Un model de echilibru parțial este un set de ecuații ale cererii și ofertei, care se axează pe o parte a economiei și aplică la restul economiei ipoteza ceteris paribus, potrivit căreia „toate lucrurile sunt în condiții egale”. Acest model se bazează, de asemenea, pe ipoteza că efectele macroeconomice ale scenariului analizat nu sunt destul de mari pentru a influența agregatele macroeconomice, precum nivelul general al salariilor din cadrul unei economii.

(103)

Modelul propus de industria Uniunii se bazează pe un cod disponibil publicului, care este programat și soluționat într-un program de calcul tabelar. În general, modelele de echilibru parțial reprezintă un instrument standard, utilizat de autoritățile de anchetă, inclusiv de Comisie, pentru analiza politicii comerciale.

(104)

Acest model, ca majoritatea celorlalte, aplică așa-numita ipoteză Armington, potrivit căreia produsele de origini diferite constituie substitute imperfecte. Modelul analizează piața Uniunii utilizând numai o funcție de ofertă pentru fiecare dintre elementele următoare: oferta internă a Uniunii, oferta de import a țărilor care fac obiectul măsurilor de salvgardare și oferta de import a țărilor scutite de aplicarea măsurilor de salvgardare. În final, modelul utilizează o funcție de cerere la nivelul Uniunii care răspunde nivelului global al prețurilor, pentru a determina cererea de oțel la nivel agregat, și o distribuie în funcție de prețurile relative către cele trei surse ale ofertei menționate anterior. Acest din urmă proces este reglementat de așa-numitele „elasticități Armington”, și anume parametri economici care reprezintă elasticitatea substituției între produse din diferite țări de origine, care diferă în funcție de tipurile de produse și de piețe.

(105)

Datele pentru acest model au fost preluate de la EUROFER și Eurostat. „Elasticitățile Armington”, precum și elasticitățile ofertei și ale cererii sunt preluate din surse fiabile, precum United States International Trade Commission („USITC”) și Global Trade Analysis Project („GTAP”). Potrivit acestor surse, elasticitatea Armington este stabilită la 3,75, elasticitatea cererii la – 0,5, iar cele trei elasticități ale ofertei la 4.

(106)

Fiind vorba despre un model pentru o singură țară, este necesar să se emită ipoteze explicite și neexplicite, mai ales în privința pieței oțelului din SUA și a impactului măsurilor impuse în temeiul secțiunii 232.

(107)

În primul rând, se pornește de la ipoteza că aceste măsuri vor reuși să excludă de pe piața SUA exporturile actuale ale țărilor care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul secțiunii 232. În etapa următoare, se calculează proporția acestor exporturi excluse care va fi reorientată către piața UE pentru fiecare țară producătoare care exportă în prezent către SUA, în conformitate cu o metodologie în care sunt avute în vedere și ponderate patru criterii diferite: distanța față de Uniune, disponibilitatea în regiunea relevantă a unor țări capabile de a absorbi exporturile reorientate, existența în regiune a unor țări cu o supracapacitate relevantă și existența în țara în cauză a unor măsuri de apărare comercială. În conformitate cu acest calcul, 72 % dintre actualele importuri de oțel în SUA vor fi reorientate către piața UE, ceea ce corespunde unui procent de 55 % din totalul importurilor de oțel în Uniune realizate în 2017. În continuare, se presupune că aceste importuri suplimentare vor deplasa un volum echivalent din producția Uniunii.

(108)

Modelul este specificat cu ajutorul parametrilor menționați anterior, iar datele de piață sunt corectate pentru ipotezele formulate în cele două considerente precedente. Modelul este apoi soluționat cu ajutorul unor experimente privind aplicarea unor tarife de salvgardare de diferite mărimi la nivelul Uniunii pentru importurile din afara contingentului. Potrivit rezultatelor modelului, un tarif de 25 % ar permite niveluri de import cu aproximativ 19 % mai mari decât în perioada de referință 2015-2017. Un tarif de 32 % ar permite cu 10 % mai multe importuri decât în perioada de referință. Un tarif de 41 %, pe de altă parte, ar reduce importurile la nivelul din perioada 2015-2017.

(109)

Rezultatele modelului comercial macroeconomic sunt completate cu o serie de simulări microeconomice ale marjelor de contribuție tipice pentru 12 categorii diferite de produse care fac obiectul evaluării. Ipoteza care stă la baza analizei este că, în cazul scăderii prețurilor, producătorii ar continua să își utilizeze la maximum capacitățile și să exporte către Uniune, câtă vreme sunt acoperite costurile variabile. Marja de contribuție este marja dintre prețul de vânzare și costurile variabile. Cu alte cuvinte, un producător ar continua să producă atâta vreme cât marja de contribuție nu este negativă. Analiza stabilește, pentru fiecare dintre cele douăsprezece categorii de produse care fac obiectul evaluării, prețul franco vămuit la nivelul Uniunii la care marja de contribuție pentru exportatorii în UE ar fi complet epuizată. Diferența dintre acest preț și prețul intern neprejudiciabil de pe piața Uniunii ar trebui să corespundă, în acest caz, tarifului aplicabil importurilor din afara contingentului care este necesar pentru a garanta un nivel neprejudiciabil al prețurilor pe piața Uniunii.

(110)

Analiza utilizează un set de prețuri ale materiilor prime bazate pe indicii publici Metal Bulleting, costurile variabile ale firmelor chineze, preluate din baza de date CRU, precum și costurile de transport estimate la 60 USD/tonă între China și UE, valoare considerată a fi o estimare conservatoare. Analiza concluzionează că marjele de contribuție și, prin urmare, tarifele de descurajare necesare pentru importurile din afara contingentului ar trebui să se încadreze în intervalul 19-45 %, cu o medie de 34 %, ceea ce ar confirma, în esență, mărimea tarifului aplicabil importurilor din afara contingentului, identificat cu ajutorul modelului de echilibru parțial.

(111)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a stabilit, în analiza sa preliminară, că un tarif provizoriu de 25 % aplicabil importurilor care depășesc contingentele ar fi suficient pentru a preveni producerea unui prejudiciu grav. Acest tarif, mai redus decât cel de 32 % rezultat din model, menit să asigure fluxul comercial tradițional plus o creștere de 10 % a fluxului importurilor, reprezintă o abordare precaută, având în vedere interesul Uniunii și în așteptarea observațiilor părților interesate după adoptarea măsurilor provizorii și a unui studiu mai amănunțit cu privire la evoluția importurilor înainte de impunerea măsurilor definitive.

(112)

Cel mai bun mod de asigurare a unei utilizări optime a contingentelor tarifare este de a le aloca în ordinea cronologică a datelor la care sunt acceptate declarațiile de punere în liberă circulație, astfel cum se prevede în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (15). Ar trebui asigurat accesul egal și continuu la contingente pentru toți importatorii din Uniune. Această metodă de administrare necesită o cooperare strânsă între statele membre și Comisie.

(113)

Eligibilitatea mărfurilor importate din țările în curs de dezvoltare pentru excluderea de la aplicarea contingentelor tarifare depinde de originea mărfurilor respective. Prin urmare, ar trebui aplicate criteriile pentru determinarea originii nepreferențiale aflate în vigoare în prezent în Uniune.

(114)

În scopul aplicării măsurilor provizorii, pentru a permite continuarea fluxurilor comerciale tradiționale, va fi stabilit un contingent specific pentru fiecare categorie de produse cu privire la care prezentul regulament impune măsuri provizorii, indiferent de țara lor de origine. Restul anchetei va stabili dacă, pentru a se asigura continuarea fluxurilor comerciale tradiționale din aceste țări și având în vedere impactul măsurilor provizorii, este sau nu de dorit să se aloce câte un contingent pentru fiecare țară exportatoare. În special, Comisia va trebui să analizeze efectul potențial al măsurilor antidumping și antisubvenții aflate în vigoare în prezent asupra alocării și utilizării unui contingent pe țară.

(115)

O dată ce contingentul scutit de taxe este atins, se vor aplica măsurile de salvgardare.

(116)

Mai multe părți interesate au afirmat că o combinație a măsurilor antidumping și compensatorii deja impuse în cazul a numeroase categorii de produse cu măsurile de salvgardare impuse în cazul acelorași importuri ar reprezenta o sarcină nejustificată pentru anumiți producători-exportatori care doresc să exporte în UE, ceea ce poate avea ca efect refuzarea accesului acestora la piața Uniunii.

(117)

Într-adevăr, pentru 12 categorii de produse siderurgice acoperite de actualele măsuri de salvgardare provizorii, unele țări de origine fac în prezent obiectul unor măsuri antidumping și compensatorii. Prin urmare, este necesar să se analizeze dacă cumularea acestor măsuri ar duce sau nu la un efect mai semnificativ decât cel dorit (16). Pentru a se evita impunerea unor „măsuri de remediere duble”, ori de câte ori se depășește contingentul tarifar, nivelul taxelor antidumping și compensatorii existente va fi suspendat sau redus, pentru a se asigura faptul că efectul combinat al acestor măsuri nu depășește nivelul cel mai ridicat al taxelor de salvgardare sau antidumping/compensatorii instituite.

(118)

Măsurile provizorii ar trebui să se aplice timp de 200 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(119)

În conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2015/478 și cu obligațiile internaționale ale Uniunii, măsurile provizorii nu ar trebui să se aplice niciunui produs originar dintr-o țară în curs de dezvoltare, câtă vreme cota importurilor sale de produs în cauză în Uniune nu depășește 3 %, cu condiția ca țările în curs de dezvoltare membre ale OMC cu o cotă de import mai mică de 3 % să reprezinte în mod colectiv maximum 9 % din totalul importurilor de produs în cauză în Uniune.

(120)

Potrivit analizei preliminare efectuate de Comisie, categoriile de produse în cauză originare din anumite țări în curs de dezvoltare îndeplinesc cerințele pentru a beneficia de derogarea menționată anterior. Anexa IV (Lista produselor originare din țările în curs de dezvoltare cărora li se aplică măsurile provizorii) precizează care sunt țările în curs de dezvoltare, în sensul prezentului regulament. De asemenea, anexa respectivă indică, pentru fiecare dintre cele 23 de categorii de produse, țările în curs de dezvoltare cărora li se aplică măsurile provizorii. Comisia consideră că este oportun, în acest stadiu, să se calculeze volumul importurilor din țările în curs de dezvoltare pe baza fiecărei categorii de produse, întrucât contingentul tarifar este stabilit și în raport cu fluxurile comerciale tradiționale aferente fiecărei categorii individuale. Aceasta nu aduce atingere deciziilor viitoare privind faptul dacă o țară poate fi sau nu considerată drept țară în curs de dezvoltare.

(121)

După cum se prevede în considerentul 80 de mai sus, având în vedere integrarea strânsă a piețelor cu statele membre ale SEE, cifrele globale ale importurilor din aceste țări și riscul redus de reorientare a fluxurilor comerciale, Comisia consideră că produsele care fac obiectul evaluării originare din Norvegia, Islanda și Liechtenstein ar trebui să fie excluse de la aplicarea prezentului regulament,