(1)

În 2013, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1106/2013 (2) (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil originare din India (în continuare „măsurile inițiale”) în urma unei anchete deschise în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (3).

(2)

Prin avizul din data de 1 aprilie 2015 (4), Comisia a publicat o schimbare a denumirii și a locațiilor societății Viraj Profiles Vpl. Ltd, Mumbai, Maharashtra în Viraj Profiles Limited, Palghar, Maharashtra și Mumbai, Maharashtra.

(3)

În septembrie 2015, măsurile inițiale au fost modificate prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1483 al Comisiei (5) în urma unei noi anchete privind absorbția măsurilor.

(4)

În februarie 2017, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/220 al Comisiei (6), măsurile inițiale au fost modificate în urma unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1036.

(5)

Prin rectificările publicate în lunile mai și, respectiv, octombrie 2017 (7), nivelul taxei pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat în cadrul anchetei inițiale a fost redus de la 16,2 % la 12,5 %, iar nivelul taxei pentru societățile cooperante neincluse în eșantion a fost stabilit la 5 % în loc de 8,4 %.

(6)

La 1 februarie 2014, Viraj Profiles Limited (denumit în continuare „Viraj”), un producător-exportator indian de diferite tipuri de produse din oțel inoxidabil, în special sârmă din oțel inoxidabil, a depus la Tribunalul Uniunii Europene (denumit în continuare „Tribunalul”) o cerere prin care urmărea să obțină anularea regulamentului în litigiu în măsura în care acesta îi era aplicabil. În hotărârea din data de 11 iulie 2017 (denumită în continuare „hotărârea”), pronunțată în cauza T-67/14 Viraj Profiles Ltd/Consiliul (8), Tribunalul a anulat regulamentul în litigiu în măsura în care acesta se aplică societății Viraj.

(7)

În special, Tribunalul a statuat, la punctul 144 din hotărârea sa, că instituțiile și-au încălcat obligația de motivare prin faptul că nu au furnizat explicații detaliate și relevante societății Viraj, în pofida solicitărilor sale repetate în cursul procedurii administrative. În consecință, instituțiile și-au încălcat obligația de motivare a deciziei de a ajusta în sus costurile prezentate de Viraj. De asemenea, Tribunalul a analizat dacă instituțiile au săvârșit o eroare vădită de apreciere în efectuarea unei astfel de ajustări. Acesta a concluzionat, la punctul 154 din hotărârea sa, că nu dispune de toate informațiile necesare pentru a confirma faptul că instituțiile nu au săvârșit nicio eroare vădită de apreciere în stabilirea indicelui de ajustare.

(8)

În conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituțiile Uniunii trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii.

(9)

În cazurile în care o procedură judiciară implică mai multe etape administrative, anularea uneia dintre acestea nu atrage după sine anularea întregii proceduri (9). Ancheta antidumping este un exemplu de astfel de procedură cu mai multe etape. Prin urmare, anularea regulamentului în litigiu, în ceea ce privește Viraj, nu atrage după sine anularea întregii proceduri anterioare adoptării regulamentului în cauză. În consecință, Comisia, în executarea hotărârii, are posibilitatea de a remedia aspectele procedurii care au dus la anulare, lăsând în același timp nemodificate părțile care nu sunt afectate de hotărâre (10).

(10)

Trebuie subliniat faptul că, exceptând constatarea potrivit căreia instituțiile nu au furnizat explicații detaliate și relevante pentru decizia lor de a ajusta în sus costurile prezentate de Viraj și concluzia potrivit căreia Tribunalul nu a putut să se pronunțe cu privire la săvârșirea unei erori vădite de apreciere de către instituții în stabilirea indicelui de ajustare, toate celelalte constatări efectuate în cadrul regulamentului în litigiu care nu au fost contestate în termenele stabilite în acest sens sau care au fost contestate, dar au fost respinse de hotărâre, sau care nu au fost examinate de Tribunal și, ca atare, nu au dus la anularea regulamentului în litigiu, rămân valabile.

(11)

Prin urmare, lipsa motivării ar trebui să fie reexaminată în lumina circumstanțelor speciale referitoare la Viraj.

(12)

În urma hotărârii, Comisia a publicat un aviz (11) privind redeschiderea anchetei antidumping care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu. Domeniul de aplicare al redeschiderii a fost limitat la punerea în aplicare a hotărârii pronunțate în ceea ce privește Viraj.

(13)

Comisia a informat în mod oficial Viraj, reprezentanții Indiei și industria din Uniune în legătură cu redeschiderea anchetei.

(14)

Viraj și industria din Uniune au avut posibilitatea de a prezenta observații și de a solicita o audiere în termenul stabilit în aviz.

(15)

În urma primelor observații primite, toate celelalte părți interesate cunoscute a fi vizate la momentul anchetei inițiale au fost contactate și au avut posibilitatea de a prezenta observații și de a solicita o audiere.

(16)

Toate părțile interesate care au solicitat acest lucru au avut posibilitatea de a fi audiate de serviciile Comisiei și/sau de consilierul-auditor.

(17)

Comisia a primit observații cu privire la diferite aspecte ale redeschiderii din partea Viraj și a Confederației Europene a Industriilor Fierului și Oțelului (Eurofer).

(18)

Viraj a susținut că Tribunalul a anulat întregul regulament în litigiu în ceea ce îl privește, spre deosebire de anularea doar parțială a regulamentului în litigiu. Acesta a susținut că nelegalitatea săvârșită de instituțiile Uniunii care a condus la anularea regulamentului în litigiu nu a putut fi remediată și, prin urmare, nu a fost justificată redeschiderea anchetei.

(19)

De asemenea, Viraj a susținut că, dacă, cu toate acestea, instituțiile Uniunii ar da curs totuși deciziei de redeschidere a anchetei, această reexaminare nu ar trebui să se limiteze la obligația de motivare, ci ar trebui să implice o reverificare și o evaluare complete ale ajustărilor efectuate de Comisie asupra costurilor sale de producție.

(20)

Astfel cum se menționează în considerentul 9, în cauza Industrie des poudres sphériques, Tribunalul de Primă Instanță a recunoscut faptul că, în cazul în care o procedură judiciară cuprinde mai multe etape administrative, cum ar fi într-o procedură antidumping, anularea uneia dintre aceste etape nu atrage după sine anularea întregii proceduri. Întrucât instituțiile Uniunii sunt obligate să se conformeze hotărârii, acestea au posibilitatea de a remedia aspectele regulamentului în litigiu care au dus la anularea acestuia, lăsând în același timp neschimbate părțile necontestate. Prin urmare, ambele afirmații au fost respinse.

(21)

Reclamantul din ancheta inițială, Eurofer, a susținut că acțiunea cea mai potrivită pentru Comisie ar fi extinderea motivării sale asupra punctelor specifice identificate de Tribunal în cadrul hotărârii și reinstituirea taxei antidumping definitive.

(22)

În cadrul primului motiv invocat în fața Tribunalului, Viraj a pretins erori vădite în calculul costurilor de producție și o încălcare a obligației de motivare. Hotărârea a respins atât al doilea, cât și al treilea motiv, pretinzând erori săvârșite în evaluarea legăturii de cauzalitate și, respectiv, invocând faptul că reclamația nu conținea elementele de probă necesare.

(23)

Argumentele referitoare la primul motiv au fost împărțite în două părți. În prima parte, Viraj a susținut că instituțiile Uniunii au săvârșit o eroare în aplicarea unei ajustări ascendente a costurilor de producție. În partea a doua, acesta a susținut că anumite costuri de vânzare, cheltuieli administrative și alte costuri generale (costuri „VAG”) au fost luate în considerare în mod incorect sau au fost contabilizate de două ori.

(24)

Tribunalul a admis prima parte a primului motiv care indica faptul că instituțiile și-au încălcat obligația de motivare. A doua parte a primului motiv a fost respinsă. În consecință, în scopul respectării articolului 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a abordat prima parte a primului motiv, și anume lipsa de motivare în ceea ce privește evaluarea costurilor de producție.

(25)

Comisia, în conformitate cu metodologia de calcul al costurilor Viraj, a stabilit costurile de fabricație în urma unei abordări în trei etape, care corespunde etapelor din procesul de producție a sârmei din oțel inoxidabil.

(26)

Prima etapă a constat în determinarea costului de producție a țaglelor din oțel inoxidabil. În contul de profit și pierdere al conturilor anuale publicate ale Viraj, costul materialelor consumate, care constau în resturi de oțel inoxidabil, nichel, ferocrom, siliciu și alte materiale pentru producerea țaglelor din resturi de oțel, a indicat un cost mediu care s-a constatat că este în concordanță cu costul mediu al materiei prime raportat în răspunsul la chestionar, care a fost, prin urmare, considerat fiabil.

(27)

La costurile materiilor prime ale țaglelor din oțel inoxidabil au fost adăugate următoarele costuri de prelucrare: materiale auxiliare, costuri directe cu forța de muncă, energie, amortizare și alte costuri, pentru a determina costul total de fabricație a țaglei din oțel inoxidabil per tonă.

(28)

În cea de a doua etapă, s-au adăugat costuri pentru transformarea țaglei din oțel inoxidabil în sârmă laminată din oțel inoxidabil și a fost determinat costul mediu al materiei prime, care constă în principal în costul țaglelor din oțel inoxidabil deja contabilizat.

(29)

La acest cost al materiei prime pentru sârma laminată s-au adăugat aceleași tipuri de costuri de prelucrare (materiale auxiliare, costuri directe cu forța de muncă, energie, amortizare și alte costuri), stabilindu-se costul total al sârmei laminate per tonă.

(30)

Cea de a treia și ultima etapă a constat în transformarea sârmei laminate în sârmă. Luând în considerare costul de prelucrare în cauză, costul mediu al sârmei din oțel inoxidabil a fost determinat la un nivel comparabil cu cel al evaluării FIFO din conturile anuale.

(31)

Această verificare încrucișată suplimentară a costurilor raportate cu datele cuprinse în conturile anuale publicate a confirmat că datele raportate pentru costurile de fabricație sunt fiabile și că reconcilierile explicative suplimentare dintre răspunsul la chestionar și datele contabile interne furnizate în acest sens de către Viraj pe baza anexelor prezentate în cursul examinării la fața locului pot fi admise.

(32)

Prin urmare, în etapa definitivă a anchetei, Comisia a considerat că costurile de fabricație raportate pot fi admise. Cu toate acestea, s-a constatat că costurile VAG raportate de Viraj în răspunsul la chestionar au fost subraportate în comparație cu costurile corespunzătoare constatate în conturile anuale. Prin urmare, s-a considerat adecvată repartizarea costurilor VAG raportate în conturile anuale pentru produsul în cauză pe baza cifrei de afaceri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009.

(33)

Ulterior, costul de fabricație a fost ajustat luând în considerare elementele costurilor VAG menționate în conturile anuale, dar care nu au fost incluse în costul de fabricație raportat de Viraj. Pentru a realiza acest lucru, s-au efectuat ajustări de 8,27 % (exprimate prin raportare la cifra de afaceri), constând în 6,27 % pentru costurile de finanțare și 2 % pentru celelalte costuri VAG. Ajustarea echivalentă a costului de fabricație a fost de 11,17 %, constând în 8,47 % pentru costurile de finanțare și 2,70 % pentru celelalte costuri VAG.

(34)

Costul de fabricație a fost comparat cu costul de fabricație raportat de Viraj, după deducerea costului de ambalare referitor la materiale. Pe această bază a fost determinat un factor de ajustare și a fost aplicat costului de fabricație pe tip de produs raportat de Viraj.

(35)

Viraj a afirmat că instituțiile Uniunii ar fi trebuit să utilizeze în mod consecvent costul mediu astfel cum a fost raportat în răspunsul la chestionar, fie prin excluderea costurilor de ambalare aferente materialelor și forței de muncă, fie prin includerea tuturor costurilor de ambalare.

(36)

La punctele 135-140 din hotărârea sa, Tribunalul a statuat că instituțiile Uniunii nu au furnizat nicio explicație cu privire la motivul pentru care costul de fabricație a fost determinat excluzând costurile de ambalare, în loc să fie luat în considerare costul oferit de Viraj. În ceea ce privește procentajele adăugate costului de fabricație, Tribunalul a concluzionat, la punctul 141 din hotărâre, că simpla trimitere la cifre fără explicații suplimentare nu a fost suficientă pentru a permite înțelegerea procentajelor care au fost utilizate efectiv pentru alte costuri și costurile de finanțare.

(37)

Comisia a reevaluat determinarea costurilor de fabricație.

(38)

Comisia a concluzionat că, din motive de comparație corectă și pentru a răspunde preocupărilor Tribunalului, trebuie să se utilizeze costurile de fabricație raportate de Viraj, în special incluzându-le pe cele de ambalare.

(39)

În urma acestei reevaluări a alegerii bazei pentru calcule ulterioare, prima obiecție formulată de Viraj și, prin extensie, de Tribunal în ceea ce privește incertitudinea referitoare la determinarea costurilor de fabricație rămâne fără obiect.

(40)

În consecință, factorul de ajustare menționat în considerentul 34 a fost revizuit în sens descrescător și a fost aplicat costurilor de fabricație pe tip de produs raportate de Viraj, în conformitate cu aceeași metodologie descrisă în considerentele 33 și 34.

(41)

Dat fiind că metodologia, care a constat în ajustarea costurilor de fabricație prin repartizarea costurilor VAG pe baza cifrei de afaceri în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, a fost acceptată, în principiu, de către Viraj (12), se consideră că ajustarea costurilor de fabricație raportate de Viraj printr-un factor care se bazează pe propriile sale conturi anuale publicate, poate fi, prin urmare, urmărită integral până la datele proprii ale Viraj. În consecință, Viraj are la dispoziție toate informațiile necesare cu privire la determinarea costurilor de fabricație.

(42)

După recalcularea valorii normale în conformitate cu metodologia descrisă la considerentele 25-33, marja de dumping revizuită pentru Viraj a fost stabilită la 5,3 %. Viraj a primit calculele sale detaliate individuale utilizate pentru a determina marja sa de dumping revizuită și i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații.

(43)

Această recalculare a fost, de asemenea, comunicată Eurofer, care a susținut că nu ar trebui să se acorde un tratament favorabil societății Viraj și că reducerea marjei de dumping în contextul lipsei motivării este neobișnuit de generoasă.

(44)

Comisia a reevaluat motivarea pe care se bazează măsura antidumping și a constatat o incompatibilitate în abordarea sa. Prin urmare, ea a fost obligată să adapteze constatările la faptele obiective din dosar. Prin urmare, argumentul Eurofer a fost respins.

(45)

Cu toate că Viraj a repetat că nu contestă metodologia utilizată de Comisie, acesta a susținut că, întrucât Comisia a acceptat costurile de fabricație raportate inițial de către Viraj, aceste costuri ar trebui să constituie, de asemenea, baza la care se adaugă costurile de finanțare și alte costuri VAG.

(46)

Comisia a admis afirmația și a utilizat costurile de fabricație revizuite drept bază pentru calcularea ajustărilor pentru costurile de finanțare și alte costuri VAG.

(47)

Viraj a susținut, de asemenea, că a fost determinată în mod eronat ajustarea ascendentă a costurilor de fabricație cu 11,17 %, constând în 8,74 % pentru costurile de finanțare și 2,70 % pentru celelalte costuri VAG, ajustare explicată în considerentul 33. În special, Viraj a susținut că ar trebui adăugate la numitor și alte cheltuieli (piese de schimb și consumabile, energie și combustibil și costuri ale forței de muncă) pe care Comisia le-a considerat deja ca făcând parte din costurile de fabricație.

(48)

Comisia a admis afirmația societății Viraj și a ajustat numitorul în consecință. Prin urmare, ajustarea ascendentă a costului de fabricație a fost stabilită la 9,54 %, constând în 7,25 % pentru costurile de finanțare și 2,29 % pentru celelalte costuri VAG.

(49)

În urma corectării acestor erori conceptuale și materiale, marja de dumping revizuită pentru Viraj este stabilită la 1,6 %. Având în vedere că marja de dumping a societății Viraj este acum o marjă de dumping de minimis, se concluzionează că ancheta ar trebui încheiată fără instituirea măsurilor antidumping în ceea ce privește importurile de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil originare din India și produse de Viraj.

(50)

Comisia a informat părțile interesate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționează să încheie ancheta fără a institui taxa antidumping definitivă asupra importurilor de anumite tipuri de sârmă din oțel inoxidabil originare din India și produse de Viraj. Părților interesate li s-a acordat, de asemenea, posibilitatea de a prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(51)

Toate observațiile primite au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(52)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul Comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1035 al Parlamentului European și al Consiliului (13),