(1)

Siguranța maritimă, securitatea maritimă, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bordul navelor pot fi îmbunătățite în mod eficient prin reducerea drastică, în apele aflate sub jurisdicția statelor membre, a numărului de nave care nu corespund standardelor, prin aplicarea strictă a convențiilor, a codurilor și a rezoluțiilor internaționale relevante.

(2)

Deși responsabilitatea principală pentru monitorizarea conformității navelor cu standardele internaționale privind securitatea, siguranța, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bordul navelor revine statului de pavilion, responsabilitatea pentru întreținerea stării navei și a echipamentelor acesteia după control pentru a îndeplini cerințele convențiilor aplicabile navei revine companiei cărei îi aparține nava. Cu toate acestea, o serie de state de pavilion întâmpină serioase dificultăți în a pune în aplicare și a asigura respectarea acestor standarde internaționale.

(3)

De aceea, ca o a doua linie de apărare împotriva navelor care nu corespund standardelor, monitorizarea conformității cu standardele internaționale privind siguranța, securitatea, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bord ar trebui să fie, de asemenea, asigurată de statele portului, recunoscând în același timp că inspecția statului portului nu are valoarea unui control și că rapoartele de inspecție relevante nu sunt echivalente cu un certificat de navigabilitate. Adoptarea unei abordări armonizate a aplicării efective de către statele costiere membre ale Uniunii a acelor standarde internaționale privitoare la navele care navighează în apele lor teritoriale și folosesc porturile lor ar trebui să conducă la evitarea unor denaturări ale concurenței.

(4)

Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) stabilește regimul Uniunii privind controlul statului portului, reformulând și consolidând legislația anterioară a Uniunii în acest domeniu, în vigoare din 1995. Regimul Uniunii a fost creat pe baza structurii preexistente a Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului („MOU Paris”), semnat la Paris la 26 ianuarie 1982.

(5)

În ceea ce privește statele membre ale Uniunii, Directiva 2009/16/CE introduce în mod eficient anumite proceduri, instrumente și activități prevăzute în MOU Paris în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii. În temeiul respectivei directive, anumite decizii luate de organismul competent adecvat al MOU Paris devin obligatorii pentru statele membre ale Uniunii.

(6)

Comitetul de control al statului portului („CCSP”) din cadrul MOU Paris se reunește anual și decide, pe parcursul deliberărilor, cu privire la anumite chestiuni care au efecte juridice.

(7)

În temeiul articolului 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul unui organism înființat printr-un acord, atunci când acesta trebuie să adopte acte cu efecte juridice, trebuie să fie adoptată printr-o decizie a Consiliului, la propunerea Comisiei.

(8)

Întrucât normele interne ale MOU Paris fac dificilă stabilirea unei poziții care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE în timp util pentru fiecare reuniune a CCSP, în speță ar fi util să se stabilească o astfel de poziție pe o bază multianuală, constând în principii directoare și orientări, împreună cu un cadru pentru elementele specifice ale fiecărei reuniuni anuale a acestuia. În același timp, cele mai multe dintre subiectele discutate la reuniunile individuale ale CCSP privesc chestiuni legate de controlul statului portului și sunt, în general, reglementate de un singur act juridic al Uniunii, și anume de Directiva 2009/16/CE. În circumstanțele specifice care se aplică MOU Paris, prin urmare, este posibil să se stabilească o poziție generală care urmează să fie adoptată în numele Uniunii pentru mai multe dintre aceste reuniuni.

(9)

Uniunea nu este parte contractantă la MOU Paris. Prin urmare, este necesar ca Consiliul să autorizeze statele membre să acționeze în conformitate cu poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii și să își exprime consimțământul de a respecta deciziile luate de către CCSP.

(10)

Metoda actuală de elaborare a listei albe, gri și negre a statelor de pavilion s-a dovedit a avea consecințe disproporționate și nedorite pentru statele de pavilion cu flote mici. În același timp, progresele privind dezvoltarea unei metode de calcul alternative au fost lente. Prin urmare, este important să se dezvolte rapid o metodă alternativă pentru a se asigura echitatea.

(11)

Discuțiile tehnice și cooperarea cu membrii din țări terțe ai MOU Paris în cadrul CCSP sunt deosebit de importante în asigurarea eficienței și a bunei funcționări a MOU Paris.

(12)

Prezenta decizie ar trebui să acopere perioada cuprinsă între 2016 și 2019,