17.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 311/13

(1)

Returnarea resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de ședere sau de rezidență în statele membre, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale, în special a principiului nereturnării, și în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), este o parte esențială a eforturilor cuprinzătoare depuse pentru a asigura credibilitatea și funcționarea corespunzătoare și efectivă a politicii Uniunii în domeniul migrației și pentru a reduce și a descuraja migrația ilegală.

(2)

Autoritățile naționale ale statelor membre se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care nu dețin documente de călătorie valabile.

(3)

Îmbunătățirea cooperării în materie de returnare și de readmisie cu principalele țări de origine și de tranzit ale resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală este esențială pentru creșterea ratelor de returnare, care sunt nesatisfăcătoare. În acest sens este relevantă o versiune îmbunătățită a documentului european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

(4)

Actualul document de călătorie standard pentru returnarea resortisanților țărilor terțe, instituit prin Recomandarea Consiliului din 30 noiembrie 1994 (3), nu este acceptat pe scară largă de autoritățile țărilor terțe, inclusiv din cauza standardelor sale de securitate necorespunzătoare.

(5)

Prin urmare, este necesar să se promoveze acceptarea de către țările terțe a unei versiuni îmbunătățite și uniforme a documentului european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, care să servească drept document de referință în scopul returnării.

(6)

Ar trebui instituită o versiune mai sigură și mai uniformă a documentului european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (denumit în continuare „documentul european de călătorie pentru returnare”), cu scopul de a facilita returnarea și readmisia resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre. Elementele de securitate și specificațiile tehnice consolidate ale documentului european de călătorie pentru returnare ar trebui să faciliteze recunoașterea sa de către țările terțe. Respectivul document ar trebui, prin urmare, să faciliteze efectuarea returnărilor în contextul acordurilor de readmisie sau al altor acorduri încheiate de Uniune sau de statele membre cu țările terțe, precum și în contextul cooperării în materie de returnare cu țări terțe, care nu intră sub incidența acordurilor formale.

(7)

Readmisia propriilor cetățeni constituie o obligație ce decurge din dreptul internațional cutumiar pe care toate statele trebuie să o respecte. Identificarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și emiterea de documente, inclusiv a documentului european de călătorie pentru returnare ar trebui, atunci când este cazul, să se facă prin cooperare cu reprezentanțele diplomatice și prin negocieri cu țările terțe care încheie acorduri de readmisie fie cu Uniunea, fie cu statele membre.

(8)

Acordurile de readmisie încheiate de Uniune cu țările terțe ar trebui să vizeze recunoașterea documentului european de călătorie pentru returnare. Statele membre ar trebui să vizeze recunoașterea documentului european de călătorie pentru returnare în cadrul acordurilor bilaterale și al altor acorduri, precum și în contextul cooperării în materie de returnare cu țări terțe care nu intră sub incidența acordurilor formale. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura utilizarea efectivă a documentului european de călătorie pentru returnare.

(9)

Documentul european de călătorie pentru returnare ar trebui să contribuie la reducerea sarcinilor administrative și birocratice asupra structurilor administrative ale statelor membre și ale țărilor terțe, inclusiv a serviciilor consulare și a duratei procedurilor administrative necesare pentru a asigura returnarea și readmisia resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

(10)

Prezentul regulament ar trebui să armonizeze doar formatul, elementele de securitate și specificațiile tehnice ale documentului european de călătorie pentru returnare, nu și normele privind eliberarea sa.

(11)

Conținutul și specificațiile tehnice ale documentului european de călătorie pentru returnare ar trebui armonizate în scopul de a asigura standarde tehnice și de securitate înalte, în special în ceea ce privește garanțiile împotriva contrafacerii și falsificării. Documentul european de călătorie pentru returnare ar trebui să conțină elemente de securitate armonizate recognoscibile. Elementele de securitate și specificațiile tehnice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 333/2002al Consiliului (4) ar trebui, prin urmare, să fie aplicate în cazul documentului european de călătorie pentru returnare.

(12)

În vederea modificării anumitor elemente neesențiale ale modelului documentului european de călătorie pentru returnare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(13)

În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentului regulament, autoritățile competente își îndeplinesc sarcinile prevăzute de prezentul regulament în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale de transpunere a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE) și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament se bazează, în măsura în care se aplică resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (7), pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(15)

În măsura în care se aplică resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (8); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. În plus, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(16)

În măsura în care se aplică resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (9); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. În plus, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul UE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(17)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie, în măsura în care se aplică resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența articolului 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (11).

(18)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie, în măsura în care se aplică resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (12), care se află sub incidența articolului 1 din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (13).

(19)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie, în măsura în care se aplică resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (14), care se află sub incidența articolului 1 din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (15).

(20)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere efectele acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul UE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(21)

Pentru a stabili condiții uniforme și a asigura claritatea conceptelor, este oportun ca prezentul act să fie adoptat sub forma unui regulament.

(22)

Statele membre ar trebui să respecte obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii, în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai precis în ceea ce privește protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare prevăzută la articolul 19 și îndatorirea menționată la articolul 24 alineatul (2).

(23)

Recomandarea Consiliului din 30 noiembrie 1994 ar trebui, prin urmare, să fie abrogată,

1.

„resortisant al unei țări terțe” înseamnă un resortisant al unei țări terțe, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/115/CE;

2.

„returnare” înseamnă returnare, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115/CE;

3.

„decizie de returnare” înseamnă o decizie de returnare, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 4 din Directiva 2008/115/CE.

(a)

numele, prenumele, data nașterii, sexul, cetățenia, semne distinctive și, dacă se cunoaște, adresa din țara terță de returnare a resortisantului țării terțe;

(b)

o fotografie a resortisantului țării terțe;

(c)

autoritatea emitentă, data și locul eliberării și perioada de valabilitate;

(d)

informații cu privire la plecarea și la sosirea resortisantului țării terțe.