24.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 484/1

(1)

În societatea de astăzi, fiecare individ trebuie să aibă o gamă largă de aptitudini, cunoștințe și competențe, inclusiv un nivel suficient de alfabetizare, competențe numerice și digitale, pentru a-și valorifica întregul potențial, a juca un rol activ în societate și a-și îndeplini responsabilitățile sociale și civice. Astfel de aptitudini, cunoștințe și competențe sunt, de asemenea, esențiale pentru accesul și progresul pe piața muncii și participarea în continuare la educație și formare profesională.

(2)

Locurile de muncă vacante impun un nivel tot mai ridicat și o gamă tot mai largă de competențe. În viitor, vor exista mai puține locuri de muncă de natură elementară. Chiar și locurile de muncă necesitând, în mod tradițional, doar un nivel redus de calificare sau niciun fel de calificare devin din ce în ce mai exigente. Marea majoritate a locurilor de muncă vor necesita un anumit nivel de competențe digitale, iar un număr tot mai mare de locuri de muncă elementare necesită anumite competențe esențiale sau generice (precum comunicare, soluționarea problemelor, muncă în echipă și inteligență emoțională).

(3)

În 2015, existau 64 de milioane de persoane, adică peste un sfert din populația Uniunii cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani, care părăsiseră educația și formarea profesională inițiale cu cel mult o calificare corespunzătoare învățământului secundar inferior. Deși nu există mijloace de a măsura nivelul competențelor de bază ale respectivelor persoane, Ancheta Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind competențele adulților (PIAAC), care a testat nivelurile de alfabetizare, de competențe numerice și de soluționare a problemelor în medii puternic tehnologizate, indică faptul că ponderi similare de adulți în vârstă de 16-65 de ani au înregistrat rezultate la cel mai scăzut nivel de stăpânire a competențelor în 20 de state membre.

(4)

În plus, datele oferite de Programul OCDE din 2013 pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) evidențiază ponderea semnificativă a tinerilor în vârstă de 15 ani care obțin rezultate slabe la citire (17,8 %), matematică (22,1 %) și științe (16,6 %). Respectivele rezultate rămân mai mari decât criteriul de referință de 15 % al cadrului Învățământ și formare profesională 2020 (ET 2020).

(5)

PIAAC indică faptul că adulții cu un nivel mai ridicat de alfabetizare, de competențe numerice și de soluționare a problemelor în medii puternic tehnologizate tind să aibă un succes mai mare pe piața forței de muncă. În același timp, 20-25 % dintre adulții europeni cu vârste cuprinse între 16-65 de ani cu un nivel scăzut al competențelor în aceste domenii au mai puține șanse să participe la învățare sau să participe pe deplin la economia și societatea bazate pe mediul digital. Aceștia se confruntă cu un risc mai ridicat de șomaj, o incidență mai mare a sărăciei și a excluziunii sociale, riscuri de sănătate mai mari și o speranță de viață redusă și riscuri mai mari pentru copiii lor de a avea rezultate nesatisfăcătoare la învățătură.

(6)

Persoanele slab calificate cu deficiențe fundamentale ale competențelor de bază pot reprezenta o proporție foarte ridicată a șomerilor (în special a șomerilor de lungă durată) și a altor grupuri vulnerabile, de exemplu lucrătorii în vârstă, persoanele inactive din punct de vedere economic și resortisanții țărilor terțe. Aceste deficiențe îngreunează accesul sau reintegrarea acestora pe piața muncii.

(7)

Politicile statelor membre de reducere a părăsirii timpurii a educației și formării profesionale, în conformitate cu Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 (1) și cu Concluziile Consiliului din 23 noiembrie 2015 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii, bazate pe măsuri de prevenire, intervenție și compensare, au un efect pozitiv. În 2015, rata medie de părăsire timpurie a școlii în Uniune în rândul celor cu vârsta între 18 și 24 de ani s-a aflat la aproximativ un punct procentual sub obiectivul principal de 10 % prevăzut de Strategia Europa 2020, însă cu diferențe mari între statele membre. Chiar în cazul în care obiectivul principal ar fi atins, restul de 10 % dintre persoane ar intra în viața adultă cu dificultăți semnificative în a găsi un loc de muncă durabil. În plus, există în continuare un număr mare de persoane, care au cel puțin 25 de ani, care au părăsit timpuriu școala, mulți dintre ei resortisanți ai țărilor terțe și alte persoane provenite din familii de migranți sau din medii dezavantajate.

(8)

Participarea la învățarea pe tot parcursul vieții a adulților slab calificați rămâne de patru ori mai mică decât cea a persoanelor absolvente de învățământ terțiar. Accesul la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții rămâne inegal între grupurile socio-economice și unele grupuri din populația în vârstă de muncă au un acces mai limitat, în special resortisanții țărilor terțe. Încurajarea participării largi și favorabile incluziunii este, prin urmare, un factor-cheie pentru succesul măsurilor de actualizare a competențelor. Eforturile de a intra în contact cu persoane care au nevoie de sprijin, motivație și orientare de-a lungul vieții, îndeosebi persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii sau de educație și de formarea profesională, sunt esențiale.

(9)

Parcursurile de actualizare a competențelor ar viza adulții cu un nivel scăzut de aptitudini, cunoștințe și competențe, care nu sunt eligibili pentru sprijin în cadrul garanției pentru tineret (2), și ar oferi acestora oportunități flexibile pentru ca aceștia să-și îmbunătățească nivelul de alfabetizare, competențele numerice și competențele digitale și să progreseze către niveluri mai ridicate ale Cadrului european al calificărilor (CEC), relevante pentru piața muncii și pentru o participare activă în societate. Acest lucru ar putea fi realizat prin furnizarea de educație și de formare profesională în structuri de învățare corespunzătoare, în care profesorii și formatorii calificați aplică metode de predare specifice adulților și exploatează potențialul de învățare digitală.

(10)

Luând în considerare legislația și circumstanțele naționale și resursele disponibile, statele membre pot să axeze parcursurile de actualizare a competențelor pe grupurile-țintă prioritare identificate. Acestea ar putea fi puse în practică în conformitate cu modalitățile de implementare instituite de statele membre și pe baza angajamentului și interesului de a participa ale fiecărei persoane.

(11)

Creșterea aptitudinilor și competențelor adulților contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor strategice ale Strategiei Europa 2020, astfel cum reiese din ciclul de politici al semestrului european.

(12)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul tuturor la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă.

(13)

Unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (2015) constă în a asigura faptul că toți tinerii și o pondere substanțială a adulților, atât bărbați, cât și femei, vor stăpâni scrierea, citirea și calculul până în 2030.

(14)

Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (3) oferă un cadru de referință care sprijină statele membre în a garanta că, până la încheierea educației și formării profesionale inițiale, tinerii dobândesc competențele-cheie necesare pentru a fi pregătiți pentru viața adultă, pentru continuarea învățării și pentru viața profesională. Respectivul cadru sprijină, de asemenea, statele membre în a asigura că adulții pot să își dezvolte și să își actualizeze competențele-cheie pe tot parcursul vieții.

(15)

Cadrul european al competențelor digitale pentru cetățeni oferă puncte de referință comune europene pentru a evalua ce înseamnă a fi un bun cunoscător al tehnologiilor digitale în societatea de astăzi și definește competențe și niveluri ale competențelor în cinci domenii principale.

(16)

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (4) a creat un cadru comun de referință privind calificările, alcătuit din opt niveluri, care sunt definite în funcție de rezultatele învățării și care pot fi atinse prin diferite căi de învățare formală, non-formală și informală.

(17)

Raportul comun al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) a stabilit drept priorități în domeniul învățării în rândul adulților, printre altele, oferta de învățare care vizează alfabetizarea, competențele numerice și competențele digitale și acordarea de oportunități suficiente care să le dea o a doua șansă celor fără calificări de nivelul CEC 4 și care să le permită obținerea unei calificări CEC recunoscute. Respectivul raport comun include, de asemenea, obiective pe termen mediu pentru învățământul profesional și tehnic (VET), inclusiv îmbunătățirea accesului la calificări pentru toți, prin intermediul unor sisteme VET mai flexibile și mai permeabile, în special oferind servicii de orientare eficiente și integrate și posibilitatea validării învățării non-formale și informale.

(18)

Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (5) invită statele membre să instituie până în 2018 mecanisme naționale pentru validarea (identificarea, documentarea, evaluarea și certificarea) învățării non-formale și informale. Acestea includ posibilitatea ca șomerii și cei expuși riscului de șomaj să fie supuși unui „audit al competențelor”, care să le identifice cunoștințele, aptitudinile și competențele.

(19)

Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret prevede ca tinerii sub vârsta de 25 de ani să primească o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la momentul în care nu mai participă la o formă de învățământ formal. Această recomandare invită statele membre să ofere celor care părăsesc timpuriu școala și tinerilor cu un nivel scăzut de competențe căi de a se reintegra în activități de învățământ și de formare profesională sau programe de învățământ care au rolul unei a doua șanse, care furnizează medii de învățare care să răspundă nevoilor lor specifice și care să le permită să obțină calificările care le lipsesc.

(20)

Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (6) prevede ca șomerii de lungă durată să beneficieze de evaluări și orientări individuale detaliate și de un acord de integrare în muncă incluzând o ofertă individuală și identificarea unui punct de contact unic, în cel mult 18 luni de la începerea perioadei de șomaj.

(21)

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (7) a invitat statele membre să extindă și să îmbunătățească investițiile în capitalul uman prin politici de educație și formare profesională care favorizează incluziunea, inclusiv prin strategii eficiente pe tot parcursul vieții, și să adapteze sistemele de educație și formare în funcție de noile cerințe în ceea ce privește competențele, precum și în funcție de nevoia de competențe digitale.

(22)

Concluziile Consiliului din 5 și 6 iunie 2014 privind integrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Uniune au reafirmat Principiile fundamentale comune ale politicii de integrare a imigranților în UE, adoptate în 2004, inclusiv cel care prevede că eforturile în domeniul educației sunt esențiale pentru pregătirea imigranților și în special a descendenților acestora pentru a participa cu mai mult succes și mai activ în societate.

(23)

Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o mai bună integrare a orientării de-a lungul vieții în strategiile de învățare de-a lungul vieții (8) a invitat statele membre să aplice patru principii de orientare în vederea susținerii tranzițiilor profesionale de-a lungul vieții cetățenilor: încurajarea dobândirii de-a lungul vieții a competențelor de gestionare a carierei, facilitarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile de orientare, dezvoltarea asigurării calității serviciilor de orientare și încurajarea coordonării și cooperării între diverși actori la nivel național, regional și local.

(24)

În ciuda acestor eforturi, accesul și participarea adulților slab calificați la oportunități de educație și de formare profesională reprezintă în continuare o provocare. Politicile active în domeniul pieței forței de muncă urmăresc încadrarea cât mai rapidă a șomerilor în câmpul muncii, însă nu oferă întotdeauna oportunități flexibile și personalizate de actualizare a competențelor. Puține politici publice abordează necesitatea actualizării competențelor celor care au deja un loc de muncă, astfel încât aceștia sunt expuși riscului de pierdere a relevanței actuale a competențelor și a locului de muncă, în timp ce persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă au cele mai mari necesități în materie de actualizare a competențelor, dar la ele se ajunge cel mai greu.

(25)

Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre au invitat Comisia să prezinte propunerea pentru o nouă agendă pentru competențe în Europa, abordând, printre altele, modalități de stimulare a dezvoltării competențelor și a însușirii de cunoștințe și recunoscând că finalizarea nivelului secundar superior sau a unuia echivalent tinde să fie considerată drept standard minim pentru asigurarea unei tranziții reușite de la școală la piața forței de muncă și obținerea accesului la învățarea continuă.

(26)

Baza de cunoștințe de care au nevoie factorii de decizie politică și practicienii este în creștere, însă incompletă. Organele Uniunii, în special Eurostat, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) și Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop), ar putea efectua în continuare cercetări, expertize și analize relevante. Rezultatele activităților desfășurate în cadrul cooperării europene în domeniul ocupării forței de muncă, al educației și formării profesionale ar putea contribui în continuare la dezvoltarea bazei de cunoștințe și a învățării reciproce.

(27)

Organizațiile patronale, angajatorii, sindicatele, camerele de industrie, comerț și meserii, entitățile naționale implicate în planificarea, organizarea și promovarea activităților de educație și formare profesională și în politicile de integrare a migranților, serviciile de ocupare a forței de muncă, furnizorii de educație și formare, organizațiile intermediare și sectoriale, organizațiile societății civile, actorii economici locali și regionali, bibliotecile, serviciile comunitare și cursanții adulți înșiși se numără printre actorii-cheie în eforturile concertate necesare pentru a intra în contact cu persoanele vizate, pentru a le mobiliza și a le oferi orientare și sprijin pe măsură ce fac progrese în cadrul parcursurilor lor de actualizare a competențelor.

(28)

Diversitatea grupului-țintă și fragmentarea și complexitatea măsurilor de politică în acest domeniu conduc adesea la o lipsă a abordărilor sistematice cu privire la actualizarea competențelor forței de muncă și la o lipsă de conștientizare a beneficiilor socio-economice ale actualizării acestor competențe. Prin urmare, ar fi binevenite eforturi de politică coerente, pe baza unei coordonări eficace și a unor parteneriate între domeniile de politică.

(29)

Dat fiind că sistemele de învățământ și formare profesională și situațiile piețelor muncii diferă în mod substanțial între statele membre și între regiuni, nu există o abordare uniformă în ceea ce privește capacitatea de inserție profesională. În acest context, progresele în direcția unui anumit nivel de calificare sunt mai degrabă un mijloc de a spori capacitatea de inserție profesională și participarea activă în societate, decât un scop în sine,

1.

să ofere adulților cu un nivel scăzut de competențe, cunoștințe și aptitudini, de exemplu celor care au părăsit educația sau formarea profesională inițială fără a obține o calificare corespunzătoare învățământului secundar superior sau a unuia echivalent și care nu sunt eligibili pentru sprijin în temeiul garanției pentru tineret, acces la parcursuri de actualizare a competențelor care să le ofere oportunități, în funcție de nevoile lor individuale, pentru:

2.

ținând seama de circumstanțele naționale, de resursele disponibile și de strategiile naționale existente, să identifice grupurile-țintă prioritare pentru punerea în aplicare a parcursurilor de actualizare a competențelor la nivel național. În acest context, să ia în considerare, de asemenea, egalitatea de gen, diversitatea și diferitele subgrupuri din cadrul populației vizate;

3.

după caz, să elaboreze parcursurile de actualizare a competențelor pe baza a trei pași: evaluarea competențelor, furnizarea unei oferte de învățare personalizate, flexibile și de calitate, precum și validarea și recunoașterea competențelor dobândite. Respectivele măsuri ar putea fi facilitate prin orientări și măsuri de sprijin, astfel cum se prevede la punctele 12-14 și prin optimizarea utilizării potențialului tehnologiilor digitale, dacă este cazul;

4.

să ofere adulților din grupurile-țintă prioritare definite în conformitate cu punctul 2 posibilitatea de a fi evaluați, de exemplu, printr-un audit al competențelor, pentru a se identifica competențele existente și nevoile de actualizare;

5.

să aplice, după caz, în cazul adulților slab calificați, mecanismele de validare instituite în conformitate cu Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale pentru a identifica, a documenta, a evalua și/sau a certifica competențele existente;

6.

să furnizeze o ofertă de educație și formare profesională, în conformitate cu punctul 1, care să răspundă necesităților identificate prin evaluarea competențelor. În cazul migranților din țări terțe, să includă, după caz, oportunități de formare lingvistică și de pregătire pentru formare;

7.

să permită utilizarea sporită a unităților de rezultate ale învățării care pot fi documentate, evaluate și validate pentru a înregistra progresele cursanților în diferite etape, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu sistemele și circumstanțele naționale;

8.

să aibă în vedere, pe cât posibil, nevoile de pe piața muncii la nivel local, regional și național, atunci când stabilesc o ofertă în conformitate cu punctul 1, și să o pună în aplicare în strânsă cooperare cu părțile interesate relevante, în special partenerii sociali și actorii economici de la nivel local, regional și național;

9.

să se bazeze pe mecanismele de validare existente instituite în conformitate cu recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale pentru a evalua și atesta cunoștințele, aptitudinile și competențele dobândite, inclusiv învățarea la locul de muncă, precum și să încurajeze certificarea acestora în vederea unei calificări, în conformitate cu cadrele și sistemele naționale de calificări;

10.

în conformitate cu legislația, circumstanțele și resursele disponibile la nivel național, să se bazeze în punerea în aplicare a parcursurilor de actualizare a competențelor pe principiile prezentate la punctele 11-18;

11.

să asigure o coordonare eficace pentru a pune în aplicare prezenta recomandare și să sprijine, după caz, implicarea actorilor publici și privați relevanți din domeniul educației și formării profesionale, al ocupării forței de muncă, social, cultural și din alte domenii de politică relevante, precum și promovarea de parteneriate între aceștia, inclusiv cooperarea transfrontalieră și regională;

12.

să pună în aplicare măsuri de motivare și de informare care să includă conștientizarea beneficiilor generate de actualizarea competențelor, punerea la dispoziție a informațiilor privind orientarea, măsurile de sprijin, oportunitățile de actualizare a competențelor și organismele responsabile existente, precum și oferirea de stimulente celor mai puțin motivați, astfel încât aceștia să profite de posibilitățile disponibile;

13.

să furnizeze servicii de orientare și/sau mentorat pentru a sprijini progresele cursanților de-a lungul tuturor etapelor procesului de actualizare a competențelor;

14.

să aibă în vedere conceperea și punerea în aplicare a unor măsuri de sprijin care să abordeze în mod echitabil obstacolele în calea participării la parcursurile de actualizare a competențelor. Aceste măsuri ar putea fi, printre altele, un sprijin direct acordat cursanților sau un sprijin indirect acordat angajatorilor pentru actualizarea competențelor angajaților lor;

15.

să sprijine formarea inițială și dezvoltarea profesională continuă a personalului implicat în punerea în aplicare a parcursurilor de actualizare a competențelor, în special în rândul personalului didactic;

16.

în măsura posibilităților, în termen de un an de la adoptarea prezentei recomandări, și cel târziu până la mijlocul anului 2018 și pornind de la mecanismele naționale existente relevante și cadrele financiare existente, să prezinte măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări la nivel național;

17.

să evalueze, în contextul cadrelor naționale existente, toate măsurile menționate la punctul 16 și impactul acestora asupra progreselor grupului-țintă în direcția alfabetizării, a dobândirii de competențe numerice și digitale și/sau în direcția unei calificări de nivelul CEC 3 sau 4, în funcție de circumstanțele naționale;

18.

să utilizeze rezultatele evaluării pentru a contribui, după caz, la elaborarea și punerea în aplicare a parcursurilor de actualizare a competențelor la nivel național și pentru a contribui în continuare la dezvoltarea politicilor și reformelor pe baza elementelor concrete;

19.

să monitorizeze, cu sprijinul Comitetului consultativ pentru formare profesională, punerea în aplicare a prezentei recomandări, îndeosebi prin schimburi precum învățarea reciprocă, în concordanță cu organismele și procesele de coordonare europene relevante care tratează politicile de ocupare a forței de muncă și de educație și formare profesională;

20.

să promoveze utilizarea cadrelor actuale relevante în materie de competențe, precum Cadrul european al competențelor digitale pentru cetățeni, precum și instrumentele de evaluare;

21.

să faciliteze învățarea reciprocă între statele membre și să pună la dispoziție resursele și informațiile principale pe Platforma electronică pentru învățarea în rândul adulților în Europa (EPALE);

22.

să sprijine și să efectueze, în cooperare cu organele Uniunii și cu organizații internaționale, precum OCDE sau UNESCO, cercetările și analizele relevante cu privire la învățarea în rândul adulților și evaluările competențelor (de exemplu, PIAAC);

23.

după caz, fără a aduce atingere negocierilor privind următorul cadru financiar multianual și în concordanță cu prioritățile definite pentru perioada 2014-2020, să sprijine utilizarea programelor europene de finanțare actuale și viitoare în domeniul dezvoltării competențelor, în special fondurile structurale și de investiții europene și Erasmus+, în vederea punerii în aplicare a prezentei recomandări, în conformitate cu temeiul juridic al acestora;

24.

până la data de 31 decembrie 2018, să facă bilanțul măsurilor de punere în aplicare prezentate de statele membre, în cadrul procedurilor de raportare existente;

25.

să analizeze și să evalueze, în cooperare cu statele membre și după consultarea părților interesate vizate, acțiunile întreprinse în urma prezentei recomandări și, în termen de cinci ani de la data adoptării sale, să prezinte Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește creșterea nivelului de alfabetizare, de competențe numerice și de competențe digitale în rândul adulților slab calificați, experiența dobândită și implicațiile pentru viitor.