20.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 131/13

(1)

Uniunea a participat, în calitate de observator, alături de statele membre, la negocierile referitoare la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „convenția”), care a fost adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 7 aprilie 2011. Convenția a fost deschisă spre semnare la 11 mai 2011.

(2)

În conformitate cu articolul 75 din convenție, aceasta este deschisă pentru semnarea de către Uniune.

(3)

Convenția creează un cadru legal cuprinzător și multidimensional de protejare a femeilor împotriva tuturor formelor de violență. Acesta are drept scop prevenirea, urmărirea penală și eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor și a violenței domestice. Convenția prevede o gamă largă de măsuri, de la colectarea datelor și sensibilizare la măsuri juridice privind incriminarea a diferite forme de violență împotriva femeilor. Aceasta include măsuri de protecție a victimelor și furnizarea de servicii de sprijin și abordează problema violenței de gen în contextul azilului și migrației. Convenția instituie un mecanism de monitorizare specific care le permite părților să asigure punerea în aplicare eficace a dispozițiilor sale.

(4)

Semnarea convenției în numele Uniunii va contribui la realizarea egalității între femei și bărbați în toate domeniile, ceea ce constituie un obiectiv fundamental și o valoare fundamentală a Uniunii care trebuie respectate în toate activitățile sale în conformitate cu articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), cu articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor omului și o formă extremă de discriminare, înrădăcinată în inegalitățile dintre femei și bărbați, care contribuie la menținerea și amplificarea acestor inegalități. Angajându-se să pună în aplicare convenția, Uniunea își confirmă angajamentul de a combate violența împotriva femeilor pe teritoriul său și la nivel mondial și își consolidează acțiunea politică actuală și cadrul juridic substanțial existent în domeniul dreptului de procedură penală care prezintă o relevanță deosebită pentru femei și fete.

(5)

Atât Uniunea, cât și statele sale membre au competențe în domeniile reglementate de convenție.

(6)

Convenția ar trebui semnată în numele Uniunii, în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de competență al Uniunii, în măsura în care este posibil ca convenția să aducă atingere normelor comune sau să modifice domeniul de aplicare al acestora. Acest lucru se aplică, în special, în ceea ce privește anumite dispoziții ale convenției privind cooperarea judiciară în materie penală și dispozițiile convenției privind azilul și principiul nereturnării. Statele membre își păstrează competența în măsura în care convenția nu aduce atingere normelor comune sau modifică domeniul de aplicare al acestora.

(7)

Uniunea are, de asemenea, competență exclusivă în ceea ce privește acceptarea obligațiilor prevăzute în convenție în legătură cu propriile instituții și propria administrație publică.

(8)

Întrucât competența Uniunii și competențele statelor membre sunt interdependente, Uniunea ar trebui să devină parte la convenție alături de statele sale membre, pentru ca împreună să își îndeplinească obligațiile stabilite prin convenție și să își exercite drepturile care le sunt conferite, în mod coerent.

(9)

Prezenta decizie se referă doar la articolele 60 și 61 din convenție. Decizia nu se referă la dispozițiile din convenție privind cooperarea judiciară în materie penală, acestea fiind abordate printr-o decizie de semnare separată a Consiliului care va fi adoptată în paralel cu prezenta decizie.

(10)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul UE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.

(11)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(12)

Convenția ar trebui semnată,