(1)

În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză.

(2)

În conformitate cu articolul 80 din TFUE, politicile Uniunii în domeniul controalelor la frontieră, al azilului și al imigrației, precum și punerea lor în aplicare sunt guvernate de principiul solidarității și al împărțirii echitabile a răspunderii între statele membre, iar actele Uniunii adoptate în acest domeniu cuprind măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.

(3)

În baza articolului 78 alineatul (3) din TFUE, Consiliul a adoptat două decizii de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. În conformitate cu Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului (2), 40 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și din Grecia către alte state membre. În temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului (3), 120 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și din Grecia către celelalte state membre.

(4)

În conformitate cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1523 și cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1601, în cazul în care un stat membru se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din TFUE. Aceste măsuri pot include, după caz, suspendarea participării statului membru respectiv la transfer, astfel cum este prevăzut în respectivele decizii, precum și posibile măsuri compensatorii pentru Italia și Grecia.

(5)

Suedia se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe pe teritoriul său cauzat de o schimbare bruscă a fluxurilor de migrație. La 8 decembrie 2015, Suedia a solicitat în mod oficial suspendarea obligațiilor sale în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601.

(6)

Creșterea considerabilă a cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune și a deplasărilor secundare în întreaga Uniune a condus la o creștere importantă a numărului de solicitări de protecție internațională în Suedia, mai ales din partea unor persoane care au intrat pe teritoriul Uniunii prin Italia și Grecia.

(7)

Cifrele Eurostat confirmă o creștere importantă în Suedia a numărului de solicitanți de protecție internațională. Numărul de solicitanți de protecție internațională a crescut cu peste 60 %, de la 68 245 de solicitanți în perioada 1 ianuarie-31 octombrie 2014, la 112 040 de solicitanți în perioada 1 ianuarie-31 octombrie 2015.

(8)

Numărul lunar al solicitanților de protecție internațională a ajuns recent la un nivel chiar mai ridicat: numărul solicitanților s-a dublat între lunile august (11 735) și septembrie (24 261), atingând 39 055 în octombrie 2015 (o creștere de 61 % față de septembrie).

(9)

Suedia a înregistrat în 2015 de departe cel mai mare număr de solicitanți de protecție internațională pe cap de locuitor din Uniune, și anume 11 503 de solicitanți la un milion de locuitori).

(10)

De asemenea, Suedia se confruntă cu o situație dificilă ca urmare a creșterii semnificative recente a numărului de minori neînsoțiți, unul din patru solicitanți pretinzând a fi un minor neînsoțit.

(11)

Situația actuală a pus o presiune semnificativă asupra sistemului de azil și de migrație suedez, cu grave consecințe de ordin practic pe teren în ceea ce privește condițiile de primire și capacitatea sistemului de azil și de migrație de a soluționa aceste cereri. Pentru a contribui la atenuarea presiunii semnificative cu care se confruntă Suedia, obligațiile sale ca stat membru în materie de transfer în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ar trebui suspendate pentru un an.

(12)

Suspendarea obligațiilor Suediei ar trebui să fie completată, după caz, de măsuri de sprijin operaționale coordonate de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) și de alte agenții relevante.

(13)

Suedia ar trebui să prezinte Consiliului și Comisiei o foaie de parcurs în care sunt stabilite măsurile pe care le va lua pentru a asigura eficacitatea sistemului său de azil și de migrație și pentru a-și relua obligațiile care îi revin în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 atunci când va înceta suspendarea obligațiilor sale.

(14)

Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(15)

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(16)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, respectivele state membre nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.

(17)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(18)

Având în vedere caracterul urgent al situației, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,