ANEXĂ

GLOSAR

Recunoașterea reciprocă automată a unei calificări: dreptul titularilor unei calificări de un anumit nivel emise de un stat membru de a fi luați în considerare pentru accesul într-un program de învățământ superior de nivelul următor în oricare alt stat membru, fără a trebui să treacă prin vreo procedură separată de recunoaștere. Aceasta nu aduce atingere dreptului unei instituții de învățământ superior sau al autorităților competente de a impune criterii de evaluare și de admitere specifice pentru un anumit program. Nu aduce atingere nici dreptului de a verifica dacă respectiva calificare este autentică și, în cazul unei calificări dobândite în cadrul unui ciclu secundar superior de învățământ și formare, dacă aceasta oferă cu adevărat acces la învățământul superior în statul membru emitent sau, în cazuri justificate în mod corespunzător, dacă calificarea acordată întrunește cerințele pentru accesul la un program anume de învățământ superior în statul membru-gazdă.

Recunoașterea reciprocă automată a rezultatelor unei perioade de învățare petrecute în străinătate: La nivelul învățământului superior, dreptul ca rezultatele învățării dintr-o perioadă de învățare petrecută într-un stat membru să fie recunoscute astfel cum sunt stabilite de comun acord în prealabil într-un contract de studii și confirmate în foaia matricolă, în conformitate cu Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor (ECTS). Concret, aceasta înseamnă aplicarea normei stabilite în Ghidul utilizatorilor ECTS din 2015 care prevede că: „[t]oate creditele dobândite în cursul unei perioade de studiu în străinătate sau în cadrul mobilității virtuale – astfel cum au fost stabilite de comun acord în contractul de studii și confirmate de foaia matricolă – ar trebui transferate fără întârziere și luate în calcul în vederea eliberării diplomei studentului fără ca acesta să trebuiască să desfășoare activități suplimentare sau să facă obiectul unei evaluări.”La nivelul ciclului secundar superior, dreptul de a beneficia de recunoașterea în țara de origine a rezultatelor învățării obținute într-o perioadă de învățare petrecută în străinătate într-un stat membru, cu condiția ca rezultatele învățării să fie, în linii mari, conforme cu cele din programa școlară națională a țării de origine. Aceasta nu aduce atingere dreptului unei instituții de învățământ și formare de a stabili cerințe specifice înaintea unei perioade de mobilitate în scopul învățării sau de a verifica îndeplinirea respectivelor cerințe la întoarcerea dintr-o perioadă de mobilitate în scopul învățării.

Blockchain: o modalitate de a permite înregistrarea și partajarea informațiilor de către o comunitate. Fiecare membru al comunității respective își păstrează propriul exemplar al informațiilor în cauză. Informațiile introduse sunt permanente, transparente și pot fi căutate. Fiecare actualizare constituie un nou „bloc” (block), care se adaugă la capătul unui „lanț” (chain).

Supliment la certificatul profesional: un document anexat unui certificat de educație și de formare profesională sau unui certificat profesional eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării absolvite și ale aptitudinilor dobândite.

Catalog de cursuri: potrivit definiției din Ghidul utilizatorilor ECTS (2015)„[c]atalogul de cursuri include informații detaliate, ușor de utilizat și actualizate despre mediul de învățare al instituției (informații generale privind instituția, resursele și serviciile acesteia, precum și informații academice cu privire la programele și la componentele educaționale individuale propuse de instituția respectivă), care ar trebui să fie puse la dispoziția studenților înainte de admitere și pe întreaga durată a studiilor, pentru a-i ajuta să facă alegerile corecte și să își utilizeze cât mai eficient timpul. Catalogul de cursuri ar trebui să fie publicat pe site-ul instituției și să indice titlurile cursurilor/materiilor în limba națională (sau regională, dacă este cazul) și în limba engleză, astfel încât toate părțile interesate să îl poată accesa cu ușurință. Instituția este liberă să decidă atât formatul catalogului, cât și ordonarea informațiilor. Catalogul de studii ar trebui publicat cu suficient timp înainte pentru ca potențialii studenți să se poată decide asupra opțiunilor lor”.

Autoritatea competentă: o persoană fizică sau o organizație care este învestită în mod oficial cu, sau căreia i se deleagă în mod oficial, autoritatea, capacitatea sau competența de a îndeplini o anumită funcție.

Evaluator de atestări: o persoană care evaluează calificările sau ia decizii cu privire la recunoașterea acestora.

Supliment la diplomă: un document anexat unei diplome de învățământ superior eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării absolvite și ale aptitudinilor dobândite;

Abordarea europeană privind asigurarea calității programelor comune: aprobată de miniștrii educației din Spațiul european al învățământului superior în 2015, obiectivul său este de a îmbunătăți asigurarea calității programelor comune prin stabilirea de standarde și eliminarea barierelor din calea recunoașterii acestora.

Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET): un cadru tehnic pentru transferul, recunoașterea și, dacă este cazul, acumularea rezultatelor învățării obținute de persoane în vederea obținerii unei calificări. Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională se bazează pe descrierea calificărilor în unități de rezultate ale învățării, pe procese de transfer, recunoaștere și acumulare, precum și pe o serie de documente complementare, precum memorandumuri de înțelegere și contracte de studii.

Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor (ECTS): descris în Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) ca fiind „[un] sistem centrat pe cursant pentru acumularea și transferul creditelor, bazat pe principiul transparenței proceselor de învățare, predare și evaluare. Obiectivul său este de a facilita planificarea, elaborarea și evaluarea programelor de studii și a mobilității studenților, prin recunoașterea rezultatelor învățării, a calificărilor și a perioadelor de învățare”.

Cadrul calificărilor pentru Spațiul european al învățământului superior (EHEA QF): un cadru general pentru calificările din Spațiul european al învățământului superior, care este format din 48 de țări. Acesta cuprinde patru cicluri (studii cu ciclu scurt, studii de licență, de masterat și de doctorat), incluzând, în funcție de contextele naționale, calificări intermediare, descriptori generici pentru fiecare ciclu bazați pe rezultatele învățării și pe competențe, precum și intervale de credite pentru primul și al doilea ciclu.

Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR): un registru al agențiilor de asigurare a calității în care sunt înregistrate cele care au demonstrat că respectă în măsură substanțială un set comun de principii privind asigurarea calității în Europa. Aceste principii sunt stabilite în Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul european al învățământului superior (ESG).

Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET): o comunitate de practici care reunește statele membre, partenerii sociali și Comisia Europeană în scopul dezvoltării și al îmbunătățirii asigurării calității în educația și formarea profesională.

Cadrul european al calificărilor (EQF): un instrument de transpunere care sprijină comunicarea și comparația între sistemele de calificări din Europa. Cele opt niveluri de referință comune europene ale acestuia sunt descrise în termeni de rezultate ale învățării: cunoștințe, competențe, responsabilitate și autonomie. Aceasta permite raportarea oricărui sistem sau cadru naționale de calificări și a oricărei calificări din Europa la nivelurile Cadrului european al calificărilor. Cursanții, absolvenții, prestatorii de servicii de educație și formare și angajatorii pot utiliza aceste niveluri pentru a înțelege și a compara calificările acordate în diferite țări și în diferite sisteme de educație și formare.

Contract de studii: în cadrul învățământului superior, definit în Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) ca fiind „[un] contract formalizat între cele trei părți implicate în mobilitate – studentul, instituția de origine și instituția sau organizația/întreprinderea-gazdă – menit să faciliteze organizarea mobilității creditelor și recunoașterea acesteia. Contractul trebuie semnat de către cele trei părți înainte de începutul perioadei de mobilitate și are ca scop să îi confirme studentului faptul că îi vor fi recunoscute creditele pe care le dobândește cu succes în cursul perioadei de mobilitate”. În cadrul ciclului secundar superior de învățământ și formare, un contract între cele trei părți implicate în mobilitate – elevul/stagiarul sau familia acestuia, instituția de origine și instituția sau organizația/întreprinderea-gazdă – menit să faciliteze organizarea perioadei de învățare și recunoașterea acesteia. Toate cele trei părți semnatare ale contractului de învățare se angajează să respecte toate aranjamentele asupra cărora s-a convenit, asigurând astfel dobândirea de către elev/stagiar a recunoașterii pentru perioada de învățare sau rezultatele învățării fără alte cerințe suplimentare.

Rezultatele învățării: precizarea elementelor pe care cursantul le cunoaște, le înțelege și este capabil să le realizeze la finalul unui proces de învățare și care sunt definite în termeni de cunoștințe, competențe și aptitudini.

Cadru național al calificărilor: un instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund nivelurilor specifice de învățare atinse, al cărui scop este de a integra și de a coordona subsistemele naționale de calificări și de a îmbunătăți transparența, accesul, evoluția și calitatea calificărilor în raport cu piața muncii și cu societatea civilă.

Instituție de învățământ superior: orice tip de instituție de învățământ superior care, în conformitate cu dreptul sau cu practicile naționale, emite diplome recunoscute sau alte calificări recunoscute de nivel terțiar, indiferent de denumirea unei astfel de instituții, precum și orice alt tip de instituție de învățământ superior recunoscută de autoritățile naționale ca făcând parte din sistemul național de învățământ superior.

Calificare: un rezultat formal al unui proces de evaluare și validare, obținut în momentul în care o autoritate sau un organism competent stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor anumite standarde.

Recunoașterea învățării anterioare: recunoașterea rezultatelor învățării obținute fie în cadrul învățământului și formării formale, fie în cadrul învățării non-formale sau informale înainte de solicitarea validării (1).

Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul european al învățământului superior (ESG): un set de standarde și orientări pentru asigurarea calității interne și externe în învățământul superior, elaborat în cadrul procesului Bologna. Acestea oferă orientări în domenii care sunt vitale pentru asigurarea cu succes a calității și a unor medii de învățare propice în învățământul superior. Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității în Spațiul european al învățământului superior ar trebui luate în considerare într-un context mai larg, care include cadrele de calificări, Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor și suplimentul la diplomă, toate acestea contribuind la promovarea transparenței și a încrederii reciproce în cadrul Spațiului european al învățământului superior.

Foaia matricolă: definită în Ghidul utilizatorilor ECTS (2015) ca fiind „[o] evidență actualizată a progreselor înregistrate de studenți pe parcursul studiilor acestora: componentele educaționale pe care le-au parcurs, numărul de puncte pe care le-au obținut în Sistemul European de Transfer și Acumulare al Creditelor și notele pe care le-au primit. Acest document este esențial pentru înregistrarea progreselor și pentru recunoașterea rezultatelor învățării, inclusiv pentru mobilitatea studenților. Majoritatea instituțiilor produc foaia matricolă din baza lor de date instituțională.”

(1)  Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (JO C 398, 22.12.2012, p. 1).