(1)

La 21 martie 2016, BDEW a transmis Comisiei, prin e-mail, o cerere în temeiul articolului 35 din Directiva 2014/25/UE (denumită în continuare „cererea”).

(2)

Cererea depusă de BDEW, o asociație care reprezintă întreprinderile din sectoarele energiei și apei din Germania care sunt considerate entități contractante în sensul articolului 4 din Directiva 2014/25/UE, vizează, astfel cum se descrie în cerere, următoarele activități:

(3)

Cererea a fost însoțită de un aviz (denumit în continuare „avizul”) emis la 11 decembrie 2015 de Autoritatea federală competentă în domeniul concurenței, Bundeskartellamt (denumită în continuare „BKartA”). În avizul respectiv, BKartA evaluează piețele vânzării cu amănuntul a energiei electrice și gazelor și concluzionează că sunt îndeplinite condițiile de derogare pentru vânzarea cu amănuntul de energie electrică și gaze către consumatorii RLM și SLP.

(4)

Directiva 2014/25/UE se aplică atribuirii de contracte pentru desfășurarea de activități legate de vânzarea cu amănuntul de energie electrică și gaze, cu excepția cazului în care activitatea face obiectul unei derogări în temeiul articolului 34 din directiva respectivă.

(5)

Articolul 34 din Directiva 2014/25/UE prevede că acele contracte destinate să permită desfășurarea unei activități din domeniul de aplicare a directivei nu fac obiectul directivei în cazul în care, în statul membru în care este desfășurată, activitatea este expusă direct concurenței pe piețe la care accesul nu este restricționat. Expunerea directă la concurență este evaluată pe baza unor criterii obiective, ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză.

(6)

Accesul este considerat nerestricționat în cazul în care statul membru a pus în aplicare și a aplicat legislația relevantă a Uniunii privind deschiderea unui anumit sector sau a unei părți a acestuia. Actele legislative în cauză sunt enumerate în anexa III la Directiva 2014/25/UE. În cazul sectorului energiei electrice, aceasta se referă la Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2). În cazul sectorului gazelor naturale, aceasta se referă la Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).

(7)

Germania a transpus Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE în legislația internă privind industria energetică, Energiewirtschaftgesetz (denumit în continuare „EnWG”). Vânzarea de energie electrică și gaze este reglementată de partea 4 articolul 36 și următoarele din EnWG. Regulamentul german privind aprovizionarea de bază cu energie electrică, Stromgrundversorgungsverordnung (denumit în continuare „StromGVV”) (4) și Regulamentul german privind aprovizionarea de bază cu gaze naturale, Gasgrundversorgungsverordnung (denumit în continuare „GasGVV”) (5) conțin, de asemenea, reglementări statutare speciale pentru vânzarea de energie electrică și gaze. În consecință, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), este oportun ca accesul la piață să fie considerat nerestricționat pe întreg teritoriul Republicii Federale Germania.

(8)

Expunerea directă la concurență ar trebui evaluată pe baza mai multor indicatori, niciunul dintre aceștia nefiind decisiv în sine. În ceea ce privește piețele vizate de prezenta decizie, cota principalilor actori pe o anumită piață este un criteriu care ar trebui luat în considerare. Ținând seama de caracteristicile piețelor în cauză, ar trebui luate în considerare, de asemenea, alte criterii suplimentare.

(9)

Cu toate că, în anumite cazuri, s-ar putea avea în vedere definiții mai restrânse sau mai largi ale pieței, definiția precisă a pieței relevante în cazul de față poate fi lăsată deschisă în scopurile prezentei decizii, în măsura în care rezultatul analizei rămâne același, indiferent dacă are la bază o definiție mai restrânsă sau mai largă.

(10)

Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență și altor domenii ale dreptului Uniunii. În special, criteriile și metodologia utilizate pentru evaluarea expunerii directe la concurență în temeiul articolului 34 din Directiva 2014/25/UE nu sunt neapărat identice cu cele utilizate pentru efectuarea unei evaluări în temeiul articolului 101 sau al articolului 102 din tratat sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (6). Acest punct a fost confirmat, de asemenea, de Tribunal într-o hotărâre recentă (7).

(11)

Ar trebui subliniat faptul că scopul prezentei decizii este de a stabili dacă serviciile vizate de cerere sunt expuse unui nivel de concurență (pe piețe la care accesul nu este restricționat în sensul articolului 34 din Directiva 2014/25/UE) care va asigura, inclusiv în absența disciplinei impuse de normele detaliate privind atribuirea contractelor de achiziții publice stabilite de Directiva 2014/25/UE, că procedurile de achiziții publice necesare pentru desfășurarea activităților vizate vor fi efectuate în mod transparent, nediscriminatoriu și pe baza unor criterii care să permită cumpărătorilor identificarea celei mai avantajoase soluții din punct de vedere economic în ansamblu.

(12)

Pe baza deciziilor anterioare ale Comisiei, piața relevantă a produsului pentru vânzarea de energie electrică la nivelul comerțului cu amănuntul este piața cu amănuntul a energiei electrice (8). În ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică a consumatorilor finali, Comisia face distincție între aprovizionarea consumatorilor mici (locuințe private, întreprinderi mici) și aprovizionarea marilor consumatori industriali racordați la rețeaua de tensiune înaltă și medie (industrie și mari consumatori comerciali) (9). Această diferențiere este legată de cerințele și profilurile diferite existente la nivelul cererii și de diferitele servicii și tehnologii existente la nivelul ofertei (10).

(13)

La fel precum Comisia, BKartA face distincție, de asemenea, între consumatorii mici și mari de energie electrică pe baza comportamentului lor diferit de consum (11). În acest sens, BKartA face distincție între consumatorii al căror consum de energie electrică este înregistrat prin contorizarea consumului (denumiți în continuare „consumatori RLM”) și consumatorii al căror consum de energie electrică este tarifat pe baza unui profil de sarcină standard (denumiți în continuare „consumatori SLP”).

(14)

Consumatorii RLM înregistrează un consum anual mai mare de 100 MWh; prin urmare, aceștia sunt, în general, mari consumatori industriali sau comerciali (12). Din cauza costurilor ridicate asociate cu RLM, acest regim este oportun numai atunci când sunt atinse volume de consum mari. Utilizarea energiei electrice ca factor de producție și de cost este caracteristică consumatorilor RLM. Pentru acest grup de consumatori, utilizarea energiei electrice este un factor de producție și de cost caracteristic în producția proprie. Cererea este orientată și structurată esențial diferit față de cea a consumatorilor SLP (13).

(15)

Consumatorii SLP sunt utilizatori de energie electrică cu volume de consum relativ scăzute. Aceștia sunt consumatori casnici (cu un consum de maxim 10 000 kWh pe an) și întreprinderi mici (cu un consum anual de energie electrică de maxim 100 MWh) în sensul secțiunii 3 nr. 22 din Legea industriei energetice germane (denumită în continuare „EnWG”), care, în principal, achiziționează energie electrică pentru consumul propriu în locuințe sau pentru consumul propriu în scopuri profesionale, agricole sau comerciale (14).

(16)

De asemenea, BKartA definește trei piețe ale produsului separate pentru aprovizionarea consumatorilor SLP (15):

(17)

Cererea transmisă vizează piața de aprovizionare cu energie electrică a consumatorilor RLM și a consumatorilor SLP cu contract special. Cererea nu include piața aprovizionării de bază și piața energiei electrice pentru încălzire, în cazul cărora, conform avizului BKartA, condițiile pentru derogare nu sunt îndeplinite.

(18)

Comisia face distincție între următoarele piețe: aprovizionarea cu gaze naturale a (i) consumatorilor mici (inclusiv gospodării) și a (ii) consumatorilor mari, care la rândul lor se împart în mari consumatori industriali și centrale electrice (19).

(19)

În definirea pieței, BKartA se concentrează pe etapele de aprovizionare și face distincție între aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor mari și mici, constatând existența unor piețe distincte pentru aprovizionarea consumatorilor RLM și SLP (20). Consumatorii RLM înregistrează un consum anual mai mare de 1,5 GWh, în timp ce consumatorii SLP au un consum anual de cel mult 1,5 GWh (21).

(20)

Îndepărtându-se de la practica sa decizională anterioară cu privire la consumatorii SLP, BKartA, face distincție, de asemenea – la fel ca în cazul sectorului energetic – între:

(21)

Distincția dintre cele două piețe se bazează pe faptul că aprovizionarea de bază și alimentarea de rezervă implică practic o obligație completă de contractare (23). Furnizorul implicit are obligația de a aproviziona consumatorii casnici iar, în cea mai mare parte, termenii și condițiile de aprovizionare sunt prevăzute prin lege. De asemenea, există o diferență semnificativă de preț între aprovizionarea de bază și aprovizionarea pe baza unor contracte speciale (24).

(22)

Cererea transmisă vizează piața de aprovizionare cu gaz a consumatorilor RLM și a consumatorilor SLP cu contract special.

(23)

Având în vedere factorii examinați în considerentele 12-21, pentru a evalua dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 34 din Directiva 2014/25/UE și fără a aduce atingere aplicării altor acte legislative ale Uniunii, piețele relevante ale produsului sunt următoarele:

(24)

În decizia sa M.5496 – Vattenfall/Nuon Energy (25), Comisia a constatat că piața vânzării cu amănuntul către consumatorii mari (sau consumatorii RLM) din Germania era națională, în timp ce aceasta putea fi regională pentru consumatorii mici și gospodării (sau consumatorii SLP), în funcție de dimensiunea distribuitorului. Cu toate acestea, în cele din urmă, Comisia a lăsat deschisă definirea exactă a pieței geografice relevante. În decizia sa M.7778 – Vattenfall/Engie/GASAG (26), Comisia a analizat din nou dacă atât piața vânzării cu amănuntul de energie electrică către consumatorii mici, cât și piața vânzării cu amănuntul de gaz către consumatorii mici din Germania ar trebui definite ca piețe regionale, lăsând deschisă în cele din urmă definirea ambelor piețe.

(25)

BKartA a considerat că piața vânzării cu amănuntul de energie electrică era națională atât pentru consumatorii RLM, cât și pentru consumatorii SLP. În cazul celor din urmă, BKartA s-a îndepărtat de la definiția sa anterioară a pieței legată de rețea, având în vedere schimbarea condițiilor concurențiale cu privire la consumatorii cu contract special, care în prezent pot alege dintr-o gamă largă de furnizori.

(26)

Deși majoritatea furnizorilor regionali care oferă contracte speciale pentru consumatorii SLP își desfășoară activitatea la nivel regional, un număr considerabil (și din ce în ce mai mare) de furnizori desfășoară activități comerciale în afara zonei de aprovizionare stabilite a acestora. 4 % din toți furnizorii, echivalentul a peste 30 de întreprinderi, aprovizionează consumatori din 251-500 de zone din rețea, și anume la nivel național. Alte 56 de întreprinderi își desfășoară activitatea în peste 500 de zone din rețea, acoperind întreaga țară.

(27)

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 34 din Directiva 2014/25/UE și fără a aduce atingere aplicării altor acte legislative ale Uniunii, piața geografică relevantă pentru vânzarea cu amănuntul de energie electrică este națională pentru consumatorii RLM și SLP cu contract special. Chiar dacă această evaluare s-ar concentra la nivel regional, ar exista constrângeri concurențiale comparabile pe piața vânzării cu amănuntul de energie electrică către clienții mici.

(28)

În decizia sa M.5467 – RWE/Essent (27), Comisia a constatat că existau dovezi în sprijinul ipotezei conform căreia piața vânzării cu amănuntul de gaz era una regională. Cu toate acestea, în cele din urmă, Comisia a lăsat deschisă definirea exactă a pieței geografice relevante.

(29)

BKartA a considerat că piața vânzării cu amănuntul de energie electrică era națională atât pentru consumatorii RLM, cât și pentru consumatorii SLP. Îndepărtându-se de la definiția sa anterioară a pieței legată de rețea, BKartA a luat act de schimbările survenite în condițiile concurențiale cu privire la consumatorii RLM și SLP cu contract special, care în prezent pot alege dintr-o gamă largă de furnizori.

(30)

În decizia sa privind fuziunea EWE/VNG (28), BKartA a analizat în detaliu condițiile cadru din sectorul gazelor naturale și a întreprins mai multe studii de piață în contextul procedurii. Aceasta a concluzionat că piața de aprovizionare cu gaz a consumatorilor RLM nu mai era legată de rețea sau de sectorul de piață. BKartA a stabilit că se înregistra o creștere rapidă a concurenței în zonele de distribuție tradiționale. În ceea ce privește consumatorii SLP, BKartA a concluzionat, de asemenea, că piața era națională. Consumatorii SLP pot alege dintr-o gamă largă de furnizori (aproximativ 10, în medie), prețurile maxime practicate de aceștia fiind cu cel mult 10 % mai mari decât cel mai mic preț. Deși majoritatea furnizorilor de gaze naturale își desfășoară activitatea la nivel regional, mai mult de 50 (și anume 7 %) își desfășoară activitatea la nivel național.

(31)

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 34 din Directiva 2014/25/UE și fără a aduce atingere aplicării altor acte legislative ale Uniunii, în sensul prezentei decizii, Comisia va considera că piața geografică relevantă pentru vânzarea cu amănuntul de gaz este națională pentru consumatorii RLM și SLP cu contract special. Chiar dacă această evaluare s-ar concentra la nivel regional, ar exista constrângeri concurențiale comparabile pe piața vânzării cu amănuntul de gaz către clienții mici.

(32)

Volumele totale ale retragerilor de energie electrică din Germania sunt următoarele, conform raportului comun de monitorizare al Agenției naționale germane de reglementare, Bundesnetzagentur (denumită în continuare „BNetzA”) și al BKartA, (denumit în continuare „raportul de monitorizare”):

(33)

În ceea ce privește repartizarea vânzărilor către toți consumatorii de pe piața germană, solicitantul a furnizat informații bazate pe datele anuale ale furnizorilor de energie electrică pentru 2012. Conform acestora, cota de piață cumulată a celor mai mari patru întreprinderi este de aproximativ 41,6 %. Cei doi furnizori principali, RWE și E.ON, nu fac obiectul normelor privind achizițiile publice.

(34)

Conform raportului de monitorizare din 2015, furnizorii de energie electrică care au făcut obiectul anchetei au vândut în total aproximativ 268 TWh de energie electrică către consumatorii RLM din Germania. Aproximativ 88 TWh au fost atribuiți celor mai mari patru întreprinderi (RWE, Vattenfall, EnBW und E.ON) de pe piața consumatorilor RLM. Această situație are ca rezultat o cotă de piață cumulată a celor mai mari patru întreprinderi de pe piața în cauză de aproximativ 33 % (33).

(35)

În 2014, un total de aproximativ 103 TWh a fost vândut consumatorilor SLP cu contract special, ceea ce reprezintă 64 % din volumul total vândut consumatorilor SLP (34). În 2014, vânzările cumulate ale celor mai mari patru întreprinderi s-au ridicat la aproximativ 37 TWh, conducând la o cotă de piață cumulată a celor mai mari patru întreprinderi de aproximativ 36 % (35).

(36)

Cotele de piață ale celor mai mari membri ai BDEW care pot fi considerați entități contractante au fost furnizate de reclamant într-o anexă confidențială la cerere. Respectivele cote de piață sunt […] pentru vânzarea cu amănuntul către consumatorii RLM și […] pentru vânzarea cu amănuntul către consumatorii SLP.

(37)

Astfel cum rezultă din practica constantă privind deciziile Comisiei în temeiul articolului 30 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (36), Comisia a considerat că, în ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică, cota totală de piață a celor mai mari trei întreprinderi era relevantă. În Decizia 2010/403/UE a Comisiei (37), cotele de piață cumulate ale celor mai mari trei comercianți cu amănuntul de energie electrică din Italia erau de 43,89 %. În Decizia 2007/706/CE a Comisiei (38) referitoare la Suedia, această cotă de piață era de 43 %. În cazul de față, cota de piață a celor mai mari trei comercianți cu amănuntul de pe piața germană a energiei electrice este de 36,8 %.

(38)

Numărul de furnizori activi pe piața germană a energiei electrice este ridicat. În avizul său, BKartA afirmă că peste 50 de furnizori sunt activi în 82 % din toate zonele rețelei. În medie, consumatorii finali germani (care cuprind atât consumatorii RLM, cât și consumatorii SLP) pot alege dintre 106 furnizori din propria zonă a rețelei (39).

(39)

Altă dovadă a concurenței efective este rata de migrare ridicată în domeniul furnizării energiei electrice. În 2014, rata de migrare către alt furnizor în rândul consumatorilor RLM (consumatori comerciali și industriali) a fost de aproximativ 11 %. Rata de migrare în rândul consumatorilor industriali și comerciali a rămas mai mult sau mai puțin constantă din 2006 (40). Pentru migrarea către alt furnizor de energie electrică nu sunt suportate costuri.

(40)

În schimb, în rândul consumatorilor SLP, migrarea către alt furnizor a crescut în mod semnificativ din anul 2006 și se ridică la 3,8 milioane de consumatori (41). În 2014, cota aprovizionării de bază a consumatorilor casnici a fost de 32,8 %, ceea ce înseamnă că 67,2 % dintre consumatorii casnici și-au schimbat contractul de furnizare a energiei electrice cel puțin o dată și, prin urmare, au un contract special (42).

(41)

Concurența din ce în ce mai eficace este demonstrată, de asemenea, prin scăderea importanței furnizorilor impliciți ca părți contractante. Aceștia au însă în continuare o poziție dominantă pentru consumatorii casnici: în 2014, 43 % dintre consumatorii casnici aveau un contract special încheiat cu furnizorul implicit local. 32,8 % dintre consumatorii casnici aveau un contract de furnizare de bază clasic (2012: 36,7 %). 24 % dintre toți consumatorii erau aprovizionați de o altă întreprindere decât furnizorul implicit (2012: 20,1 %) (43). Situația este diferită pentru consumatorii comerciali și industriali cu contracte speciale. Din volumul total furnizat consumatorilor RLM, în 2014, aproximativ 66 % a corespuns unor contracte de furnizare încheiate cu un alt furnizor decât furnizorul implicit local, iar aproximativ 34 %, unor contracte speciale încheiate cu furnizorul implicit. Mai puțin de 1 % dintre consumatorii RLM au un contract de furnizare de bază; prin urmare, furnizarea de bază joacă un rol foarte limitat.

(42)

În 2014, piețele angro de energie electrică din Germania au fost caracterizate de un nivel ridicat de lichiditate. Alături de comerțul cu ridicata bilateral extrabursier, bursele de energie joacă un rol esențial. Acestea creează un forum comercial fiabil și, în același timp, oferă semnale de preț importante pentru participanții din alte sectoare energetice.

(43)

În 2014, lichiditatea de pe piețele la vedere și la termen a crescut. Volumul tranzacționării pentru ziua următoare pe EPEX Spot (44) și EXAA (45) a crescut de la 254 TWh în 2013 la 269 TWh în 2014. Volumul tranzacționării intrazilnice pe EPEX Spot a crescut cu 30 %. Volumul contractelor futures de energie electrică tranzacționate pe EEX a crescut cu 21 %, de la 669 TWh la 812 TWh. În schimb, s-a înregistrat o scădere cu 17 % a volumului contractelor futures tranzacționate prin platformele destinate brokerilor. În 2014, platformele de tranzacționare destinate brokerilor au intermediat contracte futures de energie electrică cu un volum total de aproximativ 4 500 TWh (46). Rata de lichiditate ridicată a pieței angro facilitează concurența între noi intrați pe piața cu amănuntul și, de exemplu, jucători existenți care au capacități de producție proprii.

(44)

S-a înregistrat o nouă scădere a prețurilor medii cu ridicata în 2014. Prețurile medii pe piețele la vedere au înregistrat o scădere de la an la an de aproape 13 %. Valoarea medie zilnică a dispersiei prețurilor a fost mai mică conform comparațiilor pe bază anuală. Prețurile la energie electrică la termen au scăzut, de asemenea, în 2014. La 35,09 EUR/MWh, prețul mediu anual de tip Phelix Peak Year Future a scăzut doar cu puțin peste 10 % față de anul precedent. Prețul mediu anual de tip Phelix Peak Year Future a fost de 44,40 EUR/MWh, adică jumătate din cifra din 2008.

(45)

În ceea ce privește prețul anergiei electrice, Germania practică unul dintre cele mai mari prețuri din UE pentru consumatorii casnici (47). Aceasta se datorează în mare parte faptului că prețul energiei electrice este grevat de impozite, contribuții de asigurări sociale și taxe. Prețul înainte de impozitare se încadrează în media UE. Pentru consumatorii industriali, nivelul prețurilor, inclusiv impozitele, este mai ridicat decât media UE-28, dar sub medie în cazul în care impozitele sunt excluse (48).

(46)

Analiza efectuată de BNetzA și BKartA în sectorul vânzării cu amănuntul de gaz a arătat că, în 2014, aproximativ 391 TWh de gaz au fost vânduți consumatorilor RLM (inclusiv vânzări către centralele electrice pe bază de gaz). Vânzările cumulate ale celor mai importante trei întreprinderi s-au ridicat la 123 TWh. Cota de piață cumulată a întreprinderilor respective a reprezentat, prin urmare, aproximativ 32 % din consumatorii RLM (49).

(47)

Analiza efectuată în sectorul vânzării cu amănuntul de gaz a arătat că, în 2014, aproximativ 321 TWh de gaz au fost vânduți consumatorilor SLP. În rândul acestora, contractele speciale au reprezentat 261 TWh, iar contractele de furnizare de bază au reprezentat 60 TWh. Vânzările cumulate ale celor mai importante trei întreprinderi în ceea ce privește vânzările către consumatorii SLP s-au ridicat la aproximativ 71 TWh, din care aproximativ 6 TWh au fost contracte speciale. Această situație are ca rezultat o cotă de piață cumulată a celor mai importante trei întreprinderi, în ceea ce privește vânzările, de aproximativ 19 % pentru consumatorii SLP cu contract special și de 22 % pentru consumatorii SLP (50).

(48)

Cotele de piață ale celor mai mari membri ai BDEW care pot fi considerați entități contractante au fost furnizate de reclamant într-o anexă confidențială la cerere. Respectivele cote de piață sunt […] pentru vânzarea cu amănuntul către consumatorii RLM și […] pentru vânzarea cu amănuntul către consumatorii SLP.

(49)

Există o mare diversitate a furnizorilor pe piața consumatorilor finali în sectorul gazelor naturale. Mai mult de 50 de furnizori de gaz sunt disponibili pentru consumatori în aproape 74 % din rețele (51). Dacă se iau în considerare doar consumatorii casnici (consumatorii SLP), aceștia sunt aprovizionați de 50 sau mai mulți furnizori de gaze în aproape 60 % din zonele de rețea (52). Diversitatea furnizorilor a fost în creștere în ultimii ani.

(50)

În 2014, rata de migrare către alt furnizor în rândul consumatorilor RLM (consumatori industriali și comerciali) a fost de aproape 12 %, aceasta rămânând stabilă în ultimii ani (53). În rândul consumatorilor SLP (consumatori casnici), numărul total al migrărilor către alt furnizor a rămas stabil în comparație cu anul precedent. Prin definiție, consumatorii SLP cu contract special au schimbat deja furnizorul cel puțin o dată pentru a nu se mai încadra în categoria de aprovizionare de bază (54).

(51)

În 2014, 19 % din consumatorii casnici erau aprovizionați de un alt furnizor de gaz decât furnizorul implicit. Aproape 57 % din consumatorii casnici erau aprovizionați de furnizorul lor implicit, pe baza unui contract special. 24 % din volumul de gaz furnizat consumatorilor casnici a fost vândut în temeiul unui contract de bază (55). Cu toate acestea, furnizorii impliciți au un rol minor în rândul consumatorilor RLM (consumatori industrial și comerciali) cu contracte speciale. Din volumul total furnizat consumatorilor RLM, în anul 2014, 67 % a corespuns unor contracte de furnizare încheiate cu un alt furnizor decât furnizorul implicit local, iar aproximativ 33 %, unor contracte speciale încheiate cu furnizorul implicit. Mai puțin de 1 % din consumatorii RLM au un contract de furnizare de bază (56).

(52)

În 2014, în Germania s-a înregistrat o nouă creștere a lichidității piețelor angro de gaze naturale. De departe, cea mai mare parte a comerțului cu ridicata de gaze naturale este tranzacționată în mod bilateral, și anume în afara burselor („extrabursier” – OTC). Tranzacționarea bilaterală prezintă avantajul că poate fi realizată în mod flexibil, și anume, în special, fără a fi necesar să se recurgă la un set limitat de contracte. Brokerajul prin platformele de tranzacționare destinate brokerilor are un rol important în tranzacțiile extrabursiere. Tranzacționarea bilaterală cu ridicata a înregistrat creșteri substanțiale. În 2014, tranzacțiile comerciale de gaze naturale intermediate de platformele de tranzacționare destinate brokerilor a căror zonă de aprovizionare era Germania s-au ridicat la 3 000 TWh. Aceasta reprezintă o creștere de 15 %. Volumele tranzacționate la bursele de valori de pe piața la vedere au crescut mai mult decât dublu în 2014 și au ajuns la aproximativ 129 TWh. Aceasta înseamnă de cinci ori volumul pieței la vedere în 2012. Volumul de contracte futures a crescut de la 29 TWh în 2013 la 83 TWh în 2014 (57).

(53)

Anul 2014 a fost marcat de o scădere semnificativă a prețurilor cu ridicata la gaz. Prețurile de referință zilnice calculate de EEX au scăzut cu aproximativ 22 % (media anuală) și prețul mediu transfrontalier calculat de Oficiul Federal german pentru Economie și Controlul Exporturilor (denumit în continuare „BAFA”) a scăzut cu 15 %. În general, această scădere a prețurilor este atribuită scăderii consumului de gaz în Germania și Europa.

(54)

Prețurile la gaz sunt foarte apropiate de media UE, atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru consumatorii industriali (58).

(55)

În ceea ce privește vânzarea cu amănuntul de energie electrică către consumatorii RLM și SLP cu contracte speciale din Germania, situația poate fi rezumată după cum urmează: cotele de piață cumulate ale celor mai mari trei furnizori cu amănuntul sunt scăzute, proporția clienților care își schimbă furnizorul este satisfăcătoare, nu există niciun control asupra prețului plătit de consumatorii final, iar lichiditatea pieței angro este ridicată. În avizul său, BKartA estimează că piețele respective sunt expuse direct concurenței.

(56)

Având în vedere factorii examinați în considerentele 32-45, condiția expunerii directe la concurență prevăzută la articolul 34 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE ar trebui considerată ca fiind îndeplinită cu privire la vânzarea cu amănuntul a energiei electrice către consumatorii RLM și SLP cu contracte speciale pe teritoriul Republicii Federale Germania.

(57)

În ceea ce privește vânzarea cu amănuntul de gaze naturale către consumatorii RLM și SLP cu contracte speciale din Germania, situația poate fi rezumată după cum urmează: cotele de piață cumulate ale celor mai mari trei furnizori cu amănuntul sunt scăzute, proporția clienților care își schimbă furnizorul este satisfăcătoare, nu există niciun control asupra prețului plătit de consumatorii finali, iar lichiditatea pieței angro este ridicată. În avizul său, BKartA estimează că piețele respective sunt expuse direct concurenței.

(58)

Având în vedere factorii examinați în considerentele 46-54, condiția expunerii directe la concurență prevăzută la articolul 34 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE ar trebui considerată ca fiind îndeplinită cu privire la vânzarea cu amănuntul a gazelor naturale către consumatorii RLM și SLP cu contracte speciale pe teritoriul Republicii Federale Germania.

(59)

Prezenta decizie se bazează pe situația de drept și de fapt din perioada martie 2016 – mai 2016, astfel cum reiese din informațiile transmise de solicitant și de BKartA. Prezenta decizie poate fi revizuită în cazul în care, în urma unor schimbări semnificative ale situației de drept sau de fapt, condițiile de aplicabilitate a articolului 34 din Directiva 2014/25/UE nu mai sunt îndeplinite.

(60)

Întrucât unele servicii legate de vânzarea cu amănuntul de energie electrică (59) și gaze naturale (60) intră în continuare sub incidența dispozițiilor Directivei 2014/25/UE, se reamintește că acele contracte de achiziții publice care cuprind mai multe activități ar trebui tratate în conformitate cu articolul 6 din directiva respectivă. Aceasta înseamnă că, atunci când o entitate contractantă efectuează o achiziție „mixtă”, și anume o achiziție realizată pentru a susține efectuarea atât a unor activități exceptate de la aplicarea Directivei 2014/25/UE, cât și a unor activități care nu sunt exceptate de la aplicarea directivei, se iau în considerare activitățile pentru care este destinat în principal contractul. În cazul unor astfel de achiziții mixte, atunci când scopul constă în principal în susținerea unor activități care nu sunt exceptate, se aplică dispozițiile Directivei 2014/25/UE. În cazul în care este în mod obiectiv imposibil să se determine pentru care activități este destinat în principal contractul, acesta trebuie să fie atribuit în conformitate cu normele menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2014/25/UE (61).

(61)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ pentru achiziții publice,