(1)

Între 2002 și 2012, Germania a luat o serie de măsuri de sprijin în ceea ce privește circuitul de curse german Nürburgring, inclusiv măsuri de sprijin privind construirea unui parc de agrement, a unor hoteluri și restaurante, precum și privind organizarea de curse de Formula 1. Complexul Nürburgring era deținut de către întreprinderile de stat Nürburgring GmbH (denumită în continuare „NG”), Motorsport Resort Nürburgring GmbH (denumită în continuare „MSR”) și Congress- und Motorsport Hotel Nürburgring GmbH (denumită în continuare „CMHN”).

(2)

În iulie 2010, Eifelpark GmbH (denumită în continuare „Eifelpark”), proprietara unui parc de agrement din regiunea germană Eifel, a informat Comisia cu privire la un presupus ajutor de stat implicat în așa-numitul proiect „Nürburgring 2009” și legat de finanțarea construirii facilităților de agrement din cadrul circuitului de curse Nürburgring. În aprilie 2011, Comisia a primit o a doua plângere privind ajutorul de stat, înaintată de Asociația germană a sporturilor cu motor „Ja zum Nürburgring e.V.”. Aceasta din urmă era preocupată de faptul că proiectul Nürburgring 2009 – despre care se susține că a fost generator de pierderi – pune în pericol activitățile circuitului de curse în sine.

(3)

Prin scrisoarea din 21 martie 2012 (denumită în continuare decizia din 21 martie 2012), Comisia a informat Germania că a hotărât să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) în ceea ce privește măsurile de ajutor 1-17 descrise în secțiunea 2 din prezenta decizie („procedura oficială de investigare”) (2). Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsurile în cauză.

(4)

La 15 mai 2012, Germania a acordat noi măsuri de sprijin (măsurile 18 și 19), descrise în secțiunea 2 de mai jos, și le-a comunicat la 25 mai 2012. Prin scrisoarea din 7 august 2012 (denumită în continuare „decizia din 7 august 2012”), Comisia a informat Germania că a decis să extindă procedura oficială de investigare la noile măsuri de ajutor (4). Decizia Comisiei de extindere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (5). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la noile măsuri.

(5)

Comisia a primit observațiile Germaniei la 23 aprilie 2012, 15 iunie 2012, 18 iulie 2012, 20 iulie 2012, 17 august 2012, 7 septembrie 2012 și 18 ianuarie 2013. În ceea ce privește decizia din 21 martie 2012, nouă părți interesate au prezentat Comisiei observații în perioada cuprinsă între 9 august 2012 și 18 octombrie 2012. La 18 octombrie 2012 și 23 octombrie 2012, Comisia a transmis Germaniei observațiile părților interesate. Germania a răspuns la 15 noiembrie 2012. În ceea ce privește decizia din 7 august 2012, Comisia a primit observații din partea a trei părți interesate în perioada cuprinsă între 5 noiembrie 2012 și 30 noiembrie 2012. La 3 decembrie 2012, Comisia a transmis Germaniei observațiile părților interesate. Germania a răspuns la 2 ianuarie 2013.

(6)

Comisia a solicitat Germaniei informații suplimentare la 29 ianuarie 2013, 4 iunie 2014 și 5 iunie 2014, iar Germania a răspuns la 15 aprilie 2013, 4 iunie 2014 și, respectiv, 6 iunie 2014.

(7)

La 24 iulie 2012, instanța locală din Bad Neuenahr-Ahrweiler a dispus o administrare proprie preliminară a activelor („vorläufige Eigenverwaltung des Vermögens”) aparținând întreprinderilor care dețin Nürburgring, și anume NG, MSR și CNMH. Procedura de insolvență sub forma gestionării proprii a activelor („Eigenverwaltung des Vermögens”) a fost inițiată, în cele din urmă, la data de 1 noiembrie 2012 de către instanța locală. De la data respectivă, activitatea întreprinderilor NG, MSR și CMHN a fost gestionată de către directorul general în conformitate cu legislația în materie de insolvență („Eigenverwalter” sau „Sanierunsgeschäftsführer”) și de către lichidator („Sachwalter”) (denumiți în continuare „lichidatorii”), ambii nefiind obligați să respecte instrucțiunile acționarilor. Întreprinderile NG, MSR și CMHN au angajat întreprinderea KPMG AG (denumită în continuare „KPMG”) să acționeze în numele lor în calitate de consilier financiar exclusiv pentru vânzarea activelor acestora în cadrul procedurii de insolvență, precum și să gestioneze toate contactele cu ofertanții interesați.

(8)

Începând din octombrie 2012, Comisia a discutat cu Germania și cu lichidatorii aspectele legate de ajutorul de stat care ar putea apărea în vânzarea activelor întreprinderilor NG, MSR și CMHN.

(9)

De la 1 noiembrie 2012, întregul complex a fost administrat de Nürburgring Betriebsgesellschaft mbH („NBG”), filială deținută în proporție de 100 % de NG și înființată de către lichidatori. NBG a înlocuit întreprinderea anterioară, Nürburgring Automotive GmbH („NAG”) (6).

(10)

În contextul insolvenței întreprinderilor NG, MSR și CMHN, lichidatorii au efectuat o vânzare a activelor acestora începând din mai 2013. La 15 mai 2013, a fost lansată o procedură de licitație pentru vânzarea activelor. Prin două scrisori din 23 mai 2013, serviciile Comisiei au transmis Germaniei și lichidatorilor un aviz cu privire la diferitele opțiuni de vânzare a activelor care ar fi în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (7).

(11)

În ceea ce privește vânzarea activelor întreprinderilor NG, MSR și CMHN, Germania a furnizat informații prin comunicările din 10 aprilie 2013, 15 aprilie 2013, 30 aprilie 2013, 9 octombrie 2013, 27 februarie 2014 și – în urma cererilor de informații ale Comisiei din 13 martie 2014, 23 mai 2014, 4 iulie 2014 și 7 iulie 2014 – la 23 aprilie 2014, 26 mai 2014 și, respectiv, 10 iulie 2014. La 18 octombrie 2012, 7 martie 2013, 11 octombrie 2013 și 26 februarie 2014 au avut loc la Bruxelles reuniuni între Comisie, Germania și lichidatori. Comisia a primit, de asemenea, observații suplimentare de la părțile interesate.

(12)

La 23 decembrie 2013, „Ja zum Nürburgring e.V.” („reclamantul 1”) (8) și, la 2 ianuarie 2014, clubul automobilistic german ADAC e.V. („reclamantul 2”), cel din urmă participând la procesul de vânzare, au trimis scrisori în care afirmă că vânzarea activelor întreprinderii Nürburgring, aflată în curs de desfășurare, este efectuată de către lichidatori cu încălcarea normelor privind ajutorul de stat. La 4 februarie 2014, reclamantul 1 a solicitat Comisiei să suspende procesul de vânzare și a furnizat noi informații. Ca răspuns la o scrisoare a Comisiei din 13 ianuarie 2014, Germania și-a prezentat observațiile cu privire la cererile formulate de cei doi reclamanți în scrisoarea din 10 februarie 2014. Reclamantul 1 a transmis observații suplimentare la 8 iulie 2014, cu privire la care Germania și-a prezentat comentariile la 14 iulie 2014.

(13)

La 10 aprilie 2014, [ofertantul 3], o societate pe acțiuni (denumită în continuare „reclamantul 3” sau [ofertantul 3]) care a participat la procesul de vânzare, a prezentat Comisiei o plângere cu privire la acest proces. La 17 aprilie 2014, dl Meyrick Cox (denumit în continuare „reclamantul 4”), un membru al consorțiului [ofertantul 2] care a participat la procesul de vânzare și care este format din European Capital Partners LLP, dl Meyrick Cox, dl Marcus Graf von Oeynhausen-Sierstorpff și Wadell & Reed, Inc. (denumiți în continuare [ofertantul 2]), a prezentat Comisiei o plângere cu privire la acest proces. Plângerile au fost transmise Germaniei la 16 aprilie 2014 și, respectiv, la 17 aprilie 2014. În ceea ce privește plângerea depusă de reclamantul 4, Germania și-a prezentat comentariile la 25 aprilie 2014. În ceea ce privește plângerea depusă de reclamantul 3, Germania și-a prezentat comentariile la 5 mai 2014. Reclamantul 3 a trimis argumente suplimentare la 19 mai 2014. Germania și-a prezentat comentariile cu privire la argumentele suplimentare la 22 mai 2014. Reclamantul 3 a prezentat o informație suplimentară la 23 mai 2014, cu privire la care Germania și-a comunicat răspunsul la 10 iulie 2014; de asemenea, acesta a trimis observații suplimentare la 16 iunie 2014 și 7 iulie 2014, cu privire la care Germania și-a prezentat comentariile la 11 iulie 2014. Autoritățile germane au transmis informații suplimentare la 29 iulie 2014, 20 august 2014, 8 septembrie 2014 și 12 septembrie 2014, care au vizat, de asemenea, observațiile prezentate de reclamanții 3 și 4 la 3 septembrie 2014, 21 august 2014 și 12 septembrie 2014. În cele din urmă, au avut loc două reuniuni între serviciile Comisiei și autoritățile germane, lichidatori și KPMG la 22 iulie și 5 septembrie 2014, la Bruxelles.

(14)

Având în vedere o posibilă încheiere a procedurii oficiale de investigare printr-o decizie negativă a Comisiei prin care se solicită recuperarea ajutorului incompatibil, Germania a solicitat Comisiei să confirme că o obligație de recuperare impusă NG, MSR și CMHN nu ar viza, de asemenea, cumpărătorul activelor vândute sau filiala acestuia ca societate de exploatare, precum și că o astfel de obligație de recuperare nu ar împiedica administrarea Nürburgring de către NBG în cursul sezonului 2014, după care se prevede lichidarea întreprinderii NBG.

(15)

Fondurile au fost acordate de cinci entități: 1. landul Renania-Palatinat (9) (denumit în continuare „landul”), 2. Investitions- und Strukturbank Rheinland-Pfalz GmbH (denumită în continuare „ISB”), deținută integral de land, 3. Rheinland-Pfälzische Gesellschaft für Immobilien und Projektmanagement GmbH (denumită în continuare „RIM”), deținută integral de către ISB, 4. districtul („Landkreis”) Ahrweiler; și 5. NG (10).

(16)

Până la 30 aprilie 2010, complexul Nürburgring (11) a fost deținut și administrat de către NG.

(17)

La 1 mai 2010, a avut loc o restructurare a dreptului de proprietate asupra complexului Nürburgrring și a administrării acestuia. Întreprinderea NG a rămas proprietara circuitului de curse și a parcului de agrement și a devenit proprietara indirectă a hotelurilor și a restaurantelor prin deținerea MSR în proporție de 93,3 % (12) și prin deținerea indirectă a CMHN în proporție de 93,3 % (13) (MSR și CMHN au rămas proprietarele directe ale hotelurilor și restaurantelor). Exploatarea circuitului de curse, a parcului de agrement, a hotelurilor și a restaurantelor a fost încredințată întreprinderii NAG (14) în temeiul unui contract de închiriere comercială („Betriebspachtvertrag”), a se vedea măsura 10 (15).

(18)

Astfel cum s-a descris anterior, beneficiarii GN, MSR și CMHN fac obiectul unor proceduri de insolvență. Alți beneficiari care fac obiectul unei proceduri de lichidare sunt: IPC Gesellschaft für internationale Projektcoordination mbH (denumită în continuare „IPC”) (16), Weber Projektierungs- und Realisierungs GmbH (denumită în continuare „Weber”) (17) și Cash Settlement and Ticketing GmbH (denumită în continuare „CST”) (18).

(19)

Beneficiarii care își desfășoară în continuare activitatea și nu fac obiectul unei proceduri de insolvență sunt următorii: Mediinvest GmbH, redenumită între timp Return Projektmanagement GmbH (denumită în continuare „Mediinvest”) (19), Geisler & Trimmel General Contractor GmbH (denumită în continuare „Geisler & Trimmel”) (20), NAG și Fahrsicherheitszentrum am Nürburgring GmbH & Co. KG (denumită în continuare „FSZ”) (21). Beneficiarii care nu mai există sunt următorii: Erlebnispark Nürburgring GmbH & Co. KG (denumită în continuare „EWN”) (22), Motorsport Akademie Nürburgring GmbH & Co. KG (denumită în continuare „MAN”) (23), Test & Training International GmbH (denumită în continuare „TTI”) (24), Bike World Nürburgring GmbH (denumită în continuare „BWN1”) (25), BikeWorld Nürburgring Besitz (denumită în continuare „BWNB”), BikeWorld Nürburgring GmbH (denumită în continuare „BWN2”), Camp4Fun GmbH & Co. KG (denumită în continuare „Camp4Fun”) (26) și MI-Beteiligungs- und Verwaltungs GmbH (denumită în continuare „MIB”) (27).

(20)

Investigația actuală vizează finanțarea construirii și a exploatării facilităților legate de circuitul de curse și a facilităților turistice înainte de proiectul „Nürburgring 2009”, finanțarea construirii tuturor acestor facilități în cadrul proiectului „Nürburgring 2009” și finanțarea organizării curselor de Formula 1. Proiectul „Nürburgring 2009” urmărea să prevadă circuitul de curse cu atracții variate, pentru a crește atractivitatea acestuia pe parcursul întregului an. Proiectul „Nürburgring 2009” a cuprins partea I (în principal tribuna și facilități de agrement) și partea a II-a (în principal facilități de cazare) (28).

(21)

Măsura 1 (furnizarea de capital de către land și de către districtul Ahrweiler pentru întreprinderea GN sub forma unor transferuri la rezerva de capital și sub formă de majorări ale capitalului propriu): Landul a acordat întreprinderii NG capital sub forma unor transferuri la rezerva de capital („Einstellungen in die Kapitalrücklage”) (29) în valoare de 2 179 000 EUR (30) la 1 mai 2002 și în valoare de 22 839 241 EUR (31) la 21 decembrie 2004. În plus, landul și districtul Ahrweiler au efectuat majorări ale capitalului propriu („Kapitalerhöhung”) al NG în valoare de 4 887 000 EUR (32) la 31 august 2004 și de 10 000 000 EUR la 4 septembrie 2007. În total, landul și districtul Ahrweiler au furnizat întreprinderii NG capital în valoare de 39 905 241 EUR între 2002 și 2007.

(22)

Măsura 2 (împrumuturi ale acționarilor acordate de către NG filialelor sale înainte de proiectul „Nürburgring 2009”): Independent de proiectul „Nürburgring 2009”, NG a acordat filialelor sale împrumuturi ale acționarilor în valoare totală de 11 176 953,14 EUR, enumerate în tabelele 1-4. Rata dobânzii a fost stabilită la 6 % și nu s-au oferit garanții.

Tabelul 1

Împrumuturi acordate de întreprinderea GN pentru întreprinderile EWN, FSZ, MAN, TTI și Camp4Fun

Tabelul 2

Împrumuturi acordate de întreprinderea NG întreprinderii BWNB înainte de schimbarea denumirii acesteia

Tabelul 3

Împrumuturi acordate de întreprinderea NG întreprinderii BWN1 înainte de fuziunea acesteia cu BWNB

Tabelul 4

Împrumuturi acordate de întreprinderea NG întreprinderii BWN2 după fuziunea acesteia cu BWNB și după schimbarea denumirii celei din urmă

(23)

Măsura 3 (împrumuturi acordate de către land întreprinderii NG prin concentrarea lichidităților): Această măsură constă în împrumuturi provenite dintr-o așa-numită concentrare a lichidităților (33) la nivelul landului, acordate de acesta întreprinderii NG. În ceea ce privește cursele de Formula 1 și proiectul „Nürburgring 2009” (34), NG a fost inclusă în concentrarea lichidităților landului începând cu 2003 și, respectiv, 2008 (35). ISB este inclusă, de asemenea, în concentrarea lichidităților. Concentrarea lichidităților are ca scop optimizarea utilizării lichidităților din diferite exploatații, fundații și întreprinderi publice ale landului. Participarea diferitelor întreprinderi și fundații la concentrarea lichidităților este fondată pe un memorandum de înțelegere încheiat între întreprinderea/fundația în cauză și Ministerul Finanțelor al landului. În cazul în care, în cadrul sistemului de concentrare a lichidităților, cererea de lichidități depășește fondurile disponibile, deficitul de lichidități este finanțat pe termen scurt pe piața de capital. În perioada 30 iunie 2003-11 mai 2010, landul a acordat întreprinderii NG împrumuturi cu valoarea totală de 399 805 370 EUR (inclusiv împrumuturile acordate NG de către land, în valoare de 53 443 493 EUR pentru curse de Formula 1 în perioada 30 iunie 2003-30 iunie 2009, precum și împrumuturile în valoare de 170 de milioane EUR acordate NG de către land pentru proiectul „Nürburgring 2009” în perioada 23 iunie 2008-30 iunie 2010) (36). Beneficiarul ajutorului este NG. Pentru detalii, a se vedea tabelul 5.

Tabelul 5

Împrumuturi acordate întreprinderii NG din lichiditățile puse în comun ale landului  (*6)

(24)

Măsura 4 (împrumutul acordat întreprinderii MSR de către NG): În cadrul proiectului „Nürburgring 2009”, NG a acordat un împrumut de 300 000 EUR întreprinderii MSR cu o rată a dobânzii de 7 % la 27 decembrie 2007. Nu s-au oferit garanții reale.

(25)

Măsura 5 (împrumuturi, scrisoare de confort și subordonarea creanțelor de către NG pentru CST): În perioada 27 august 2008-18 aprilie 2011, GN a acordat întreprinderii CST împrumuturi în valoare totală de 11 032 060 EUR cu o rată a dobânzii de 6 % (37).

Tabelul 6

Împrumuturi acordate întreprinderii CST de către NG

(26)

Pentru a preveni insolvența CST, la 23 decembrie 2009, NG a furnizat întreprinderii CST o scrisoare de confort („Patronatserklärung”), angajându-se să ia măsurile necesare pentru a preveni insolvența CST până la data de 31 decembrie 2011. Scrisoarea de confort a fost executată. La 13 decembrie 2010, NG a anunțat subordonarea creanțelor sale, în valoare de 10,4 milioane EUR, („Rangrücktritt”) împotriva CST.

(27)

Măsura 6 (onorariu pentru servicii plătit întreprinderii IPC de către NG și împrumutul acordat întreprinderii MSR prin intermediul PNG): Între 2006 și 2008, IPC a primit o sumă totală de 640 000 EUR de la NG în schimbul serviciilor prestate de IPC, și anume căutarea de investitori privați. În plus, NG acordat un împrumut de 3 milioane EUR întreprinderii Pinebeck Nürburgring GmbH (denumită în continuare „PNG”) cu o rată a dobânzii de 6 % la 15 octombrie 2008. La 15 octombrie 2008, PNG a utilizat împrumutul respectiv pentru a acorda un împrumut de 3 milioane EUR întreprinderii MSR, cu o rată a dobânzii de 6 %, în timp ce PNG a plătit împrumutul numai până la suma de 2 941 000 EUR (38). Ambele împrumuturi au avut garanții reale în favoarea NG în valoare de 3 milioane EUR.

(28)

Măsura 7 (cesiunea creanțelor MIB în favoarea NG): La 17 aprilie 2009, MIB a cedat întreprinderii NG creanțele sale provenite din împrumuturi acordate CST în valoare de 1 476 830,88 EUR (39). Pentru împrumuturile respective, NG a plătit MIB suma de 1 476 830,88 EUR. Această tranzacție a permis achitarea integrală a creanței MIB de către NG, care a devenit, la rândul său, creditorul întreprinderii CST (40).

(29)

Măsura 8 (împrumutul întreprinderii ISN pentru NG, MSR și CMHN): Pentru a economisi costurile de finanțare și a garanta o finanțare pe termen lung, la 28 iulie 2010 a avut loc o restructurare completă a mecanismelor de finanțare. Datoriile legate de concentrarea lichidităților landului (măsura 3), un împrumut de […] EUR acordat întreprinderii CMHN de către Bank für Tirol und Vorarlberg AG (41), un împrumut de […] EUR acordat întreprinderii MSR de către Kreissparkasse Ahrweiler (42) și împrumuturile întreprinderii RIM către MSR, în valoare de 85 512 000 EUR, acordate sub forma aporturilor tacite ale RIM la Mediivest, precum și împrumuturile ulterioare acordate întreprinderii MSR de către Mediinvest (măsura 11) au fost restructurate într-un singur împrumut, în valoare de 325 265 000 EUR acordat întreprinderilor NG, MSR și CMHN de către ISB, în conformitate cu dispozițiile autorităților publice ale landului (43). Restructurarea mecanismelor de finanțare în cauză constituie o măsură separată, suplimentară față de împrumuturile subiacente. Aceasta constituie un nou împrumut în favoarea NG, MSR și CMHN. Împrumutul a fost acordat în patru tranșe: tranșa 1, în valoare de 96 574 200 EUR, a fost acordată NG pentru infrastructură; tranșa 2, în valoare de 113 590 800 EUR, a fost acordată NG pentru alte investiții (44); tranșa 3, în valoare de 92 000 000 EUR, a fost acordată MSR pentru alte investiții; tranșa 4, în valoare de 23 100 000 EUR, a fost acordată CMHN pentru alte investiții. Tranșa 1, care vizează facilitățile circuitului, este scutită de dobândă. Tranșele 2, 3 și 4 se referă la măsurile de promovare a turismului (în ceea ce privește rata dobânzii, a se vedea tabelul 7 de mai jos). În plus, nivelul de garantare a împrumutului ISB sub formă de ipoteci se ridică la suma de 93 658 000 EUR, în timp ce garantarea tranșelor 2, 3 și 4 are prioritate față de garantarea tranșei 1. Tabelul 7 sintetizează condițiile împrumutului ISB și rata dobânzii de bază aplicabilă la acel moment.

Tabelul 7

Condițiile de finanțare a împrumutului acordat de ISB

(30)

Măsura 9 (garanția landului pentru întreprinderea ISB în ceea ce privește măsura 8: împrumutul acordat de ISB întreprinderilor NG, MSR și CMHN): La 28 iulie 2010, landul a oferit ISB o garanție necondiționată și irevocabilă, precum și o declarație de despăgubire (acoperirea datoriilor în proporție de 100 %) pentru îndeplinirea de către NG, MSR și CMHN a tuturor obligațiilor care decurg din împrumutul acordat de ISB (măsura 8). NG, MSR sau CMHN nu au plătit niciun comision pentru garanție. La fel precum în cazul împrumutului acordat de ISB (măsura 8), garanția se referă atât la facilitățile circuitului, cât și la măsurile de promovare a turismului.

(31)

Măsura 10 (închirierea comercială a complexului Nürburgring întreprinderii NAG): În cadrul procesului de restructurare din 2010, începând cu 1 mai 2010, întreprinderile NG, EWN, Nürburgring Adventure GmbH (46), Camp4Fun, MSR și CMHN au închiriat, în baza unui contract de închiriere comercială, circuitul de curse, parcul de agrement și alte facilități, către NAG (47) pentru o perioadă de 20 de ani (48), fără a organiza o procedură deschisă de selecție. Contractul de închiriere se referea la facilități, la exploatarea circuitului și la măsurile de promovare a turismului. Cu toate acestea, organizarea curselor de Formula 1 a făcut obiectul unui contract de concesiune separat (măsura 17) și, prin urmare, a fost exclusă din contractul de închiriere. Chiria minimă anuală a fost stabilită la 0 EUR în perioada 1 mai 2010-30 aprilie 2011, 5 milioane EUR în perioada 1 mai 2011-30 aprilie 2012, 11,5 milioane EUR în cazul în care deficiențele de construcție erau remediate până la 30 aprilie 2012 sau, în caz contrar, 10 milioane EUR în perioada 1 mai 2012-30 aprilie 2013 și 15 milioane EUR începând cu 1 mai 2013 (49). În perioada 1 mai 2010-31 octombrie 2012, NAG a plătit efectiv pentru închiriere […] EUR (50). Contractul de închiriere a fost reziliat cu efect retroactiv, începând cu 31 octombrie 2012, prin contractul de decontare („Vergleichsvertrag”) încheiat între NG, MSR, CMHN, CST, NBG și lichidator, pe de o parte, și NAG, Mediinvest și alte întreprinderi, pe de altă parte, la 27 noiembrie 2012.

(32)

Măsura 11 (împrumuturi acordate întreprinderii MSR de către RIM prin intermediul Mediinvest și prin intermediul PNG – un singur împrumut în cazul celei din urmă): În perioada 29 mai 2008-7 iulie 2009, RIM a acordat întreprinderii Mediinvest unsprezece împrumuturi în cuantum total de 85 512 000 EUR, sub formă de aporturi tacite („stille Beteiligungen”), pentru a finanța partea a II-a (hoteluri) a proiectului „Nürburgring 2009” (51). În aceeași perioadă, Mediinvest, care acționa ca intermediar între RIM (autoritatea finanțatoare) și MSR (beneficiarul), a utilizat fondurile pentru a oferi împrumuturi întreprinderii MSR cu dobândă sporită (a se vedea mai jos) (52). Aporturile tacite furnizate au constat într-o sumă fixă plus o sumă variabilă de 2 %, care depindea, în principiu, fie de vânzarea acțiunilor MSR deținute de Mediinvest, fie de profitul realizat de Mediinvest în 2009. În plus, s-au oferit garanții reale. Aporturile tacite sunt sintetizate în tabelul 8:

Tabelul 8

Aporturile tacite ale RIM la Mediinvest

(33)

În perioada 27 mai 2008-7 iulie 2009, Mediinvest a oferit întreprinderii MSR 9 împrumuturi în valoare totală de 75 484 000 EUR; acestea aveau o rată a dobânzii de 7 % (sau 5,1 %, antedatată de la 1 noiembrie 2009) și nu s-au furnizat garanții reale. Împrumuturile respective sunt sintetizate în tabelul 9:

Tabelul 9

Împrumuturile acordate de Mediinvest întreprinderii MSR

(34)

De asemenea, la 12 noiembrie 2008, Mediinvest a acordat PNG un împrumut în valoare de 10 milioane EUR cu o rată a dobânzii de 6 % (până la 31 decembrie 2009), în timp ce aceasta din urmă a acordat întreprinderii MSR un împrumut de aceeași valoare și cu aceeași rată a dobânzii la aceeași dată.

(35)

Măsura 12 (garanția acordată de land întreprinderii ISB cu privire la măsura 11: aporturile tacite ale RIM la Mediinvest): În contextul împrumuturilor acordate întreprinderii RIM de către ISB, care au fost utilizate de către RIM pentru a oferi împrumuturi întreprinderii Mediinvest (măsura 11), landul a furnizat ISB o garanție pentru datorii de până la 140 de milioane EUR (acoperire în proporție de 100 % a pasivului) (53). Nu s-au plătit comisioane de garantare. Comisia consideră că beneficiarul măsurii în cauză a fost MSR, întrucât această întreprindere a beneficiat de măsura 11.

(36)

Măsura 13 (venituri din taxa pe jocurile de noroc, acordate de către land întreprinderii NG): În februarie 2009, a fost adoptat un amendament la Legea privind jocurile de noroc a landului, care permitea transferarea veniturilor provenind dintr-o taxă pe jocuri de noroc către întreprinderea NG. Veniturile rezultate din taxă transferate urmau să fie folosite pentru promovarea turismului. Sumele au fost de 1,6 de milioane EUR la 29 decembrie 2009, 3,2 milioane EUR la 29 octombrie 2010 și 3,2 milioane EUR la 29 martie 2011, și anume 8 milioane EUR în total.

(37)

Măsura 14 (împrumuturi ale acționarilor, oferite de land întreprinderii NG și subordonarea datoriei pentru proiectul „Nürburgring 2009”): Pentru pregătirea și punerea în aplicare a proiectului „Nürburgring 2009”, NG a primit din partea landului împrumuturi fără dobândă și fără scadență fixă, în valoare de 20 milioane EUR la 21 august 2007, 10 milioane EUR la 22 decembrie 2009, 4,65 milioane EUR la 28 decembrie 2010 și 3,2 milioane EUR la 26 aprilie 2011 (54). În plus, la 9 decembrie 2011, landul a oferit întreprinderii NG un împrumut în valoare de 4,95 milioane EUR. Pe lângă aceasta, la 29 august 2007, landul a declarat subordonarea datoriei („Rangrücktritt”) pentru împrumutul menționat anterior, în valoare de 20 de milioane EUR, pentru a evita insolvența NG, plasându-și creanțele împotriva NG pe ultima poziție între creanțele tuturor creditorilor împotriva NG.

(38)

Măsura 15 (transferul acțiunilor MSR de la Mediinvest și Geisler & Trimmel la NG și de la Weber la RIM): Conform acordului de cumpărare de acțiuni din 25 martie 2010, acțiunile MSR deținute de Mediinvest (49,5 %) și de Geisler & Trimmel (33,8 %) au fost transferate întreprinderii NG, care deținea deja 10 % din acțiuni. Acțiunile MSR deținute de Weber (6,7 %) au fost transferate întreprinderii RIM prin același acord. Prețul de achiziție a fost de 1 EUR pe tranzacție (și anume, 3 EUR în total) (55).

(39)

Măsura 16 (împrumut al acționarilor și grant acordat de către land întreprinderii NG pentru cursele de Formula 1): În plus, la 11 ianuarie 2011, landul a acordat întreprinderii NG un împrumut fără dobândă și fără scadență fixă în valoare de 40 405 000 EUR pentru compensarea datoriilor legate de Formula 1 în contextul concentrării lichidităților. Pe lângă aceasta, în iulie 2011, landul a oferit NG un grant în valoare de 13,5 milioane EUR pentru organizarea curselor de Formula 1 în 2011.

(40)

Măsura 17 (concesionarea organizării curselor de Formula 1): La 13 decembrie 2010, NG și NAG au încheiat un contract de concesionare a organizării curselor de Formula 1 (56). Prin contractul de concesionare, NG solicita întreprinderii NAG să organizeze cursele de Formula 1 și se angaja să îi ofere o remunerație (57). Potrivit Germaniei, în temeiul contractului respectiv, NAG trebuia să primească mijloace financiare care nu aveau să fie luate în considerare pentru calcularea chiriei în temeiul contractului de închiriere comercială încheiat între NG și NAG, dar nu s-au efectuat plăți în mod efectiv între NG și NAG. Pe baza contractului de decontare încheiat între NG, MSR, CMHN, CST, NBG și lichidatori, pe de o parte, și NAG, Mediinvest și alte întreprinderi, pe de altă parte, la 27 noiembrie 2012, concesiunea a încetat.

(41)

Măsura 18 (acordul ISB privind reeșalonarea plăților dobânzii în favoarea NG, MSR și CMHN): La 15 mai 2012, ISB a amânat plata dobânzilor exigibile la 30 aprilie 2012 până la data de 15 noiembrie 2012; cuantumul acestora se ridica la 2,98 milioane EUR (s-a amânat, de asemenea, o plată de 48 913,78 EUR, reprezentând o parte a împrumutului care nu a fost cheltuită). Pentru sumele reeșalonate s-a perceput o dobândă de 8,17 % pe an. Distribuția exactă între diferitele întreprinderi a sumelor corespunzătoare dobânzilor a căror plată a fost amânată este următoarea: 1,473 milioane EUR pentru GN, 1,205 milioane EUR pentru MRS și 303 000 EUR pentru CMHN.

(42)

Măsura 19 (subordonarea datoriei și garanția): La 15 mai 2012, landul a declarat subordonarea datoriei pentru împrumuturile în valoare de până la 254 de milioane EUR acordate de către ISB întreprinderilor NG, MSR și CMHN, ca parte a împrumutului de 325 265 000 EUR (măsura 8). În plus, în ceea ce privește restituirea împrumuturilor respective începând din 2014, în cazul în care NG, MSR și CMHN nu vor putea plăti, landul a declarat, la 15 mai 2012, că întreprinderile respective vor fi scutite de obligația lor de plată și ca landul va onora garanția acordată anterior întreprinderii ISB (măsura 9).

(43)

În decizia din 21 martie 2012 și în decizia din 7 august 2012, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că toate cele nouăsprezece măsuri pot fi calificate drept ajutor de stat și și-a exprimat îndoielile în ceea ce privește compatibilitatea acestora cu TFUE.

(44)

Procedura de licitație a fost anunțată la 14 mai 2013 printr-un comunicat de presă emis de către lichidator. Invitația de participare la procedura de ofertare a fost publicată de către KPMG în Financial Times, Handelsblatt și pe site-ul internet al Nürburgring la 15 mai 2013. Procesul a implicat contactarea a aproximativ 300 de investitori, activitate efectuată de către KPMG în numele vânzătorilor. În cadrul procesului de licitație, părțile interesate au fost invitate să își exprime interesul (aproximativ 70 de entități și-au exprimat interesul) și, după ce li s-au furnizat diferite documente privind Nürburgring, acestea au fost invitate să depună o ofertă indicativă până la data de 26 septembrie 2013. Prin scrisoarea din 19 iulie 2013, vânzătorii au informat toți investitorii interesați că: „Toate părțile care intenționează să participe la următoarea etapă a procesului sunt invitate să depună o ofertă indicativă până la data de 12 septembrie 2013, ora 17:00 (CET). Ofertele depuse după expirarea termenului stabilit vor fi luate în considerare, de asemenea”  (58). Termenul menționat anterior pentru prezentarea ofertelor indicative, și anume 12 septembrie 2013, a fost prelungit până la 26 septembrie 2013 prin scrisoarea din 12 septembrie 2013, care precizează următoarele: „Vânzătorii au decis să prelungească termenul limită pentru prezentarea ofertelor orientative cu scopul de a permite potențialilor investitori să își finalizeze analiza asupra materialelor furnizate. Termenul limită reactualizat este data de 26 septembrie 2013, ora 17:00 CET. Ofertele depuse după expirarea termenului stabilit vor fi luate în considerare, de asemenea” (59). Prin scrisoarea din 17 decembrie 2013, termenul limită de depunere a ofertelor de confirmare a fost amânat de către vânzători de la 11 decembrie 2013 la 17 februarie 2014, cu următoarele mențiuni: „Pentru a permite potențialilor investitori să își finalizeze analiza asupra materialelor informative furnizate și să prezinte o ofertă finală care reflectă pe deplin valoarea potențialului Nürburgring, termenul limită se modifică de la 11 decembrie 2013, ora 17:00 CET la 17 februarie 2014, ora 17:00 CET. Din motive de claritate, ofertele depuse după acest termen vor fi luate în considerare, de asemenea, cu condiția ca termenii ofertei să corespundă etapelor ulterioare ale procesului. Eventualele prejudicii cauzate de întârziere nu vor fi compensate și vor trebui să fie pe deplin suportate de către investitor. Vă aducem la cunoștință că vânzătorii pot selecta părțile care se califică pentru participarea la următoarele etape imediat după încheierea termenului actualizat” (60).

(45)

Lichidatorii au stabilit și au pus în aplicare următoarea structură a vânzărilor pentru vânzarea activelor întreprinderilor GN, MSR și CMHN.

(46)

Pentru procedura de licitație, activele NG, MSR și CMHN au fost împărțite în 11 grupuri de active individuale (61). Conform cererii publicate de exprimare a interesului: „Vânzătorii intenționează să vândă activele către unul sau mai mulți investitori («proiectul RING»). Investitorii vor avea posibilitatea să achiziționeze toate activele, anumite grupuri de active («grupuri de active propuse») sau active individuale. Grupurile de active propuse au fost create pe baza separabilității activelor și a costurilor aferente. Se intenționează ca tranzacția să fie structurată ca o vânzare de active. Toate datoriile terților și toate datoriile legate de finanțare vor rămâne în sarcina entităților juridice insolvabile, permițându-se astfel un nou început, cu un bilanț curat”  (62). De asemenea, în conformitate cu scrisoarea trimisă investitorilor interesați la 19 iulie 2013: „Investitorii vor avea posibilitatea să achiziționeze activele vânzătorilor fie integral, fie pe grupuri de active («grupuri de active propuse»), fie ca active individuale. Grupurile de active propuse au fost stabilite pe baza separabilității activelor Nürburgring și a costurilor aferente” (63).

(47)

Lichidatorii nu au stabilit nicio condiție în ceea ce privește utilizarea viitoare a activelor. Orice restricții de utilizare rezultă din legislația națională existentă în domeniul construcțiilor și al mediului și din accesul public la Nürburgring, garantat prin legea relevantă a landului.

(48)

Conform criteriilor de selecție ale licitației, astfel cum au fost definite în scrisorile trimise investitorilor interesați la 19 iulie 2013 și 17 octombrie 2013, investitorii vor fi selectați pe baza următoarelor aspecte: (a) maximizarea încasărilor totale pentru toate activele; și (b) securitatea anticipată a tranzacției (64). Criteriile au fost descrise în detaliu după cum urmează: „Valoarea activelor care fac obiectul ofertei respective; eventuale implicații în ceea ce privește valoarea activelor care nu sunt incluse în oferta respectivă, dacă este cazul; costurile pentru separarea suplimentară a activelor care fac obiectul ofertei respective, dacă este cazul; costurile pentru îndeplinirea prezumțiilor și a condițiilor esențiale ale ofertei respective; Probabilitatea finalizării”. S-a explicat în continuare că: „probabilitate finalizării va fi evaluată prin luarea în considerare a următoarelor aspecte: (i) cerințele neîndeplinite în materie de obligații de diligență; (ii) securitatea finanțării tranzacției, susținută prin confirmarea partenerilor finanțatori; (iii) măsurile necesare pentru autorizarea reglementară, (iv) măsurile interne de aprobare necesare până la finalizarea tranzacției; și (v) motivul strategic al achiziției sau planuri de viitor pentru activele NG, MSR și CMHN și probabilitatea realizării acestora”. Se menționează faptul că aspectele legate de mediu nu au făcut parte din criteriile de selectare a ofertei finale.

(49)

Prin scrisorile din 17 octombrie 2013 și 17 decembrie 2013, ofertanții care au prezentat oferte eligibile au fost informați cu privire la următoarele aspecte: (a) ofertele indicative sau, respectiv, finale vor fi luate în considerare chiar dacă sunt depuse după expirarea termenelor stabilite, cu condiția ca termenii ofertelor să fie eligibili pentru etapele ulterioare; (b) dezavantajele care decurg din depunea cu întârziere a ofertei vor fi suportate integral de către ofertantul în cauză; și (c) vânzătorii ar putea alege ofertanții eligibili la scurt timp după expirarea termenului limită. Potrivit lichidatorilor, ofertanții au fost informați de către vânzători că au posibilitatea să-și îmbunătățească oferta sau să depună o nouă ofertă în perioada cuprinsă între data limită și încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

(50)

Un număr de 24 de candidați (65) au trimis oferte indicative până la începutul lunii februarie 2014. Dintre aceștia, 18 candidați au fost admiși în etapa privind obligațiile de diligență (66) și 13 ofertanți au prezentat oferte de confirmare pentru toate activele, anumite grupuri de active sau active individuale, inclusiv oferte pentru toate activele din partea a patru ofertanți: 1. Capricorn Automotive GmbH și Capricorn Holding GmbH (denumite în continuare „Capricorn”); 2. [ofertantul 2]; 3. [ofertantul 3]; 4. [ofertantul 4]. Ofertele au fost analizate pe baza următoarelor criterii: (a) maximizarea încasărilor totale pentru toate activele; și (b) securitatea anticipată a tranzacției (67). Ofertele care îndeplineau aceste criterii au fost analizate în etapa finală a evaluării; acestea erau oferte pentru toate grupurile de active. Dintre ofertanți, Capricorn și [ofertantul 2] au prezentat confirmări ale accesului acestora la fondurile necesare pentru achiziție: la 7 martie 2014, [ofertantul 2] a prezentat o scrisoare cu caracter obligatoriu din data de 24 februarie 2014 prin care informa întreprinderea KPMG cu privire la capacitățile sale financiare; la 11 martie 2014, Capricorn a prezentat vânzătorilor o scrisoare cu caracter obligatoriu din partea […] din data de 10 martie 2014, adresată întreprinderii Capricorn, prin care o informa pe aceasta din urmă că […] este dispusă să subscrie un împrumut de [41-49] milioane EUR pentru Capricorn în vederea achiziționării activelor în cauză. Pe baza ofertelor respective, contractele au fost negociate în paralel și au fost încheiate la notariat cu [ofertantul 2] la 7 martie 2014 și cu Capricorn la 10 martie 2014.

(51)

La 11 martie 2014, Comitetul creditorilor întreprinderilor aflate în insolvență a aprobat vânzarea către Capricorn (în mod specific către capricorn NÜRBURGRING Besitzgesellschaft GmbH), aceasta fiind cea mai mare ofertă care includea o dovadă de finanțare. În special, oferta întreprinderii Capricorn avea o valoare de 77 de milioane EUR, în timp ce oferta [ofertantului 2] avea o valoare de [47-52] milioane EUR. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu întreprinderea Capricorn a fost semnat de NG, MSR și CMHN la 11 martie 2014 și de lichidator la 13 martie 2014 (68).

(52)

În urma procedurii de licitație descrise anterior, activele întreprinderilor NG, MSR și CMHN (toate activele corporale și necorporale, incluzând toate terenurile, clădirile, mărcile comerciale și drepturile asupra domeniilor internet), dar nu și pasivele și activele financiare, au fost cumpărate de Capricorn. Acționarii grupului Capricorn sunt capricorn HOLDING GmbH (69), care deține 67 % din acțiuni și GetSpeed GmbH & Co KG (70), care deține 33 % din acțiuni.

(53)

Transferul contractelor de muncă asociate cu grupurile de active care fac obiectul licitației se realizează în conformitate cu legislația germană (71) și cu jurisprudența instanțelor germane de dreptul muncii (72), care prevăd că angajații sunt transferați în mod automat cumpărătorului activelor, însă, în cazul insolvenței, cumpărătorul poate solicita lichidatorului să rezilieze contractele de muncă. În cazul de față, contractul de vânzare-cumpărare prevede că NBG (operatorul actual al complexului Nürburgring) urma să rezilieze contractele de muncă în 2014, la cererea întreprinderii Capricorn. Într-adevăr, aceasta a ajuns la concluzia că, pentru ca activele achiziționate să poată fi exploatate în mod viabil din punct de vedere economic, ar avea nevoie de 253 din totalul de 297 de angajați (la începutul lui 2014), și, prin urmare, a solicitat întreprinderii NBG să rezilieze contractele de muncă a 44 de angajați. Astfel, 85 % din personalul total al întreprinderilor insolvabile va fi transferat întreprinderii Capricorn la 1 ianuarie 2015 (data la care aceasta va începe să exploateze activele achiziționate).

(54)

Părțile la contractul de vânzare-cumpărare sunt obligate să îl pună în aplicare numai dacă există o decizie a Comisiei care declară că nici cumpărătorul, nici societatea operațională nu sunt beneficiari ai ajutorului aflat în curs de evaluare și care face obiectul recuperării, și: (a) fie termenul de introducere a unei căi de atac împotriva deciziei Comisiei a expirat fără ca aceasta să fie contestată; fie (b) în cazul în care a fost introdusă o cale de atac, s-a pronunțat o hotărâre judecătorească fără drept de apel care confirmă decizia Comisiei. Această condiție era menită să acopere discrepanța dintre prețul activelor, în cuantum de 77 de milioane EUR, și riscul financiar care rezultă din acestea, legat de răspunderea posibilă pentru recuperarea unui ajutor de stat în valoare de 456 de milioane EUR, în temeiul deciziilor Comisiei din 21 mai 2012 și din 7 august 2012 de deschidere și, respectiv, de extindere a procedurii oficiale de investigare.

(55)

În sezonul 2014, activitatea va fi condusă de NBG. Ulterior, se prevede lichidarea întreprinderii NGB. Fluxul de numerar al NBG pentru 2014 (6 milioane EUR) este încasat de către vânzător. Acesta reprezintă, sub forma unui comision imediat, o parte din prețul de vânzare, cu scopul de a facilita gestionarea contractului. În ceea ce privește beneficiarii NG, MSR și CMHN, în contextul procedurii lor de insolvență, aceștia au încetat definitiv orice activități și nu angajează personal. În același timp, lichidatorii au fost însărcinați cu procedurile judiciare desfășurate în temeiul legislației germane în materie de faliment, care vizează soluționarea tuturor creanțelor și obligațiilor întreprinderilor în cadrul procedurilor de insolvență. După soluționarea creanțelor și obligațiilor și după ce instanța competentă în materie de insolvență aprobă lichidarea finală, întreprinderile pot fi radiate din Registrul Comerțului.

(56)

Pentru a desfășura activitatea în sezonul 2015, cumpărătorul (grupul Capricorn) va înființa societatea operațională Capricorn Nürburgring GmbH (denumită în continuare „OpCo”), care va încheia contracte pentru sezonul 2015. Pentru a asigura eliminarea definitivă de pe piață a beneficiarilor ajutorului, Comisia a fost informată cu privire la următoarele măsuri. În cazul în care nu există nicio decizie fără drept de apel a Comisiei la începutul anului 2015, activele vândute vor fi transferate înainte de 1 ianuarie 2015 unei întreprinderi noi (denumită în continuare „Newco”), în cadrul căreia 95,1 % din acțiuni vor fi deținute de către cumpărător și 4,9 % de către un administrator de active independent. Administratorul de active va acționa în interesul creditorilor și nu al beneficiarilor insolvabili ai ajutorului de stat, însă nu va primi instrucțiuni de la creditori. În plus, se va încheia un contract de închiriere între NewCo și OpCo, care va înceta la data intrării în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare. Activitățile OpCo vor fi desfășurate sub denumirea sa, pe baza propriului său plan de afaceri și cu forța de muncă pe care o dorește (a se vedea considerentul 53 de mai sus). Se va plăti NewCo o chirie de [4,6-5,1] EUR pe an în total, care va intra în fondurile de lichidare ale întreprinderilor Nürburgring (toate plățile în favoarea masei credale sunt transferate în conturile fiduciare ale lichidatorilor, cu scopul exclusiv de a fi distribuite către creditori). Odată ce decizia Comisiei intră în vigoare, administratorul de active va transfera cumpărătorului toate acțiunile NewCo pe care le deține. În același timp, în cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile de plată contractuale, administratorul de active va fi în măsură să vândă activele. În plus, în eventualitatea anulării deciziei Comisiei, activele vor fi restituite lichidatorilor pentru a fi vândute imediat, întrucât obligația de lichidare prevăzută în dreptul german al falimentului continuă să existe chiar și în acest caz. Nu există posibilitatea ca NewCo să continue activitatea întreprinderilor Nürburgring. Comisia menționează că acordul în cauză nu modifică condițiile fundamentale ale vânzării, inclusiv prețul de vânzare și termenii plăților, care rămân neschimbați (73).

(57)

În observațiile sale privind procedura oficială de investigare, Germania a susținut că NG nu era o întreprindere aflată în dificultate la 1 iulie 2008 (74) sau în momentul acordării împrumutului ISB în valoare de 325 265 000 EUR la 28 iulie 2010 (75). În ceea ce privește situația NG, MSR și CMHN în perioada cuprinsă între mai 2012 și iulie 2012 și extinderea procedurii oficiale de investigare, Germania susține că nu s-a ținut seama la nivelul Comisiei de insolvența NG, MSR și CMHN ca o consecință ireversibilă a deciziei sale de a nu aproba ajutorul pentru salvare în cadrul procedurii preliminare (76) și, prin urmare, aceasta a încălcat principiul proporționalității (77). Germania susține, de asemenea, că NG s-a ocupat de construirea infrastructurii și, în special, de organizarea curselor de Formula 1 și Superbike din partea sectorului public (78), prin urmare, aceasta nu poate fi supusă unei analize a situației sale economice, clasificării ca întreprindere în dificultate și aplicării principiului „prima și ultima dată” (79).

(58)

Pentru măsurile întreprinse de NG, Germania recunoaște că resursele sunt imputabile statului (80).

(59)

Potrivit Germaniei, construirea tribunei, a sălilor multifuncționale, a structurilor de acces și a atracțiilor educative și de agrement (partea I (81) a proiectului Nürburgring 2009) nu constituie o activitate economică, întrucât hotărârea judecătorească Leipzig/Halle (82) nu poate fi aplicată construirii infrastructurii generale (regionale și sportive) (83). Activitatea de construcție vizează facilități pentru care se îndeplinesc criteriile prevăzute în Cartea albă privind sportul a Comisiei din 2007 (utilizare multifuncțională, acces nediscriminatoriu etc.). Niciun investitor privat nu ar realiza un astfel de proiect și, în general, întreprinderile din sectorul privat nu construiesc circuite de curse deoarece acestea nu sunt suficient de profitabile (84).

(60)

În ceea ce privește evenimentele de Formula 1, potrivit Germaniei, acestea sunt, în principiu, generatoare de deficit din punct de vedere structural. Astfel de evenimente nu pot fi considerate ca o activitate economică obișnuită practicată de NG, întrucât, chiar și cu sprijin public, acestea au condus la un rezultat defavorabil pentru NG. Întreprinderea respectivă nu ar organiza astfel de evenimente dacă nu ar fi sprijinită cu fonduri publice, iar autoritățile publice au hotărât să finanțeze evenimentele de Formula 1 prin intermediul NG, la distanță, din motive de politică regională (85). Prin urmare, Germania este de opinie că organizarea acestor evenimente nu poate fi considerată drept o activitate economică a NG. Dacă ar fi implicat un ajutor, Germania susține că sunt îndeplinite criteriile privind SIEG.

(61)

Germania susține că, inclusiv în cazul în care finanțarea măsurilor este considerată o activitate economică, aceasta nu este selectivă, întrucât se îndeplinesc criteriile Cărții albe privind sportul din 2007 (nu există un singur utilizator; acces nediscriminatoriu; utilizare multifuncțională și închiriere la prețuri rezonabile la nivelul pieței; infrastructura nu este furnizată de piață deoarece acest lucru ar fi neeconomic; responsabilitatea autorităților publice).

(62)

Germania admite că nu a identificat un investitor privat pe termen lung care să investească în proiectul Nürburgring 2009.

(63)

Pentru măsura 1 (plăți la rezerva de capital și majorări ale capitalului în august 2004, decembrie 2004 și septembrie 2007), Germania susține că aspectul acordării unui avantaj ar fi lipsit de importanță, întrucât măsura nu a vizat o activitate economică.

(64)

În ceea ce privește măsura 2, Germania este de opinie că nivelul dobânzii pentru împrumuturile acordate de NG filialelor sale (6 %) nu constituie un avantaj în favoarea filialelor, întrucât acesta este comparabil cu nivelul dobânzii la împrumuturile de pe piață.

(65)

În ceea ce privește măsura 3, potrivit Germaniei, măsurile finanțate din concentrarea lichidităților, în cuantum de 170 de milioane EUR (86) au fost puse în aplicare conform condițiilor de pe piață, întrucât: (a) concentrarea lichidităților este utilizată de către land în mod similar cu o exploatație de pe piață (87); (b) NG a plătit dobânzile în mod obișnuit; și (c) fondurile au fost rambursate integral în raport cu măsura 8. Germania a indicat, de asemenea, că împrumuturile acordate ISB din concentrarea lichidităților landului au servit exclusiv la refinanțarea ISB pentru propriile sale împrumuturi acordate NG (a se vedea, de asemenea, considerentul 70) și că condițiile de piață ale landului pentru tranzacțiile din concentrarea lichidităților nu au fost transferate către NG în calitate de debitor.

(66)

Pentru măsura 4 (împrumutul acordat MSR de către NG), Germania afirmă că rata dobânzii de 7 % pare a fi conformă cu piața.

(67)

În ceea ce privește măsura 5 (sprijinul oferit CST de către NG), Germania afirmă că aceasta este în conformitate cu piața: după finanțarea inițială a proiectului de către NG și MIB în condiții de paritate, MIB nu a mai fost în măsură ulterior să ofere împrumuturile necesare de la acționari în același cuantum cu NG. Întrucât retragerea NG din proiect ar compromite furnizarea în timp util a sistemului de bilete și ar face inutilă, după toate probabilitățile, investiția anterioară a NG, a fost preferabil pentru GN să respecte proiectul planificat în condiții modificate, în special având în vedere faptul că planul de afaceri a permis anticiparea de profituri rezonabile și NG a primit garanții reale de la NG.

(68)

În ceea ce privește măsura 6 (contraprestația plătită IPC și împrumutul acordat MSR prin PNG în calitate de intermediar), Germania susține că beneficiarii au primit plățile respective cu titlu de remunerație pentru servicii și ca împrumut în condiții echivalente de piață.

(69)

În ceea ce privește măsura 7 (cesiunea creanțelor MIB împotriva CST întreprinderii NG), Germania nu abordează chestiuni privind un avantaj potențial.

(70)

În ceea ce privește măsura 8 (împrumutul ISB pentru NG, MSR și CMHN), Germania arată că ISB nu a acționat independent (în condiții obiective), ca întreprindere (separată), ci ca o bancă de sprijin care a primit indicații explicite de la administrația landului și care face parte din aceasta (88). Potrivit Germaniei, principiile Acordului II sunt aplicabile refinanțării împrumutului ISB (89) prin participarea ISB la concentrarea lichidităților și, prin urmare, participarea nu constituie ajutor în favoarea ISB (90).

(71)

În ceea ce privește măsura 9 (garanția landului pentru ISB cu privire la măsura 8), Germania declară că garanția în cauză vizează nivelul de risc implicat într-o relație internă între ISB și land și nu oferă niciun avantaj beneficiarilor împrumutului (NG, MSR și CMHN), întrucât garanția nu a determinat îmbunătățirea termenilor împrumutului acestora (91).

(72)

În ceea ce privește măsura 10 (contractul de închiriere comercială încheiat la 25 martie 2010), Germania a prezentat concluzia unei expertize din 29 septembrie 2011, comandată de către land cu privire la chiria pentru închirierea comercială a Nürburgring, care a stabilit o gamă de chirii minime și maxime conforme pieții. Germania susține că, în conformitate cu expertiza respectivă, chiria anticipată este cu 20 % mai mare decât nivelul maxim de pe piață și ar acoperi costurile de construcție ale locatorului, în valoare de 330 de milioane EUR, plus un profit rezonabil (92).

(73)

În ceea ce privește împrumuturile din cadrul măsurii 11 (împrumuturi acordate MSR de către RIM, cu Mediinvest și PNG drept intermediari), prin care a fost finanțată partea a II-a a proiectului „Nürburgring 2009”, Germania susține că acestea sunt conforme cu principiul investitorului în economia de piață și nu implică un avantaj, întrucât ratele dobânzii aplicate sunt mai mari decât ratele de referință aplicabile (cu excepția a două împrumuturi din 12 noiembrie 2008 și 22 decembrie 2008).

(74)

Pentru măsura 12 (garanția landului pentru împrumuturile acordate MSR de către RIM, cu Mediinvest și PNG drept intermediari, în cadrul măsurii 11), Germania declară că garanția landului reprezintă un avantaj numai pentru beneficiarii împrumuturilor, dar nu și pentru ISB sau RIM, deoarece garanția a constituit o constituit o cerință pentru acordarea împrumuturilor.

(75)

În ceea ce privește măsurile 13 și 14 (granturi provenite din taxa pe jocurile de noroc, destinate promovării turismului (93) și împrumuturi acordate de land), Germania nu susține că acestea ar fi în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață. În ceea ce privește taxa pe jocurile de noroc, Germania prezintă măsura drept o compensație pentru costurile de infrastructură în legătură cu promovarea turismului. În ceea ce privește subordonarea datoriei, Germania susține că aceasta are doar un efect declarativ, întrucât fiecare împrumut al acționarilor este subordonat în orice caz în procedurile de insolvență, că subordonarea în cauză a determinat numai un efect potențial asupra bugetului public și că, prin urmare, aceasta nu constituie un avantaj (94).

(76)

În ceea ce privește măsura 15 (preluarea acțiunilor MSR de către NG și RIM), Germania susține că aceasta nu constituie un avantaj economic pentru Mediinvest, Geisler & Trimmel și Weber din următoarele motive: (a) a fost efectuată la prețul simbolic de 1 EUR per acțiune; (b) nu a implicat niciun alt avantaj, cum ar fi anularea împrumuturilor acționarilor sau a garanțiilor acționarului; (c) NG și RIM au preluat acțiunile MSR pentru a combina dreptul de proprietate din partea a II-a cu cel din partea I a Proiectului „Nürburgring 2009” și pentru a crea un concept de afaceri uniform; și (d) chestiunea dacă MSR se afla sau nu în dificultate în momentul transferului nu are nicio influență asupra evaluării, întrucât MSR este o societate cu răspundere limitată și, în consecință, răspunderea acționarilor este limitată, în orice caz, la capitalul întreprinderii.

(77)

În ceea ce privește măsura 16 (finanțarea de către land a pierderilor NG rezultate din cursele de Formula 1), Germania declară că aceasta nu este o activitate economică și că finanțarea evenimentelor de Formula 1 nu este, în general, profitabilă.

(78)

Pentru măsura 17 (contractul de concesiune a organizării curselor de Formula 1), Germania susține că aceasta este legată de condițiile contractului de închiriere comercială. Germania afirmă că, având în vedere faptul că chiria depășește în mod semnificativ ([…] %) nivelul de pe piață, ambele contracte trebuie să fie considerate compensate integral (inclusiv beneficiile NAG din contractul de concesiune (95).

(79)

În ceea ce privește măsura 18 (reeșalonarea datoriei), Germania afirmă că aceasta a fost necesară pentru a evita insolvența iminentă și ar fi fost pusă în aplicare, de asemenea, de către un acționar privat.

(80)

În ceea ce privește măsura 19 (subordonarea datoriei și garanția), Germania susține că aceasta nu constituie o povară potențială pentru bugetul public, că ar fi pusă în aplicare, de asemenea, de către un acționar privat, și că subordonarea datoriei nu a avut consecințe asupra asociaților, întrucât nu mai existau creditori substanțiali.

(81)

Germania susține că măsurile în favoarea hotelurilor și a restaurantelor nu au niciun efect potențial asupra comerțului între statele membre (97).

(82)

Germania susține că Nürburgring este esențială pentru economie și pentru ocuparea forței de muncă din regiune, că aceasta este o facilitate importantă dedicată în principal sportului amator, care face parte din istoria sporturilor germane cu motor și din cultura germană și, prin urmare, din patrimoniul cultural al Uniunii, că are un impact asupra siguranței traficului în întreaga lume, întrucât autovehiculele testate pe circuitul respectiv sunt exportate în întreaga lume, că centrul său de conducere oferă formare în spiritul conducerii în siguranță și că măsurile anchetate nu se referă la circuitul de curse în sine, ci mai degrabă la infrastructura sportivă și nesportivă, alta decât circuitul de curse și organizarea curselor de Formula 1.

(83)

Germania susține că, în conformitate cu articolul 165 din TFUE, construirea de facilități sportive poate fi considerată un interes comun (98) și că măsurile care permit accesul la sport pot fi susținute (99). Facilitățile de la Nürburgring găzduiesc nu numai o serie de evenimente profesionale, ci și evenimente de amatori și de formare a tineretului în domeniul sporturilor cu motor. Nürburgring este utilizat, de asemenea, pentru alte evenimente sportive, cum ar fi ciclismul (Rad&Run), atletismul (Fisherman's Friend StrongmanRun) și triatlonul (Green Hell Triathlon).

(84)

Germania afirmă că măsurile sunt necesare din următoarele motive: din […] zile cu evenimente, Nürburgring este utilizat pentru sportul profesionist numai în […] zile, pentru sportul amator în […] zile și pentru sportul profesionist și amator împreună în […] zile. Sportivii amatori reprezintă mai mult de […] ([…] profesioniști față de […] amatori). Evenimentele care nu se adresează amatorilor sunt următoarele: Formula 1, German Touring Car Championship, Superbike World Championship, evenimentul muzical Rock at Ring și testele de conducere ale constructorilor de automobile. Amatorii pot conduce automobilele proprii. La sfârșit de săptămână, se organizează concursuri ale unor asociații germane importante ale sporturilor cu motor (cum ar fi ADAC). În timpul săptămânii, cluburile individuale utilizează circuitele pentru antrenament sau competiții pentru amatori. În sporturile cu motor, nu există o infrastructură separată pentru sportul profesionist și cel destinat amatorilor. În plus, măsurile anchetate servesc la eliminarea unei deficiențe a pieței. Nu se poate aștepta un randament al investițiilor. Spre deosebire de arenele multifuncționale, se desfășoară numai una sau două serii ale unei competiții în fiecare an. Niciun investitor privat nu ar construi și nu ar finanța o astfel de infrastructură. Participarea întreprinderilor private la finanțarea părții I a proiectului „Nürburgring 2009” a eșuat. Prin urmare, implicarea publică a avut, de asemenea, un efect de stimulare. Fără voința politică explicită a autorităților locale ale landului, NG nu ar pune în aplicare modernizarea și extinderea infrastructurii sportive în aceeași măsură. De asemenea, Germania susține că finanțarea măsurilor este proporțională. Obiectivele nu ar fi putut să fie atinse cu o finanțare mai redusă din partea sectorului public. Instalațiile erau vechi și aveau nevoie să fie modernizate. Nu a existat o dublare a infrastructurilor. Spre deosebire de cazurile Comisiei privind arenele multifuncționale (100), măsurile anchetate nu vizează infrastructuri noi sau o extindere substanțială a capacității.

(85)

Potrivit Germaniei, efectele asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței sunt reduse și nu contravin interesului comun. Astfel cum a declarat instanța din Koblenz (101), Nürburgring cu Nordschleife este unic. Locul de desfășurare a evenimentelor internaționale și naționale are o istorie îndelungată, iar sprijinul pentru infrastructura sportivă de la Nürburgring nu conduce, așadar, la un transfer al evenimentelor către Nürburgring. La Nürburgring se desfășoară doar câteva evenimente internaționale.

(86)

Germania susține că Nürburgring – fiind cel mai lung circuit de curse permanent cu cea mai veche linie a boxelor din lume – face parte din patrimoniul cultural al Uniunii (102). Anumite părți ale ringowerk (o combinație de muzeu și centru științific) au caracter de muzeu. Măsura pentru sprijinirea culturii sporturilor cu motor a fost necesară deoarece creează o identitate culturală comună în Germania și în Uniune, iar finanțarea privată a părții I a proiectului „Nürburgring 2009” a eșuat. Măsura a fost, de asemenea, proporțională deoarece nu a avut loc o supracompensare. Condițiile schimburilor comerciale și condițiile de concurență în domeniul facilităților culturale nu sunt afectate de sprijin într-o măsură care contravine interesului comun. Facilitățile culturale de la Nürburgring sunt în concurență cu alte facilități culturale naționale sau regionale, astfel încât cota de piață a acestora este limitată.

(87)

De asemenea, Germania susține că obținerea împrumuturilor NG din concentrarea lichidităților și participarea ISB la concentrarea lichidităților (măsura 3) este compatibilă în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE deoarece obținerea unui împrumut din economia reală era aproape imposibilă la acel moment, din cauza crizei pieței interbancare.

(88)

Germania susține că o parte din măsurile de promovare a turismului îndeplineau condițiile SIEG aflate în vigoare la acea dată (103) și că nu s-a identificat nicio eroare evidentă de apreciere. Mai concret, Germania arată că anumite părți ale ringowerk (în special expoziția privind sporturile cu motor, teatrul multimedia Green Hell, ringomeister și testocentre) au caracter de muzeu și servesc interesului public de educație (culturală), Centrul de evenimente Warsteiner servește ca facilitate multifuncțională pentru congrese, târguri comerciale și conferințe, iar spațiul de parcare nu este utilizat integral în zilele în care nu se desfășoară evenimente de amploare. Germania susține că o întreprindere care acționează în condiții normale de piață nu ar face investiții în cele trei facilități menționate anterior fără finanțare publică și că finanțarea privată eșuată a părții I a proiectului „Nürburgring 2009” arată că nu există o piață pentru realizarea unor astfel de măsuri.

(89)

Germania susține că organizarea de evenimente de Formula 1 este considerată un SIEG, întrucât acestea sunt finanțate din fonduri publice și în alte țări și au un imens prestigiu, precum și efecte asupra identității statului membru respectiv și a întregii Uniuni.

(90)

Germania susține că tranșele 2-4 din împrumutul ISB (măsura 8) sunt compatibile cu piața internă în temeiul Comunicării Comisiei – Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (104), și că, inclusiv în cazul în care Comisia concluzionează că NG era întreprindere aflată în dificultate la 1 iulie 2008 și cadrul temporar nu putea fi aplicat tranșelor 2-4 din împrumutul ISB, ajutorul în favoarea NG, MSR și CMHN ar fi echivalent cu diferența dintre rata dobânzii plătită pe piață și rata dobânzii plătită efectiv, însă nu pentru întreg împrumutul (105).

(91)

În observațiile sale, Germania susține că structura vânzării nu implică ajutor de stat acordat cumpărătorului activelor. De asemenea, Germania susține că procesul de vânzare a întrerupt continuitatea economică a NG, MSR și CMHN. Astfel, în opinia acesteia, în cazul în care procedura oficială de investigare s-ar încheia cu o decizie defavorabilă a Comisiei, prin care se solicită recuperarea ajutorului incompatibil, obligația de recuperare impusă NG, MSR și CMHN nu ar viza cumpărătorul activelor în cauză. În cele din urmă, în ceea ce privește condiția care prevede că vânzarea activelor Nürburgring este definitivă numai atunci când există o decizie fără drept de apel a Comisiei prin care se declară că ajutorul nu va fi recuperat de la cumpărătorul activelor, Germania susține că această condiție nu constituie un obstacol în calea lichidării beneficiarilor ajutorului și că aceasta nu reprezintă o continuare a activităților beneficiarilor sau un avantaj pentru cumpărător.

(92)

În ceea ce privește întreruperea continuității economice, Germania a subliniat următoarele elemente:

(93)

În ceea ce privește condiția care prevede că vânzarea activelor Nürburgring este definitivă numai atunci când există o decizie fără drept de apel a Comisiei prin care se declară că ajutorul nu va fi recuperat de la cumpărătorul activelor, Germania susține următoarele:

(94)

În concluzie, Germania susține că, prin acest proces, nu există continuitate economică între NG, MSR și CMHN și activele vândute în cadrul procesului de licitație. Prin urmare, orice posibil ajutor de stat incompatibil acordat NG, MSR și CMHN va trebui să fie recuperat de la întreprinderile respective, în urma unei decizii relevante a Comisiei, și nu va viza cumpărătorul activelor aflate în vânzare. De asemenea, conform declarațiilor Germaniei, condiția prealabilă a contractului de vânzare-cumpărare dintre vânzători și cumpărător nu constituie un obstacol în calea lichidării întreprinderilor Nürburgring și a recuperării ajutorului din trecut de la acestea. Beneficiarii ajutorului vor dispărea de pe piață cu titlu definitiv. În cazul în care vânzarea către grupul Capricorn ar fi anulată, activele vor fi în continuare vândute și vânzătorii vor fi lichidați.

(95)

Germania a informat Comisia cu privire la structura procesului de vânzare, cu scopul de a obține securitate juridică cu privire la faptul că vânzarea activelor nu implică ajutor de stat și că orice cumpărător(i) care are (au) câștig de cauză nu va (vor) fi considerat (considerați) răspunzător(i) pentru recuperarea ajutorului de stat incompatibil.

(96)

Germania și-a asumat, de asemenea, angajamentul de a furniza Comisiei rapoarte cu privire la punerea în aplicare a procedurii de vânzare. Rapoartele au fost prezentate în mod regulat. Acestea au confirmat faptul că procesul de vânzare a fost pus în aplicare conform principiilor discutate cu Comisia. Acestea au oferit, de asemenea, informații Comisiei cu privire la ofertanți, ofertele acestora, prețul de vânzare final, precum și alte aspecte relevante.

(97)

Reclamantul 1 susține că modul în care a fost concepută procedura de licitație pentru vânzarea activelor NG, MSR și CMHN (și anume, vânzarea circuitului de curse, a facilităților de cazare și a parcului de agrement în general) nu a fost adecvat pentru a remedia denaturările concurenței pe piețele relevante deoarece a vizat menținerea neschimbată a exploatării complexului și transferul majorității angajaților NG, MSR și CMHN către cumpărătorul activelor. Reclamantul 1 susține, de asemenea, că în procedurile de insolvență desfășurate în administrare proprie („Eigenverwaltung”), întreprinderile insolvabile efectuează ele însele vânzarea, sub simpla supraveghere a unui lichidator („Sachwalter”) (107), că ofertanților nu li se cere să prezinte oferte separate pentru fiecare grup de active și că sunt acceptabile ofertele pentru totalitatea activelor.

(98)

De asemenea, reclamantul 1 susține că ajutorul ar fi transferat cumpărătorului activelor, întrucât toate activele, aproximativ 300 de angajați și activitățile operaționale ale NBG ar fi transferate unui singur ofertant și, prin urmare, ar exista continuitate economică între vechiul și noul proprietar/operator. Reclamantul 1 afirmă, de asemenea, că, în conformitate cu criteriul de maximizare a valorii tuturor activelor, vânzătorii au preferat ofertele pentru totalitatea activelor, în timp ce ofertele pentru activele individuale au fost discriminate.

(99)

În plus, reclamantul 1 afirmă că există o lipsă de transparență în ceea ce privește criteriile de atribuire și datele financiare privind profiturile NG și că se fac discriminări între ofertanți, în special deoarece accesul la camera de date virtuală a fost limitat la cinci ofertanți. Reclamantul 1 afirmă, de asemenea, că vânzătorii au comunicat prelungirea termenului limită de depunere a ofertelor obligatorii din punct de vedere juridic până la jumătatea lunii februarie 2014 numai participanților care au prezentat oferte pentru toate activele și care au beneficiat de acces la camera de date virtuală; ofertanții care au depus oferte pentru grupuri de active individuale, cum ar fi reclamantul 2, nu au fost anunțați cu privire la prelungirea termenului limită. În plus, reclamantul 1 susține că landul și întreprinderea Capricorn au fost reprezentate de același cabinet de avocatură.

(100)

Reclamantul 1 solicită suspendarea procedurii de licitație și relansarea acesteia cu criteriile de atribuire clare, cu declararea circuitului de curse drept SIEG și cu separarea acesteia de vânzarea facilităților de cazare și a parcului de agrement.

(101)

În plus, reclamantul 1 susține că NBG a beneficiat de ajutoare noi nenotificate incompatibile cu piața internă, întrucât aceasta a primit capital în valoare de 2 239 243 EUR pentru desfășurarea activităților din cadrul Nürburgring din partea întreprinderii NG, aflată în faliment, sub forma unui transfer în rezerva de capital („Kapitalrücklage”). Acesta susține, de asemenea, că operațiunea se bazează pe un nou contract de închiriere între NG, MSR, CMHN și NBG care nu a fost scos la licitație, că NBG nu plătește chirie și că NBG nu urmărește creșterea cifrei de afaceri și reducerea costurilor deoarece menține tot personalul și a suportat costurile pentru organizarea curselor de Formula 1. Reclamantul 1 afirmă, de asemenea, că o preluare de către NBG a contractelor de muncă ale angajaților NAG, pe baza unui contract încheiat între NBG și sindicatul ver.di la 26 iulie 2013, implică faptul că, prin preluare, nu se pot crea prejudicii economice, sociale sau juridice pentru angajați, și arată că astfel s-a menținut un model de afaceri construit cu ajutor ilegal.

(102)

În opinia lichidatorilor, plângerea ar trebui să fie respinsă, întrucât aceasta nu arată în mod evident că procesul de vânzare s-a abătut de la procesul de achiziție obișnuit.

(103)

Într-o procedură de licitație deschisă, transparentă și necondiționată, ofertele pentru toate activele nu pot fi excluse de la început. În cazul în care o astfel de ofertă este mai mare decât suma ofertelor pentru activele individuale, un proprietar care se comportă într-o manieră corespunzătoare cerințelor pieței ar încheia contractul cu ofertantul care dorește să achiziționeze toate activele. În aceste circumstanțe, numai oferta din urmă reprezintă un preț de piață (108). Excluderea unor astfel de oferte de la achiziții în cadrul procedurilor de insolvență ar echivala cu o încălcare a libertății de a desfășura o activitate comercială și a dreptului de proprietate al creditorilor întreprinderii insolvabile, garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(104)

Nu a existat un tratament preferențial al ofertelor pentru toate activele. Faptul că reclamantul 2 nu a fost eligibil pentru accesul la camera de date s-a datorat exclusiv ofertei sale de preț insuficiente.

(105)

Procedura de licitație a avut loc în etape. Ofertanții se califică pentru următoarea etapă numai în cazul în care există o probabilitate suficientă de finalizare. Avantajul acestei abordări constă în faptul că datele comerciale sensibile nu sunt puse la dispoziția mai multor ofertanți decât este necesar și că se poate reduce costul obligației de diligența atât pentru vânzător, cât și pentru ofertanții care prezintă o ofertă de preț insuficientă. Ofertanții au primit informații suficiente în fiecare etapă a procesului.

(106)

Criteriile de atribuire au fost definite fără echivoc. Criteriul de atribuire este reprezentat de încasările totale ponderate cu probabilitatea de finalizare, acest criteriu fiind definit în mod mai detaliat prin subcriterii.

(107)

Camera de date nu a fost limitată la cinci oferte din motive tehnice. Numărul de ofertanți cărora li s-a acordat accesul a fost stabilit în funcție de rezultatul evaluării ofertelor.

(108)

Potrivit lichidatorilor, NBG a fost înființată de aceștia ca mijloc de exploatare temporară a activelor în timpul insolvenței, până la vânzarea activelor. Anterior, activitatea economică operațională era desfășurată de NAG. De la închirierea Nürburgring întreprinderii NAG, întreprinderile NG, MSR și CMHN erau doar proprietare, fără activități operaționale. Potrivit lichidatorilor, NG, MSR și CMHN nu au putut fi luate în considerare pentru preluarea activităților operaționale. În primul rând, divizarea activităților operaționale între cele trei întreprinderi ar necesita concepte distincte. În al doilea rând, divizarea nu ar corespunde unor grupuri de active care să conducă la o utilizare semnificativă din punct de vedere economic a bunurilor imobile. În al treilea rând, încheierea de contracte cu întreprinderi insolvabile contravine normelor interne ale multor întreprinderi, prin urmare, activitățile operaționale au trebuit să fie continuate prin intermediul unei filiale care nu se află în insolvență și care putea constitui un partener contractual acceptabil pentru clienții Nürburgring. În plus, angajaților nu li se putea cere să treacă de la NAG la întreprinderi insolvabile. NBG nu a fost înființată și organizată ca soluție pe termen lung. Spre deosebire de activele gestionate de NBG, această întreprindere nu era în vânzare. Mai mult, lichidatorii declară că au furnizat capital întreprinderii NBG în vederea vânzării (evitarea veniturilor mai mici în cazul nefuncționării) numai din considerente economice, că activele NG au crescut prin intermediul NBG și nu au scăzut (109), că furnizarea de capital invocată nu oferă un avantaj întreprinderii NGB și că înființarea și organizarea NGB nu este imputabilă statului, ci lichidatorilor.

(109)

Potrivit lichidatorilor, contractul dintre NBG și sindicatul ver.di a fost încheiat, de asemenea, pentru a permite continuarea activităților operaționale ale NBG până la vânzare, și nu pentru a menține ulterior Nürburgring ca entitate economică. Contractul a fost încheiat de NBG, nu de vânzători. Contractele de muncă au fost transferate de la NAG la NBG în conformitate cu articolul 613a din Codul civil german, și nu în temeiul contractului în cauză. Având în vedere articolele 7 și 9 din TFUE și Directiva 2001/23/CE a Consiliului (110), considerațiile legate de concurență nu pot conduce la eludarea sau la scăderea standardului social. Era important pentru NBG, cu titlul de soluție temporară, ca angajații necesari pentru activitățile operaționale care aparțin NAG (majoritatea) și NG (20 de angajați) să fie transferați întreprinderii NBG. NBG a trebuit să evite ca restul de angajați calificați să trebuiască să fie înlocuiți în timpul perioadei de tranziție. În perioada cuprinsă între începutul anului 2011 și sfârșitul anului 2012, personalul a fost redus cu 114 echivalente normă întreagă (de la 402 la 288 de echivalente normă întreagă). La începutul sezonului 2013, 290 erau angajați. Ofertanții au fost informați că au posibilitatea să adapteze domeniul de aplicare a tranzacției la conceptul lor de afaceri. Transferul de angajați nu este un indicator al menținerii unui model de afaceri.

(110)

Germania consideră că normele privind ajutorul de stat nu prevăd acest lucru și că nu este acceptabil din perspectiva modelului social european ca unui cumpărător al activelor unei întreprinderi aflate în insolvență să i se impună să evite transferul contractelor de muncă și să încheie noi contracte de muncă, sub amenințarea recuperării ajutorului acordat anterior întreprinderii respective.

(111)

Potrivit reclamantului 2, acesta a fost informat de către vânzători că oferta sa nu putea fi luată în considerare în următoarea etapă a vânzării, întrucât prețul oferit era substanțial mai mic decât prețul inclus în alte oferte și viza doar o parte din active, în timp ce se urmărea maximizarea valorii prin vânzarea tuturor activelor.

(112)

Reclamantul 2 susține că procesul de vânzare urmărește continuitatea economică a activităților și a poziției pe piață a Nürburgring în forma sa actuală, prin urmare, acesta nu este adecvat pentru evitarea transferării unui avantaj rezultat din ajutorul deja acordat cumpărătorului activelor. Reclamantul 2 subliniază faptul că numai vânzarea către mai mulți ofertanți poate întrerupe continuitatea economică, că ofertele pentru totalitatea activelor au fost preferate de către vânzători în comparație cu ofertele pentru active individuale, cele din urmă fiind permise, dar neavând de fapt nicio șansă, că nu există criterii de evaluare a ofertelor vizând o parte din active în raport cu ofertele pentru toate activele și că numai acestea din urmă au fost admise în a doua etapă a procesului de vânzare.

(113)

Reclamantul 2 susține, de asemenea, că procesul de vânzare a fost desfășurat de către lichidator cu încălcarea normelor privind ajutorul de stat, inclusiv lipsa de transparență și nediscriminarea și, prin urmare, nu este în măsură să ajungă la un preț de piață. Reclamantul 2 susține că datele privind situația financiară a NG care erau relevante pentru ofertele de preț lipseau din documentația de licitație, ceea ce a condus la oferte indicative excesive, care vor fi reduse probabil după etapa în care se permite accesul la camera de date. Reclamantul 2 afirmă că profiturile au scăzut semnificativ în comparație cu profiturile preconizate pentru 2013, care au fost comunicate anterior ofertanților, și că acestora nu li s-a acordat posibilitatea de a analiza din nou datele financiare. Reclamantul 2 afirmă, de asemenea, că informațiile privind situația financiară a NBG și investițiile necesare pe termen mediu și lung nu au fost prezentate suficient și că documentația licitației implică existența unor relații contractuale pe termen lung, deși contractele încheiate cu reclamantul 2 au fost prelungite numai cu un an (2014). În plus, criteriul privind securitatea finanțării nu a fost luat în considerare suficient; din această cauză s-a permis accesul la camera de date ofertantului La Tene Capital Limited pe baza unei oferte nerealist de ridicate și fără o confirmare a finanțării.

(114)

Observațiile lichidatorilor cuprinse în considerentele 102-106 se aplică, de asemenea, plângerii formulate de reclamantul 2.

(115)

Reclamantul 3 susține că contractul de vânzare-cumpărare nu a fost atribuit ofertantului cu cea mai mare ofertă de achiziție, ci unui ofertant local preferat. Potrivit reclamantului 3, considerentele noneconomice, cum ar fi obiectivele regionale sau motivele legate de politica industrială care nu ar fi acceptate de un investitor care-și desfășoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piață nu pot fi luate în considerare pentru acceptarea unui preț mai scăzut și indică existența unui caz de ajutor de stat (111). Reclamantul 3 susține că a oferit un preț de achiziție de 150 de milioane EUR (112) și că grupului Capricorn i s-a oferit contractul deși oferta reclamantului 3 era substanțial mai mare. Reclamantul 3 susține, în plus, că alegerea ofertei mai scăzute este posibilă în mod excepțional numai dacă este evident că vânzarea către ofertantul cu cea mai mare ofertă este imposibilă (securitatea tranzacției), și anume în cazul în care cumpărătorul nu poate plăti prețul de achiziție (113). Potrivit reclamantului 3, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece: 1. reclamantul 3 a prezentat un angajament de finanțare cu caracter obligatoriu din partea unui fond de investiții în întreprinderi necotate în cuantum de 30 de milioane EUR; și 2. obținerea angajamentului cu caracter obligatoriu pentru celelalte tranșe din prețul de achiziție nu a fost posibilă din cauza unei întârzieri provocate de vânzători, precum și din cauza lipsei documentației. Reclamantul 3 afirmă că a informat vânzătorii despre faptul că angajamentele de finanțare aflate în curs de obținere puteau fi depuse până la data de 31 martie 2014. Reclamantul 3 susține, de asemenea, că, la data depunerii plângerii (10 aprilie 2014), acesta putea face dovada unui angajament de finanțare în valoare de peste 110 milioane EUR, întrucât acesta a prezentat Comisiei o scrisoare de intenție trimisă reclamantului 3 de către Jupiter Financing Group, Inc. (denumit în continuare „Jupiter Financial Group”) la data de 26 martie 2014, prin care acesta din urmă prezenta reclamantului 3 o propunere cu caracter obligatoriu formulată de Jupiter Financial Group privind finanțarea achiziției activelor Nürburgring (în ceea ce privește componentele financiare ale propunerii, a se vedea nota de subsol 105). Printre alte condiții, propunerea de finanțare a făcut obiectul îndeplinirii obligației de diligență satisfăcătoare pentru Jupiter Financial Group.

(116)

Reclamantul 3 susține, de asemenea, că, din totalul de 77 de milioane EUR pe care grupul Capricorn l-a oferit ca preț de achiziție pentru Nürburgring, 6 milioane EUR urmau să fie achitate din sezonul 2014, iar o sumă suplimentară de 11 milioane EUR, abia în perioada 2015-2018. Astfel se ajunge la un preț de achiziție real în numerar de 60 de milioane EUR și, prin urmare, la o diferență de 50 de milioane EUR în comparație cu prețul de achiziție în numerar de 110 milioane EUR oferit de reclamantul 3. Potrivit reclamantului 3, dacă se iau în considerare plățile viitoare în numerar suplimentare, diferența dintre oferta grupului Capricorn și cea a reclamantului 3 este de 73 de milioane EUR. În cele din urmă, reclamantul 3 susține că există ajutor în favoarea grupului Capricorn în cuantum de cel puțin 73 de milioane EUR, reprezentând diferența dintre prețul de achiziție oferit de către reclamantul 3 ca ofertantul cu cea mai mare ofertă și prețul propus de ofertantul câștigător. În această privință, potrivit reclamantului 3, dacă se ia în calcul sprijinul în favoarea comunităților locale, valoarea ajutorului crește cu 200 de milioane EUR, până la un total de 273 de milioane EUR.

(117)

Reclamantul 3 susține, de asemenea, că oferta grupului Capricorn nu a fost necondiționată, întrucât aceasta era sub rezerva unei decizii fără drept de apel a Comisiei care să prevadă în mod clar că nu există nicio extindere a ordinului de recuperare. Potrivit reclamantului 3, aceasta constituie o abatere de la principiile anunțate ale procedurii de vânzare, care a determinat o încălcare a procedurii de licitație deoarece alte părți, cum ar fi reclamantul 3, nu au fost informate cu privire la modificări.

(118)

În plus, reclamantul 3 susține că vânzarea activelor nu a avut loc în cadrul unui proces de selecție deschis, transparent și necondiționat. Mai exact, reclamantul 3 susține următoarele:

(119)

Reclamantul 3 susține că vânzarea implică resurse imputabile statului (119), că există un nou ajutor de stat în beneficiul grupului Capricorn și că orice ordin de recuperare referitor la ajutorul de stat acordat vânzătorilor activelor trebuie să fie extins la Capricorn (120). În cele din urmă, potrivit reclamantului 3, contractul de vânzare-cumpărare este nevalid din cauza încălcării obligației de statu-quo prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din TFUE.

(120)

În cele din urmă, reclamantul 3 susține că grupul Capricorn nu a reușit să plătească a doua tranșă din prețul de achiziție, scadentă la sfârșitul lui iulie, ceea ce arată, potrivit reclamantului 3, că grupul Capricorn nu a furnizat o ofertă finanțată integral. Reclamantul 3 susține în continuare că, în lumina informațiilor prezentate anterior, condițiile de finanțare pentru achiziționarea activelor Nürburgring au fost modificate în favoarea grupului Capricorn și cu abaterea clară de la normele stabilite de vânzători și de la prevederile scrisorii de procedură comunicate ofertanților, ceea ce poate constitui un ajutor suplimentar în favoarea grupului Capricorn.

(121)

Potrivit lichidatorilor, reclamantul 3 nu a prezentat niciun angajament obligatoriu de finanțare în valoare de 30 de milioane EUR, nici împreună cu oferta sa de confirmare din 17 februarie 2014 (care făcea referire la un angajament de finanțare obligatoriu al […] în valoare de 30 de milioane EUR), nici împreună cu plângerea. Afirmația reclamantului 3 potrivit căreia dovada finanțării putea fi prezentată într-o etapă ulterioară nu a fost demonstrată nici de declarațiile fără caracter obligatoriu ale părților terțe. Spre deosebire de ofertele de confirmare ale grupului Capricorn și ale [ofertantului 2], oferta de confirmare a reclamantului 3 nu a respectat cerințele de finanțare stabilite în scrisoarea de procedură din 17 octombrie 2013. La 11 martie 2014, vânzătorii nu aveau, așadar, niciun motiv să atribuie contractul reclamantului 3. Pentru vânzători, riscul ca, în așteptarea prezentării dovezii finanțării de către reclamantul 3, numărul ofertanților să se reducă la unul sau zero nu era acceptabil, întrucât: (a) consorțiul [ofertantului 2] insista ca transferul dreptului de proprietate să fie efectuat la 3 aprilie 2014; și (b) nu se înregistra nicio evoluție în motivarea ofertei prezentate de reclamantul 3, în pofida faptului că acesta și-a exprimat interesul la 17 mai 2013 și a depus oferta sa indicativă încă de la 30 septembrie 2013, prin urmare, probabilitatea încheierii tranzacției cu reclamantul 3 era redusă. Presupusul angajament de finanțare al Jupiter Financial Group datând din 26 martie 2014 nu a fost prezentat vânzătorilor, iar o scrisoare ulterioară nesemnată din partea băncii de investiții și societății de consultanță […], din data de 31 martie 2014, era condiționată de îndeplinirea satisfăcătoare a obligației de diligență. Fondul de dezvoltare pentru municipalitățile din jurul Nürburgring, în valoare de 200 de milioane EUR, nu prezenta niciun avantaj pentru vânzători.

(122)

Potrivit lichidatorilor, ofertanții au fost informați că selectarea ofertantului câștigător poate fi realizată la scurt timp după termenul limită de depunere a ofertelor, și anume 17 februarie 2014. Informațiile furnizate de vânzători nu puteau oferi perspectiva că procesul va fi prelungit. Comunicatul de presă citat de reclamantul 3 menționează că lichidatorii intenționează să încheie contractul în primul trimestru al anului 2014. Lichidatorul neagă că ar fi declarat în mod public că urmează să se ia o decizie la sfârșitul lunii martie și afirmă că grupul Capricorn a fost informat înainte de reuniunea Comitetului creditorilor cu privire la atribuirea contractului și că un comunicat de presă al Capricorn a fost publicat la 9 martie 2014.

(123)

Lichidatorii afirmă că structura tranzacției (vânzarea de active individuale, grupuri de active sau toate activele, fără transfer de acțiuni sau datorii) nu s-a modificat în cursul procedurii de ofertare. Termenul „bilanț curat” nu reprezintă decât excluderea transferului de pasive odată cu vânzarea. Faptul că vânzătorii sunt proprietarii întreprinderilor și că activitatea operațională este desfășurată de întreprinderea NBG a fost comunicat tuturor părților interesate încă din anunțul publicitar care a fost trimis reclamantului la 17 mai 2013. Potrivit lichidatorilor, în cazul în care reclamantul 3 a luat cunoștință într-adevăr de activitatea NBG abia în etapa de îndeplinire a obligației de diligență, astfel cum s-a susținut, se poate concluziona că reclamantul 3 a utilizat în mod nesatisfăcător informațiile bogate puse la dispoziția ofertanților înainte de data de depunere a ofertelor indicative. Vânzătorii nu au solicitat niciodată preluarea contractelor NBG de către cumpărător. Lichidatorii nu au avut în vedere preluarea de către cumpărător a contractului de închiriere încheiat între vânzători și NBG, dată fiind situația specială a NBG în ceea ce privește transferul de active dorit de la început. Lichidatorii susțin că reclamantul 3 a realizat foarte târziu că, în cazul unei preluări a activelor începând cu 1 ianuarie 2014, Nürburgring ar fi în mare parte „goală”, iar noile contracte cu clienții și sponsorii ar aduce venituri (sporite) abia în sezonul 2015 din cauza duratei de planificare a evenimentelor (curse). Mai mult, vânzătorii au subliniat în mod repetat că ofertanții pot defini obiectul achiziției.

(124)

În ceea ce privește cererile de despăgubiri ale terților, vânzătorii au informat reclamantul 3 că i-ar fi aproape imposibil să încheie noi contracte cu clienții NBG în termeni mai dezavantajoși pentru client decât contractul curent, atât timp cât nu se clarifică problema unor despăgubiri pentru daunele provocate de neîndeplinirea contractelor cu NBG. Era necesar să se abordeze riscul ca partenerii contractuali și cumpărătorul să încheie un nou contract care conduce la o situație în care partenerul contractual plătește o contravaloare mare, solicită compensarea diferenței față de vechea contravaloare și plătește în anii următori, pentru care nu există niciun contract cu NBG, o contravaloare substanțial mai mică. Cerința vânzătorilor privind o astfel de excludere nu este neobișnuită pentru tranzacții cu active care conduc la închideri de întreprinderi și permite garantarea celei mai bune vânzări în interesul creditorilor.

(125)

Potrivit lichidatorilor, termenul-limită pentru depunerea ofertelor de confirmare a fost prelungit prin scrisoarea din 17 decembrie 2013, întrucât nici alți ofertanți nu prezentaseră încă o ofertă satisfăcătoare. S-a explicat în mod repetat ofertanților că NBG a preluat activitatea operațională numai după sezonul 2012, că aceasta a trebuit să îndeplinească în mare măsură contractele NAG și că nu exista (încă) o contabilitate fiabilă pentru activitatea operațională. Potrivit lichidatorilor, era la latitudinea potențialilor cumpărători să țină seama de riscurile conexe.

(126)

Lichidatorii indică faptul că, la 6 martie 2014, reclamantul 3 a prezentat o majorare la contractul de vânzare de active odată cu oferta sa de confirmare. Proiectul de contract de achiziție de active negociat la 13 februarie era din partea vânzătorilor; prin urmare, era clar că următorul proiect va fi elaborat de către reclamantul 3.

(127)

Conform declarațiilor lichidatorilor, toți ofertanții care s-au calificat în etapa respectivă a procesului de selecție au avut la dispoziție aceleași documente aflate în camera de date. Documentele indicate în plângere nu au fost puse la dispoziția vânzătorilor și, în special, a celorlalți ofertanți mai devreme, toți ofertanții au avut aceeași șansă de a consulta documentele din camera de date și alți ofertanți au îndeplinit obligația de diligență cu aceleași documente. Toți ofertanții au fost informați suficient de devreme cu privire la faptul că existau deficiențe în contabilitatea întreprinderilor. Aproape toate documentele vânzătorilor și ale NBG au fost introduse în camera de date în limba germană, iar vânzătorii nu aveau obligația să furnizeze toate documentele în limba engleză.

(128)

În plus, lichidatorii declară că termenul limită de depunere a ofertelor și a dovezilor de finanțare a fost satisfăcător. Reclamantul a avut la dispoziție zece luni (de la 8 aprilie 2013, data primului contact dintre [ofertantul 3] și vânzători, până la 17 februarie 2014) pentru prezentarea probelor de finanțare și aproape patru luni (de la 23 octombrie 2013 până la 17 februarie 2014) pentru îndeplinirea obligației de diligență. Lichidatorii afirmă că au depășit cerințele care pot fi deduse din practica decizională a Comisiei (121).

(129)

Negocierile pentru noul contract privind aprovizionarea cu bere și negocierile cu „Rock am Ring” nu au fost efectuate de grupul Capricorn, ci de NBG, iar documentele aferente au fost introduse în camera de date. Nu există nicio legătură cu grupul Capricorn, astfel cum susține reclamantul 3.

(130)

Vânzătorii nu au introdus niciun criteriu de mediu în procedura de licitație pentru selectarea ofertei finale. Singurele criterii ale procedurii de licitație pentru selectarea ofertei finale au fost următoarele: (a) maximizarea câștigurilor totale pentru toate activele; și (b) securitatea anticipată a tranzacției. Oferta reclamantului 3 ofertă nu a putut fi selectată deoarece nu îndeplinea cel de al doilea criteriu, și anume nu dispunea de securitatea tranzacției, întrucât reclamantul 3 nu a prezentat o dovadă de finanțare odată cu oferta sa de confirmare. În același timp, vânzătorii au purtat discuții cu [ofertantul 2], iar etapa finală de negociere a contractului de achiziție s-a desfășurat cu [ofertantul 2] și cu grupul Capricorn, având în vedere oferta prezentată de [ofertantul 2], în valoare de [32-39] de milioane EUR (a se vedea tabelul 10 de mai jos) și negocierea dintre Capricorn și […], care s-a finalizat cu angajamentul financiar al băncii acesteia din urmă din data de 10 martie 2014. Prin urmare, dat fiind faptul că oferta de confirmare a reclamantului 3 nu a fost însoțită de o dovadă a finanțării, exista un risc ridicat să nu se încheie contractul cu reclamantul 3. În plus, lichidatorii au încercat să estimeze șansele reclamantului 3 de a asigura finanțarea prin evaluarea altor indicatori din modelul de afaceri al reclamantului 3, care ar putea indica posibilitatea de realizare a tranzacției. Modelul de afaceri al reclamantului 3 se baza pe […] și pe […]. Întrucât cerințele privind zgomotul valabile pentru Nürburgring nu permit […] și nu există […], nu se poate anticipa punerea în aplicare a conceptului în viitorul apropiat. Conceptul de afaceri al reclamantului 3 a fost evaluat, prin urmare, ca indicator de risc major cu privire la încheierea contractului sau, cel puțin, ca implicând cerințe de timp și negociere considerabile. Conformitatea conceptului cu cerințele privind zgomotul la Nürburgring nu a constituit un criteriu de atribuire.

(131)

În ceea ce privește afirmația reclamantului 3 potrivit căreia oferta grupului Capricorn nu era necondiționată, dat fiind că aceasta făcea obiectul unei decizii a Comisiei care nu putea fi contestată și care menționa clar că nu există nicio prelungire a ordinului de recuperare, lichidatorii și Germania susțin că reclamantul 3 a avut condiții cu efect similar în contractul său majorat. În conformitate cu dispozițiile cuprinse în secțiunile relevante ale contractelor majorate, astfel cum au fost prezentate de lichidatori și de Germania, cumpărătorul și/sau vânzătorul aveau dreptul de a se retrage din contract în cazul în care Comisia nu ar fi emis o decizie favorabilă până la data de 15 iulie 2014 (astfel cum este prevăzut în proiectul de contract din 14 ianuarie 2014) sau până la 31 decembrie 2014 (astfel cum se prevede în proiectul de contract din 14 februarie 2014).

(132)

Potrivit lichidatorilor, faptul că niciunul dintre cei doi ofertanți care au depus o ofertă de confirmare eligibilă nu a îndeplinit pe deplin cerința privind finanțarea garantată (garanția se referă la suma corespunzătoare prețului sau la plata respectivei sume într-un cont de garanție) și faptul că vânzătorii ar fi renunțat, prin urmare, la această cerință de facto fără să fi informat reclamantul 3 nu reprezintă o dovadă că procesul nu a fost transparent. Reclamantul 3 nu a fost afectat deoarece nu a prezentat o ofertă de confirmare cu dovadă de finanțare. Informarea tuturor ofertanților cu privire la presupusa derogare de la cerința în cauză nu ar influența procedura de licitație. În plus, derogarea nu reprezintă un motiv pentru nedepunerea confirmărilor finanțării de către reclamantul 3 și corespunde comportamentului unui vânzător privat ipotetic.

(133)

Lichidatorii susțin că măsurile luate de aceștia sau de Comitetul creditorilor nu sunt imputabile statului și că nu există niciun avantaj evident în favoarea grupului Capricorn, întrucât vânzătorii au pus în aplicare procesul de selecție în conformitate cu standardul unui agent economic care acționează în condiții normale de piață.

(134)

În cele din urmă, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia grupul Capricorn nu a prezentat o ofertă finanțată integral deoarece nu a plătit a doua tranșă a prețului de achiziție și este posibil ca grupul Capricorn să fi primit un ajutor suplimentar deoarece, astfel cum s-a menționat anterior, condițiile de finanțare pentru achiziția activelor Nürburgring au fost modificate în favoarea Capricorn, autoritățile germane susțin următoarele: (a) nu a existat niciun beneficiu pentru Capricorn, întrucât plata celei de a doua tranșe a fost reprogramată cu o dobândă de 8 % și cu garanții reale mobiliare (a se vedea nota de subsol 72); (b) nu există ajutor de stat în reprogramarea celei de a doua plăți deoarece decizia nu este imputabilă statului, întrucât reprogramarea plății a fost hotărâtă numai de către lichidator, fără implicarea landului; și (c) nu exista nicio abatere de la normele stabilite de vânzători și de la scrisoarea de procedură furnizată ofertanților, întrucât în procedura de licitație vânzătorii nu au stabilit cerințe fixe pentru ofertanți cu privire la plata tranșelor prețului de achiziție înainte de încheierea contractului; prin urmare, o eventuală solicitare a unui ofertant de a înlocui garanțiile reale în numerar cu alt tip de garanții reale valoroase pentru a garanta prețul de achiziție nu ar fi avut niciun impact asupra evaluării ofertelor.

(135)

Potrivit lichidatorilor, plângerea ar trebui să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. Sugestiile nefondate ale reclamantului 3 în ceea ce privește finanțarea nu sunt compatibile cu comportamentul unui actor prudent de pe piață sau al unui lichidator.

(136)

Reclamantul 4 susține că grupului Capricorn i s-a acordat contractul nu pentru că a prezentat cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic, ci pentru că este o întreprindere germană și vânzătorii nu doresc să vândă unui consorțiu condus de capital privat. Acesta afirmă în continuare că oferta grupului Capricorn a fost mai scăzută decât oferta prezentată de [ofertantul 2] din mai multe puncte de vedere. Mai exact, reclamantul 4 susține că:

(137)

Reclamantul 4 susține, de asemenea, că grupul Capricorn nu a reușit să plătească a doua tranșă din prețul de achiziție, care era scadentă la sfârșitul lunii iulie, și că s-a renunțat, în favoarea grupului Capricorn, la suma de 25 de milioane EUR, precum și la dobânda de 8 % adăugată ca penalități pentru întârzierea efectuării plăților, ceea ce constituie ajutor de stat suplimentar în favoarea Capricorn. Potrivit reclamantului 4, cele de mai sus ridică, de asemenea, întrebări cu privire la informațiile furnizate Comitetului creditorilor de către KPMG și lichidatori în cadrul procedurii de licitație și demonstrează că nu s-a prezentat în mod corespunzător capacitatea financiară a grupului Capricorn.

(138)

În plus, reclamantul 4 susține că nu a existat niciodată un acord semnat între […] și Capricorn pentru finanțarea acestuia din urmă, ci doar o listă a termenilor și condițiilor de principiu; prin urmare, la momentul reuniunii Comitetului creditorilor, Capricorn nu dispunea de niciun acord de finanțare.

(139)

În cele din urmă, reclamantul 4 concluzionează că informațiile pe care le-a prezentat arată clar că grupul Capricorn a beneficiat de un avantaj în vânzarea activelor Nürburgring, că acest avantaj provine dintr-o decizie care este incompatibilă cu modul în care un vânzător comercial ar fi condus procesul și ar fi evaluat ofertele în raport cu criteriile de atribuire, că un astfel de vânzător comercial nu ar fi putut să concluzioneze că oferta Capricorn era, în ansamblu, mai avantajoasă din punct de vedere economic decât cea a [ofertantului 2] și că trebuie să se organizeze o nouă procedură, în care să se aplice un set coerent de criterii pentru a asigura o licitație deschisă, echitabilă și necondiționată, să se prezinte și să se respecte un calendar clar și să nu se divulge identitatea ofertanților față de Comitetul creditorilor.

(140)

Lichidatorii precizează că reclamantul 4, ca membru al consorțiului [ofertantului 2], este afectat doar indirect. În plus, aceștia propun respingerea plângerii, întrucât procedura de licitație a fost deschisă, transparentă și necondiționată, iar activele ar fi fost vândute ofertantului care a depus o ofertă care conduce la cele mai mari încasări.

(141)

Lichidatorii resping afirmația potrivit căreia membrii Comitetului creditorilor au fost de acord cu vânzarea către grupul Capricorn deoarece aceasta din urmă este o întreprindere germană și nu un consorțiu cu capital privat.

(142)

Potrivit lichidatorilor, din oferta Capricorn rezultă venituri obținute în urma vânzării care sunt substanțial mai mari în comparație cu oferta prezentată de [ofertantul 2] și nu există diferențe determinante în securitatea tranzacțiilor pentru ambele oferte care să justifice atribuirea contractului în favoarea ofertei considerabil mai mici (pentru ambele oferte, securitatea tranzacției a fost satisfăcătoare, dar nu cea mai ridicată posibil). De asemenea, [ofertantul 2] nu a fost pregătit să ofere o garanție bancară pentru valoarea prețului sau să transfere suma corespunzătoare prețului într-un cont de garanție, astfel cum se solicita în scrisoarea de procedură din 17 octombrie 2013. În pofida mai multor solicitări, […] (membru al consorțiului [ofertantului 2] care ar fi trebuit să faciliteze furnizarea de capital extern) sau orice alt membru al [ofertantului 2] nu au furnizat nicio declarație cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic prin care aceștia s-ar angaja să asigure finanțarea necesară. În schimb, dl Robertino Wild, acționar al grupului Capricorn, a oferit garanții reale mobiliare însemnate și finanțarea externă a Capricorn a fost demonstrată printr-o confirmarea unei finanțări de tip „business-as-usual” din partea Deutsche Bank. Confirmarea financiară în cauză a fost verificată de către lichidatori, care au comunicat Comitetului creditorilor rezultatul verificării, și anume faptul că respectiva confirmare financiară nu conține exonerări de răspundere sau condiții neobișnuite. Finanțarea proprie în valoare de [14-17] milioane EUR, precum și finanțarea externă în valoare de [41-49] de milioane EUR sunt asigurate printr-o penalitate contractuală în valoare de [22-27] de milioane EUR, pe care cumpărătorul trebuie să o achite în cazul în care vânzătorii se retrag din contract din cauza plăților restante. Penalitatea contractuală este, de asemenea, garantată. Comitetul creditorilor a urmat evaluarea lichidatorilor.

(143)

În ceea ce privește plățile în avans, lichidatorii afirmă că oferta înaintată de [ofertantul 2] prezenta avantaje (până la 31 martie 2014, plata a [30-33] de milioane EUR în cazul [ofertantului 2] față de [4,6-5,1] milioane EUR în cazul Capricorn) și dezavantaje: în afară de o sumă de [7,1-7,6] milioane EUR, fondurile furnizate de [ofertantul 2] ar fi fost păstrate într-un cont blocat și transferate vânzătorilor fie la emiterea unei decizii fără drept de apel a Comisiei, fie în cazul în care cumpărătorul nu s-a retras din contract în pofida faptului că nu există o astfel de decizie aplicabilă a Comisiei până la 31 martie 2015 (posibilitatea prelungirii perioadei de retragere nu era exclusă). În orice caz, dacă se emite o decizie fără drept de apel a Comisiei în 2014, vânzătorii ar avea acces la [30-33] de milioane EUR în cazul [ofertantului 2] sau la [58-63] de milioane EUR (la care se adaugă aproximativ 6 milioane EUR din fluxul de numerar al NBG) în cazul grupului Capricorn.

(144)

O comparație între oferta Capricorn și cea a [ofertantului 2] arată că oferta Capricorn reprezintă cel mai mare preț de achiziție nominal și conduce la cel mai bun rezultat economic:

Tabelul 10

Comparație între oferta Capricorn și oferta [ofertantului 2]

(145)

Performanțele anterioare ale membrilor [ofertantului 2] și experiența mai vastă a acestora în tranzacțiile din domeniul fuziunilor și al achizițiilor nu ar putea justifica atribuirea contractului unei oferte cu un preț de vânzare considerabil mai mic. Competența membrilor [ofertantului 2] nu a fost contestată de către vânzători, dar acesta nu a constituit un criteriu de atribuire. Nici valoarea investițiilor în Nürburgring după vânzare nu a constituit un criteriu de atribuire.

(146)

Lichidatorii susțin că nu au discriminat niciun ofertant și că nu reiese din plângere care dintre acțiunile lor ar fi condus la o ofertă de preț a [ofertantului 2] mai mică decât prețul oferit de Capricorn. Lichidatorii resping argumentele reclamantului 4 cu privire la indisponibilitatea persoanelor implicate și la prelungirea procesului de vânzare pentru a permite grupului Capricorn să depună o ofertă. [Ofertantul 2] a fost informat în mod explicit că vor avea loc negocieri cu alți ofertanți până la reuniunea Comitetului creditorilor la 11 martie 2014.

(147)

În plus, lichidatorii arată că măsurile lor sau acordul comitetului creditorilor nu pot fi imputabile statului și că nu există niciun avantaj în procesul de vânzare, întrucât acesta corespunde comportamentului de piață.

(148)

În ceea ce privește afirmația reclamantului 4 potrivit căreia nu a existat niciodată un acord între […] și Capricorn pentru garantarea celei din urmă, autoritățile germane au declarat că […] și-a garantat finanțarea după îndeplinirea obligației de diligență juridică și financiară și nu și-a anulat niciodată garanția financiară.

(149)

În cele din urmă, în ceea ce privește afirmațiile reclamantului 4 privind presupusa imposibilitate a grupului Capricorn de a plăti a doua tranșă din prețul de achiziție, autoritățile germane prezintă aceleași argumente menționate în considerentul 134 de mai sus.

(150)

Decizia abordează, ca aspect preliminar, chestiunea dacă NG și filialele sale MSR și CMHN erau întreprinderi aflate în dificultate în sensul Liniilor directoare ale Comisiei privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (127) (denumite în continuare „Liniile directoare S&R”) în momentul aplicării măsurilor 1-19. Ulterior, Comisia va evalua dacă măsurile analizate constituie ajutor de stat pentru beneficiari în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și, în final, dacă un astfel de ajutor poate fi compatibil cu TFUE.

(151)

Dacă măsurile 1-19 constituie ajutor de stat și dacă NG, MSR și CMHN erau întreprinderi aflate în dificultate în momentul acordării ajutoarelor, atunci măsurile în cauză ar trebui evaluate în ceea ce privește compatibilitatea lor cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE și, în special, cu Liniile directoare S&R. Una dintre principalele întrebări este, prin urmare, dacă GN, MSR și CMHN erau întreprinderi aflate în dificultate. Concluzia Comisiei este că acestea se aflau în dificultate economică la momentul acordării ajutorului și, prin urmare, nu ar fi fost în măsură să aibă acces la piața privată de credit.

(152)

Următoarea evaluare se bazează pe punctele 9-11 din Liniile directoare S&R. Comisia reamintește evaluarea sa din considerentele 202-206 din decizia din 21 martie 2012, în care nu s-a exclus în mod preliminar că NG poate fi considerată întreprindere aflată în dificultate în sensul Liniilor directoare S&R la 1 iulie 2008 (a se vedea, de asemenea, considerentele 46-47 din decizia din 7 august 2012). În plus, în considerentele 6-13 din decizia din 7 august 2012, Comisia a constatat că NG, MSR și CMHN sunt întreprinderi aflate în dificultate.

(153)

Comisia consideră că trebuie să evalueze fiecare întreprindere în ansamblu, fără să omită nicio parte a activității sale. Nu este acceptabil ca Germania să elimine activitățile de Formula 1 generatoare de pierderi sau proiectul „Nürburgring 2009” din evaluarea datelor financiare. De asemenea, este clar că întreprinderile nu au avut acces la finanțare externă.

(154)

Datele financiare principale ale întreprinderii NG în perioada 2001-2011 au fost după cum urmează:

Tabelul 11

Datele financiare principale ale întreprinderii NG în perioada 2001-2011 (milioane EUR)

(155)

Punctul 10 litera (a) din Liniile directoare S&R prevede că o întreprindere se află în dificultate, în cazul unei societăți cu răspundere limitată, dacă „mai mult de jumătate din capitalul social a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni”. Această prevedere reflectă presupunerea că o întreprindere care se confruntă cu o pierdere masivă a capitalului său social va fi incapabilă să acopere pierderi care o vor condamna aproape cu siguranță la faliment pe termen scurt sau mediu (astfel cum se stipulează la punctul 9 din Liniile directoare S&R).

(156)

De asemenea, Comisia remarcă faptul că, în conformitate cu punctul 11 din Liniile directoare S&R, o întreprindere poate fi considerată în dificultate, „în cazul în care sunt prezente simptomele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, cum ar fi: creșterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creșterea inventarelor pe stocuri, supracapacitate, flux de capital în declin, îndatorare crescută, creșterea comisioanelor financiare și scăderea sau dispariția valorii activului net”. În această privință, în conformitate cu Tribunalul, „existența unui capital propriu negativ […] poate fi considerat drept un indicator important al unei situații de dificultate financiară a unei întreprinderi […]”  (128).

(157)

În conformitate cu situațiile financiare ale NG pentru anii 2001-2011, capitalul social al întreprinderii nu a fost pierdut într-o proporție mai mare de jumătate. Cu toate acestea, în perioada 2006-2011, capitalul propriu al întreprinderii a fost negativ. În cazuri anterioare, Comisia a considerat că, atunci când o întreprindere are capital propriu negativ, aceasta înseamnă de fapt că întregul capital social al întreprinderii respective a fost pierdut și există o prezumție a priori că se îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 10 litera (a) din Liniile directoare S&R (129).

(158)

În cazul NG, Comisia consideră că singurul motiv pentru care capitalul social nu pare să fi fost pierdut într-o proporție mai mare de jumătate este faptul că întreprinderea nu a adoptat măsuri adecvate. Astfel de măsuri adecvate ar avea ca scop trecerea capitalului propriu al întreprinderii de la negativ la pozitiv și, în același timp, creșterea capitalului până la un nivel adecvat. Astfel de măsuri adecvate ar putea constă fie într-o capitalizare a pierderilor, fie o majorare a capitalului, fie ambele.

(159)

În această privință, Comisia consideră că o capitalizare a pierderilor ar fi condus la pierderea întregului capital social al întreprinderii, deoarece pierderile acumulate au fost mai mari decât capitalul social. Din acest motiv, Comisia consideră că în acest caz sunt îndeplinite din 2006 criteriile de la punctul 10 litera (a) din Liniile directoare S&R.

(160)

Mai mult, în conformitate cu punctul 11 din Liniile directoare S&R, Comisia consideră că NG se afla în dificultate încă din 2002, întrucât: (a) cifra de afaceri anuală a NG a scăzut cu 80 % în acea perioadă, în cuantum total de 89,4 milioane EUR, și întreprinderea a înregistrat pierderi anuale în majoritatea timpului în aceeași perioadă; (b) pe parcursul întregii perioade, NG a avut datorii excesive, care au crescut de la 119 % din cifra de afaceri la 4 150 % din cifra de afaceri în 2011; (c) chiar și în 2004 și 2005, atunci când datoria întreprinderii a scăzut sub 100 % din cifra sa de afaceri, datoria a rămas la un nivel semnificativ de aproximativ 70 % din cifra de afaceri și, de asemenea, în aceeași ani, întreprinderea a redus vânzările și pierderile anuale; și (d) NG a avut capital propriu negativ în cea mai mare parte din aceeași perioadă (2006-2011).

(161)

Datele financiare principale ale întreprinderii MSR în perioada 2007-2011 au fost după cum urmează:

Tabelul 12

Datele financiare principale ale întreprinderii MSR pentru perioada 2007-2011 (milioane EUR)

(162)

Datele financiare principale ale întreprinderii CMHN în perioada 2008-2011 au fost după cum urmează:

Tabelul 13

Datele financiare principale ale întreprinderii CMHN 2008-2011 (milioane EUR)

(163)

Comisia ia notă de faptul că nu a primit niciun document din partea MSR sau CMHN care să prezinte perspectivele lor privind viabilitatea.

(164)

În temeiul punctului 11 din Liniile directoare S&R, Comisia estimează că întreprinderile MSR și CMHN se aflau în dificultate încă din 2007 și, respectiv, 2008 deoarece aveau venit minim, pierderi anuale importante și o îndatorare crescândă, care depășea în mod semnificativ cifra lor de afaceri anuală.

(165)

Comisia nu este de acord cu argumentul Germaniei potrivit căruia NG, MSR și CMHN nu se aflau în dificultate deoarece construcția de infrastructuri și organizarea de curse de Formula 1 și de competiții Superbike au fost efectuate în numele sectorului public și, prin urmare, acestea nu pot fi luate în considerare pentru analiza situației lor financiare.

(166)

În primul rând, Comisia constată următorul lucru: construcția de infrastructuri pentru sporturile cu motor, activități de agrement, cazare și masă și organizarea de evenimente în domeniul sporturilor cu motor nu constituie efecte speciale, în afara activității obișnuite a NG, MSR și CMHN. Acestea erau activități principale care intră în domeniul de competență a întreprinderilor respective. Chiar dacă atât acționarii, cât și conducerea acestora au văzut în întreprinderile NG, MSR și CMHN mijloace pentru a menține infrastructura sportivă în proprietate publică și pentru a organiza evenimente sportive nonprofit, care nu ar fi asigurate fără o acoperire a pierderilor prin finanțare publică, acționarii și conducerea în cauză nu ar trebui să permită dezvoltarea pasivelor acestor întreprinderi în maniera ineficientă și nerentabilă demonstrată de datele financiare de mai sus fără un plan de afaceri solid și realist. Prin urmare, activitățile de mai sus trebuie să fie incluse în evaluarea financiară.

(167)

În al doilea rând, Comisia consideră că faptul că construcția de infrastructuri în scopul menționat și organizarea de evenimente în domeniul sporturilor cu motor au contribuit probabil la dificultățile cu care se confruntă GN, MSR și CMHN nu atenuează în sine constatarea că NG prezenta simptomele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate deja înainte de lansarea proiectului „Nürburgring 2009”. O întreprindere sănătoasă ar trebui să își adapteze costurile la astfel de activități pentru a putea supraviețui. În anii 2008 și 2009, NG, MSR și CMHN au înregistrat pierderi și o datorie din ce în ce mai mare (o creștere cu 537 % între 2002-2011, cu 4 052 % între 2007-2011 și, respectiv, cu 443 % între 2008-2011). Deși proiectul Nürburgring 2009 a fost pus în aplicare în 2010, rezultatele financiare ulterioare ale NG, MSR și CMHN indică faptul că dificultățile acestora au continuat.

(168)

Având în vedere prezentate anterior, Comisia a ajuns la concluzia că NG, MSR și CMHN erau întreprinderi aflate în dificultate în sensul Liniilor directoare S&R în momentul în care au fost puse în aplicare măsurile 1-19 și că dificultățile cu care se confruntau acestea erau atât de grave, încât întreprinderile nu ar fi găsit finanțare pe piață.

(169)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că orice ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre, este incompatibil cu piața internă.

(170)

O parte din măsura 1 (majorări ale capitalului propriu) adoptată de land și de districtul Ahrweiler, precum și o altă parte a măsurii 1 (transferuri către rezerva de capital) și măsurile 3, 9, 16 și 19 adoptate numai de către land vizează în mod vădit resurse de stat imputabile statului.

(171)

Pentru măsurile puse în aplicare de NG (măsurile 2, 4, 5, 6, 7, 10, 12, 13, 14, 15 în ceea ce privește transferul de acțiuni MSR întreprinderii NG, 17), Germania acceptă în mod explicit că resursele sunt imputabile statului. Se observă, de asemenea, faptul că Consiliul de supraveghere al GN reprezenta landul și districtul Ahrweiler în calitate de acționari ai NG. În acest context, în cadrul reuniunii Consiliului de supraveghere din 28 August 2005, vicepreședintele acestuia a declarat că proiectul poate fi acordat investitorilor numai dacă riscul pentru land este scăzut (130). De asemenea, în cadrul unui atelier al Consiliului de supraveghere din 20 decembrie 2005, vicepreședintele acestuia a afirmat că trebuie să se ia o decizie cu privire la o investiție a NG în cadrul noului cabinet, după alegerile pentru Parlamentul landului (131). În plus, autoritățile publice ale landului au oferit informații cu privire la investiția Erlebnisregion Nürburgring în declarația lor din 30 mai 2006 și Consiliul de Miniștri a luat notă la 19 septembrie 2006 de intenția Consiliului de supraveghere al NG de a pune în aplicare proiectul cu participarea substanțială a unui terț din sectorul privat (132). În plus, Ministerul Economiei, Transportului, Agriculturii și Vinului, precum și Ministerul de Finanțe al landului au oferit în mod constant avize, observații sau indicații privind proiectul „Nürburgring 2009” (133), care au fost prezentate publicului de către land la 2 decembrie 2009. Comisia consideră că împrumutul acordat în favoarea MSR de către NG prin intermediul PNG (măsura 6) reprezintă o măsură pusă în aplicare de către NG și, prin urmare, imputabilă statului.

(172)

În ceea ce privește împrumutul ISB (măsura 8) și reeșalonarea dobânzilor (măsura 18), Germania a admis că landul a dispus ISB să acorde împrumutul. În ceea ce privește împrumuturile acordate întreprinderii MSR de către RIM prin intermediul Mediinvest și PNG (măsura 11) și transferul de acțiuni MSR către RIM (o parte din măsura 15), Comisia observă că RIM este o instituție publică cu misiunea de a sprijini politica landului cu privire la dezvoltarea economică și structurală (134). Prin urmare, în scopul măsurilor menționate mai sus, ISB și RIM reprezintă instrumente ale statului în aplicarea politicii sale, ceea ce demonstrează că acțiunile întreprinse de ISB și RIM sunt imputabile statului, atât timp cât sunt vizate măsurile în cauză. Prin urmare, în toate măsurile sunt implicate resurse imputabile statului.

(173)

Prin analogie cu hotărârea judecătorească Leipzig/Halle (135), construcția de infrastructuri poate fi considerată activitate economică dacă este legată intrinsec de exploatarea comercială a infrastructurii, astfel cum este cazul în speță.

(174)

Exploatarea de facilități sportive (inclusiv circuite de curse și parcuri off-road), parcuri de agrement (136), unități de cazare, restaurante, centre de conducere în siguranță, școli de șoferi, săli multifuncționale și sisteme de plată fără numerar, precum și închirierea acestora unor utilizatori profesioniști sau neprofesioniști (137) reprezintă o activitate economică atât pentru proprietar, cât și pentru operator. Prin urmare, activitatea de construcție sau de renovare a infrastructurii care este indisolubil legată de astfel de activități constituie, de asemenea, o activitate economică. Spre deosebire de acestea, activitățile neeconomice includ utilizarea facilităților sportive la nivel de utilizatori neprofesioniști (138) și antrenarea tinerilor de către cluburile sportive profesioniste, în cazul în care evidențele contabile sunt separate de evidențele contabile pentru activitățile economice (139). Având în vedere legătura indisolubilă dintre infrastructură și activitatea economică pentru care este utilizată construcția, modernizarea sau exploatarea infrastructurii sportive și turistice a Nürburgring constituie, prin urmare, activități economice pentru investitori și operatori, chiar dacă veniturile din exploatarea infrastructurii nu acoperă costurile de construcție și chiar dacă mai mult de 90 % din activitățile sportive desfășurate la Nürburgring se califică drept sport pentru amatori. Acest ultim fapt este important numai la nivel de utilizatori: utilizatorii neprofesioniști nu sunt întreprinderi. În fapt, infrastructura sportivă și turistică a Nürburgring nu reprezintă infrastructură generală, cum ar fi un drum public care este pus la dispoziție pentru utilizarea publicului. Prin urmare, finanțarea construirii infrastructurii în cauză (prin împrumuturi provenite din concentrarea lichidităților și de la acționari sau, ulterior, prin împrumutul acordat de ISB) face obiectul normelor privind ajutorul de stat.

(175)

Organizarea curselor de Formula 1 sau a altor curse din domeniul sporturilor cu motor reprezintă prestări de servicii pe piața sportului profesionist, care beneficiază în mod considerabil de pe urma drepturilor de difuzare. Finanțarea curselor de Formula 1 sau a altor evenimente din domeniul sporturilor cu motor nu este exceptată din domeniul de aplicare a legislației privind ajutoarele de stat pentru simplul motiv că acestea sunt administrate cu un deficit structural sau pun în aplicare obiective de politică regională. Prin urmare, Comisia consideră că Formula 1 și alte curse din domeniul sporturilor cu motor constituie activitate economică.

(176)

Promovarea turismului, dezvoltarea proiectelor, construcția de proprietăți imobiliare, gestionarea întreprinderilor și comerțul cu autoturisme sau motociclete se califică, de asemenea, drept activități economice.

(177)

Comisia consideră că măsurile au un caracter selectiv la nivelul operatorului (NG pentru măsurile 1, 3, 8, 9, 13, 14, 16, 18 și 19; EWN, FSZ, MAN, TTI, BWN, BWNB, Camp4Fun pentru măsura 2; MSR pentru măsurile 4, 5, 8, 9, 11, 12, 18 and 19; CST pentru măsura 5; MIB pentru măsura 7; CMHN pentru măsurile 8, 9, 18 și 19; NAG pentru măsurile 10 și 17; Mediinvest, Geisler & Trimmel și Weber pentru măsura 15), întrucât acestea rezervă un tratament preferențial operatorului respectiv. În plus, atribuirea însărcinării de a construi și a exploata infrastructura nu a fost transparentă, nediscriminatorie și în conformitate cu normele în materie de achiziții publice. Cu toate acestea, măsurile nu sunt selective la nivelul utilizatorului, întrucât acestea se garantează accesul transparent și nediscriminatoriu al cluburilor sportive de amatori și al publicului general.

(178)

În ceea ce privește măsurile 1-19, există o denaturare a concurenței pe piețele legate de exploatarea circuitelor de curse, a parcurilor off-road, a parcurilor de agrement, a unităților de cazare, a restaurantelor, a centrelor de conducere în siguranță, a școlilor de șoferi, a sălilor multifuncționale, a sistemelor de plată fără numerar, de promovare a turismului, de dezvoltarea de proiecte pentru construcția de proprietăți imobiliare, de gestionare a întreprinderilor și de comerțul cu autoturisme sau motociclete, întrucât ajutorul pentru infrastructura Nürburgring și activitățile de Formula 1 promovează utilizarea infrastructurii în cauză. Organizarea curselor de Formula 1 și a altor evenimente din domeniul sporturilor cu motor promovează accesul clienților la evenimentele respective.

(179)

Măsurile în cauză au permis NG, MSR și CMHN să își continue activitatea, astfel încât acestea nu s-au confruntat, ca alți concurenți, cu dificultăți financiare, cu consecințele care rezultă în mod normal din rezultatele lor financiare dificile. Aceasta denaturează concurența, întrucât alte întreprinderi active pe aceleași piețe trebuie să funcționeze fără un astfel de sprijin oferit de stat.

(180)

În ceea ce privește efectul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, Nürburgring, cu cursele sale de Formula 1 și cu German TouringCar Championship, concurează cu alte circuite de curse din Uniune care organizează competiții de top în domeniul sporturilor cu motor și nu se poate exclude faptul că parcul de agrement Nürburgring ar putea atrage vizitatori din Belgia (frontiera Belgiei cu Germania se află la aproximativ 50 km de Nürburgring). Trebuie reamintit că s-a primit o plângere din partea operatorului concurent al parcului de agrement Eifelpark (a se vedea considerentul 2). De asemenea, nu se poate nega faptul că există un efect asupra schimburilor comerciale între statele membre în ceea ce privește exploatarea parcurilor off-road, a unităților de cazare, a restaurantelor, a centrelor de conducere în siguranță, a școlilor de șoferi, a sălilor multifuncționale, a sistemelor de plată fără numerar, precum și în ceea ce privește promovarea turismului, dezvoltarea de proiecte, construcția de proprietăți imobiliare, gestionarea întreprinderilor și comerțul cu autoturisme sau motociclete.

(181)

În conformitate cu practica stabilită a Comisiei și astfel cum este confirmat de jurisprudență, criteriul pentru a evalua dacă o tranzacție între un organism public și o întreprindere implică ajutor de stat este principiul investitorului în economia de piață (140). Principiul implică faptul că, atunci când statul desfășoară activități pe piață în calitate de operator comercial, acesta trebuie să acționeze la fel ca un operator privat. În cazul în care statul nu acționează astfel, ar putea fi implicat ajutor de stat. Cu alte cuvinte, atunci când se aplică principiul investitorului în economia de piață, valoarea de referință pentru a aprecia dacă o tranzacție implică ajutor de stat este faptul dacă un operator privat aflat într-o situație similară ar fi acționat în același mod. În aplicarea acestui principiu, nu se pot lua în considerare rațiuni noneconomice drept motive pentru acordarea de măsuri de sprijin. Astfel cum este stabilit în jurisprudența relevantă, adoptarea măsurilor de către stat nu poate fi privită în mod izolat, ci va trebui să fie analizată în contextul altor măsuri de ajutor (141).

(182)

Prin urmare, pentru a evalua dacă a fost acordat un avantaj proprietarilor sau operatorilor (NG, MSR și CMHN până la 30 aprilie 2010 și, de asemenea, NAG, de la 1 mai 2010 până la 31 octombrie 2012) se va aplica principiul investitorului în economia de piață. În primul rând, măsurile 1-19 nu sunt tranzacții pari passu (142), întrucât Germania nu a identificat un investitor privat care să investească în condiții comparabile (de exemplu, în partea I a proiectului „Nürburgring 2009”). Au existat două împrumuturi oferite de operatori privați, însă cuantumul acestora a fost redus în comparație cu valoarea investiției publice; împrumuturile au vizat doar partea a II-a a proiectului „Nürburgring 2009” (și anume, în principal, hotelurile) (143) și au fost acordate numai întreprinderilor CMHN sau MSR, nu și întreprinderii NG sau unui alt beneficiar al ajutorului:

Tabelul 14

Împrumuturi acordate CMHN/MSR de instituții financiare private

(183)

În orice caz, Germania recunoaște că nici pentru partea a II-a nu s-a găsit un investitor privat pe termen lung.

(184)

În plus, pentru perioada 2006-2010, Comisia a primit următoarele planuri de afaceri pentru proiectul „Nürburgring 2009” și pentru NG:

Tabelul 15

Planuri de afaceri pentru proiectul Nürburgring 2009 (milioane EUR)

(185)

Tabelul 15 arată în mod evident o creștere constantă a costurilor estimate în timpul pregătirii proiectului „Nürburgring 2009”, în timp ce profiturile (EBT) acestuia scădeau semnificativ, de la profituri de 22 de milioane EUR în decembrie 2005 la pierderi în valoare de -35 de milioane EUR în decembrie 2009. Un investitor privat nu ar accepta o astfel de creștere bruscă a costurilor și o scădere semnificativă a profiturilor în etapa de pregătire a proiectului, între decembrie 2005 și decembrie 2009 (conform informațiilor disponibile, finanțarea principală pentru construcție a fost acordată în perioada mai 2008 – iunie 2010).

(186)

În orice caz, atunci când se analizează planurile de afaceri în cauză, pe care Comisia le-a luat în considerare în timp ce efectua testul investitorului în economia de piață, Comisia observă următoarele:

(187)

Pe baza celor menționate anterior, Comisia nu poate estima că orice sprijin public acordat NG ca întreprindere aflată în dificultate (a se vedea secțiunea 5.1 de mai sus), care viza finanțarea operațiunilor acesteia la momentul respectiv (gestionarea circuitului de curse) sau în viitor (gestionarea circuitului de curse și a unor hoteluri noi), ar fi considerat ca fiind conform pieței pe baza planurilor de afaceri în cauză.

(188)

În ceea ce privește principiul investitorului în economia de piață, se pot face următoarele afirmații cu privire la măsurile individuale:

(189)

Pentru măsura 1 (furnizarea de capital din partea landului și a districtului Ahrweiler pentru întreprinderea NG sub formă de plăți la rezerva de capital și majorări de capital), Comisia constată că este aplicabilă analiza expusă anterior pentru planurile de afaceri prezentate. Niciun investitor privat nu ar fi furnizat capital întreprinderii NG în 2004 și în anii următori. Prin urmare, capitalul furnizat de land întreprinderii NG la 1 mai 2002 (în valoare de 2 179 000 EUR) și la 21 decembrie 2004 (în valoare de 22 839 241 EUR), precum și capitalul furnizat de land și de districtul Ahrweiler la 31 august 2004 (în valoare de 4 887 000 EUR) și la 4 septembrie 2007 (în valoare de 10 000 000 EUR) implică un ajutor de stat egal cu valoarea integrală a capitalului furnizat.

(190)

În ceea ce privește măsura 2 (împrumuturi ale acționarilor acordate de NG înaintea proiectului „Nürburgring 2009”), pe baza datelor financiare prezentate de autoritățile germane, Comisia observă că EWN, Camp4Fun și TTI aveau pierderi anuale și capital propriu negativ atunci când fiecare dintre acestea a primit o parte din măsura 2 (a se vedea tabelele 1-4 de mai sus). În același timp, BWN1, BWNB și BWN2, care au primit împrumuturi în perioada 2004-2007, aveau pierderi anuale pe parcursul întregii perioade în cauză și, de asemenea, capital propriu negativ în 2005, 2006 și 2007. În cele din urmă, MAN avea atât pierderi acumulate, cât și pierderi anuale atunci când a primit partea sa din măsura 2. Prin urmare, în temeiul punctului 11 din Liniile directoare S&R, Comisia consideră că întreprinderile respective se aflau în dificultate la data adoptării măsurii 2. Pe de altă parte, pe baza datelor financiare prezentate de autoritățile germane, Comisia observă că FSZ nu se afla în dificultate atunci când a primit partea sa din măsura 2, întrucât datele sale financiare nu prezentau niciunul dintre semnele prevăzute la punctul 11 din Liniile directoare S&R. Furnizarea de împrumuturi pentru întreprinderi care se confruntau cu dificultăți atât de grave încât niciun investitor privat nu le-ar fi finanțat în niciun caz, cu atât mai mult cu cât acestea făceau parte dintr-o întreprindere care, la rândul său, se afla în dificultate financiară gravă (NG), implică un avantaj acordat întreprinderilor respective care este egal cu valoarea împrumuturilor. Prin urmare, împrumuturile acordate de către NG filialelor sale, și anume EWN (6 195 170,02 EUR), BWN/BWNB (3 760 000 EUR), Camp4Fun (450 000 EUR), MAN (100 000 EUR) și TTI (25 000 EUR) nu sunt conforme cu principiul investitorului într-o economie de piață. În acest context, se observă că împrumuturile acordate MAN și TTI se află sub pragul de minimis, însă Germania nu a susținut și nici nu a dovedit că sunt îndeplinite toate condițiile din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (144); regulamentul menționat ar putea fi aplicat în etapa de recuperare dacă Germania demonstrează că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în regulament. În plus, Comisia menționează că împrumuturile acordate FSZ (646 738,12 EUR) nu i-au conferit acesteia niciun avantaj, întrucât au fost acordate la o rată a dobânzii de 6 %, care este la nivelul pieței deoarece corespunde ratei de bază a Germaniei la data acordării împrumuturilor (5,06 % în aprilie 2002, 4,8 % în martie 2003 și 5,19 % în martie 2008) (145) plus punctele de bază care trebuie adăugate pentru situația financiară a FSZ (100 de puncte de bază), dat fiind că aceasta nu prezenta niciunul dintre semnele de la punctul 11 din Liniile directoare S&R atunci când a primit împrumuturile (146). Din aceste motive, împrumuturile acordate FSZ, menționate anterior, nu ar constitui ajutor de stat.

(191)

În ceea ce privește măsura 3 (împrumuturi acordate în favoarea NG din concentrarea lichidităților landului), Germania nu a prezentat nicio dovadă care să demonstreze că NG nu a beneficiat de rate ale dobânzii mai avantajoase în comparație cu condițiile concurenților săi. În plus, este dificil să se accepte că ar exista finanțare disponibilă pe piață pentru o întreprindere aflată în dificultățile financiare cu care se confrunta NG, la orice rată a dobânzii. Rambursarea în cele din urmă a fondurilor și a dobânzii aferente este un eveniment ex-post, necunoscut la data adoptării măsurilor; prin urmare, aceasta nu poate fi luată în considerare în vederea testului investitorului în economia de piață. În consecință, măsurile finanțate din concentrarea lichidităților nu au fost efectuate în condițiile pieței. Acordarea de împrumuturi unei întreprinderi care se confrunta cu dificultăți atât de mari încât niciun investitor privat nu i-ar fi oferit finanțare, la orice rată a dobânzii, implică un avantaj acordat întreprinderii care este egal cu valoarea împrumuturilor. În concluzie, acordarea de împrumuturi întreprinderii NG din partea landului între 30 iunie 2003 și 11 mai 2010 (a se vedea lista de împrumuturi în tabelul 5) implică un ajutor de 399 805 370 EUR.

(192)

Aplicând analiza expusă anterior, Comisia ajunge la aceeași concluzie pentru măsura 4 (împrumut acordat întreprinderii MSR de către GN). Într-adevăr, nu se poate admite că, la data adoptării măsurii (decembrie 2007), ar exista finanțare disponibilă pe piață pentru o întreprindere care se confrunta cu dificultăți financiare atât de severe precum MSR (a se vedea tabelul 12 și considerentul 155), la orice rată a dobânzii. Punerea la dispoziție a unui împrumut unei întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu i-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, implică un avantaj pentru întreprindere care este egal cu valoarea împrumutului. Prin urmare, avantajul acordat de NG întreprinderii MSR prin împrumutul de 300 000 EUR la 27 decembrie 2007 se ridică la 300 000 EUR.

(193)

Sprijinul oferit de NG întreprinderii CST (măsura 5) nu este conform cu principiul investitorului în economia de piață. Într-adevăr, pe baza datelor financiare prezentate de autoritățile germane, Comisia observă că CST avea pierderi anuale și capital propriu negativ în perioada 2008-2011 și, de asemenea, a intrat în lichidare în 2009. Prin urmare, în temeiul punctului 11 din Liniile directoare S&R, Comisia consideră că CST se afla în dificultate în momentul în care a primit fiecare împrumut din cadrul măsurii 5 (în anii 2008-2011, a se vedea tabelul 6 de mai sus). Acordarea de împrumuturi unei întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu i-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, cu atât mai mult cu cât CST aparținea unei întreprinderi care se afla ea însăși în dificultate gravă (NG), implică un avantaj pentru întreprindere care este egal cu valoarea împrumutului. Prin urmare, avantajul acordat de GN întreprinderii CST prin împrumuturi în valoare totală de 11 032 060 EUR, care i-au fost furnizate între 27 august 2008 și 18 aprilie 2011, este egal cu valoarea împrumuturilor.

(194)

În ceea ce privește scrisoarea de confort, Comisia constată că aceasta a fost acordată CST de către NG la 23 decembrie 2009 și constituia un angajament al NG prin care aceasta urma să finanțeze rambursarea obligațiilor financiare ale CST pe care CST nu ar fi fost în măsură să le ramburseze. Finanțarea obligațiilor financiare respective urma să aibă loc prin intermediul unor împrumuturi din partea NG către CST, cu o rată a dobânzii de 6 %. Angajamentul includea, de asemenea, subordonarea creanțelor NG care decurgeau din împrumuturile finanțate de NG pe baza scrisorii de confort din 23 decembrie 2009, care prevedea că toate creanțele relevante ale NG împotriva CST se vor plasa pe ultima poziție între creanțele tuturor creditorilor împotriva CST. În acest context, Comisia consideră că un creditor din economia de piață nu s-ar angaja să finanțeze împrumuturile neplătite ale unei întreprinderi aflate în dificultate gravă sau să subordoneze creanțe materializate împotriva unei întreprinderi aflate în dificultate gravă, întrucât o astfel de măsură ar conduce la pierderea efectivă a creanțelor. Din acest motiv, Comisia constată că scrisoarea de confort, care includea angajamentul menționat anterior privind finanțarea împrumuturilor nerambursate și subordonarea creanțelor ulterioare, constituie un avantaj. Comisia consideră, de asemenea, că scrisoarea de confort constituie o măsură suplimentară față de împrumuturile din 2008-2011 (a se vedea considerentul 182 de mai sus), întrucât aceasta: (a) nu a fost acordată la aceeași dată cu împrumuturile menționate; (b) nu era prevăzută sau impusă în contractele împrumuturilor subiacente; și (c) a fost stabilită în mod discreționar de NG pentru a evita insolvența CST. În ceea ce privește valoarea măsurii, aceasta este egală cu valoarea totală a împrumuturilor finanțate de NG pe baza scrisorii de confort din 23 decembrie 2009, însă Comisia nu are informații cu privire la cuantumul sumei respective.

(195)

În cele din urmă, în ceea ce privește subordonarea creanțelor, Comisia observă că aceasta a fost stabilită de comun acord între NG și CST la 13 decembrie 2010 și, din punct de vedere contractual, se referea la împrumuturile acordate până la 30 noiembrie 2010, în valoare totală de 10,4 milioane EUR (și anume, primele 13 împrumuturi indicate în tabelul 6 de mai sus, din totalul de 15). Comisia observă, de asemenea, că subordonarea în cauză conduce la plasarea creanțelor NG împotriva CST pe ultima poziție între creanțele tuturor creditorilor împotriva CST. În acest context, Comisia consideră că un creditor în economia de piață nu ar accepta o astfel de subordonare a creanțelor materializate împotriva unei întreprinderi aflate în gravă dificultate, întrucât o astfel de măsură ar conduce la pierderea efectivă a creanțelor. Din acest motiv, Comisia constată că subordonarea constituie un avantaj. Comisia consideră, de asemenea, că subordonarea din 2010 reprezintă o măsură suplimentară față de împrumuturile subiacente, întrucât aceasta: (a) nu a fost stabilită la aceeași dată cu împrumuturile; (b) nu era prevăzută sau impusă în contractele împrumuturilor subiacente; și (c) a fost stabilită în mod discreționar de NG pentru a evita insolvența CST. În ceea ce privește valoarea măsurii, aceasta este egală cu suma totală a împrumuturilor subordonate, și anume 10,4 milioane EUR.

(196)

În ceea ce privește contraprestația plătită IPC de către NG (măsura 6), Comisia observă că, la nivelul landului, Curtea de Conturi a constatat că un antreprenor prudent nu ar alege întreprinderile respective pentru furnizarea de servicii și că NG nu a verificat cu suficientă prudență activitatea anterioară a întreprinderilor pentru a aprecia dacă acestea sunt adecvate și dacă termenii oferiți de acestea pentru finanțarea proiectului Nürburgring 2009 erau realiști (147). În acest context, Comisia consideră că alegerea IPC pentru furnizarea serviciilor specifice în cauză a conferit un avantaj întreprinderilor respective. Prin urmare, măsura constituie ajutor de stat pentru IPC, cu valoarea corespunzătoare plății totale efectuate către întreprinderile respective, și anume 640 000 EUR.

(197)

În plus, în ceea ce privește împrumutul de 3 milioane EUR acordat de NG întreprinderii PNG și împrumutul de 2 941 000 EUR acordat de către PNG întreprinderii MSR, Comisia consideră că cele două împrumuturi reprezintă o singură măsură, în care PNG nu a fost decât un intermediar și a primit un comision în valoare de […] EUR. Beneficiarul măsurii a fost MSR, care, în cele din urmă, a primit împrumutul într-un moment în care se afla în dificultate financiară atât de severă încât nu ar fi putut obține finanțare pe piață. Acordarea unui împrumut unei întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu i-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, implică un avantaj pentru întreprindere, care este egal cu valoarea împrumutului. Prin urmare, avantajul acordat de NG întreprinderii MSR prin împrumutul din 15 octombrie 2008 este egal cu 2 941 000 EUR.

(198)

În cadrul măsurii 7, MIB a cedat NG creanțele sale împotriva CST, care era debitorul împrumuturilor în cauză, și NG a plătit MIB un preț nominal plus dobânda. Dat fiind că CST se afla în dificultate (a se vedea considerentul 184), Comisia subliniază că era improbabil ca MIB să primească sumele pe care i le datora CST. Din acest motiv, măsura a fost în beneficiul MIB, care și-a soluționat creanțele și a fost înlocuită cu NG, care a devenit creditor al unei întreprinderi aflate în dificultate. În lipsa unui plan de viabilitate al CST, care ar demonstra restabilirea viabilității acesteia și, prin urmare, perspectivele de rambursare a datoriilor sale, măsura nu respectă principiul investitorului în economia de piață. Prin urmare, transferul de la MIB la NG al creanței în valoare de 1 476 830,88 EUR implică un ajutor egal cu valoarea prețului de vânzare, și anume 1 476 830,88 EUR.

(199)

În ceea ce privește măsura 8 (împrumutul în valoare de 325 265 000 EUR, acordat de ISB întreprinderilor NG, MSR și CMHN), fără o garanție aferentă (măsura 9), acordarea unui împrumut unor întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu le-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, ar putea implica un avantaj pentru întreprinderile respective, care ar fi egal cu valoarea împrumutului. Cu toate acestea, în cazul specific de față, ajutorul constă numai în garanție (măsura 9) și nu în împrumut (măsura 8), întrucât Comisia nu poate exclude posibilitatea ca un creditor privat să acorde împrumuturi întreprinderilor NG, MSR și CMHN în condiții comparabile datorită garanției oferite de land (măsura 9).

(200)

În ceea ce privește măsura 9, și anume garanția pentru împrumutul ISB de 325 265 000 EUR (măsura 8), măsura respectivă nu a fost conformă cu principiul investitorului în economia de piață. Într-adevăr, autoritățile publice urmăresc politica de dezvoltare regională, în timp ce investitorii în economia de piață nu ar întreprinde măsuri relevante în favoarea întreprinderilor aflate în dificultate, în detrimentul substanțial al propriilor interese financiare. În plus, Comisia remarcă faptul că politica de dezvoltare regională nu are ca scop restabilirea viabilității întreprinderilor aflate în dificultate. De asemenea, Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile care ar exclude prezența ajutorului de stat, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului de stat sub formă de garanții (148) (Comunicarea privind garanțiile). Într-adevăr, beneficiarii erau întreprinderi aflate în dificultate, garanția acoperea 100 % din împrumut și nu a existat nicio primă aferentă garanției pentru stat care să reflecte riscul de incapacitate de plată pentru împrumutul garantat. Având în vedere dificultățile financiare grave ale beneficiarilor (NG, MSR și CMHN) în momentul acordării garanției în cauză (a se vedea tabelele 11-13), Comisia consideră că niciun creditor de pe piață nu ar fi acordat beneficiarilor o garanție în astfel de condiții. Comisia nu deține nicio informație care să indice faptul că garanția a fost utilizată. Din acest motiv, Comisia consideră că măsura 9 poate fi considerată ajutor de stat. Cuantumul ajutorului acordat prin garanție întreprinderilor NG, MSR și CMHN de către land este egal cu sumele corespunzătoare împrumuturilor respective (măsura 8), și anume 96 574 200 EUR și 113 590 800 EUR pentru NG, 92 000 000 EUR pentru MSR și 23 100 000 EUR pentru CMHN.

(201)

În ceea ce privește măsura 10 (închirierea comercială a complexului Nürburgring întreprinderii NAG), Comisia observă că o procedură de licitație poate, în general, să excludă un avantaj acordat unui locatar. Cu toate acestea, în cazul de față, nu a fost organizată o procedură de ofertare pentru alegerea operatorului complexului modernizat. Cu toate acestea, în afară de primii trei ani ai contractului de închiriere (și anume, de la 1 mai 2010 la 30 aprilie 2013), chiria minimă în temeiul contractului de închiriere se încadrează între limita minimă și cea maximă ale pieței, conform chiriilor anuale identificate în avizul experților din 29 septembrie 2011. Chiria EBITDA este chiar mai mare decât valoarea maximă anuală a chiriei conforme pieței care a fost identificată în avizul experților, cu excepția celui de al doilea an al contractului de închiriere. Prin urmare, Comisia constată că avizul experților din 29 septembrie 2011 demonstrează că o chirie minimă de 15 milioane EUR începând cu 1 mai 2013 ar fi putut să fie conformă cu piața, din moment ce se încadra în gama chiriilor de la nivelul pieții și, prin urmare, nu ar fi implicat un avantaj selectiv pentru GN. Cu toate acestea, durata reală a contractului de închiriere a fost cuprinsă doar între 1 mai 2010 și 31 octombrie 2012. Chiria minimă stabilită în avizul experților și în contractul de închiriere pentru primii trei ani ai contractului este prezentată în tabelul 16:

Tabelul 16

Chiria minimă pentru închirierea Nürburgring

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că, în speță, chiria anuală aplicată în perioada cuprinsă între 1 mai 2010 și 31 octombrie 2012 a implicat un avantaj selectiv pentru NAG, egal cu diferența dintre: (a) chiria care ar fi trebuit percepută, conform avizului experților; și (b) chiria stabilită în contractul de închiriere. Comisia concluzionează că există ajutor în valoare de 9 milioane EUR, și anume diferența dintre valorile de la literele (a) și (b) de mai sus (pentru cel de al treilea an se calculează doar jumătate din diferența menționată, întrucât contractul de închiriere a încetat la 31 octombrie 2012, și anume la jumătatea celui de al treilea an) (149).

(202)

În ceea ce privește măsura 11 (împrumuturile acordate de RIM întreprinderii MSR prin intermediul Mediinvest și, în cazul unuia dintre împrumuturi, de asemenea prin intermediul PNG), cu ajutorul căreia a fost finanțată partea a II-a a proiectului „Nürburgring 2009”, chiar Germania declară că nu a fost posibil să se găsească finanțare de la investitori privați pentru partea a II-a a proiectului. În plus, avizul Curții de Conturi a landului indică faptul că potențialii investitori nu au considerat proiectul ca fiind viabil în condițiile pieței. Într-adevăr, mai mulți operatori privați de parcuri de agrement și-au declinat angajamentul în proiect. Fără garanții aferente (măsura 12), acordarea unui împrumut unor întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu le-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, ar putea implica un avantaj pentru întreprinderi, care ar fi egal cu valoarea împrumuturilor. Cu toate acestea, în cazul de față, ajutorul constă numai în garanție (măsura 12) și nu în împrumuturi (măsura 11), întrucât Comisia nu poate exclude posibilitatea ca un creditor privat să acorde MSR împrumuturi în condiții comparabile, având în vedere garanția oferită de land (măsura 12). Comisia observă că Mediinvest și PNG nu au fost beneficiarii efectivi ai ajutorului, ci și-au oferit serviciile numai ca intermediari pentru ca împrumuturile acordate de RIM să ajungă la MRS. De asemenea, pentru furnizarea serviciilor menționate mai sus, numai Mediinvest a realizat un profit, corespunzând cel mult unei diferențe a ratei dobânzii de 4,3 % (între împrumuturile pe care le-a primit de la RIM și împrumuturile pe care le-a acordat MSR), în timp ce PNG nu a beneficiat de o diferență între ratele dobânzii (PNG a avut aceeași rată a dobânzii la împrumutul pe care l-a primit de la Mediinvest și la împrumutul pe care l-a acordat MSR). În plus, Comisia nu poate concluziona, pe baza datelor prezentate în considerentele 32-34 și în tabelul 14 de mai sus, că Mediinvest și PNG au perceput rate ale dobânzii neconforme cu piața pentru serviciile lor sau că diferența dintre ratele dobânzii pe care au încasat-o (cel mult 4,3 % pentru Mediinvest, 0 % pentru PNG) a depășit nivelul pieței. Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că Mediinvest și PNG nu au fost beneficiarii măsurii 11.

(203)

În ceea ce privește măsura 12, și anume garanția acordată în favoarea ISB de către land pentru aporturile tacite ale RIM la Mediinvest (măsura 11), Comisia consideră că sistemul a urmărit să permită MSR să obțină împrumuturile descrise ca măsura 11. În plus, la momentul în care au fost acordate împrumuturile, MSR se afla într-o situație financiară foarte precară. Niciun investitor privat nu ar fi oferit o garanție pentru o întreprindere aflată într-o asemenea situație financiară precară. Comisia nu deține nicio informație care să indice faptul că garanția a fost utilizată. Din acest motiv, Comisia consideră că măsura 12 poate fi considerată ajutor de stat. Valoarea ajutorului acordat prin garanția oferită MSR de către land este egală cu valoarea împrumuturilor în cauză (măsura 11), și anume 85 484 000 EUR.

(204)

În ceea ce privește măsura 13 (subvenții provenite din taxa pe jocurile de noroc, destinate promovării turismului, acordate de land întreprinderii NG), Comisia consideră că politica în domeniul turismului este un obiectiv urmărit de autoritățile publice, în timp ce investitorii în economia de piață nu ar întreprinde niciodată măsuri relevante în favoarea întreprinderilor aflate în dificultate în detrimentul substanțial al propriilor interese financiare. În plus, Comisia remarcă faptul că politica în domeniul turismului nu are ca scop restabilirea viabilității întreprinderilor aflate în dificultate. Astfel, ținând seama de situația financiară precară a NG, Comisia consideră că întreaga valoare a măsurilor în cauză constituie un avantaj pentru NG. În concluzie, veniturile provenite din taxă, în valoare de 1,6 milioane EUR în 2009 și 3,2 milioane EUR pe an în 2010 și 2011, care au fost transferate de la land la NG, constituie ajutor de stat în favoarea NG.

(205)

În ceea ce privește măsura 14 (împrumuturi acordate NG de către land și subordonarea datoriei), se aplică, de asemenea, explicațiile furnizate pentru măsura 13 privind turismul. În plus, acordarea unui împrumut unor întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu le-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, implică un avantaj pentru întreprinderile respective, care este egal cu valoarea împrumutului. Prin urmare, împrumuturile în valoare de 20 de milioane EUR din 21 august 2007; 10 milioane EUR din 22 decembrie 2009; 4,65 milioane EUR din 28 decembrie 2010 și 3,2 milioane EUR din 26 aprilie 2011, precum și un nou împrumut de 4,95 milioane EUR din 9 decembrie 2011, pe care landul le-a acordat NG, implică un ajutor de stat care este egal cu valoarea împrumuturilor.

(206)

În ceea ce privește subordonarea datoriei, landul a luat această măsură în legătură cu împrumutul menționat anterior, în valoare de 20 de milioane EUR, din 29 august 2007, pentru a evita insolvența NG, plasându-și creanțele împotriva NG pe ultima poziție între creanțele tuturor creditorilor împotriva NG. Din acest motiv, Comisia constată că subordonarea (o parte din măsura 14) constituie un avantaj separat față de împrumutul de 20 de milioane EUR din cadrul măsurii 14, întrucât aceasta reduce în mod semnificativ posibilitatea colectării creanțelor landului împotriva NG. În ceea ce privește valoarea măsurii, aceasta este egală cu suma împrumutului subordonat, întrucât a permis NG să evita rambursarea cuantumului împrumutului subordonat, și anume 20 de milioane EUR.

(207)

În ceea ce privește măsura 15 (preluarea acțiunilor MSR de către GN și RIM), MSR se afla în dificultate în momentul adoptării măsurii, ceea ce înseamnă că aceasta desfășura operațiuni generatoare de pierderi. La rândul său, acest lucru înseamnă că suma care rezultă din operațiunile acesteia și care este pusă la dispoziția acționarilor săi a fost negativă. În acest sens, valoarea reflectată de operațiunile MSR în fiecare dintre acțiunile sale a fost negativă. Cu alte cuvinte, un investitor potențial în MSR ar solicita în realitate să îi fie plătită o sumă echivalentă cu pierderile MSR care decurg din operațiunile sale și care sunt reflectate în fiecare dintre acțiunile sale. Prin cumpărarea de acțiuni MSR, NG și RIM au intenționat în mod evident să o susțină pe aceasta. Cu toate acestea, schimbarea proprietarului ca atare nu implică ajutor de stat acordat MSR. Măsurile care ar putea fi luate în urma schimbării proprietarului (de exemplu, împrumuturi din partea NG către MSR) sunt cele care ar implica un ajutor în favoarea MSR. Forma juridică a întreprinderii MSR este de așa natură încât acționarii nu sunt responsabili pentru datoriile întreprinderii, iar vânzarea MSR de către foștii proprietari întreprinderilor NG și RIM ca atare implică doar un preț simbolic plătit vânzătorilor egal cu valoarea prețului de vânzare, și anume 3 EUR. Din acest motiv, Comisia consideră că prețul de 1 EUR pe acțiune nu constituie un avantaj economic pentru vânzătorii acțiunilor MSR, și anume Mediinvest, Geisler & Trimmel și Weber.

(208)

Măsura 16 implică un împrumut al acționarilor și o subvenție din partea landului pentru NG destinată curselor de Formula 1. Prin intermediul concentrării lichidităților, landul a furnizat întreprinderii NG 24 978 808 EUR între 2003 și 2007 și 15 426 562 EUR în 2009 (măsura 3). Pentru a refinanța aceste sume, landul a acordat NG un împrumut fără dobândă de 40 405 000 EUR în 2011. NG a primit, de asemenea, o subvenție de la bugetul landului în valoare de 13,5 milioane EUR în iulie 2011. În ceea ce privește respectivele subvenții publice, avantajul în favoarea NG este evident, întrucât NG este scutită de o sarcină pe care ar trebui, în mod normal, să o suporte. Pentru împrumut, nu se îndeplinește criteriul investitorului în economia de piață. Acordarea unui împrumut unei întreprinderi cu dificultăți atât de severe încât niciun investitor privat nu i-ar fi acordat finanțare, indiferent de rata dobânzii, implică un avantaj pentru întreprinderea respectivă, care este egal cu valoarea împrumutului. Prin urmare, avantajul acordat NG de către land prin împrumutul de 40 405 000 EUR din 11 ianuarie 2011 este egal cu 40 405 000 EUR. Avantajul acordat NG de către land prin subvenția în valoare de 13,5 milioane EUR în iulie 2011 este egal cu 13,5 milioane EUR.

(209)

În ceea ce privește contractul de concesiune a organizării curselor de Formula 1 (măsura 17), Germania a susținut că organizarea curselor de Formula 1 constituie o măsură de ajutor compatibilă în temeiul normelor privind SIEG. Cu toate acestea, Germania nu susține că măsura a constituit o remunerare lipsită de elemente de ajutor și care îndeplinește toate condițiile stabilite în jurisprudența Altmark. În cele din urmă, Germania nu a furnizat dovezi care să demonstreze că taxa de concesiune a fost stabilită la nivelul pieței pe baza unui aviz al experților sau a unui raport de piață, sau că respectiva concesiune a făcut obiectul unei licitații. Prin urmare, în lipsa unor elemente care să demonstreze că măsura este conformă cu piața, Comisia consideră că prin contractul de concesiune se acordă un avantaj NAG. Pentru măsura în cauză, valoarea ajutorului ar fi egală, în principiu, cu diferența dintre taxa de concesiune și valoarea de piață a concesiunii. Cu toate acestea, Comisia observă că, având în vedere că nu s-au efectuat plăți în temeiul contractului, astfel cum a declarat Germania, ajutorul de stat în cauză nu s-a materializat și, prin urmare, nu poate fi stabilită valoarea ajutorului.

(210)

Spre deosebire de opinia Germaniei, Comisia consideră că reeșalonarea plăților dobânzii (măsura 18) nu este conformă cu principiul investitorului în economia de piață și, prin urmare, constituie un avantaj economic, în special având în vedere situația financiară a NG, MSR și CMHN. Într-adevăr, NG, MSR și CMHN se aflau într-o situație financiară foarte precară la momentul acordării măsurii, astfel cum s-a subliniat anterior. Reeșalonarea plăților dobânzii aferente unui împrumut acordat unei întreprinderi aflate în astfel de dificultăți, pe care niciun investitor privat nu l-ar fi acordat, indiferent de dobândă, implică un avantaj pentru întreprinderea respectivă, a cărui valoare este egală cu cea din suma restantă a împrumutului reeșalonat. Prin urmare, reeșalonarea convenită de ISB la 15 mai 2012, în valoare de 1,473 milioane EUR pentru NG, 1,205 milioane EUR pentru MSR și 303 000 EUR pentru CMHN implică un ajutor acordat întreprinderilor respective, care este egal cu valoarea împrumuturilor neachitate reeșalonate.

(211)

În ceea ce privește garanția acordată de stat și subordonarea datoriei (măsura 19): (a) pentru garanția de stat din 2012 care acoperă creanțe în valoare de până la 254 de milioane EUR (pentru un împrumut de 325 265 000 EUR), Comisia observă că aceasta a fost acordată, conform unei declarații din partea landului, cu scopul de a evita insolvența NG, MSR și CMHN, acestea aflându-se în dificultate gravă. Din acest motiv, Comisia consideră că măsura nu a îndeplinit condițiile Comunicării privind garanțiile, a oferit un avantaj beneficiarilor și, prin urmare, constituie ajutor de stat; (b) subordonarea creanțelor landului din 2012, care a izvorât din garanția menționată mai sus, a determinat clasarea creanțelor landului pe ultima poziție dintre creanțele tuturor creditorilor împotriva NG, MSR și CMHN. În acest context, Comisia remarcă faptul că un creditor în economia de piață nu ar accepta o astfel de subordonare a creanțelor materializate împotriva întreprinderilor aflate în dificultate gravă, întrucât o astfel de măsură ar conduce la pierderea efectivă a creanțelor. Din acest motiv, Comisia consideră că subordonarea constituie un avantaj. Comisia consideră, de asemenea, că garanția și subordonarea din 2012 constituie o măsură în plus față de garanția din 2010. Într-adevăr, adoptarea garanței și a subordonării din 2012 nu a fost prevăzută sau impusă de garanția din 2010, ci a fost hotărâtă în mod discreționar de către autorități, cu scopul de a evita insolvența NG, MSR și CMHN în 2012. În ceea ce privește valoarea măsurii, aceasta este egală cu valoarea datoriei aferente, și anume 254 de milioane EUR, sumă care a fost acoperită de garanția din 2012 și de subordonare.

(212)

Comisia consideră că măsurile de mai sus se referă la gestionarea unui complex care nu poate fi considerat infrastructură generală și că măsurile nu au fost determinate de așteptări conform cărora contribuția statului ar antrena o rentabilitate conformă cu piața. Prin urmare, Comisia consideră că există ajutor de stat în construirea și exploatarea facilităților menționate mai sus, care aduce beneficii operatorului lor, și anume NG în special.

(213)

Comisia consideră, de asemenea, că elementul de ajutor de stat este reprezentat de diferența dintre prețul corespunzător de piață al împrumutului sau garanției și prețul efectiv plătit pentru măsură, întrucât beneficiarii ajutoarelor se confruntau cu dificultăți atât de grave încât nu ar fi obținut finanțare de pe piață, prin urmare, avantajul rezultat din ajutorul este egal cu valoarea integrală a măsurilor în cauză.

(214)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că o parte din măsura 2 (împrumuturile acordate de NG întreprinderii FSZ), precum și măsurile 8, 11 și 15 nu constituie ajutor de stat, în timp ce măsura 1, o parte din măsura 2 (împrumuturile acordate de GN întreprinderilor EWN, MAN, TTI, Camp4Fun, BWN1, BWNB și BWN2), precum și măsurile 3-7, 9 și 10, 12-14 și 16-19 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(215)

Măsura 1, o parte din măsura 2 (împrumuturile acordate de GN întreprinderilor EWN, MAN, TTI, Camp4Fun, BWN1, BWNB și BWN2), precum și măsurile 37, 9 și 10, 12-14, precum și 16-19, care constituie ajutor de stat, au fost acordate cu încălcarea obligațiilor de notificare și a clauzelor de statu-quo prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE. Prin urmare, Comisia consideră că măsurile în cauză se încadrează în categoria ajutorului de stat ilegal.

(216)

În cazul în care anumite măsuri constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, compatibilitatea acestora trebuie să fie evaluată din perspectiva excepțiilor prevăzute la alineatele (2) și (3) din articolul respectiv.

(217)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, revine statelor membre să invoce posibile motive de compatibilitate și să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile pentru o astfel de compatibilitate (150)

(218)

Având în vedere faptul că măsurile constituie ajutor de stat și întrucât NG, MSR și CMHN au fost întreprinderi aflate în dificultate începând cu 2002, 2007 și, respectiv, 2008, Comisia observă că măsurile în cauză ar trebui să fie evaluate în ceea ce privește compatibilitatea lor numai în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și, în special, în conformitate cu Liniile directoare S&R. Într-adevăr, în conformitate cu punctul 20 din Liniile directoare S&R, „o întreprindere aflată în dificultate nu poate fi considerată un instrument adecvat pentru promovarea altor obiective de politici publice până când nu se asigură viabilitatea sa. În consecință, Comisia consideră că ajutorul pentru întreprinderile aflate în dificultate poate contribui la dezvoltarea de activități economice fără a avea efecte negative asupra schimburilor comerciale într-o măsură care să contravină interesului comunitar numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezentele linii directoare.” Contrar declarațiilor Germaniei, excepția prevăzută la articolul 107 alineatul (2) TFUE nu se aplică în cazul de față, deoarece acțiunile care au beneficiat de sprijin nu pot fi considerate ca servicii de interes economic general, dat fiind faptul că acestea constituie în mod evident operațiuni de natură comercială desfășurate în sectoarele care fac obiectul concurenței. Nici excepția prevăzută la articolul 107 alineatul (3) TFUE nu este aplicabilă, întrucât proiectul și întreprinderile sprijinite prin măsurile în curs de examinare nu pot fi considerate ca fiind un proiect important de interes european comun, iar Germania nu se confrunta cu o perturbare gravă în economia sa. În sfârșit, nu se aplică nici excepția prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (d) TFUE, întrucât este evident că activitățile care beneficiază de ajutor nu sunt legate de cultură sau de conservarea patrimoniului.

(219)

În cazul de față, condițiile relevante din Liniile directoare S&R (secțiunile 3.1. și 3.2.) privind ajutorul pentru salvare și/sau restructurare nu sunt îndeplinite. Într-adevăr, măsurile nu au încetat după 6 luni, iar Germania nu a notificat un plan de restructurare în sensul Liniilor directoare S&R. În cele din urmă, nu există nicio dovadă că ajutorul a fost limitat la minimul necesar, în special printr-o contribuție proprie semnificativă din partea beneficiarului ajutorului. În plus, autoritățile nu au furnizat un plan de lichidare.

(220)

Comisia nu a identificat alte eventuale motive de compatibilitate pentru măsurile în cauză (151). Într-adevăr, în cazul de față, beneficiarii se aflau în dificultate la momentul acordării măsurilor și, prin urmare, sunt excluși din domeniul de aplicare a oricărui alt temei de compatibilitate, cu excepția Liniilor directoare S&R.

(221)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că măsura 1, o parte din măsura 2 (împrumuturile acordate de NG întreprinderilor EWN, MAN, TTI, Camp4Fun, BWN1, BWNB și BWN2), precum și măsurile 3-7, 9 și 10, 12-14, și 16-19 sunt incompatibile cu TFUE.

(222)

În conformitate cu TFUE și cu jurisprudența confirmată a Curții, Comisia are competența de a decide că statul membru în cauză trebuie să înceteze sau să modifice ajutorul dacă s-a constatat că acesta este incompatibil cu piața internă (152). Instanța a susținut, de asemenea, în mod consecvent, că obligația unui stat membru de a înceta ajutorul calificat de către Comisie ca fiind incompatibil cu piața internă este menită să restabilească situația anterioară (153). În acest context, instanța a stabilit că un astfel de obiectiv este atins după ce beneficiarul a restituit sumele acordate ca ajutor ilegal, renunțând astfel la avantajul de care s-a bucurat în raport cu concurenții săi pe piață, și după ce situația anterioară acordării ajutorului a fost restabilită (154).

(223)

În conformitate cu jurisprudența, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (155) stipulează că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar […].”

(224)

Astfel, având în vedere că măsurile în cauză nu au fost notificate Comisiei, cu încălcarea articolului 108 din TFUE și că, prin urmare, acestea considerate ca fiind ajutoare ilegale și incompatibile, acestea trebuie recuperate în vederea restabilirii situației care exista pe piață înainte de acordarea lor. Recuperarea ar trebui să acopere intervalul de timp cuprins între data la care beneficiarul a obținut avantajul, și anume atunci când ajutoarele au fost puse la dispoziția beneficiarului, și data recuperării efective, iar la sumele care trebuie să fie recuperate ar trebui să se aplice dobândă până la recuperarea efectivă.

(225)

Comisia observă că anumiți beneficiari ai ajutorului (NG, MSR, CMHN, CST (156), IPC) fac obiectul procedurii de insolvență (157). Conform jurisprudenței confirmate, faptul că beneficiarul este insolvabil sau face obiectul procedurii de insolvență nu are niciun impact asupra obligației sale de a restitui ajutorul ilegal și incompatibil (158). În același timp, în majoritatea cazurilor care implică un beneficiar de ajutor insolvabil, nu este posibilă recuperarea valorii totale a ajutorului ilegal și incompatibil (inclusiv dobânzile), întrucât activele beneficiarului sunt insuficiente pentru a satisface creanțele tuturor creditorilor. Prin urmare, adesea nu este posibilă restabilirea totală a situației ex-ante în maniera tradițională. Întrucât obiectivul final al recuperării este încetarea denaturării concurenței, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că lichidarea beneficiarului poate fi privită ca o alternativă acceptabilă la recuperare în astfel de cazuri (159). Prin urmare, Comisia este de opinie că o decizie prin care se dispune ca statul membru să recupereze ajutorul ilegal și incompatibil de la un beneficiar insolvabil poate fi considerată ca fiind executată corespunzător fie atunci când recuperarea integrală este finalizată, fie, în cazul unei recuperări parțiale, atunci când există o înregistrare adecvată a responsabilității de plată a ajutorului în lista pasivelor, iar întreprinderea este lichidată și activele sale sunt vândute conform condițiilor pieței, ceea ce implică încetarea definitivă a activităților sale. La un nivel general, ar trebui să se asigure faptul că niciun operator nu va beneficia de ajutorul ilegal și incompatibil după dispariția beneficiarului.

(226)

Recuperarea vizează, de asemenea, beneficiarii care nu se află în procedură de insolvență (NAG și BikeWorld GmbH for BWN1, BWNB și BWN2, întrucât BWN1 a fuzionat cu BWNB, ulterior numele întreprinderii cumpărătoare BWNB a fost modificat în BWN2, iar întreprinderea din urmă a fost redenumită ulterior BikeWorld GmbH).

(227)

Comisia constată că anumiți beneficiari ai ajutorului nu mai există la data prezentei decizii (EWN, MAN, TTI, Camp4Fun, MIB).

(228)

EWN, MAN, și Camp4Fun au fost dizolvate la 6 septembrie 2011, 29 august 2013 și, respectiv, 1 martie 2010. Nu a exista o procedură oficială de lichidare. Pentru cei trei beneficiari ai ajutorului, există continuitate economică între ei ca beneficiari ai ajutorului și acționarul rămas al acestora, și anume NG. Într-adevăr, dat fiind că întreprinderea NG este acționarul rămas al respectivilor beneficiari ai ajutorului, aceasta este responsabil pentru datoriile lor, inclusiv datoriile care rezultă din ajutorul de stat. Având în vedere faptul că NG se află în lichidare, ar trebui să se asigure că există o înregistrare corespunzătoare a datoriei aferente plății ajutorului în lista de pasive a NG și că are loc încetarea definitivă a activităților NG. De asemenea, ar trebui să se asigure faptul că niciun operator nu va beneficia de ajutorul incompatibil după dispariția NG. Prin urmare, Comisia concluzionează că întreprinderea NG, în calitate de succesor economic al beneficiarilor, trebuie să facă obiectul recuperării ajutorului de stat acordat acestora. Întrucât NG este atât cea care a acordat ajutorul, cât și succesorul economic al beneficiarilor ajutorului, recuperarea trebuie să fie pusă în aplicare în astfel de circumstanțe de către stat.

(229)

MIB nu a fost lichidată, ci a fuzionat cu NAG la 6 septembrie 2013, și, prin urmare, a încetat să mai existe ca entitate juridică. În consecință, NAG este succesorul economic al MIB, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Legea germană privind transformarea („Umwandlungsgesetz”), astfel cum se indică în Registrului Comerțului german. Prin urmare, NAG, în calitate de succesor economic al MIB, trebuie să ramburseze ajutorul.

(230)

TTI a fost lichidată în temeiul Legii germane a societăților comerciale cu răspundere limitată la 4 decembrie 2007. TTI era o societate cu răspundere limitată („Gesellschaft mit beschrankter Haftung”). Printr-o rezoluție a acționarilor cu privire la lichidare, întreprinderea a fost dizolvată. Singurul scop rămas al TTI a fost punerea în aplicare a lichidării. În conformitate cu articolul 70 din Legea societăților cu răspundere limitată, lichidatorul a trebuit „să renunțe la afacerile curente, să îndeplinească obligațiile întreprinderii dizolvate, să colecteze creanțele întreprinderii și să convertească activele întreprinderii în bani…”. Activele în numerar rămase au fost apoi distribuite acționarilor. În acel moment, întreprinderea a fost dizolvată. Potrivit Germaniei, nu a existat nicio succesiune legală în sensul continuității economice, întrucât, cel mult, lichiditățile au fost acordate acționarilor, nu a mai existat nicio activitate economică, și nu s-a efectuat un transfer al activității sau o preluare a responsabilității de către acționari. Germania a indicat, de asemenea, că activele TTI nu au fost vândute în cadrul unei proceduri de licitație, întrucât la 12 martie 2004 – data inițierii lichidării TTI, activele constau doar în soldul contului, în cuantum de 19 777,39 EUR, cererile de rambursare a taxelor în valoare de 1 222,01 EUR și dobânzile de la un cont bancar în valoare de 30,69 EUR. Întrucât TTI a fost lichidată astfel cum s-a menționat mai sus, aceasta nu a avut niciun succesor economic, în special deoarece nu mai exista nicio activitate economică care să fie gestionată după lichidare, acționarii nu au primit active sau elemente operaționale ale TTI, ci numai o cantitate foarte limitată de numerar. În acest context, întrucât nu există niciun transfer al activității TTI, Comisia consideră că ajutorul de stat care rezultă din măsura în cauză nu a fost transmis unei alte entități. În acest caz, întreprinderea a fost deja pe deplin lichidată și recuperarea devine lipsită de obiect, întrucât beneficiarul ajutorului nu mai există și nu are niciun succesor economic.

(231)

În cazul în care Comisia emite o decizie negativă de recuperare a ajutorului incompatibil acordat unei întreprinderi în sensul articolelor 107 și 108 din TFUE, statul membru în cauză este obligat să recupereze ajutorul incompatibil. Obligația de recuperare poate fi extinsă la o nouă întreprindere, căreia întreprinderea în cauză i-a transferat sau vândut o parte din activele sale, atunci când transferul sau structura de vânzare conduce la concluzia că există o continuitate economică între cele două întreprinderi. Ajutorul de stat pentru cumpărător ar putea rezulta, de asemenea, din vânzarea activelor sub valoarea lor de piață (chiar și în absența continuității economice).

(232)

În scopul de a decide dacă este implicat un ajutor de stat în beneficiul cumpărătorului (cumpărătorilor) activelor, Comisia trebuie să confirme: (a) că vânzarea activelor se face la prețul lor de piață; și (b) alte criterii abordate mai jos.

(233)

În conformitate cu hotărârea Curții în cauza Italia și SIM 2/Comisia (160), pe care Comisia și-a întemeiat decizia privind Olympic Airlines, Alitalia și SERNAM (161), evaluarea continuității economice între „vechea” entitate și noile structuri se realizează în funcție de o serie de indicatori. Se pot lua în considerare următorii factori: domeniul de aplicare a activelor vândute (active și pasive, menținerea forței de muncă, active grupate), prețul de vânzare, identitatea cumpărătorului (cumpărătorilor), momentul vânzării (după începerea evaluării preliminare, a procedurii oficiale de investigare sau după decizia finală) și logica economică a operațiunii. Acest set de indicatori a fost confirmat de Curte în hotărârea sa din 28 martie 2012 în cauză Ryanair/Comisia (162), care a confirmat decizia Alitalia.

(234)

Comisia remarcă faptul că activele preluate de grupul Capricorn reprezintă toate activele întreprinderilor insolvente NG, MSR și CMHN și se referă la principalele activități ale întreprinderilor respective. Cu toate acestea, Comisia observă că, în contextul procedurii de licitație, activele GN, MSR și CMHN au fost împărțite în 11 grupuri de active individuale și tuturor ofertanților li s-a permis să liciteze pentru activele individuale, precum și pentru unul, mai multe sau toate grupurile de active (a se vedea punctul 2.5). Grupurile de active au fost formate ținând seama de utilizarea economică preconizată a activelor, interesul preconizat al investitorilor, precum și costurile de separare a activelor. În plus, lichidatorii nu au stabilit nicio condiție în ceea ce privește utilizarea viitoare a activelor. Comisia observă că decizia ca toate activele să fie vândute unei singure întreprinderi a fost determinată de piață, și anume operatorii economici care depun o ofertă pentru active, și nu de lichidatori sau de autoritățile germane. Într-adevăr, toți ofertanții aveau posibilitatea de a prezenta o ofertă pentru unul dintre cele 11 grupuri individuale de active, pentru toate grupurile, sau pentru active specifice. Din motive determinate de piață, valoarea ofertelor pentru activele individuale sau a grupurilor de active nu a ajuns la valoarea celei mai ridicate oferte pentru totalitatea activelor. Aceasta pare să fie o consecință a interdependenței economice a diferitelor grupe de active: fără circuitul de curse, hotelurile nu ar fi viabile; fără hoteluri, exploatarea profitabilă a circuitului de curse prin curse profesionale, concerte rock și alte activități cu un public numeros ar fi mai dificil de realizat.

(235)

În ceea ce privește angajații, caietul de sarcini sau contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde nicio obligație specifică, de exemplu, o garantare a locurilor de muncă din contractele de muncă, transferul contractelor de muncă către noul proprietar, în afară de ceea ce este impus de legislația națională relevantă. În conformitate cu legislația germană, angajații sunt automat transferați cumpărătorului activelor. Cu toate acestea, conform jurisprudenței instanțelor germane de dreptul muncii (163), într-o situație de insolvență, cumpărătorul poate solicita lichidatorului să rezilieze contractele de muncă. Prin urmare, în principiu, cumpărătorul putea să adopte o nouă decizie cu privire la personalul căruia dorea să îi ofere noi locuri de muncă. În cazul de față, pentru a ajunge la o funcționare viabilă din punct de vedere economic a activelor achiziționate, Capricorn și-a evaluat necesitățile în scopul atingerii viabilității operațiunilor sale și a ales să nu preia totalitatea angajaților vânzătorilor, ci numai 85 % dintre aceștia, și anume 253 din totalul de 297 de angajați, la 1 ianuarie 2015 (data la care grupul Capricorn va începe să exploateze activele dobândite). Cu toate acestea, se susține că, întrucât Capricorn a putut lua o decizie independentă de a angaja sau nu personalul existent, angajarea confirmată a personalului existent nu conduce la continuitatea operațiunilor. În plus, structura de gestionare și personalul urmează să fie complet reorganizate în 2014.

(236)

De asemenea, Comisia observă că marea majoritate a contractelor privind organizarea de evenimente importante pentru activitatea operațională se vor încheia la sfârșitul sezonului 2014. Pentru perioada începând cu 1 ianuarie 2015 se vor negocia contracte noi; acestea vor fi încheiate cu clienții și furnizorii întreprinderii operaționale stabilite de către cumpărător. În acest sens, se vor aborda, de asemenea, noi parteneri contractuali. Capricorn însăși intenționează să organizeze o serie de evenimente în loc să închirieze circuitul de curse unor organizatori externi.

(237)

În cele din urmă, Comisia ia act de faptul că domeniul de aplicare a activităților care urmează a fi desfășurate de Capricorn va fi în mare măsură diferite în comparație cu activitățile Nürburgring Group, astfel cum se arată mai jos (a se vedea, în special, punctul 6.1.5).

(238)

Pentru a evita continuitatea economică, activele aflate în procedura de licitație trebuie să fie vândute la prețul lor de piață.

(239)

Prețul de piață este prețul care ar putea fi stabilit de un investitor privat care acționează în funcție de condițiile de piață (164).

(240)

Germania a vândut activele prin intermediul unei proceduri de licitație deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate, către ofertantul care a prezentat oferta cea mai mare cu finanțare garantată.

(241)

În primul rând, invitația de a prezenta o exprimare a interesului pentru activele Nürburgring nu a prezentat nicio limitare în ceea ce privește părțile care puteau depune oferte, prin urmare, orice entitate putea prezenta o ofertă în cadrul procedurii de ofertare.

(242)

În al doilea rând, în ceea ce privește principiul transparenței, vânzătorii au oferit tuturor ofertanților suficient timp și toate informațiile necesare și detaliate pentru a le permite să efectueze o evaluare corectă a activelor. Conform scrisorii KPMG intitulate „Proiectul RING – proceduri de depunere a ofertei finală”, trimisă investitorilor interesați la 17 octombrie 2013, ofertanții care oferă dovezi de securitate a finanțării pentru prețul menționat în ofertele lor indicative beneficiază de acces deplin la o cameră electronică de date, pot participa la o reuniune cu conducerea NBG și au posibilitatea de a participa la un proces structurat de întrebări și răspunsuri. În același timp, ofertanții care nu prezintă dovada și garanția finanțării necesare menționată mai sus vor beneficia numai de un acces limitat la camera electronică de date și la evidențele financiare ale vânzătorului, vor putea să se întâlnească cu membrii echipei care a pregătit raportul cu evidențele financiare, să ia parte la o vizită la fața locului și să organizeze întâlniri pentru discuții preliminare cu privire la proiectul de contract pentru achiziția de active.

(243)

În plus, a existat o comunicare constantă pe parcursul întregului proces de licitație între vânzători (KPMG) și toți ofertanții care s-au calificat pentru fiecare etapă din procedura de licitație, în scopul de a furniza ofertanților toate informațiile relevante și clarificări, schimbul de scrisori și e-mailuri desfășurându-se în perioada iulie 2013-aprilie 2014. În acest context, ofertanții în cauză au primit răspunsuri la întrebările sau afirmațiile lor, precum și toate informațiile referitoare la următoarele etape ale licitației. De exemplu, în contextul de mai sus, următoarele scrisori și e-mailuri au fost trimise de KPMG ofertanților: (a) scrisoarea din 19 iulie 2013, de informare a ofertanților cu privire la procedurile pentru depunerea unei oferte indicative; (b) scrisoarea din 12 septembrie 2013, de informare a ofertanților cu privire la prelungirea termenului-limită de depunere a ofertelor indicative; (c) e-mailul din 19 septembrie 2013 prin care se furnizează unuia dintre ofertanți (ADAC) o actualizare privind rezultatele financiare ale Nürburgring; (d) scrisoarea din 17 octombrie 2013, care informa unul dintre ofertanți ([ofertantul 3]) cu privire la procedura de depunere a unei oferte finale; (e) e-mailul din 28 octombrie 2013 prin se ofereau informații unuia dintre ofertanți ([ofertantul 2]) cu privire la programarea preliminară pentru reuniunile cu părțile interesate; (f) scrisoarea din 3 decembrie 2013, care informa unul dintre ofertanți ([…]) că oferta sa indicativă nu a mai fost analizată din cauza faptului că părțile care susțineau oferta s-au retras și nu s-au prezentat parteneri de finanțare alternativi, prin urmare, finanțarea ofertei nu a fost considerată garantată și probabilitatea încheierii contractului a fost evaluată ca fiind insuficientă; (g) scrisoarea din 11 decembrie 2013, care furniza unuia dintre ofertanți ([ofertantul 3]) explicații clare și cuprinzătoare cu privire la preocupările și afirmațiile formulate de ofertantul respectiv într-o scrisoare din 9 decembrie 2013 (cu două zile mai devreme); (h) scrisoarea din 18 decembrie 2013, care furniza unuia dintre ofertanți ([ofertantul 3]) explicații clare și cuprinzătoare cu privire la preocupările și afirmațiile formulate de ofertantul respectiv într-o scrisoare din 11 decembrie 2013 (cu șapte zile mai devreme); (i) e-mailul din 18 februarie 2014, prin care se solicita unuia dintre ofertanți (ofertantul [3]) să prezinte clarificări și confirmări în ceea ce privește oferta finală a acestuia, furnizată printr-un e-mail din 17 februarie 2014 (cu o zi mai devreme), solicitând, în special, ofertantul respectiv, printre altele, să prezinte dovada angajamentului său de finanțare cu caracter obligatoriu, de exemplu sub forma unei scrisori de angajament de finanțare cu caracter obligatoriu, să ofere mai multe detalii cu privire la termenul preconizat necesar ofertantului respectiv pentru a obține angajamentele restante corespunzătoare finanțării și să prezinte o estimare a timpului necesar pentru finalizarea ofertei prezentate cu privire la condițiile sale comerciale; și (j) e-mailul din 9 aprilie 2014, prin care se informa unul dintre ofertanți (ofertantul [3]) că KPMG nu primise încă precizări cu privire la structura de finanțare preconizată a ofertantului sau confirmarea scrisă din partea unei părți terțe ca sursă de finanțare pentru a susține oferta ofertantului respectiv, ca răspuns la e-mailul ofertantului respectiv din 2 aprilie 2014 (cu șapte zile mai devreme).

(244)

În al treilea rând, dovezile prezentate de Germania arată că nu a existat nicio discriminare între ofertanți în nicio etapă din procedura de licitație. Într-adevăr, astfel cum reiese în mod evident din explicațiile de la considerentul 235, toți ofertanții au primit informații și clarificări privind criteriile de selecție a ofertei, privind normele și procedurile, privind termenele de depunere a ofertelor indicative și finale, privind prelungirea termenelor respective, privind situația financiară a Nürburgring, privind elemente care lipsesc din ofertele indicative sau finale ale ofertanților și privind eventualele întrebări ale ofertanților. În același timp, ofertanții care îndeplineau criteriile de selecție a ofertei, în special prezentarea confirmării finanțării ofertelor acestora din partea unor parteneri financiari terți, nu au fost excluși de la negocieri. De asemenea, Comisia remarcă faptul că nu s-a oferit exclusivitate niciunui ofertant în cadrul negocierilor, care au fost purtate, în limita rezonabilă a timpului, inclusiv cu ofertanții care nu au prezentat confirmarea financiară menționată anterior în cadrul ofertei lor finale, în vederea prezentării în viitor a unei astfel de confirmări financiare.

(245)

De asemenea, astfel cum s-a descris în considerentul 54 de mai sus, contractul de vânzare-cumpărare include o clauză conform căreia părțile semnatare sunt obligate să îl pună în aplicare numai în cazul în care: 1. Comisia emite o decizie fără drept de apel care stabilește faptul că nici cumpărătorul, nici societatea sa operațională nu sunt beneficiari ai ajutorului în curs de evaluare și care face obiectul recuperării; și 2a. termenul în care se putea contesta decizia Comisiei în instanță a expirat fără să se introducă o cale de atac; sau 2b. s-a introdus o cale de atac încheiată cu o hotărâre judecătorească fără drept de apel care a confirmat decizia Comisiei. Germania a explicat că această clauză a fost rezultatul reticenței ofertanților de a își asuma riscul de a deveni răspunzători pentru o recuperare a ajutoarelor de stat, că vânzătorii au acceptat această clauză pentru a putea vinde activele și că, încă de la începutul procesului de licitație, astfel cum se precizează, de asemenea, în primul contract de achiziție de active, vânzătorii au informat ofertanții că sunt dispuși să discute cu aceștia implicațiile procedurii privind ajutorul de stat (165). În plus, Germania a declarat că o decizie a Comisiei privind ajutorul de stat pentru Nürburgring era o condiție stipulată în contractele de cumpărare de active majorate furnizate de Capricorn, [ofertantul 2] și [ofertantul 3].

(246)

În al patrulea rând, în afară de limitările impuse de condițiile cadrului juridic, nu au fost stabilite alte condiții pentru ofertanți, astfel cum s-a demonstrat în mod clar în invitația de a prezenta o exprimare a interesului și în diferitele scrisori adresate ofertanților de către KPMG.

(247)

Rezultă că procesul de selecție este suficient, ca atare, pentru a garanta că prețul activelor vândute cumpărătorului corespunde prețului pieței. Prin urmare, Comisia concluzionează că vânzarea activelor prin intermediul unei proceduri deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate către ofertantul care prezintă cea mai bună ofertă, inclusiv o finanțare garantată, conduce la prețul pieței.

(248)

Comisia trebuie să stabilească faptul că noul proprietar al activelor nu va avea nicio legătură cu NG, MSR și CMHN, pentru a se evita ca noul proprietar să fie răspunzător pentru o eventuală recuperare a ajutorului de stat incompatibil.

(249)

Capricorn este o entitate care nu are legături juridice corporative, nici legături personale, directe sau indirecte, cu NG, MSR, CMHN sau acționarii lor, și nici cu locatarii anteriori ai Nürburgring. Prin urmare, nu există nicio legătură între grupul Nürburgring și acționarii săi, pe de o parte, și noul proprietar și acționarii săi, pe de altă parte.

(250)

Prin urmare, Comisia concluzionează că cumpărătorul este o entitate independentă față de NG, MSR și CMHN.

(251)

Comisia trebuie să evalueze dacă momentul de desfășurare a licitației poate conduce la evitarea unei decizii a Comisiei de a recupera ajutorul de stat incompatibil.

(252)

În acest caz, Comisia observă că, în urma extinderii anchetei principale la măsurile notificate Comisiei ca ajutoare pentru salvare, a fost lansată procedura de insolvență și lichidatorii au fost desemnați de către instanța locală competentă în 2012. Vânzarea activelor a fost inițiată de către lichidatori în mai 2013, înainte de orice decizie a Comisiei privind încheierea procedurii oficiale de investigare. Întrucât cumpărătorul insistă ca transferul să fie efectuat numai după emiterea unei decizii finale a Comisiei care nu poate fi atacată în instanță, contractul de vânzare-cumpărare va intra în vigoare și procedura de insolvență va fi închisă numai după adoptarea prezentei decizii prin care se dispune recuperarea. Plata primei tranșe din preț a avut loc înainte de adoptarea prezentei decizii. În conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, transferul de active intră în vigoare de la data la care prezenta decizie devine fără drept de apel.

(253)

În acest caz, Comisia consideră că faptul că vânzarea a fost lansată de către lichidatorii numiți de instanța locală competentă și că decizia cu privire la transferul activelor a fost luată înainte de adoptarea prezentei decizii este mai puțin concludent în termeni de continuitate economică decât o situație în care decizia de a vinde ar fi fost luată chiar de către beneficiarii ajutorului sau în care procesul de vânzare ar fi lansat numai după adoptarea prezentei decizii.

(254)

Criteriul de logică economică urmărește să evalueze dacă cumpărătorul activelor le va utiliza în același mod precum fostul proprietar sau le va folosi pentru a stabili o activitate sau o strategie diferite.

(255)

Comisia consideră că noul proprietar va avea posibilitatea să își administreze activitățile în condiții de funcționare diferite față de NG, MSR și CMHN și va aplica propriul model de afaceri.

(256)

Conceptul comercial al vânzătorilor nu va fi preluat de către cumpărător. Cele două circuite de curse existente (circuitul pentru Grand-Prix, Northern track) trebuie să fie utilizate în viitor […], permițând […]. În acest scop, Capricorn intenționează să construiască instalații suplimentare și să doteze […]. O parte din facilitățile construite în partea a II-a a proiectului Nürburgring 2009 vor fi cesionate (de exemplu, […]). Roller-coaster-ul „ring racer” va fi vândut. Se va renunța la „ring card” ca sistem de plată. Pe ring bulevard, […].

(257)

În plus, conform planurilor cumpărătorului, Nürburgring va fi transformată dintr-o atracție turistică într-un cluster tehnologic și un centru industrial. […] ar trebui să devină una dintre activitățile principale la circuitul de curse. Prin […] ar trebui să fie stabilite. […] ar trebui […] la Nürburgring. Cumpărătorul însuși va fi mai activ, întrucât […].

(258)

Prin urmare, cumpărătorul activelor nu va folosi activele în același fel ca societățile comerciale insolvabile. Dimpotrivă, Capricorn va integra activele achiziționate în propriile strategii de afaceri, realizând sinergii care justifică interesul său de a achiziționa activele. În comparație cu modelul actual de gestionare, Capricorn a elaborat un nou concept privind exploatarea activelor. În plus, gestionarea unora dintre active a fost generatoare de deficit din punct de vedere structural și ar putea necesita, prin urmare, o restructurare și o optimizare mai aprofundată.

(259)

Elementele menționate anterior demonstrează că logica economică a ofertei Capricorn nu constă în continuarea unei activități economice a grupului Nürburgring, ci într-o integrare a anumitor active și a unei părți din forța de muncă a grupului Nürburgring în cadrul unui grup care urmărește propria sa logică economică.

(260)

Prin urmare, Comisia concluzionează că logica economică a operațiunii este de a permite noului proprietar să utilizeze activele NG, MSR și CMHN în condiții diferite și să nu continue strategia întreprinderilor respective.

(261)

Activele au fost vândute la prețul lor de piață, astfel cum a fost stabilit prin intermediul unei proceduri de licitație deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate, către ofertantul care a prezentat cea mai bună ofertă, inclusiv finanțarea garantată a acesteia. Germania a informat Comisia cu privire la faptul că nu există nicio legătură economică sau corporativă între cumpărător și întreprinderile NG, MSR sau CMHN. Decizia privind vânzarea a fost luată înainte de orice eventuală decizie negativă a Comisiei în ceea ce privește procedura oficială de investigare. În cele din urmă, noul proprietar va utiliza activele în condiții diferite și în conformitate cu un model de afaceri diferit decât NG, MSR și CMHN, iar domeniul de aplicare a activităților cumpărătorului va fi în mare măsură diferit de activitățile grupului Nürburgring.

(262)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că nu există continuitate economică între GN, MSR și CMHN și grupul Capricorn, cumpărătorul activelor, sau societatea sa operațională și, prin urmare, acestea nu sunt răspunzătoare pentru o eventuală recuperare a ajutorului de stat de la beneficiari.

(263)

Contractul de vânzare-cumpărare dintre vânzători și Capricorn include o condiție care prevede că vânzarea activelor Nürburgring este definitivă numai dacă există o decizie fără drept de apel a Comisiei prin care se declară că ajutorul nu va fi recuperat de la cumpărătorul activelor. Conform celor prezentate deja în considerentul 56 de mai sus, în cazul în care nu există nicio decizie fără drept de apel a Comisiei la începutul anului 2015, activele vândute vor fi vândute înainte de 1 ianuarie 2015 întreprinderii Newco, în cadrul căreia 95,1 % din acțiuni sunt deținute de către cumpărător și 4,9 % de către un administrator de active independent. Administratorul de active va acționa în interesul creditorilor, și nu al beneficiarilor insolvabili ai ajutoarelor de stat, dar nu va primi indicații de la creditori. În plus, se va încheia un contract de închiriere între întreprindere și OpCo, care încetează la data intrării în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare. Activitatea OpCo se va desfășura sub denumirea acesteia, pe baza propriului plan de afaceri și cu forța de muncă pe care o dorește. OpCo va plăti NewCo o chirie de [4,6-5,1] EUR pe an în total, care va intra în fondurile de lichidare ale întreprinderilor Nürburgring (toate plățile în favoarea masei credale sunt transferate în conturile fiduciare ale lichidatorilor, cu scopul exclusiv de a fi distribuite către creditori). Atunci când decizia Comisiei devine definitivă, administratorul de active va transfera cumpărătorului toate acțiunile NewCo pe care le deține. Pe de altă parte, în cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile de plată contractuale, administratorul de active va fi în măsură să vândă aceste active. În plus, în eventualitatea anulării deciziei Comisiei, activele vor fi restituite lichidatorilor pentru a fi vândute imediat, întrucât obligația de lichidare prevăzută în dreptul german al falimentului continuă să existe chiar și în acest caz. Nu există posibilitatea ca NewCo să continue activitatea întreprinderilor Nürburgring.

(264)

Comisia observă că, prin acest mecanism:

(265)

De asemenea, Comisia observă că alți ofertanți care au ajuns în etapa finală a procedurii de licitație sau aproape de aceasta au impus condiții similare în ofertele lor (166). Pe baza celor de mai sus, Comisia concluzionează că nu există niciun motiv sau risc de evitare a recuperării și că mecanismul prevăzut există doar în scopul de a realiza o lichidare ordonată a activității.

(266)

Pe baza informațiilor furnizate de lichidatori și reclamanții 1-4, Comisia nu consideră că declarațiile reclamantului 1 și ale reclamantului 2 sunt justificate. Activele Nürburgring au fost împărțite în 11 grupuri de active individuale. Pe baza dovezilor prezentate de către lichidatori și de către reclamanții 1-4, Comisia a constatat că, în cadrul unei proceduri de selecție deschise, transparente și nediscriminatorii, ofertanții puteau prezenta oferte pentru unul dintre active, mai multe active sau toate activele. Chiar dacă toate activele i-au fost atribuite în cele din urmă grupului Capricorn, care a fost cumpărătorul cu cea mai bună oferta, inclusiv finanțarea sigură a acesteia, aceasta nu demonstrează, în sine, continuitatea economică (a se vedea, de asemenea, secțiunea 6.2.7 de mai sus). De asemenea, Comisia presupune că obiectivul subiacent al reclamanților 1 și 2 era de a evita transferul circuitului de curse către un investitor privat.

(267)

Ofertanții care au depus oferte numai pentru grupuri de active individuale, precum reclamantul 2, nu au fost informați cu privire la prelungirea termenului de depunere a ofertelor obligatorii până la 17 februarie 2014 deoarece ofertele lor indicative nu au fost eligibile pentru a doua etapă a procesului de selecție din cauza ofertelor de preț reduse; cu toate acestea, Comisia nu consideră că, în cazul de față, este vorba despre o încălcare a principiului transparenței, întrucât ofertanții respectivi au fost informați că și-ar putea crește ofertă indicativă în orice moment înainte de atribuirea contractului și, dacă ar fi decis o astfel de majorare a prețului, se poate presupune că lichidatorii aveau să îi informeze cu privire la prelungirea termenului limită în cauză, în conformitate cu principiul egalității de tratament.

(268)

Comisia consideră că este rezonabil și eficient ca numai ofertanții care au prezentat o ofertă de preț suficient de ridicată să fie autorizați să aibă acces la informațiile detaliate cu privire la active (pe baza cărora, printre altele, putea fi evaluată necesitatea unor investițiile viitoare de către ofertanții). Având în vedere informațiile care le-au fost furnizate în diferitele etape, Comisia consideră, de asemenea, că ofertanții au primit informații suficiente pentru a-și formula oferta. Pe lângă aceasta, reclamanții 1 și 2 nu au identificat nicio informație concretă care să îi împiedice să participe la licitație.

(269)

În ceea ce privește relațiile contractuale pe termen lung menționate în documentația de licitație, Comisia observă că, în cazul de față privind o vânzare de active, contractele de muncă și contractele de închiriere sunt transferate numai în cazurile prevăzute de lege, contractele pentru organizarea de evenimente pot, în principiu, să fie menținute numai dacă ambele părți contractuale convin astfel, și că astfel de contracte au nu au în mod necesar o importanță economică majoră pentru vânzarea activelor. În ceea ce privește întrebarea dacă s-a acordat un ajutor nou prin activitatea NBG, Comisia notează că NBG a fost creat de lichidatori, cu titlu temporar, până la sfârșitul anului 2014, ca un vehicul pentru exploatarea activelor numai în timpul insolvenței și al procesului de licitație. Desfășurarea activității operaționale prin intermediul unei filiale temporare a unei întreprinderi aflate în stare de insolvență în cursul unei proceduri de insolvență este permisă de legislația națională și nu poate fi interzisă lichidatorilor. În acest caz, lichidatorii au prezentat, de asemenea, un motiv economic pentru existența NBG în locul NG, MSR și CMHN, întrucât, potrivit acestora, crearea NBG a crescut valoarea activelor NG, MSR și CMHN, mărind astfel obiectul lichidării. Cu toate acestea, Comisia ia notă de circumstanțele creării NBG, și anume că NBG este o filială a beneficiarilor ajutorului NG, MSR și CMHN, este succesorul lor economic deoarece a primit toate activele și pasivele acestora, a primit respectivele active și pasive cu titlu gratuit și în afara domeniului de aplicare a unei licitații sau a unui raport de evaluare, are exact același personal ca acestea și desfășoară activitatea lor. Din acest motiv, Comisia concluzionează că există o continuitate economică între NBG și beneficiarii NG, MSR și CMHN și, prin urmare, orice ajutor de stat incompatibil în favoarea NG, MSR și CMHN urmează să fie recuperat, de asemenea, de la NBG.

(270)

Comisia consideră că, de asemenea, contractul dintre NBG și sindicatul ver.di a fost încheiat pentru a permite desfășurarea activităților operaționale ale NBG până la vânzarea activelor, și nu pentru a menține continuitatea economică a Nürburgring după vânzare. Contractele de muncă sunt transferate de la NBG la Capricorn în conformitate cu dreptul german al muncii, și nu în virtutea contractului cu sindicatul. Ca argument în favoarea lipsei continuității economice între vânzători și Capricorn, Comisia consideră relevant faptul că grupul Capricorn are dreptul deplin de a decide ce contracte de muncă ale NGB nu va prelua și că grupul Capricorn intenționează să nu preia în jur de 20 % din contractele de muncă.

(271)

Prin urmare, Comisia respinge plângerile din partea reclamanților 1 și 2 ca fiind nejustificate, întrucât activele în cauză au fost vândute ofertantului care a depus cea mai bună ofertă, inclusiv o dovadă a finanțării acesteia, în urma unei proceduri de licitație deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate.

(272)

Comisia observă că oferta indicativă și oferta finală a reclamantului 3 nu erau susținute prin dovada finanțării acestora; acest fapt a fost comunicat de către vânzători reclamantului 3 prin scrisorile din 17 octombrie 2013, 11, 17 și 18 decembrie 2013 și prin e-mailurile din 18 februarie 2014 și 9 aprilie 2014. Într-adevăr, până la atribuirea contractului de vânzare de către Comitetul creditorilor la 11 martie 2014 și chiar după data respectivă, reclamantul 3 nu a furnizat dovezi pentru finanțarea ofertei sale care ar putea justifica ca vânzătorii să nu atribuie contractul niciuneia dintre cele două oferte pentru care există dovezi de finanțare, ci să aștepte prezentarea dovezilor pentru oferta din partea reclamantului 3. Mai precis: (a) în e-mailul său din 21 februarie 2014, reclamantul 3 s-a arătat încrezător că va avea toate angajamentele financiare obligatorii în următoarele două până la cinci săptămâni; (b) în scrisoarea din 11 martie 2014, reclamantul 3 a indicat că ar putea prezenta toate angajamentele financiare obligatorii până la 31 martie 2014; și (c) într-o scrisoare nesemnată din data de 31 martie 2014 de la banca de investiții și societatea de consultanță […], prezentată KPMG de către reclamantul 3 la 2 aprilie 2014, se arată că un potențial investitor va oferi finanțare în valoare de […] milioane EUR reclamantului 3 pentru achiziționarea activelor Nürburgring; cu toate acestea, presupusa finanțare făcea obiectul îndeplinirii obligației de diligență de către toate părțile, al furnizării documentației definitive și nu preciza numele cumpărătorului presupus în cauză. Pe baza celor de mai sus, Comisia constată că, inclusiv după atribuirea activelor Nürburgring grupului Capricorn, reclamantul 3 nu a furnizat vânzătorilor un angajament direct din partea unui partener financiar specific pentru finanțarea cumpărării activelor Nürburgring. În schimb, reclamantul 3 a furnizat vânzătorilor doar următoarele: (a) o ofertă finală care făcea trimitere la un angajament în valoare de 30 de milioane EUR, dar nu conținea dovada acestuia, de exemplu sub forma unei scrisori de angajament financiar obligatoriu adresată de către un partener financiar, și nu includea detalii cu privire la termenul preconizat de reclamantul 3 pentru obținerea angajamentelor financiare restante și pentru finalizarea și finanțarea ofertei în ceea ce privește clauzele sale comerciale; (b) o scrisoare nesemnată făcând referire la o finanțare din partea unui investitor al cărui nume nu era precizat, care era condiționată în continuare de îndeplinirea obligației de diligență și furnizarea documentației definitive (scrisoarea […] din 31 martie 2014). De asemenea, Comisia remarcă faptul că nu există nicio dovadă care să demonstreze că presupusul angajament de finanțare al Jupiter Financial Group din 26 martie 2014 a fost înaintat vânzătorilor. În continuare, Comisia observă că vânzătorii nu au prelungit termenul de prezentare a dovezii de finanțare a ofertei reclamantului 3 deoarece existau șanse mari ca ofertantul [2] să își retragă oferta în cazul unei astfel de prelungiri. De exemplu, prin e-mailul din 13 ianuarie 2014, trimis KPMG de reprezentantul [ofertantului 2], acesta din urmă a declarat că toate cerințele impuse pentru vânzarea preconizată ar trebui să se încheie înainte de 3 aprilie 2014, în caz contrar [ofertantul 2] se va retrage din licitație. În plus, vânzătorii au considerat că valoarea activelor ar putea scădea ulterior în timp, având în vedere, de asemenea, scăderea influenței cumpărătorului asupra afacerii în sezonul următor 2014 și necesitatea de a începe rezervarea contractelor pentru 2015. Comisia subliniază că reclamantul 3 nu a fost împiedicat să prezinte dovada de finanțare a ofertei sale de confirmare în etapa finală a procesului, atât timp cât contractul de achiziție de active nu era semnat. Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că comportamentul vânzătorilor corespunde comportamentului unui vânzător în economia de piață. Prin urmare, evaluarea ofertei reclamantului 3 este conformă cu condițiile de piață.

(273)

În același timp, Comisia ia act de faptul că vânzătorii au purtat discuții cu [ofertantul 2] și etapa finală de negociere a contractului de achiziție s-a desfășurat cu [ofertantul 2] și cu grupul Capricorn, având în vedere oferta [ofertantului 2] de 35 de milioane EUR (a se vedea tabelul 10) și o negociere confirmată între Capricorn și […], care a rezultat în angajamentul financiar al celei din urmă din 10 martie 2014. În ceea ce privește evaluarea ofertei Capricorn, Comisia remarcă faptul că acesta a prezentat un angajament al partenerului său financiar, […], pentru un împrumut în valoare de 45 de milioane EUR. Angajamentul, din data de 10 martie 2014, a fost prezentat vânzătorilor la 11 martie 2014, și anume la data prevăzută pentru reuniunea Comitetului creditorilor, în care aceștia urmau să decidă asupra atribuirii activele Nürburgring. Angajamentul prezentat de Capricorn era mai mare decât cel al [ofertantului 2], acestea din urmă fiind de [32-39] de milioane EUR. Comisia observă, de asemenea, că oferta totală a Capricorn totală a fost egală cu 77 de milioane EUR, fiind așadar mai mare decât cea a [ofertantului 2], în valoare de [47-52] de milioane EUR. O sumă de [30-33] de milioane EUR din oferta totală a ofertantului 2] a fost prevăzută să fie plătită în 2014; cu toate acestea, suma de [22-27] de milioane EUR urma să rămână într -un cont blocat până în luna martie 2015, iar restul de [16,5-18] milioane EUR era prevăzut a fi plătit în 2016, 2017 și 2018.

(274)

În plus, în ceea ce privește condiția din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzători și Capricorn care prevede că vânzarea activelor Nürburgring este definitivă numai dacă există o decizie fără drept de apel a Comisiei prin care se declară că ajutorul nu va fi recuperat de la cumpărătorul activelor, Comisia constată că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în secțiunile relevante din contractele majorate ale reclamantului 3, astfel cum au fost înaintate lichidatorilor și autorităților germane, cumpărătorii și/sau vânzătorul avea dreptul de a se retrage din contract în cazul în care nu era emisă o decizie pozitivă a Comisiei până la data de 15 iulie 2014 (astfel cum este prevăzut în proiectul de contract din 14 ianuarie 2014) sau 31 decembrie 2014 (astfel cum se prevede în proiectul de contract din 14 februarie 2014). Se observă, de asemenea, că nu exista niciun termen limită în ceea ce privește exercitarea unui astfel de drept de retragere.

(275)

În ceea ce privește alte acuzații aduse de către reclamantul 3, Comisia constată următoarele:

(276)

Prin urmare, Comisia respinge plângerea din partea reclamantului 3 ca fiind nejustificată, întrucât activele în cauză au fost vândute ofertantului care a depus cea mai bună ofertă, inclusiv o dovadă a finanțării acesteia, în urma unei licitații deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate.

(277)

Conform comparației prezentate în tabelul 10, oferta Capricorn conduce la venituri mai mari din vânzare în comparație cu oferta prezentată de [ofertantul 2].

(278)

În ceea ce privește afirmațiile reclamantului 4, Comisia constată următoarele:

(279)

Prin urmare, Comisia nu a identificat dovezi care să ateste că [ofertantul 2] ar fi fost discriminat în procesul de licitație. Afirmația referitoare la tratamentul defavorabil aplicat [ofertantului 2] în comparație cu ceilalți ofertanți, inclusiv Capricorn, este nejustificată. Trebuie remarcat faptul că [ofertantul 2] a depus o ofertă de confirmare, a negociat termenii contractului și, ca al doilea cel mai bun ofertant cu finanțare garantată, a fost autorizat să semneze versiunea finală a proiectului de contract. În plus, în ceea ce privește condiția referitoare la o decizie a Comisiei fără drept de apel, pe lângă suma de [7,1-7,6] milioane EUR, fondurile furnizate de [ofertantul 2] ar fi păstrate într-un cont blocat și transferate către vânzători fie la emiterea unei decizii fără drept de apel a Comisiei, fie, în cazul în care cumpărătorul nu s-a retras din contract în pofida faptului că nu a existat o astfel de decizie executorie a Comisiei, până la 31 martie 2015 (posibilitatea prelungirii perioadei în care există drept de retragere nu a fost exclusă).

(280)

Prin urmare, Comisia respinge plângerea din partea reclamantului 4 ca fiind nejustificată, întrucât activele în cauză au fost vândute ofertantului care a depus cea mai bună ofertă, inclusiv o dovadă a finanțării acesteia, în urma unei proceduri de licitație deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate.

(281)

Pentru motivele expuse mai sus, pe baza informațiilor disponibile, Comisia nu a identificat dovezi privind o încălcare a principiilor unei proceduri de licitație deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate în ceea ce privește vânzarea activelor NG, MSR și CMHN, sau privind orice ofertă cu un preț mai mare și cu finanțare garantată comparativ cu oferta de preț prezentată de Capricorn.

(282)

Comisia constată că o parte din măsura 2 (împrumuturi acordate FSZ), precum și măsurile 8, 11 și 15 nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1).

(283)

De asemenea, Comisia constată că Germania a pus în aplicare în mod ilegal măsura 1, o parte din măsura 2 (împrumuturi acordate de GN întreprinderilor EWN, MAN, TTI, Camp4Fun, BWN1, BWNB și BWN2), precum și măsurile 3-7, 9 și 10, 12-14 și 16-19, încălcând articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(284)

Comisia a ajuns la concluzia că măsura 1, o parte din măsura 2 (împrumuturi acordate de GN întreprinderilor EWN, MAN, TTI, Camp4Fun, BWN1, BWNB și BWN2), precum și măsurile 3-7, 9 și 10, 12-14 și 16-19 în favoarea Nürburgring GmbH, Motorsport Resort Nürburgring GmbH, Congress- und Motorsport Hotel Nürburgring GmbH, Cash Settlement and Ticketing GmbH, Nürburgring Automotive GmbH, Erlebnispark Nürburgring GmbH & Co. KG, Motorsport Akademie Nürburgring GmbH & Co. KG, Test & Training International GmbH, Bike World Nürburgring GmbH, BikeWorld Nürburgring Besitz GmbH, BikeWorld Nürburgring GmbH, Camp4Fun GmbH & Co. KG, IPC Gesellschaft für internationale Projektcoordination mbH și, respectiv, MI-Beteiligungs- und Verwaltungs GmbH, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) și sunt incompatibile cu piața internă, întrucât condițiile relevante din Liniile directoare S&R nu sunt îndeplinite și nu s-a identificat niciun alt temei de compatibilitate.

(285)

Comisia a concluzionat, de asemenea, că: