10.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 292/57

(1)

Articolul 168 din Directiva 2006/112/CE stabilește dreptul unei persoane impozabile de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută pentru furnizarea de bunuri și servicii pe care le primește în scopul operațiunilor sale impozabile. Articolul 26 alineatul (1) litera (a) din aceeași directivă prevede obligația de declarare a TVA atunci când un bun care face parte din activele unei întreprinderi este utilizat în folosul propriu de către persoana impozabilă sau de personalul acesteia sau, mai general, în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității.

(2)

Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE a Consiliului (2) a autorizat România să aplice măsuri de derogare în conformitate cu articolul 395 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE până la 31 decembrie 2014, pentru a pune în aplicare o măsură de limitare a dreptului de deducere a TVA în amonte la 50 % în cazul cumpărării, al achiziționării intracomunitare, al importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a TVA aferente cheltuielilor legate de vehiculele respective, inclusiv combustibilul, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate în mod exclusiv în interes de serviciu. Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/156 a Consiliului (3) a prelungit perioada de valabilitate a Deciziei de punere în aplicare 2012/232/UE a Consiliului până la 31 decembrie 2017.

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 5 aprilie 2017, România a solicitat autorizarea de prelungire a unei măsuri de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE pentru a continua să limiteze dreptul de deducere în ceea ce privește cheltuielile legate de anumite vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în interes de serviciu.

(4)

Aplicarea unei rate procentuale fixe pentru cuantumul de TVA pentru cheltuielile deductibile referitoare la vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în interes de serviciu simplifică procedura de colectare a TVA.

(5)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 28 iunie 2017, cu privire la solicitarea depusă de România. Printr-o scrisoare datată 29 iunie 2017, Comisia a informat România că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru analizarea solicitării.

(6)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE, România a prezentat Comisiei, pe lângă cererea de prelungire, un raport cu privire la aplicarea deciziei de punere în aplicare menționate. Pe baza informațiilor disponibile în prezent, România consideră că o limită de 50 % este în continuare justificabilă și adecvată.

(7)

Prelungirea măsurilor de derogare ar trebui să fie limitată în timp, pentru a permite evaluarea eficacității lor și determinarea procentului adecvat. Prin urmare, România ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsurile respective pentru o perioadă limitată, și anume până la 31 decembrie 2020.

(8)

În cazul în care consideră că este necesară o prelungire a autorizării după anul 2020, România ar trebui să transmită Comisiei, cel târziu la 31 martie 2020, o cerere de prelungire împreună cu un raport care să cuprindă o reexaminare a limitei procentuale aplicate.

(9)

Derogarea va avea doar un efect neglijabil asupra cuantumului total al încasărilor din impozite colectate în etapa de consum final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA.

(10)

Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE ar trebui, prin urmare, să fie modificată în consecință,