27.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/56

(1)

La 11 mai 2017, Convenția de la Minamata privind mercurul (1) (denumită în continuare „Convenția”) a fost aprobată, în numele Uniunii, prin Decizia (UE) 2017/939 a Consiliului (2).

(2)

Convenția intră în vigoare la 16 august 2017. Prima reuniune a Conferinței a părților la Convenție (denumită în continuare „COP 1”) se va desfășura în perioada 24-29 septembrie 2017 la Geneva. În aceste condiții, Uniunea ar trebui să stabilească poziția care urmează să fie adoptată în cadrul COP 1.

(3)

Articolul 3 alineatul (8) din Convenție impune părților care intenționează să importe mercur de la o parte terță să permită importul numai cu condiția ca partea terță exportatoare să le furnizeze certificarea faptului că mercurul importat nu provine nici din extracția minieră primară de mercur, nici din excedentul de mercur rezultat în urma dezafectării instalațiilor de cloralcali (denumită în continuare „certificarea”).

(4)

Articolul 3 alineatul (12) din Convenție prevede adoptarea conținutului obligatoriu al certificării de către COP 1. Prin urmare, conținutul obligatoriu al certificării are efecte juridice.

(5)

Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului (3) respectă dispozițiile articolului 3 alineatul (8) din Convenție, cu completările aduse de conținutul obligatoriu propus al certificării.

(6)

Articolul 8 alineatul (4) din Convenție impune părților să se asigure că noile surse punctuale care se încadrează în categoriile de surse menționate în anexa D utilizează cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice pentru a controla și, atunci când este posibil, a reduce emisiile de mercur și de compuși de mercur în atmosferă.

(7)

Articolul 8 alineatul (5) din Convenție prevede că părțile controlează și, atunci când este posibil, reduc emisiile de mercur și de compuși de mercur în atmosferă provenite de la sursele punctuale existente, care se încadrează în categoriile de surse menționate în anexa D, punând în aplicare una sau mai multe dintre următoarele măsuri: utilizarea celor mai bune tehnici disponibile și a celor mai bune practici ecologice; stabilirea de obiective cuantificate sau de valori limită de emisie; stabilirea unei strategii de control al poluanților multipli sau măsuri alternative.

(8)

Articolul 8 alineatul (7) din Convenție impune părților să stabilească și să mențină un inventar al emisiilor de mercur și de compuși de mercur în atmosferă.

(9)

Articolul 8 alineatul (8) din Convenție prevede adoptarea de către COP 1 de orientări privind cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice, ținând seama de orice diferență dintre sursele noi și cele existente și de necesitatea de a reduce la minimum efectele între diversele medii și adoptă, de asemenea, orientări menite să sprijine părțile în punerea în aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul articolului 8 alineatul (5), în special în stabilirea obiectivelor și determinarea valorilor limită de emisie.

(10)

Articolul 8 alineatul (9) din Convenție prevede adoptarea de către Conferința părților la Convenție, cât mai curând posibil, a unor orientări privind criteriile pe care părțile le pot elabora în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (b) atunci când decid să aplice măsuri de control al emisiilor de mercur și de compuși de mercur în aer numai pentru sursele punctuale care se încadrează într-o anumită categorie de surse menționată în anexa D, cu condiția ca acestea să acopere cel puțin 75 % din emisiile provenite de la categoria de surse în cauză, precum și orientări privind metodologia utilizată pentru întocmirea inventarului de emisii de mercur și de compuși de mercur în atmosferă.

(11)

Articolul 8 alineatul (10) a doua teză din Convenție prevede că părțile țin seama de aceste orientări la punerea în aplicare a dispozițiilor relevante de la articolul respectiv. Prin urmare, aceste orientări vor avea efecte juridice.

(12)

La cea de a șaptea sesiune care a avut loc în perioada 10-15 martie 2016 în Iordania, Comitetul interguvernamental de negociere al Convenției a adoptat, cu titlu provizoriu până la adoptarea oficială de către COP 1, cele patru documente de orientare menționate la articolul 8 alineatele (8) și (9) din Convenție.

(13)

Legislația Uniunii, care include Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5), respectă dispozițiile articolului 8 din Convenție, cu completările aduse de orientările propuse.

(14)

Prin urmare, propunerea privind conținutul obligatoriu al certificării și cele patru documente de orientare propuse ar trebui susținute,