31.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 87/189

(1)

Având în vedere marea varietate de contracte derivate extrabursiere (OTC), ar trebui să se recurgă la o abordare bazată pe criterii pentru a se stabili dacă un contract derivat extrabursier poate fi considerat a avea un efect direct, substanțial și previzibil în cadrul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și pentru a se preciza cazurile în care se impune sau este oportună prevenirea eludării normelor și a obligațiilor care decurg din dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(2)

Potrivit articolului 33 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, condițiile prevăzute la articolele 28 și 29 din regulamentul respectiv sunt considerate îndeplinite dacă cel puțin una dintre contrapărți este stabilită într-o țară pentru care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare prin care constată echivalența dispozițiilor, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Prezentele standarde tehnice de reglementare ar trebui, prin urmare, să se aplice și în cazul contractelor în care ambele contrapărți sunt stabilite într-o țară terță ale cărei dispoziții juridice, de supraveghere și de aplicare nu au fost încă declarate echivalente cu cerințele prevăzute în regulamentul menționat.

(3)

Anumite informații referitoare la contractele încheiate de entități din țări terțe ar continua să fie disponibile doar autorităților competente din țările terțe în cauză. Prin urmare, autoritățile competente din Uniune ar trebui să coopereze îndeaproape cu autoritățile competente din țările terțe în cauză pentru a se asigura că dispozițiile relevante sunt aplicate și respectate.

(4)

Având în vedere legătura intrinsecă dintre prezentul regulament și Regulamentul delegat al Comisiei (UE) nr. 285/2014 (3), termenii tehnici necesari pentru o înțelegere cuprinzătoare a standardelor tehnice ar trebui să aibă aceeași semnificație.

(5)

Contractele derivate extrabursiere încheiate de entități stabilite în țări terțe care fac obiectul unei garanții furnizate de entități stabilite în Uniune creează un risc financiar pentru garantul stabilit în Uniune. Dat fiind faptul că riscul ar depinde de cuantumul garanțiilor furnizate de contrapărțile financiare pentru contractele derivate extrabursiere și având în vedere interconexiunile dintre contrapărțile financiare comparativ cu contrapărțile nefinanciare, ar trebui considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune numai contractele derivate extrabursiere încheiate de entități stabilite în țări terțe care fac obiectul unei garanții care depășește anumite praguri cantitative și care este furnizată de contrapărți financiare stabilite în Uniune.

(6)

Contrapărțile financiare stabilite în țări terțe pot încheia contracte derivate extrabursiere prin intermediul sucursalelor acestora din Uniune. Având în vedere impactul activității acestor sucursale asupra pieței din Uniune, contractele derivate extrabursiere încheiate între respectivele sucursale din Uniune ar trebui considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune.

(7)

Contractele derivate extrabursiere încheiate de anumite contrapărți cu scopul principal de a evita aplicarea obligației de tranzacționare aplicabile unor entități care ar fi fost contrapărțile naturale ale contractului, ar trebui considerate eludări ale normelor și obligațiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, întrucât acestea interferează cu atingerea unuia dintre obiectivele regulamentului menționat.

(8)

Contractele derivate extrabursiere care fac parte dintr-un acord ale cărui caracteristici nu sunt justificate de rațiuni economice sau nu prezintă substanță comercială și care au drept scop principal sustragerea de la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 600/2014, inclusiv a normelor referitoare la condițiile de acordare a unei exceptări, ar trebui considerate eludări ale normelor și obligațiilor prevăzute în regulamentul menționat.

(9)

Ar trebui considerate indicii ale unui acord artificial sau al unei serii artificiale de acorduri situațiile în care diversele componente ale acordului nu sunt coerente cu substanța juridică a întregului acord, în care acordul este realizat într-o manieră care nu ar fi, în mod normal, utilizată în cadrul unei conduite comerciale considerate rezonabile, în care acordul sau seria de acorduri include elemente care au drept urmare compensarea sau anularea substanței lor economice reciproce sau în care tranzacțiile sunt circulare.

(10)

Având în vedere faptul că entitățile din țări terțe afectate de aceste standarde tehnice de reglementare au nevoie de timp în vederea întreprinderii demersurilor necesare pentru a asigura respectarea cerințelor Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în cazurile în care contractele derivate extrabursiere încheiate de aceste entități îndeplinesc condițiile stabilite în prezentele standarde tehnice de reglementare pentru a fi considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în cadrul Uniunii, este oportună amânarea cu șase luni a aplicării dispozițiilor care conțin condițiile respective.

(11)

Din motive de coerență și pentru a se asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prevăzute în prezentul regulament și dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată.

(12)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(13)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

„garanție” înseamnă o obligație legală, formalizată explicit și asumată de un garant, de a efectua plata către beneficiar a sumelor care sunt datorate sau ar putea ajunge în situația de a fi datorate ca efect al contractelor derivate extrabursiere care fac obiectul garanției respective și care au fost încheiate de entitatea garantată, în cazul apariției unei stări de incapacitate de plată, astfel cum este definită în garanție, sau în cazul în care entitatea garantată nu a efectuat nicio plată.

(a)

acoperă totalitatea obligațiilor unei entități dintr-o țară terță care decurg dintr-unul sau mai multe contracte derivate extrabursiere pentru un cuantum nominal agregat în valoare de cel puțin 8 miliarde EUR sau pentru cuantumul echivalent în moneda străină relevantă sau acoperă numai o parte din obligațiile unei entități dintr-o țară terță care decurg dintr-unul sau mai multe contracte derivate extrabursiere pentru un cuantum nominal agregat în valoare de cel puțin 8 miliarde EUR sau pentru cuantumul echivalent în moneda străină relevantă împărțit la procentajul obligațiilor acoperite;

(b)

este egală cu cel puțin 5 la sută din suma expunerilor curente, astfel cum sunt definite la articolul 272 punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), din contracte derivate extrabursiere ale contrapărții financiare stabilite în Uniune care emite garanția.