4.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/50

(1)

Directiva 2009/138/CE stabilește un regim prudențial bazat pe riscuri pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare din Uniune. Aplicarea integrală a Directivei 2009/138/CE pentru asigurătorii și reasigurătorii din Uniune va începe la 1 ianuarie 2016.

(2)

În conformitate cu articolul 311 din Directiva 2009/138/CE, Comisia poate să adopte actele delegate prevăzute în directiva respectivă înainte de data aplicării acesteia.

(3)

Articolul 172 din Directiva 2009/138/CE se referă la echivalența regimului de solvabilitate al unei țări terțe aplicat activităților de reasigurare ale întreprinderilor care își au sediul central în respectiva țară terță. O determinare pozitivă a echivalenței permite tratarea contractelor de reasigurare încheiate cu întreprinderi care își au sediul central în țara terță respectivă în același mod ca și contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderi autorizate în conformitate cu această directivă.

(4)

Articolul 227 din Directiva 2009/138/CE se referă la echivalența pentru asigurătorii din țări terțe care fac parte din grupuri având sediul central în Uniune. O determinare pozitivă a echivalenței permite acestor grupuri ca atunci când, ca metodă de consolidare pentru raportarea la nivel de grup, se utilizează deducerea și agregarea, să ia în considerare calcularea cerințelor de capital și a capitalului disponibil (fonduri proprii) în temeiul normelor de competență non-UE, mai degrabă decât calcularea acestora în temeiul Directivei 2009/138/CE, în scopul calculării cerințelor de solvabilitate la nivel de grup și a fondurilor proprii eligibile.

(5)

Articolul 260 din Directiva 2009/138/CE se referă la echivalența întreprinderilor de asigurare și de reasigurare a căror societate-mamă își are sediul central în afara Uniunii. În conformitate cu articolul 261 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care există o determinare pozitivă a echivalenței, statele membre se bazează pe supravegherea echivalentă la nivel de grup realizată de autoritățile de supraveghere a grupurilor din țara terță.

(6)

Regimul juridic al unei țări terțe trebuie să fie considerat ca fiind complet echivalent cu cel stabilit de Directiva 2009/138/CE în cazul în care acesta îndeplinește cerințele care oferă un nivel comparabil de protecție a deținătorilor de polițe de asigurare și a beneficiarilor.

(7)

La 11 martie 2015, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) a prezentat Comisiei, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), un aviz privind sistemul de reglementare și de supraveghere a întreprinderilor și a grupurilor de asigurare și reasigurare care se află în vigoare în Bermuda. În urma adoptării de către Bermuda, în iulie 2015, a modificării legislației privind asigurările, EIOPA a adoptat, la 31 iulie 2015, o actualizare a avizului său. Avizul EIOPA se bazează pe cadrul legislativ relevant al Bermudei, inclusiv pe Amendamentul nr. 2 la Legea din 2015 privind asigurările (denumită în continuare „legea”), care a fost adoptat în iulie 2015 și intră în vigoare la 1 ianuarie 2016, pe Codul de conduită revizuit privind asigurările, care a intrat în vigoare în luna iulie 2015, precum și pe normele prudențiale revizuite în domeniul asigurărilor adoptate de Autoritatea Monetară a Bermudei (denumită în continuare „BMA”), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2016. Comisia și-a întemeiat evaluarea pe informațiile furnizate de EIOPA.

(8)

Ținând seama de dispozițiile Regulamentului delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (3), în special articolele 378, 379 și 380, precum și de avizul EIOPA, trebuie să se aplice o serie de criterii pentru a se evalua echivalența în temeiul articolului 172 alineatul (2), al articolului 227 alineatul (4) și, respectiv, al articolului 260 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE.

(9)

Aceste criterii includ anumite cerințe care sunt comune pentru două sau mai multe dintre articolele 378, 379 și 380 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35, care sunt valabile la nivelul întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare individuale și la nivelul grupurilor de asigurare sau de reasigurare. În prezentul act precizăm dacă avem în vedere întreprinderile de asigurare la nivel individual („solo”) sau la nivel de grup, întrucât întreprinderile individuale pot face sau nu parte din grupuri. Aceste criterii acoperă următoarele domenii: competențe, solvabilitate, guvernanță, transparență, cooperarea dintre autorități și gestionarea informațiilor confidențiale, precum și impactul deciziilor asupra efectelor asupra stabilității financiare.

(10)

În ceea ce privește mijloacele, competențele și responsabilitățile, BMA are competența de a supraveghea în mod eficace activitățile de asigurare sau reasigurare și de a aplica sancțiuni sau de a lua măsuri de asigurare a respectării normelor, dacă este cazul, cum ar fi revocarea autorizației de funcționare a unei întreprinderi sau înlocuirea tuturor membrilor conducerii acesteia sau a unora dintre ei. BMA dispune de mijloacele financiare și umane necesare, de cunoștințe, de capacități și de mandatul de a-i proteja în mod eficace pe toți deținătorii de polițe de asigurare și pe toți beneficiarii.

(11)

În ceea ce privește solvabilitatea, evaluarea din cadrul Cerinței de capital de solvabilitate pentru Bermuda (Bermuda Capital Solvency Requirement – BSCR) cu privire la poziția financiară a întreprinderilor sau a grupurilor de asigurare sau reasigurare se bazează pe principii economice solide, iar cerințele în materie de solvabilitate se bazează pe o evaluare economică a tuturor activelor și pasivelor, denumită Bilanț economic. Acest lucru asigură comparabilitatea între asigurători. BSCR impune întreprinderilor de asigurare sau reasigurare să dețină resurse financiare adecvate și prevede criterii privind rezervele tehnice, investițiile, cerințele de capital (inclusiv nivelul minim de capital) și fondurile proprii, solicitând intervenția în timp util a BMA în cazul în care cerințele de capital nu sunt respectate sau în cazul în care sunt amenințate interesele deținătorilor de polițe de asigurare. Cerințele de capital sunt calculate în funcție de riscuri, având ca obiectiv luarea în considerare a riscurilor cuantificabile. Cerința principală de capital, cunoscută sub denumirea „cerința de capital îmbunătățită” (Enhanced Capital Requirement – ECR), se calculează pentru a acoperi pierderile neprevăzute care rezultă din activitățile existente. În plus, valoarea absolută a cerinței de capital minim, denumită „marjă de solvabilitate minimă” (Minimum Solvency Margin), nu este în prezent bazată pe riscuri, dar BMA o va modifica și va aplica tuturor întreprinderilor de asigurări de viață, începând cu 1 ianuarie 2017, un prag de 25 % din cerința de capital îmbunătățită. La sfârșitul anului 2015, BMA va pune în aplicare aceste cerințe privind capitalul statutar și capitalul suplimentar pentru toate categoriile de asigurători, cu excepția asigurătorilor captivi și a asigurătorilor investiționali. În ceea ce privește modelele, întreprinderile de asigurare pot utiliza o formulă standard sau un model intern.

(12)

În ceea ce privește guvernanța, regimul de solvabilitate din Bermuda le impune întreprinderilor de asigurare și reasigurare să dispună de un sistem de guvernanță eficace, în special de o structură organizațională clară, condiții de onorabilitate și de capacitate profesională pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderile, un proces eficace de transmitere a informațiilor în cadrul întreprinderilor și către BMA. În plus, BMA supraveghează în mod eficace funcțiile și activitățile externalizate.

(13)

BSCR impune, de asemenea, ca întreprinderile și grupurile de asigurare sau reasigurare să își mențină funcțiile de gestionare a riscurilor, de asigurare a conformității, de audit intern și funcțiile actuariale. BSCR impune un sistem de gestionare a riscurilor care să permită identificarea, evaluarea, monitorizarea, gestionarea și raportarea riscurilor, precum și un sistem eficace de control intern.

(14)

Regimul în vigoare din Bermuda impune ca modificările aduse politicii comerciale sau conducerii întreprinderilor sau grupurilor de asigurare sau reasigurare ori participațiilor calificate în astfel de întreprinderi sau grupuri să fie consecvente în ceea ce privește administrarea corectă și prudentă. În special, achizițiile, modificările aduse planului de afaceri sau participațiilor calificate ale întreprinderilor de asigurare sau reasigurare sau ale grupurilor de asigurare trebuie notificate BMA, care poate aplica sancțiuni corespunzătoare în cazul în care acest lucru este justificat, cum ar fi interzicerea unei achiziții. În special, legea include norme de extindere a cerințelor impuse acționarilor de a notifica cesiunea participațiilor în întreprinderi publice și private.

(15)

În ceea ce privește transparența, întreprinderile și grupurile de asigurare și reasigurare trebuie să furnizeze BMA orice informație necesară pentru supraveghere și publicarea, cel puțin anual, a unui raport privind solvabilitatea și situația lor financiară. Tipurile de informații calitative și cantitative care trebuie prezentate sunt în conformitate cu Directiva 2009/138/CE. Cerințele impuse asigurătorilor și grupurilor de asigurare privind publicarea unui raport reflectă în mare măsură dispozițiile din Directiva 2009/138/CE. Dacă publicarea conduce la un dezavantaj concurențial pentru aceste întreprinderi, pot fi acordate derogări. Cu toate acestea, chiar și în acest caz, în temeiul normelor din Bermuda se vor publica informațiile esențiale privind solvabilitatea și situația financiară.

(16)

În ceea ce privește secretul profesional, cooperarea și schimbul de informații, regimul în vigoare din Bermuda a instituit obligații privind secretul profesional pentru toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru BMA, inclusiv pentru auditorii și experții care acționează în numele BMA. Obligațiile respective prevăd, de asemenea, faptul că informațiile confidențiale nu pot fi divulgate decât în formă agregată sau sintetică, fără a se aduce atingere cazurilor care intră sub incidența dreptului penal. În plus, BMA va utiliza informațiile confidențiale primite de la alte autorități de supraveghere numai pentru a-și îndeplini atribuțiile și în scopurile prevăzute de lege. Regimul aflat în vigoare în Bermuda prevede, de asemenea, că, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare este declarată în stare de faliment sau este lichidată forțat, informațiile confidențiale pot fi divulgate, cu condiția ca acestea să nu se refere la terțe părți implicate în salvarea întreprinderii respective. BMA poate transmite informațiile confidențiale primite de la o altă autoritate de supraveghere autorităților, organismelor sau persoanelor care intră sub incidența obligațiilor secretului profesional în Bermuda numai după ce a primit acordul expres din partea respectivei autorități de supraveghere. BMA a semnat memorandumuri de înțelegere cu Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor și cu toate statele membre ale Uniunii pentru a coordona cooperarea internațională, în special în ceea ce privește schimbul de informații confidențiale.

(17)

În ceea ce privește impactul deciziilor sale, BMA și celelalte autorități din Bermuda care au mandatul de a asigura buna funcționare a piețelor financiare dispun de mijloacele necesare pentru a aprecia modul în care deciziile vor afecta stabilitatea sistemelor financiare în ansamblu, în special în situațiile de urgență, și pentru a lua în considerare potențialele efecte prociclice în cazul în care au loc, în mod excepțional, fluctuații ale piețelor financiare. În temeiul regimului în vigoare din Bermuda, au loc reuniuni regulate la care participă autoritățile menționate anterior pentru a face schimb de informații cu privire la riscurile legate de stabilitatea financiară și pentru coordonarea acțiunilor pe care le întreprind. Și la nivel internațional au loc astfel de reuniuni, în cadrul cărora autoritățile din Bermuda fac schimb de informații, de exemplu, cu colegiile de supraveghere din statele membre ale Uniunii și cu EIOPA, cu privire la aspecte legate de stabilitatea financiară.

(18)

Articolele 378 și 380 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 stabilesc, de asemenea, criterii specifice privind echivalența pentru activitățile de reasigurare și pentru supravegherea la nivel de grup.

(19)

În ceea ce privește criteriile specifice pentru activitățile de reasigurare în temeiul articolului 378 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35, accesul la activitatea de reasigurare este condiționat de obținerea prealabilă a unei autorizații din partea BMA.

(20)

În ceea ce privește criteriile specifice pentru supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 380 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35, BMA are competența de a stabili care sunt întreprinderile ce intră sub incidența supravegherii la nivel de grup și de a supraveghea întreprinderile de asigurare sau reasigurare care fac parte dintr-un grup. BMA supraveghează toate întreprinderile de asigurare sau reasigurare asupra cărora o întreprindere participativă, astfel cum este definită la articolul 212 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, exercită o influență dominantă sau semnificativă.

(21)

BMA are capacitatea de a evalua profilul de risc, poziția financiară și solvabilitatea întreprinderilor de asigurare sau reasigurare care fac parte dintr-un grup, precum și strategia de afaceri a grupului respectiv.

(22)

Normele de raportare și normele contabile permit monitorizarea tranzacțiilor intragrup și a concentrărilor de riscuri, pe care grupurile de asigurare sau reasigurare trebuie să le raporteze cel puțin o dată pe an.

(23)

BMA restricționează utilizarea fondurilor proprii ale unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare dacă acestea nu pot fi puse efectiv la dispoziție pentru a acoperi cerința de capital a întreprinderii participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup. Calculul solvabilității la nivel de grup conduce la rezultate cel puțin echivalente cu rezultatele obținute prin metodele prevăzute la articolele 230 și 233 din Directiva 2009/138/CE, fără o dublă contabilizare a fondurilor proprii și după eliminarea creării de capital intragrup prin finanțare reciprocă.

(24)

În consecință, având în vedere că îndeplinește toate criteriile stabilite la articolele 378, 379 și 380 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35, se consideră că regimul de reglementare și de supraveghere în vigoare din Bermuda, destinat întreprinderilor și grupurilor de asigurare sau reasigurare, îndeplinește criteriile de echivalență deplină prevăzute la articolul 172 alineatul (2), la articolul 227 alineatul (4) și la articolul 260 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE.

(25)

Directiva 2009/138/CE se aplică de la 1 ianuarie 2016. Prezenta decizie ar trebui, prin urmare, să acorde echivalența începând cu data respectivă regimurilor de solvabilitate și regimurilor prudențiale în vigoare din Bermuda.

(26)

Decizia delegată (UE) 2015/2290 a Comisiei (4) a acordat echivalența temporară în ceea ce privește regimurile de solvabilitate în vigoare în Australia, Bermuda, Brazilia, Canada, Mexic și Statele Unite ale Americii. Din motive de securitate juridică și având în vedere că regimul de solvabilitate în vigoare din Bermuda, destinat întreprinderilor și grupurilor de asigurare sau reasigurare, îndeplinește criteriile de echivalență deplină, cu excepția normelor privind asigurătorii captivi și asigurătorii investiționali, este necesar să se modifice decizia respectivă,

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Decizia delegată (UE) 2015/2290 a Comisiei din 5 iunie 2015 privind echivalența temporară a regimurilor de solvabilitate în vigoare în Australia, Brazilia, Canada, Mexic și Statele Unite, aplicabile întreprinderilor de asigurare și reasigurare având sediul central în aceste țări”.

2.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Regimurile de solvabilitate în vigoare în Australia, Brazilia, Canada, Mexic și Statele Unite, aplicabile întreprinderilor de asigurare și reasigurare având sediul central în respectivele țări sunt considerate ca fiind echivalente temporar cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE.”