(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă cuprinsă între 211,2 EUR și 237 EUR/tonă, net asupra importurilor de esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, produse cunoscute în general sub denumirea de „biomotorină”, sub formă pură sau în amestec cu un conținut în greutate de peste 20 % de esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, încadrate la momentul respectiv la codurile NC ex 1516 20 98 (cod TARIC 1516 20 98 20), ex 1518 00 91 (cod TARIC 1518 00 91 20), ex 1518 00 99 (cod TARIC 1518 00 99 20), ex 2710 19 41 (cod TARIC 2710 19 41 20), 3824 90 91 și ex 3824 90 97 (cod TARIC 3824 90 97 87) și originare din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA” sau „țara în cauză”). Taxa compensatorie instituită prin respectivul regulament este denumită în continuare „măsurile existente”.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 443/2011 (3), în urma unei anchete privind practicile de eludare, Consiliul a extins taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009 la importurile în Uniune de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca fiind originare din Canada, cu excepția celor produse de societățile BIOX Corporation, Oakville și Rothsay Biodiesel, Guelph, Ontario, Canada. Prin același regulament, Consiliul a extins, de asemenea, taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009 al Consiliului la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originare din Statele Unite ale Americii.

(3)

În afara domeniului de aplicare al acestei proceduri, măsuri antidumping aplicabile biomotorinei sunt în prezent în vigoare pentru exporturile din Argentina și Indonezia (4).

(4)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (5) a măsurilor compensatorii în vigoare aplicabile importurilor de biomotorină originare din Statele Unite ale Americii, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(5)

Cererea a fost depusă la 9 aprilie 2014 de Comitetul european pentru biomotorină (European Biodiesel Board, denumit în continuare „solicitantul”) în numele unor producători din Uniune care reprezintă peste 25 % din producția totală de biomotorină a Uniunii. Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil reapariția subvenționării și a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(6)

Întrucât a stabilit, în urma consultării comitetului înființat prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (6), că există elemente de probă suficiente care să justifice deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 10 iulie 2014, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (7), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază. În aceeași zi, Comisia a deschis o reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor antidumping în vigoare aplicabile importurilor de biomotorină originare din SUA (8). Aceasta este o procedură paralelă, însă distinctă, care este tratată prin intermediul unui regulament separat.

(7)

Înainte de deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor și în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a informat guvernul Statelor Unite ale Americii (denumit în continuare „GSU”) că a primit o cerere de reexaminare susținută de documentația corespunzătoare și a invitat GSU la consultări cu scopul de a clarifica situația privind conținutul cererii de reexaminare și de a găsi o soluție reciproc acceptată. GSU a acceptat invitația la consultări și, ulterior, acestea s-au desfășurat la 3 iulie 2014. În cadrul consultărilor nu s-a putut ajunge la nicio soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, s-a luat notă în mod corespunzător de observațiile prezentate de autoritățile GSU.

(8)

Ancheta privind probabilitatea unei continuări sau a unei reapariții a subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 30 iunie 2014 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 30 iunie 2014 (denumită în continuare „perioada examinată”).

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat cu privire la deschiderea anchetei în mod special solicitantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din SUA și autoritățile din SUA, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate și i-a invitat să participe la anchetă.

(10)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(11)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion dintre părțile interesate, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(12)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza celor mai mari volume reprezentative de producție și de vânzări, asigurând în același timp o distribuție geografică. Acest eșantion provizoriu a fost alcătuit din șapte producători din Uniune stabiliți în șapte state membre diferite, care au reprezentat aproape 30 % din producția de biomotorină a Uniunii. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu.

(13)

O societate stabilită în Italia a solicitat să fie inclusă în eșantion. Cu toate acestea, societatea respectivă și-a început activitatea abia spre sfârșitul anului 2013, după ce a achiziționat o uzină de producție a biomotorinei de la un alt producător italian de biomotorină, care a fost inclus în eșantionul provizoriu. În absența datelor istorice necesare pentru a evalua tendințele relevante înregistrate în perioada examinată și având în vedere faptul că o altă societate italiană a fost deja inclusă în eșantionul provizoriu, s-a decis să nu se includă această societate în eșantion.

(14)

Comitetul național pentru biomotorină din SUA (US National Biodiesel Board, denumit în continuare „NBB”) a afirmat că eșantionul selectat în mod provizoriu este diferit de eșantionul selectat în cadrul anchetelor anterioare privind biomotorina și s-a referit în special la două societăți cu volume considerabile de producție și de vânzări care nu au fost incluse în eșantionul provizoriu. Cu toate acestea, cele două societăți menționate de NBB fie erau afiliate unei alte societăți cu un volum de vânzări mai mare, care fusese deja inclusă în eșantion, fie au avut un volum de vânzări mai scăzut decât o societate selectată în mod provizoriu din același stat membru. Prin urmare, includerea oricăreia dintre aceste două societăți nu ar fi schimbat reprezentativitatea eșantionului selectat în mod provizoriu. În consecință, eșantionul selectat în mod provizoriu a fost confirmat ca fiind un eșantion reprezentativ pentru industria din Uniune.

(15)

În urma comunicării concluziilor definitive, guvernul SUA a afirmat că un eșantion reprezentând 30 % din industria din Uniune nu poate fi considerat reprezentativ pentru industria biomotorinei din Uniune în ansamblu și că ar fi trebuit să se analizeze microindicatori la o scară mai largă. Guvernul SUA face referire la constatarea Organului de apel al OMC în cauza EC – Fasteners („CE – elemente de fixare”), constatare conform căreia un eșantion de 27 % a fost considerat scăzut raportat la total și nu ar reprezenta o proporție majoră decât în cazul industriilor fragmentate.

(16)

Spre deosebire de ancheta privind elementele de fixare, Comisia a definit, în scopul prezentei anchete, industria din Uniune ca fiind întreaga industrie și nu numai societățile incluse în eșantion (considerentul 151 de mai jos). În plus, toți macroindicatorii au fost evaluați pe baza întregii industrii, în timp ce doar anumiți microindicatori au fost analizați la nivelul societăților incluse în eșantion. Cu toate acestea, analiza globală a situației industriei din Uniune s-a bazat pe o evaluare atât a microindicatorilor, cât și a macroindicatorilor. În orice caz, industria din Uniune este considerată a fi o industrie fragmentată, fiind compusă din peste 200 de producători stabiliți în diverse țări din Uniune, producători dintre care cei mai mulți sunt întreprinderi mici și mijlocii. Prin urmare, Comisia concluzionează că eșantionul, reprezentând 30 % din industria din Uniune, este reprezentativ, iar afirmația este, în consecință, respinsă.

(17)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(18)

Doar câțiva importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul lor scăzut, Comisia a decis că nu este necesară eșantionarea.

(19)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din SUA să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii SUA pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(20)

27 de producători din SUA au răspuns Comisiei, însă numai 9 au furnizat datele privind vânzările la export și/sau pe piața internă solicitate în anexa I la avizul de deschidere în scopul eșantionării. Niciunul dintre aceștia nu a exportat către Uniune în cursul PAR. Comisia a selectat un eșantion de trei producători-exportatori având cel mai mare volum de vânzări pe piața internă și la export. În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din SUA, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului. Nu s-au prezentat observații.

(21)

Niciunul dintre producătorii incluși în eșantion nu au prezentat răspunsul la chestionar în termenul stabilit. La 7 octombrie 2014, Comisia i-a informat pe cei trei producători-exportatori incluși în eșantion cu privire la lipsa răspunsurilor.

(22)

La 10 octombrie 2014, un producător-exportator inclus în eșantion a informat Comisia că a hotărât să nu răspundă la chestionar. Ceilalți doi producători-exportatori incluși în eșantion au solicitat mai multe prelungiri ale termenului (care au fost acordate), însă nu au transmis răspunsuri complete.

(23)

La 10 noiembrie 2014, Comisia a trimis o scrisoare prin care a informat cele trei societăți incluse în eșantion cu privire la intenția de a aplica articolul 28 din regulamentul de bază. Autoritățile din SUA au fost, de asemenea, informate cu privire la intenția Comisiei de a aplica articolul 28 din regulamentul de bază. Termenul pentru transmiterea observațiilor cu privire la scrisoare a fost 21 noiembrie 2014.

(24)

Până la 21 noiembrie 2014, două dintre societățile incluse în eșantion nu au reacționat în niciun fel, iar cealaltă societate inclusă în eșantion a explicat că intervalul de timp acordat nu a fost suficient pentru a putea prezenta un răspuns.

(25)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că niciunul dintre producătorii-exportatori din SUA incluși în eșantion nu a cooperat la ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. În consecință, Comisia a decis să aplice dispozițiile articolului 28 din regulamentul de bază și a hotărât așadar că se pot stabili concluzii, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

(26)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar din partea autorităților din SUA, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion și a patru utilizatori/comercianți.

(27)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenționării, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii.

(28)

Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor autorități din Statele Unite ale Americii:

(29)

Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următorilor producători din Uniune:

(30)

La data de 3 iunie 2015, Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora a decis să mențină măsurile antisubvenție în vigoare și a invitat toate părțile interesate să prezinte observații. Comisia a analizat observațiile formulate de părțile interesate și le-a luat în considerare, după caz.

(31)

În urma comunicării concluziilor definitive, NBB a solicitat și i s-a acordat o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(32)

Produsul care face obiectul reexaminării este același cu produsul din cadrul anchetei care a condus la instituirea măsurilor existente (denumită în continuare „ancheta inițială”), și anume esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, cunoscut în general sub denumirea de „biomotorină”, sub formă pură sau în amestec cu un conținut în greutate de peste 20 % de esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originar din Statele Unite ale Americii (denumit în continuare „produsul care face obiectul reexaminării”), încadrat în prezent la codurile NC ex 1516 20 98 , ex 1518 00 91 , ex 1518 00 99 , ex 2710 19 43 , ex 2710 19 46 , ex 2710 19 47 , ex 2710 20 11 , ex 2710 20 15 , ex 2710 20 17 , ex 3824 90 92 , ex 3826 00 10 și ex 3826 00 90 .

(33)

Biomotorina este un combustibil din surse regenerabile utilizat în sectorul transporturilor pentru motoare diesel. Cu toate acestea, motoarele convenționale nu pot funcționa cu biomotorină pură, ci necesită un amestec de motorină minerală cu o cantitate limitată de biomotorină.

(34)

Biomotorina produsă în SUA este, în principal, „ester metilic al acizilor grași” (EMAG) derivat dintr-o gamă largă de uleiuri vegetale (ulei de soia, ulei de palmier, ulei de rapiță) și uleiuri pentru prăjire uzate, grăsimi animale sau biomasă, care servesc drept materii prime pentru producerea de biomotorină. Termenul „ester” se referă la transesterificarea uleiurilor vegetale, adică amestecul uleiului cu alcool. Termenul „metilic” se referă la metanol, alcoolul cel mai frecvent utilizat în proces, deși se poate folosi și etanolul în procesul de producție, rezultatul fiind „esteri etilici ai acizilor grași”.

(35)

În ciuda diferențelor posibile în ceea ce privește materia primă utilizată pentru producție sau a variațiilor din procesul de producție, toate tipurile de biomotorină și biomotorina în amestecuri au caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază identice sau foarte similare și sunt utilizate în aceleași scopuri. Variațiile posibile ale produsului care face obiectul anchetei nu îi modifică definiția de bază, caracteristicile sau percepția pe care diverse părți o au despre acesta. În special, din punctul de vedere al utilizatorului final al motorinei combustibile, nu contează din ce fel de materii prime pentru biomotorină este compus amestecul disponibil la pompă.

(36)

Ca și în ancheta inițială, biomotorina vândută pe piața internă din SUA și biomotorina din SUA vândută la export au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări de bază. În mod similar, biomotorina produsă și vândută în Uniune de către industria din Uniune are aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări de bază precum produsul exportat din SUA către Uniune. În consecință, acestea sunt produse similare în cadrul prezentei anchete, în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(37)

Guvernul Statelor Unite ale Americii a afirmat că motorina produsă din biomasă (9) reprezintă o categorie de produse mai largă decât produsul care face obiectul reexaminării. Cu toate acestea, astfel cum este prevăzut în regulamentul de instituire a unor taxe compensatorii provizorii în urma anchetei inițiale (10), toate tipurile de biomotorină și de amestecuri de biomotorină, inclusiv motorina produsă din biomasă, sunt considerate tipuri de biomotorină combustibilă și fac parte dintr-un pachet de legi referitor la eficiența energetică și la combustibilii alternativi și din surse de energie regenerabile. Motivul este faptul că biomotorina produsă din biomasă are caracteristici fizice și tehnice de bază și utilizări de bază care sunt identice sau foarte similare cu cele ale biomotorinei produse din alte surse. Constatarea din ancheta inițială nu a fost contestată de nicio parte interesată și rămâne valabilă în prezenta reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor. În consecință, Comisia a respins această afirmație a guvernului SUA.

(38)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar avea ca efect probabil o continuare sau o reapariție a subvenționării. Noțiunea de reapariție presupune că nu este necesar ca o subvenție să fie în vigoare în momentul deschiderii sau atunci când este luată decizia de a menține măsurile. În consecință, Comisia a verificat, de asemenea, dacă este probabilă reapariția subvențiilor care au expirat după PAR.

(39)

Comisia a analizat toate sistemele de subvenții identificate în cererea de reexaminare și a solicitat autorităților din SUA să furnizeze informații cu privire la orice alte eventuale sisteme de subvenții. Pe baza informațiilor conținute în răspunsul autorităților din SUA la chestionarul Comisiei, Comisia a analizat următoarele sisteme care erau în vigoare în cursul PAR:

(40)

Următoarele sisteme nu vor fi analizate în continuare, întrucât, pe baza informațiilor furnizate de autoritățile din SUA, ele au fost inactive, au expirat înainte de PAR sau nu au oferit niciun beneficiu producătorilor de biomotorină din SUA în cursul PAR:

(41)

Titlul 26, secțiunea 40A și secțiunile 6426 și 6427 din Codul SUA („US Code” – U.S.C.) reprezintă temeiul juridic al unui sistem de credit fiscal adresat producătorilor de amestecuri de biomotorină, vânzătorilor cu amănuntul și utilizatorilor finali. Pe baza acestor dispoziții se acordă următoarele credite pentru biomotorină combustibilă:

(42)

Creditul pentru impozitul pe venit pentru micii producători de biomotorină agricolă este un credit fiscal care se adresează numai micilor producători de biomotorină agricolă. Acest sistem este abordat în continuare în considerentele 59-63 de mai jos.

(43)

Pentru a fi eligibilă să primească creditul pentru amestecuri de biomotorină menționat mai sus în considerentul 41 la punctul (i), o societate trebuie să producă un amestec de biomotorină și motorină combustibile, amestec care se vinde drept combustibil sau pentru a fi folosit drept combustibil.

(44)

Persoana care solicită stimulentul trebuie să obțină un certificat din partea producătorului sau importatorului de biomotorină prin care se identifică produsul și procentajul de biomotorină și biomotorină agricolă (11) din produs. Acest credit ia forma unui credit pentru acciză sau, în cazul în care obligația societății în ceea ce privește accizele este mai mică decât creditul total pentru accize, societatea poate solicita creditul rămas drept credit rambursabil pentru impozitul pe venit. Un credit rambursabil pentru impozitul pe venit este un credit dedus din impozitul pe venit al contribuabilului sau o plată directă. Acesta este rambursabil pentru că excesul de credit poate fi vărsat contribuabilului sub forma unei plăți directe în numerar în cazul în care creditul este mai mare decât obligația fiscală a persoanei.

(45)

Creditul pentru biomotorină menționat mai sus în considerentul 41 la punctul (ii) este un credit nerambursabil pentru impozitul pe venit pentru vânzătorii cu amănuntul sau pentru utilizatorii finali de biomotorină curată (pură). Creditul pentru biomotorină pură este disponibil numai pentru persoana care introduce galonul de biomotorină curată în rezervorul de combustibil al unui vehicul sau îl folosește drept combustibil. Ar trebui să se remarce că și producătorii de biomotorină care își fabrică ei înșiși biomotorina pot primi acest credit. Astfel, pentru a solicita creditul, producătorul de biomotorină trebuie să acționeze fie ca vânzător cu amănuntul (introducând galonul de biomotorină în rezervorul de combustibil al utilizatorului final), fie ca utilizator final (de exemplu introducând biomotorina în propriile sale vehicule).

(46)

Biomotorina amestecată cu motorină minerală combustibilă este îndreptățită la un credit pentru acciza pe amestecul de biomotorină sau la un credit pentru impozitul pe venit. În cursul PAR, creditul în vigoare a fost de 1 USD per galon pentru toate tipurile de biomotorină, adică inclusiv biomotorina agricolă și motorina din biomasă.

(47)

Creditul fiscal final pentru combustibilul amestecat depinde de proporția de biomotorină pe care acesta o conține. Cerința minimă și practica în cele mai multe cazuri este să se adauge 0,1 % motorină minerală la 99,9 % biomotorină (acest produs amestecat este denumit B99 în SUA), pentru că, în acest fel, se asigură obținerea creditului fiscal maxim. Proporția de biomotorină într-un produs amestecat îndreptățește acordarea creditului fiscal (de exemplu 100 de galoane de B99 vor conține 99,9 galoane de biomotorină și vor îndreptăți acordarea unui credit fiscal de 99,90 USD). Transformarea biomotorinei dintr-un produs pur (B100) într-un produs amestecat (B99) reprezintă un proces simplu. Acesta presupune adăugarea de 0,1 % motorină minerală în biomotorina pură și nu rezultă într-o transformare majoră a produsului în cauză. Activitatea de amestecare este cea care aduce eligibilitatea pentru credit.

(48)

Producătorii de biomotorină pot solicita stimulentul atunci când ei înșiși execută o activitate de amestecare. Producătorul trebuie să amestece biomotorina curată cu motorină minerală combustibilă. În ceea ce privește îndreptățirea la stimulent, nu există diferențe între biomotorina amestecată destinată vânzării pe piața internă și cea destinată vânzării la export.

(49)

Societățile care nu produc dar cumpără biomotorină pură și o introduc într-un amestec de biomotorină sunt și ele îndreptățite la creditul fiscal. Astfel de societăți trebuie să obțină un certificat din partea producătorului sau a importatorului de biomotorină (sau, după caz, din partea oricăror revânzători care intervin pe parcurs) prin care producătorul certifică efectiv faptul că nu a solicitat credit fiscal. Acest certificat este transferabil și îndreptățește posesorul la un credit fiscal de 1 USD pentru fiecare galon de biomotorină curată.

(50)

Stimulentul poate fi solicitat fie sub forma unui credit dedus din accize sau din obligația de impozit pe venit, fie sub forma unei plăți directe în numerar. Valoarea totală a stimulentului rămâne aceeași (1 USD pentru fiecare galon) indiferent dacă stimulentul este solicitat sub forma unui credit pentru accize, a unui credit pentru impozitul pe venit, a unei plăți directe către contribuabil sau sub forma oricărei combinații dintre aceste elemente.

(51)

U.S.C. prevede acordarea creditului pentru amestecuri de biomotorină doar în cazul în care societatea (producătorul de amestecuri) care realizează amestecul de biomotorină și motorină minerală obține un certificat (denumit în continuare „certificat pentru biomotorină”) din partea producătorului de biomotorină, în care producătorul certifică, inter alia, cantitatea de biomotorină la care se referă certificatul și dacă biomotorina este biomotorină agricolă sau un alt fel de biomotorină decât biomotorina agricolă. Dacă o societate producătoare de biomotorină amestecă ulterior biomotorina respectivă cu motorină minerală și solicită creditul fiscal, societatea respectivă va depune certificatul pentru biomotorină împreună cu documentația necesară pentru solicitarea de credit. O persoană care primește un certificat pentru biomotorină și vinde ulterior biomotorina fără să producă un amestec de biomotorină trebuie să transmită certificatul pentru biomotorină cumpărătorului, împreună cu o „declarație a revânzătorului de biomotorină”. Cu alte cuvinte, societatea care produce amestecul și solicită creditul fiscal poate obține certificatul pentru biomotorină fie direct, de la producătorul de biomotorină, fie indirect, de la un revânzător de biomotorină. Astfel, acest certificat este transferabil și îndreptățește posesorul la un credit fiscal de 1 USD pe galon pentru numărul de galoane de biomotorină utilizate de solicitant pentru producerea oricărui amestec de biomotorină.

(52)

În cursul perioadei de reexaminare nu s-a primit nicio informație nouă care să pună sub semnul întrebării concluzia anchetei inițiale conform căreia toată biomotorina face obiectul unor subvenții prin intermediul acestui credit fiscal.

(53)

În ceea ce privește creditul pentru biomotorină, spre deosebire de ancheta precedentă, în care creditul în vigoare a fost de 1 USD pentru fiecare galon de biomotorină agricolă neamestecată (curată) sau de 0,50 USD pentru fiecare galon de altă biomotorină neamestecată, vânzătorul cu amănuntul (sau un producător de biomotorină care acționează ca vânzător cu amănuntul) sau utilizatorul final de biomotorină neamestecată poate solicita în prezent 1,00 USD pentru fiecare galon de biomotorină agricolă neamestecată (curată) sau de alte tipuri de biomotorină, precum și de motorină produsă din biomasă, drept credit nerambursabil pentru impozitul pe venit general al întreprinderii. Un credit nerambursabil pentru impozitul pe venit general al întreprinderii este un credit dedus din impozitul pe venit al întreprinderii. Acesta este nerambursabil pentru că, în cazul în care creditele obținute de întreprindere depășesc obligația fiscală a acesteia, excesul de credit nu poate fi vărsat întreprinderii sub forma unei plăți directe în numerar. Cu toate acestea, conform informațiilor furnizate de autoritățile din SUA, creditul pentru impozitul pe venit al întreprinderii acordat pentru un an poate fi transferat în cei doi ani anteriori și reportat în cei douăzeci de ani ulteriori.

(54)

Autoritățile din SUA au recunoscut că unii producători de biomotorină trebuie să fi beneficiat de acest credit în cursul PAR acționând ca vânzători cu amănuntul sau ca utilizatori, dar nu au putut cuantifica beneficiile exacte primite de aceștia în cursul PAR.

(55)

Atât creditul pentru amestecuri de biomotorină, cât și creditul pentru biomotorină trebuie să fie considerate drept stimulente fiscale, indiferent dacă sunt sau nu furnizate ca plată în numerar (ceea ce este posibil numai în cazul creditului pentru amestecuri de biomotorină) și indiferent dacă trebuie scăzute din obligațiile fiscale (ceea ce este valabil pentru ambele credite fiscale).

(56)

Comisia consideră că aceste sisteme reprezintă o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că prevăd o contribuție financiară din partea guvernului Statelor Unite ale Americii sub forma unor granturi directe (plăți în numerar, posibile numai în cazul creditului pentru amestecuri de biomotorină) și sub forma anulării unor încasări publice care în mod normal sunt exigibile (compensare fiscală) (ceea ce este valabil pentru ambele credite fiscale). Stimulentele reprezintă un beneficiu pentru societățile care le primesc.

(57)

Sistemele se limitează la societățile implicate în industria biomotorinei și se consideră, prin urmare, că sunt specifice, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(58)

În sfârșit, întrucât sistemul de credit pentru amestecuri de biomotorină prevede o subvenție de 1 USD per galon pentru toate tipurile de biomotorină, Comisia consideră că acest sistem a acordat subvenții având o valoare semnificativă producătorilor-exportatori de biomotorină din SUA, astfel încât a rămas, de departe, cel mai important sistem în cursul PAR.

(59)

Titlul 26, U.S.C, secțiunea 40A reprezintă temeiul juridic și pentru un credit pentru impozitul pe venit pentru micii producători de biomotorină agricolă.

(60)

Acest program este disponibil numai pentru micii producători de biomotorină agricolă curată. Orice producător de amestecuri sau comerciant care achiziționează, dar nu produce biomotorină, nu este eligibil pentru acest credit. Un mic producător este orice persoană a cărei capacitate de producție nu depășește 60 de milioane de galoane de biomotorină agricolă pe an. Micul producător de biomotorină agricolă poate solicita un credit nerambursabil pentru impozitul pe venit general al întreprinderii de 0,10 USD pentru fiecare galon de biomotorină agricolă produs. Producția calificată a unui producător nu poate depăși 15 milioane de galoane în orice an fiscal. Pentru ca producătorul să solicite creditul, biomotorina agricolă trebuie să fie folosită drept combustibil, vândută spre a fi folosită drept combustibil sau folosită pentru realizarea unui amestec combustibil de biomotorină și motorină, folosit drept combustibil sau vândut spre a fi folosit drept combustibil. Prin urmare, micii producători de biomotorină agricolă pot combina acest sistem cu sistemul de credit pentru amestecuri de biomotorină, ceea ce conduce la faptul că pot primi, în total, 1,10 USD/galon. În schimb, marii producători de biomotorină agricolă sunt eligibili numai pentru sistemul de credit pentru amestecuri de biomotorină.

(61)

Solicitările de credit nerambursabil pentru impozitul pe venit general al întreprinderii se depun anual, atunci când solicitantul depune declarația de venit. Creditul pentru fiecare galon de biomotorină produs de către solicitant în timpul anului fiscal relevant, până la un maximum de 15 milioane de galoane, se scade din obligația de impozit pe profit a solicitantului. În cazul în care obligația fiscală a solicitantului este mai mică decât valoarea creditului solicitat, valoarea în exces se poate reporta în exercițiile fiscale următoare.

(62)

Comisia consideră că acest sistem este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că sistemul prevede o contribuție financiară din partea guvernului Statelor Unite ale Americii sub forma anulării unor încasări publice care în mod normal sunt exigibile. Stimulentul reprezintă un beneficiu pentru societățile care îl primesc.

(63)

Sistemul se limitează la societățile care fabrică biomotorină și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(64)

Programul pentru bioenergie pentru biocombustibili avansați (BPAB – „Bioenergy programme for advanced biofuel”) al Departamentului agriculturii din SUA („USDA”) este reglementat de titlul IX, secțiunea 9005 din Legea securității agricole și investițiilor rurale („Farm Security and Rural Investment Act”) din 2002 (denumită în continuare „Legea agricolă din 2002”). Programul era prevăzut să expire în 2012, dar a fost prelungit în 2013 și ulterior în 2014. Legea privind agricultura („Agriculture Act”) din 2014 a prelungit programul pentru încă 5 ani, până la sfârșitul anului 2018.

(65)

Acest program acordă granturi directe producătorilor de biocombustibili avansați, care sunt în general definiți ca fiind „combustibili derivați din biomasă, alta decât amidon de porumb”. Definiția include motorina produsă din biomasă (12). Maximum cinci procente din fondurile programului pot fi distribuite producătorilor eligibili cu o capacitate de rafinare care depășește 150 000 000 de galoane de biocombustibil avansat pe an. Producătorii de amestecuri nu sunt eligibili pentru acest program.

(66)

Participanții primesc plăți directe de la guvern după ce au depus o cerere pentru a participa la program. Producătorii trebuie să se înregistreze mai întâi la autorități și să semneze un contract. Producătorii trebuie să depună cereri de plată pentru fiecare trimestru al anului fiscal pentru a primi plata pentru producția de biocombustibil avansat din trimestrul respectiv. Sunt acordate plăți atât pentru producția efectivă, cât și pentru producția suplimentară. Plățile pentru producția efectivă se calculează trimestrial pentru cantitatea de biocombustibil avansat produsă efectiv în fiecare trimestru.

(67)

Plățile pentru producția suplimentară sunt efectuate pentru cantitatea de biocombustibil avansat eligibil produsă într-un an fiscal care a depășit cantitatea produsă în anii fiscali anteriori (începând din 2009).

(68)

Fondurile sunt împărțite între toți producătorii care își manifestă interesul, pe baza valorii Btu (13) a producției. Fondurile sunt distribuite în mod egal între toți producătorii, în funcție de valoarea Btu.

(69)

Comisia consideră că acest sistem este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că sistemul prevede o contribuție financiară din partea guvernului Statelor Unite ale Americii sub forma unui grant direct. Stimulentul reprezintă un beneficiu pentru societățile care îl primesc.

(70)

Sistemul se limitează la societățile care fabrică biomotorină și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(71)

Programul există de la 1 ianuarie 2009 și a fost instituit prin Legea privind alimentația, conservarea și energia („Food, Conservation and Energy Act”) din 2008. După data de 1 ianuarie 2011, programul a fost prelungit în același mod ca și celelalte trei sisteme de mai sus (pentru detalii, a se vedea secțiunea 3.4.1 de mai jos). Legea adoptată la 19 decembrie 2014 a reinstituit sistemul cu efect retroactiv pentru întregul an 2014 (14), însă societățile pot reporta în cei douăzeci de ani ulteriori creditul fiscal obținut în cadrul sistemului.

(72)

Acest sistem prevede un credit nerambursabil pentru impozitul pe venit general al întreprinderii de 1,01 USD per galon pentru biocombustibilul de a doua generație folosit drept combustibil sau vândut pentru a fi folosit drept combustibil. Producătorii sunt eligibili, inclusiv producătorii de biocombustibil derivat din orice tip de materie lignocelulozică sau hemicelulozică care este regenerabilă sau recurentă, precum și producătorii de combustibili pe bază de alge.

(73)

Autoritățile din SUA nu au furnizat cifre detaliate referitoare la beneficiile acordate în cursul PAR. Ele au susținut că vor cunoaște beneficiile pentru 2013 abia în octombrie 2015 și pe cele pentru 2014 abia în 2016. Cu toate acestea, se pare că sistemul nu a acordat beneficii producătorilor de motorină care se califică drept combustibil de a doua generație. Acest lucru se datorează faptului că, deocamdată, acest tip de motorină nu pare să fie produs în scopuri comerciale, iar cantitățile produse și vândute pe piață sunt mai degrabă marginale.

(74)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia nu consideră că acest sistem a acordat beneficii producătorilor de biomotorină în cursul PAR și nu a analizat impactul acestui sistem asupra unei posibile continuări și/sau reapariții a subvenționării.

(75)

Temeiul juridic al acestui sistem gestionat de Florida Department of Agriculture and Consumer Services (Departamentul agriculturii și serviciilor pentru consumatori din Florida) este secțiunea 220.192 din Florida Statutes (Statutul Floridei).

(76)

Programul de credit fiscal pentru investiții în tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile prevede un credit fiscal anual pentru toate entitățile eligibile pentru toate costurile de capital, costurile de exploatare și întreținere și costurile de cercetare și dezvoltare suportate între 1 iulie 2012 și 30 iunie 2016, aferente unei investiții în producția, depozitarea și distribuția de biomotorină, etanol și de alți combustibili din surse regenerabile în statul Florida.

(77)

Cererile de credit fiscal trebuie să fie primite de departament cel târziu la data de 1 noiembrie a fiecărui an și sunt examinate pe baza principiului „primul venit, primul servit”. Cererile trebuie să includă documente justificative pentru toate costurile eligibile. Solicitanții trebuie să prezinte și un rezumat care să descrie modul în care materialele sunt utilizate în legătură cu o investiție în producția, depozitarea și distribuția de biomotorină (B10-B100), etanol (E10-E100) sau de alți combustibili din surse regenerabile în Florida. În plus, solicitanții trebuie să prezinte, împreună cu formularul de cerere completat, o descriere a impactului economic al proiectului în Florida.

(78)

Sistemul oferă un credit fiscal anual egal cu 75 % (până la 1 milion USD pe contribuabil și 10 milioane USD în total pe anul fiscal al statului) din toate costurile de capital, costurile de exploatare și întreținere și costurile de cercetare și dezvoltare (CD) aferente unei investiții în producția, depozitarea și distribuția de, printre altele, biomotorină și alți combustibili din surse regenerabile în statul Florida. Creditul este de până la 1 milion USD pe contribuabil, iar suma neutilizată poate fi reportată și utilizată în anii fiscali cuprinși între 1 ianuarie 2013 și 31 decembrie 2018, după care reportarea creditului expiră și nu mai poate fi utilizată.

(79)

Comisia consideră că acest sistem este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că sistemul prevede o contribuție financiară din partea statului Florida sub forma anulării unor încasări publice care în mod normal sunt exigibile. Stimulentul reprezintă un beneficiu pentru societățile care îl primesc.

(80)

Sistemul se limitează la societățile care fabrică biomotorină și alte tipuri de combustibil și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(81)

Temeiul juridic al acestui sistem gestionat de Iowa Department of Revenue (Departamentul pentru venituri din Iowa) este secțiunea 423.4(9) din Iowa Code (Codul din Iowa).

(82)

Producătorul trebuie să fie un fabricant de biomotorină înregistrat de Agenția pentru protecția mediului din Statele Unite ale Americii, în conformitate cu titlul 40, punctul §79.4 din Code of Federal Regulations (C.F.R. – Codul reglementărilor federale). Biomotorina trebuie să fie destinată utilizării într-un amestec de biomotorină combustibilă, în conformitate cu secțiunea 214A.2 din Codul din Iowa. Biomotorina trebuie să fie produsă în Iowa.

(83)

Producătorii eligibili de biomotorină trebuie să introducă o cerere de rambursare în care să furnizeze date privind numărul de galoane de biomotorină produse în cursul trimestrului. Departamentul pentru venituri examinează cererea de rambursare și, în cazul aprobării, emite un cec de rambursare pentru fiecare producător de biomotorină.

(84)

Cererile de rambursare se depun în lunile aprilie, iulie, octombrie și ianuarie ale fiecărui an, iar cecurile de rambursare sunt emise în lunile mai, august, noiembrie și februarie ale fiecărui an.

(85)

Programul prevede o rambursare de 0,03 USD pentru fiecare galon de biomotorină produs în Iowa (0,03 USD pentru 2012, 0,025 USD pentru 2013 și 0,02 USD pentru perioada 2014-2017). Rambursarea este limitată la primele 25 de milioane de galoane produse în fiecare instalație.

(86)

Comisia consideră că acest sistem este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că sistemul prevede o contribuție financiară din partea statului Iowa sub forma anulării unor încasări publice care în mod normal sunt exigibile. Stimulentul reprezintă un beneficiu pentru societățile care îl primesc.

(87)

Sistemul se limitează la societățile care fabrică biomotorină și alte tipuri de combustibil și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(88)

Temeiul juridic al acestui sistem gestionat de Kansas Department of Revenue (Departamentul pentru venituri din Kansas) este constituit de secțiunile 79-34,155 – 79-34,159 din Kansas Statutes Annotated (K.S.A. – Statutul adnotat din Kansas) și de secțiunile 92-27-1 – 92-27-5 din Kansas Administrative Regulations (K.A.R. – Reglementările administrative din Kansas). Sistemul va expira la 1 iulie 2016.

(89)

Fondul de stimulare a producătorilor calificați de biomotorină combustibilă din Kansas prevede un grant direct în valoare de 0,30 USD per galon pentru producătorii de biomotorină stabiliți în statul Kansas. Plățile stimulative sunt condiționate de fondurile disponibile și sunt distribuite pe o bază proporțională, dacă este necesar.

(90)

Acest sistem a fost subfinanțat în ultimii ani, iar în acest stadiu nu este prevăzută nicio finanțare până la 1 iulie 2015. Sistemul nu a primit finanțare nici după 1 iulie 2014. Cu toate acestea, sistemul a acordat beneficii mai multor producători din SUA în cursul PAR. În plus, nu se poate exclude că o parte sau valoarea totală a finanțării prevăzute de documentele statutare (875 000 USD pe trimestru) ar putea fi alocată sistemului după 1 iulie 2015.

(91)

Comisia consideră că acest sistem este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că sistemul prevede o contribuție financiară din partea statului Kansas sub forma unui grant direct. Stimulentul reprezintă un beneficiu pentru societățile care îl primesc.

(92)

Sistemul se limitează la societățile care fabrică biomotorină și alte tipuri de combustibil și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(93)

Temeiul juridic al acestui sistem gestionat de Kentucky Department of Revenue (Departamentul pentru venituri din Kentucky) este constituit de Kentucky Revised Statues (KRS – Statutul revizuit din Kentucky) 154.27 și de Kentucky Administrative Regulations (KAR – Reglementările administrative din Kentucky) 307 KAR 1:040.

(94)

Orice producător de biomotorină, producător de amestecuri de biomotorină sau producător de motorină regenerabilă stabilit fizic în Kentucky este îndreptățit la creditul fiscal pentru producție.

(95)

Pentru a fi eligibil, un solicitant trebuie să prezinte o cerere Departamentului pentru venituri cel târziu la data de 15 ianuarie din anul calendaristic precedent. Solicitantul trebuie să furnizeze dovezi potrivit cărora biomotorina produsă îndeplinește anumite cerințe cu privire la specificații.

(96)

Un candidat care solicită creditul fiscal trebuie să anexeze certificatul de credit emis de departament la declarația sa de venit pentru care este solicitat creditul fiscal.

(97)

Rata creditului este de un dolar (1 USD) pentru fiecare galon de biomotorină produs de un producător de biomotorină, de un dolar (1 USD) pentru fiecare galon de biomotorină utilizat în procesul de amestecare de un producător de amestecuri de biomotorină și de un dolar (1 USD) pentru fiecare galon de motorină regenerabilă (adică motorină produsă din biomasă) produs de un producător de motorină regenerabilă, cu excepția cazului în care valoarea totală a creditului aprobat pentru toți producătorii de biomotorină, producătorii de amestecuri de biomotorină și producătorii de motorină regenerabilă depășește plafonul anual al creditului fiscal pentru biomotorină și motorină regenerabilă.

(98)

Plafonul anual combinat pentru creditul fiscal pentru biomotorină și motorină regenerabilă în 2013 și 2014 a fost de 10 milioane USD, în conformitate cu KRS 141.422 (1)(c).

(99)

În cazul în care valoarea totală a creditului aprobat pentru toți producătorii de biomotorină, producătorii de amestecuri de biomotorină și producătorii de motorină regenerabilă depășește plafonul anual al creditului fiscal pentru biomotorină și motorină regenerabilă, departamentul determină valoarea creditului pe care îl primește fiecare producător de biomotorină, producător de amestecuri de biomotorină și producător de motorină regenerabilă prin înmulțirea plafonului anual al creditului fiscal pentru biomotorină și motorină regenerabilă cu o fracție, a cărui numărător este valoarea creditului aprobat pentru producătorul de biomotorină, producătorul de amestecuri de biomotorină și producătorul de motorină regenerabilă și a cărui numitor este creditul total aprobat pentru toți producătorii de biomotorină, producătorii de amestecuri de biomotorină și producătorii de motorină regenerabilă.

(100)

Comisia consideră că acest sistem este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că sistemul prevede o contribuție financiară din partea statului Kentucky sub forma anulării unor încasări publice care în mod normal sunt exigibile. Stimulentul reprezintă un beneficiu pentru societățile care îl primesc.

(101)

Sistemul se limitează la societățile care fabrică biomotorină și alte tipuri de combustibil și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, că poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(102)

Ca și în ancheta inițială, sistemul principal a rămas în continuare sistemul de credit pentru amestecuri de biomotorină. Acest sistem a fost în vigoare în cursul PAR, însă a expirat la 31 decembrie 2014. Evoluțiile sale legislative și probabilitatea de a fi reintrodus, precum și creditul pentru biomotorină și creditul pentru impozitul pe venit pentru micii producători de biomotorină agricolă, sunt analizate în cele ce urmează.

(103)

Cele trei sisteme federale (creditul pentru amestecuri de biomotorină, creditul pentru biomotorină și creditul pentru micii producători de biomotorină agricolă) au fost adoptate prin Legea privind crearea de locuri de muncă în SUA („American Jobs Creation Act”) din 2004 (15) și au intrat în vigoare pentru prima oară la 1 ianuarie 2005. Ele urmau să expire la 31 decembrie 2008. De atunci, ele ar fi trebuit să expire și au fost prelungite de patru ori:

(104)

În consecință, pe parcursul existenței lor, cele trei sisteme federale nu numai că au fost reinstituite în mod constant, însă de două ori (în 2013 și în 2014) au fost chiar reinstituite în mod retroactiv la 11 luni după ce expiraseră. Prin urmare, de la introducerea sistemelor în 2005 și până la sfârșitul anului 2014, fie în urma unor simple prelungiri ale sistemelor, fie în urma unor prelungiri cu efecte retroactive, cele trei sisteme federale au fost în permanență la dispoziția producătorilor de biomotorină din SUA.

(105)

Finanțarea pentru 2014 va fi vărsată beneficiarilor abia în a doua jumătate a anului 2015 (16), deoarece termenul pentru depunerea de cereri pentru programul introdus în mod retroactiv a fost prelungit până la 8 august 2015.

(106)

Comisia consideră că este foarte probabil ca cele trei sisteme federale să fie reinstituite în viitorul apropiat, acoperind în mod retroactiv și perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2014, din următoarele motive:

(107)

În primul rând, ultimele patru prelungiri descrise în secțiunea 3.4.1 de mai sus demonstrează un tipar stabilit de reinstituire a sistemelor.

(108)

În urma comunicării concluziilor definitive, NBB a afirmat că nu există un tipar stabilit de reinstituire a sistemelor, întrucât ultimele două reinstituiri ale sistemului au vizat trecutul și nu viitorul. Pe această bază, NBB afirmă că, în cazul în care ar exista un tipar care ar putea fi repetat în 2015, ar fi posibilă o reinstituire pentru 2015, dar nu și pentru 2016. Potrivit NBB, nu este posibil să se preconizeze cu un grad de probabilitate suficient că biomotorina produsă în SUA care va fi vândută în 2016 va beneficia de creditul pentru amestecuri de biomotorină.

(109)

Afirmația NBB este incorectă din punct de vedere faptic și ar trebui, prin urmare, să fie respinsă. Numai ultima reinstituire a sistemului a vizat exclusiv trecutul (anul 2014), în timp ce toate reinstituirile precedente au inclus și perioade viitoare. De exemplu, reinstituirea din 2 ianuarie 2013 a acoperit în mod retroactiv anul 2012, dar și întregul an 2013. În mod similar, prelungirile din 2008 și 2010 au acoperit și anul 2009 și, respectiv, anul 2011. Prin urmare, nu numai că există un tipar de reinstituire retroactivă a sistemelor, ci, în plus, toate reinstituirile anterioare, cu excepția celei din 2014, au acoperit și perioade viitoare de derulare a sistemului. În orice caz, este irelevant dacă următoarea reinstituire a sistemului ar acoperi doar anul 2015 sau și anul 2016. Până acum, rezultatul reinstituirilor anterioare a fost continuarea subvenționării și nimic nu indică faptul că acest tipar va înceta. Prin urmare, este probabil că anul 2016 (și următorii câțiva ani) vor fi acoperiți retroactiv de o reinstituire/reinstituiri viitoare, ținând cont de următoarele elemente:

(110)

NBB a prezentat, de asemenea, o serie de argumente în sprijinul tezei conform căreia reinstituirea celor trei sisteme federale ar fi o simplă posibilitate, dar nu o probabilitate. În primul rând, NBB a citat o declarație a Consiliului internațional pentru transportul ecologic („International Council on Clean Transportation” – ICCT) în care se afirmă, potrivit NBB, că nu există nicio dovadă că mai sunt necesare credite fiscale pentru biomotorină.

(111)

În al doilea rând, NBB a adăugat că legea recentă din 2014 privind reformarea și prelungirea stimulentelor fiscale pentru biomotorină („Biodiesel Tax Incentive Reform and Extension Act”), denumită și „Draft Bill 2021” („Proiectul de act legislativ 2021”), care propune prelungirea creditelor pentru accize și a creditelor pentru impozitul pe venit pentru biomotorină până la 31 decembrie 2017, a fost respinsă de Congresul SUA. NBB a afirmat că nici nu se preconizează, pentru 2015, introducerea sau adoptarea de legislație în Camera Reprezentanților din SUA care să prevadă continuarea creditului pentru (amestecuri de) biomotorină.

(112)

Prima afirmație se referă la o declarație a ICCT din data de 31 iulie 2014. Cu toate acestea, autoritățile din SUA nu au dat curs acestei recomandări și au prelungit sistemul la sfârșitul aceluiași an. În consecință, atunci când se evaluează probabilitatea unor reinstituiri viitoare nu ar trebui să se acorde multă importanță unei declarații a ICCT.

(113)

În ceea ce privește a doua afirmație, Proiectul de act legislativ S.2021 (17) nu a fost adoptat de Congresul SUA în perioada 2013-2014, iar Camera Reprezentanților din SUA nu a hotărât o prelungire a stimulentelor fiscale. Cu toate acestea, la 21 mai 2015 a fost introdus un nou proiect de lege în Congres, care propune prelungirea celor trei sisteme de subvenții pentru perioada cuprinsă între 31 decembrie 2014 și 31 decembrie 2016 (18). Prin urmare, afirmația potrivit căreia în prezent nu este discutată nicio propunere legislativă în cadrul sistemului legislativ al SUA este incorectă din punct de vedere faptic. Chiar dacă această nouă lege nu va fi adoptată, experiența a arătat că, în cadrul sistemului legislativ al SUA, este posibil ca o lege să fie propusă și adoptată în doar 18 zile. Potrivit informațiilor furnizate de GSU, Legea privind prevenirea creșterii impozitelor din 2014 a fost introdusă pentru prima dată în Camera Reprezentanților din SUA abia la 1 decembrie 2014, în timp ce etapa finală a procedurii legislative a fost încheiată doar 18 zile mai târziu, la 19 decembrie 2014, când Președintele Obama a semnat proiectul de act legislativ, acesta devenind lege. În plus, având în vedere faptul că, în cadrul sistemului juridic din SUA, astfel de prelungiri pot fi aplicate retroactiv (precum în cazul reinstituirii din 2013, care a acoperit în mod retroactiv și anul 2012), adoptarea unei noi prelungiri poate avea loc chiar și după 2015.

(114)

În urma comunicării concluziilor definitive, NBB a afirmat, de asemenea, că evaluarea Comisiei (a se vedea considerentul 107 de mai sus) nu îndeplinește cerințele juridice de la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, care prevăd, potrivit NBB, obligația Comisiei de a demonstra că expirarea taxelor compensatorii ar conduce la reapariția subvenționării.

(115)

Articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază impune demonstrarea probabilității reapariției subvenționării, ceea ce implică în mod necesar că importurile subvenționate către UE ar fi reluate în absența măsurilor. Astfel cum s-a analizat în detaliu în secțiunea 3.5 de mai jos, Comisia a stabilit că este probabil că producătorii de biomotorină din SUA vor reîncepe să exporte cantități mari de biomotorină la prețuri subvenționate către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(116)

În al doilea rând, nu au fost observate modificări ale prețurilor biomotorinei pe piața internă din SUA care să poată fi legate de expirarea în trecut a sistemelor sau de expirarea lor actuală după 31 decembrie 2014. Conform datelor furnizate de NBB (19), prețurile de pe piața internă ale biomotorinei au scăzut în cursul crizei financiare din 2008, au crescut în al doilea și al treilea trimestru din 2010 și apoi au rămas relativ stabile până la sfârșitul anului 2013. În prima jumătate a anului 2014 prețurile au scăzut cu aproximativ 30 %, deși ar fi fost de așteptat să crească, dacă producătorii ar fi preconizat că sistemele nu vor fi reinstituite. Acest lucru arată că producătorii de biomotorină, precum și alți participanți la piață, s-au așteptat cu un mare grad de convingere că sistemele vor fi reinstituite cu efect retroactiv în viitor, ținând seama de:

(117)

În urma comunicării concluziilor definitive, NBB a afirmat că prețurile biomotorinei variază în funcție de prețurile motorinei minerale și de costul materiilor prime. În consecință, NBB a susținut că nu se poate trage nicio concluzie din evoluția prețurilor biomotorinei în ceea ce privește probabilitatea reapariției subvenționării, cu excepția cazului în care sunt luate în considerare impactul costului materiilor prime și cel al prețurilor motorinei minerale.

(118)

Indiferent care a fost impactul prețurilor motorinei minerale și cel al costurilor materiilor prime asupra fluctuației prețurilor la biomotorină, Comisia concluzionează că subvenția obținută de producătorii de biomotorină pentru fiecare galon de biomotorină produs trebuie că a redus în mod semnificativ costul de producție. Acest lucru se reflectă, de asemenea, în determinarea finală a prețului biomotorinei. Întrucât nu a existat cooperare din partea societăților din SUA, nu este posibil să se stabilească efectul exact al subvenției asupra costului de producție. Cu toate acestea, Comisia estimează că acel un dolar (1 USD) care a fost acordat pentru fiecare galon de biomotorină produs a reprezentat aproximativ o treime din prețul final al biomotorinei de pe piața internă din SUA în cursul PAR. În consecință, Comisia își reiterează constatările potrivit cărora ar fi fost de așteptat ca prețurile biomotorinei să crească în trecut, dacă producătorii ar fi preconizat că sistemele nu vor fi reinstituite. Cu toate acestea, nu au fost observate modificări ale prețurilor biomotorinei pe piața internă din SUA care să poată fi legate de expirarea în trecut a sistemelor sau de expirarea lor actuală după 31 decembrie 2014.

(119)

În al treilea rând, nu numai că industria biomotorinei din SUA a putut beneficia în mod constant de subvențiile prevăzute de cele trei sisteme federale, însă, în plus, finanțarea nici nu a fost vreodată suspendată pentru o anumită perioadă de timp. Sistemul nu a fost niciodată subfinanțat, iar cercul său de beneficiari și oferta de beneficii acordate în temeiul său nu au fost niciodată restrânse. Dimpotrivă, în 2008 (21), creditul de 1 USD per galon a fost extins pentru a cuprinde toți producătorii de biomotorină și nu doar producătorii de biomotorină agricolă. Într-adevăr, finanțarea acordată în 2013 a fost de două ori mai mare decât cea din 2012, în timp ce pentru prima jumătate a anului 2014, finanțarea a fost mai mare decât finanțarea totală pentru 2013 (22).

(120)

În al patrulea rând, având în vedere importanța sistemelor pentru industria biomotorinei din SUA și așteptările tuturor participanților la piață ca sistemele să existe în continuare, chiar dacă SUA ar decide desființarea sistemelor în viitor, acest lucru nu s-ar putea realiza pur și simplu lăsând sistemele să expire. În schimb, finanțarea disponibilă ar trebui să fie redusă treptat, și anume pe parcursul mai multor ani, și/sau numărul beneficiarilor eligibili ar trebui să fie limitat. În caz contrar, SUA ar risca să cauzeze un prejudiciu grav industriei sale interne de biomotorină, ceea ce ar conduce la pierderi semnificative de locuri de muncă (industria are aproximativ 60 000 de angajați (23)), la o dependență de importuri de motorină și la incapacitatea de a realiza obiectivele de mediu stabilite de guvern și legate de utilizarea biomotorinei (24).

(121)

În urma comunicării concluziilor definitive, NBB a afirmat că faptul că finanțarea disponibilă în trecut a fost suficientă și faptul că oferta de beneficii acordate beneficiarilor nu a fost restrânsă în trecut nu sunt relevante pentru determinarea probabilității reapariției unui program de subvenții care a expirat. NBB a afirmat, în plus, că faptul că industria biomotorinei din SUA are aproximativ 60 000 de angajați nu înseamnă în mod automat că programele de subvenții trebuie să fie reinstituite sau că trebuie să fie reduse treptat. În cele din urmă, faptul că Standardul al doilea privind combustibilii din surse regenerabile („Renewable Fuel Standard-2” – RFS-2) prevede utilizarea anuală, între 2011 și 2021, a unei cantități minime de 1 miliard de galoane de motorină pe bază de biomasă nu înseamnă că acest obiectiv nu va fi atins dacă programele de subvenții nu sunt reinstituite.

(122)

Comisia concluzionează că, având în vedere amploarea finanțării furnizate prin intermediul celor trei sisteme federale și așteptările tuturor participanților la piață ca sistemele să existe în continuare, ar fi foarte dificil pentru autoritățile din SUA să lase sistemele pur și simplu să expire. Nivelul de ocupare a forței de muncă în cadrul industriei, precum și obiectivele de mediu și cele economice deservite de industrie reprezintă indicatori importanți care arată ce anume ar fi periclitat dacă industria biomotorinei din SUA ar fi forțată să își reducă producția și capacitatea în absența subvențiilor federale sau în cazul reducerii acestora. În plus, conform acestui scenariu, obiectivul de mediu (cuprins în RFS-2) de a utiliza o cantitate minimă de 22 de miliarde de galoane de biocombustibili avansați până în 2022 (25), categorie în cadrul căreia se califică și biomotorina, va fi, de asemenea, periclitat.

(123)

În consecință, Comisia consideră că este foarte probabil ca sistemele de credit pentru amestecuri de biomotorină, pentru biomotorină și pentru micii producători de biomotorină agricolă să fie reinstituite cu efect retroactiv și să continue să acorde beneficii producătorilor de biomotorină din SUA în viitor. Cele trei sisteme federale vor acoperi probabil cu efect retroactiv perioada de după 31 decembrie 2014, așa cum s-a întâmplat deja în trecut.

(124)

NBB a mai afirmat și că, deși articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază se referă la probabilitatea de reapariție a subvenționării, taxele compensatorii nu pot fi menținute în cazul în care un program de subvenții este retras în momentul constatărilor unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor și că taxele compensatorii nu pot fi puse în aplicare în cazul în care nu există nicio subvenție a cărei compensare să fie necesară pentru a preveni cauzarea unui prejudiciu. Cazul contrar ar contraveni articolului 15 alineatul (1) și articolului 17 din regulamentul de bază, precum și articolului 19 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii. NBB a afirmat, de asemenea, că o interpretare coerentă a acestor dispoziții ar stabili că taxele pot fi menținute numai în cazul în care programul de subvenții propriu-zis este în continuare în vigoare, dar nu se acordă beneficii în temeiul programului.

(125)

Această afirmație ar trebui să fie respinsă. Formularea articolului 18 din regulamentul de bază nu impune în mod necesar Comisiei obligația de a determina că subvenționarea există efectiv pentru a decide cu privire la prelungirea măsurilor. Dimpotrivă, articolul 18 din regulamentul de bază prevede că, în perioada în care măsurile sunt în vigoare, este posibil ca subvenționarea să nu aibă loc, și permite, în consecință, posibilitatea de a determina o „probabilitate de reapariție a subvenționării”. Prin urmare, existența unui sistem de subvenții care să fie în vigoare în momentul prelungirii nu este o cerință absolută prevăzută de articolul 18 din regulamentul de bază.

(126)

În plus, contextul confirmă faptul că articolul 15 alineatul (1) a treia teză din regulamentul de bază nu este aplicabil reexaminărilor efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Articolul 15 din regulamentul de bază stabilește, la nivel general, condițiile pentru impunerea unor măsuri definitive în cazul anchetelor prevăzute la articolul 10 (și anume anchetele noi). Într-adevăr, multe dintre dispozițiile sale nu sunt aplicabile anchetelor de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor deschise în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază. De exemplu, articolul 15 alineatul (1) al cincilea paragraf din regulamentul de bază precizează că „valoarea taxei compensatorii nu trebuie să depășească valoarea totală a subvenției pasibile de măsuri compensatorii stabilită”. În mod evident, acest paragraf nu este aplicabil reexaminărilor efectuate în perspectiva expirării măsurilor, întrucât, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din același regulament, atunci când se efectuează o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, măsurile nu pot fi decât abrogate sau menținute și, în consecință, nu pot determina valoarea taxei compensatorii.

(127)

O formulare similară există în articolul 19 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, care reglementează de asemenea în mod clar condițiile pentru impunerea unor măsuri definitive în cazul anchetelor noi.

(128)

Din aceleași motive precum cele expuse în considerentele 125-127 de mai sus, Comisia este de părere că articolul 17 din regulamentul de bază nu este aplicabil anchetelor de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor deschise în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(129)

În cele din urmă, scopul articolului 18 din regulamentul de bază este efectuarea unei analize prospective privind probabilitatea continuării sau reapariției subvenționării și a prejudiciului. Un astfel de exercițiu sugerează un anumit grad de probabilitate și deosebește articolul 18 din regulamentul de bază de articolul 15 alineatul (1) și articolul 17 din regulamentul de bază, ale căror obiective constau în a lua în considerare o schimbare a circumstanțelor care a avut deja loc.

(130)

Prin urmare, având în vedere formularea, contextul și obiectivele articolului 18, Comisia consideră că articolele 15 și 17 din regulamentul de bază nu se aplică reexaminărilor efectuate în perspectiva expirării măsurilor.

(131)

Din motivele descrise mai sus, Comisia respinge afirmațiile prezentate de către NBB.

(132)

Toate sistemele de subvenții analizate mai sus, pe baza cărora au fost acordate subvenții, erau în vigoare în cursul PAR.

(133)

În prezent, câteva sisteme minore sunt încă în vigoare, precum Programul pentru bioenergie pentru biocombustibili avansați și sistemele de subvenții la nivel de stat, și nu există indicații că aceste sisteme vor fi desființate în viitorul apropiat.

(134)

Prin urmare, în ceea ce privește sistemele în vigoare, Comisia consideră că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil continuarea subvenționării.

(135)

Comisia a examinat, de asemenea, dacă s-ar efectua volume mari de exporturi subvenționate din SUA către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Din cauza lipsei de cooperare din partea producătorilor selectați pentru a fi incluși în eșantion, menționată la considerentul 20 de mai sus, nu a fost posibil să se efectueze o analiză pe baza unor date verificate furnizate de producătorii din SUA. Prin urmare, Comisia a utilizat următoarele surse de informații: datele furnizate de anumiți producători de biomotorină din SUA în etapa deschiderii, ca răspuns la chestionarul destinat eșantionării, Eurostat, cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, observații ulterioare ale solicitantului, Comitetul național pentru biomotorină din SUA (NBB), site-urile internet ale Administrației SUA pentru informații din domeniul energiei (US Energy Information Administration – EIA) și ale Departamentului energiei din SUA (US Department of Energy), precum și Comisia pentru comerț internațional din SUA (US International Trade Commission).

(136)

Pe baza datelor colectate furnizate de EIA, capacitatea producătorilor de biomotorină din SUA în cursul PAR a fost de 7 128 000 de tone. Acest volum este foarte apropiat de volumul indicat de NBB, și anume 6 963 000 de tone, volum care se bazează pe informațiile transmise de membrii săi Agenției pentru protecția mediului (Environmental Protection Agency – EPA).

(137)

Producția efectivă de biomotorină din SUA în cursul PAR a fost de 4 450 000 de tone (date furnizate de EIA), ceea ce corespunde unei utilizări a capacității de 62,4 % și unei capacități de rezervă de 37,6 %, adică 2 678 000 de tone. Este probabil ca această capacitate de rezervă să fie utilizată pentru a aproviziona piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Într-adevăr, producătorii din SUA își pot crește cu ușurință producția și o pot exporta către Uniune, ceea ce presupune beneficii economice precum creșterea ratei de utilizare a capacității și reducerea costului de producție unitar. Introducerea pe piața Uniunii a capacității de rezervă a SUA ar avea un impact semnificativ, deoarece această capacitate reprezintă aproximativ 22 % din consumul Uniunii în cursul PAR.

(138)

În această privință, NBB a prezentat mai multe observații. În primul rând, NBB a afirmat că reala capacitate de producție a SUA este mai mică decât cea luată în considerare de Comisie. Într-adevăr, potrivit NBB, mai multe uzine de producție din SUA, deși sunt înregistrate, sunt de fapt inactive, așa încât capacitatea reală de producție este de 5 409 000 de tone. NBB a raportat, de asemenea, o producție mai mare de biomotorină în cursul PAR, și anume 5 084 000 de tone. În consecință, NBB a afirmat că utilizarea capacității este de aproximativ 94 % și că nu există decât o capacitate de rezervă redusă care ar putea fi utilizată pentru exportul către UE în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(139)

Această afirmație nu poate fi însă acceptată. Datele furnizate de NBB nu pot fi reconciliate cu datele oficiale disponibile. Producătorii de biomotorină din SUA sunt obligați să prezinte EIA în fiecare lună un formular (EIA-22M „Monthly Biodiesel Production Survey” – „Sondaj lunar privind producția de biomotorină”) care să indice, printre alte date, capacitatea de producție anuală și statutul lor de operare (de exemplu, activ, inactiv temporar sau operațiuni încetate definitiv). Începând cu luna ianuarie 2013, capacitatea înregistrată a variat ușor de la o lună la alta, dar a fost în general destul de stabilă.

(140)

În plus, producătorii de biomotorină din SUA sunt obligați să comunice EPA în fiecare an, printre alte informații, tipul sau tipurile de combustibili din surse regenerabile care se preconizează că va (vor) fi produs(e) sau importat(e) și capacitatea de producție existentă și planificată.

(141)

Capacitatea înregistrată care a fost declarată de producătorii de biomotorină din SUA este actualizată astfel în mod regulat și este considerată, prin urmare, o sursă fiabilă. Chiar și în cazul în care capacitatea înregistrată este în prezent neutilizată sau inactivă, aceasta trebuie luată în considerare pentru calcularea capacității de rezervă care este disponibilă pentru creșterea producției și a exporturilor.

(142)

În plus, așa cum reiese din observațiile NBB, cifrele privind capacitatea de producție furnizate de NBB au exclus deja capacitatea uzinelor ale căror activități au încetat definitiv. Prin definiție, uzinele ale căror activități nu au încetat definitiv își pot relua producția, dacă în viitor se vor schimba condițiile de piață (de exemplu, prin deschiderea pieței Uniunii). Testul privind „probabilitatea reapariției” realizat în cadrul unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor necesită o abordare anticipativă cu privire la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă s-ar permite expirarea măsurilor, și nu doar un simplu bilanț al situației în cursul PAR.

(143)

În urma comunicării concluziilor definitive, NBB a susținut în continuare că, la determinarea capacității de producție, nu ar trebui să se ia în considerare capacitatea inactivă, chiar dacă această capacitate nu a fost notificată autorităților din SUA ca fiind dezafectată sau ca reprezentând o capacitate a unor uzine ale căror activități au încetat definitiv.

(144)

Cu toate acestea, conform instrucțiunilor EIA citate de NBB, „capacitatea de producție anuală [este] cantitatea de biomotorină pe care o uzină o poate produce într-un an calendaristic, ținându-se cont de perioadele normale de indisponibilitate necesare pentru întreținere. Ea include capacitatea uzinelor inactive până la dezafectarea sau abandonarea acestora” (26). Rezultă clar din cele de mai sus că EIA ia în considerare, la determinarea capacității de producție totale din SUA, toate uzinele care ar putea deveni din nou active. În consecință, contrar celor susținute de NBB, uzinele care nu au fost dezafectate sau ale căror activități nu au încetat definitiv pot, prin definiție, să își reia producția, dacă în viitor se vor schimba condițiile. Prin urmare, această capacitate inactivă trebuie să fie considerată ca făcând parte din capacitatea de producție totală de biomotorină din SUA.

(145)

Comisia consideră, prin urmare, că actuala capacitate înregistrată constituie o bază adecvată pentru calcularea capacității de producție totale și a capacității de rezervă ale SUA și respinge afirmația NBB.

(146)

În al doilea rând, NBB a afirmat, de asemenea, că industria biomotorinei din SUA nu este concepută pentru a îndeplini funcția unei industrii exportatoare, întrucât majoritatea instalațiilor de biomotorină din SUA produc mai puțin de 15 000 000 de galoane (55 000 de tone metrice) pe an. Potrivit NBB, stocarea unei cantități de biomotorină care a fost produsă în cursul mai multor săptămâni în vederea unei singure livrări pentru export nu ar fi fezabilă din punct de vedere economic.

(147)

Comisia consideră că această afirmație trebuie să fie respinsă. Industria biomotorinei din SUA are capacitatea de a exporta, iar înainte de instituirea măsurilor în vigoare, producătorii din SUA exportau cantități semnificative de biomotorină către piața Uniunii, până la 1 137 000 de tone în cursul perioadei anchetei inițiale (1 aprilie 2007 – 31 martie 2008). Acest lucru arată că în SUA există producători care dispun de o capacitate de producție suficientă pentru a putea exporta. De asemenea, producătorii din SUA care nu dispun de o capacitate de producție individuală suficientă pentru o livrare către Uniune vor continua să deservească piața internă, iar comercianții pot reuni producția mai multor uzine pentru a o exporta.

(148)

În plus, piața Uniunii este foarte atractivă deoarece este cea mai mare din lume și există stimulente semnificative, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, pentru consumul de biomotorină. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, prețurile din Uniune, al căror nivel este mai ridicat decât pe alte piețe terțe, ar stimula producătorii din SUA să exporte mai degrabă către Uniune decât către alte piețe terțe.

(149)

Prin urmare, Comisia concluzionează că, având în vedere probabilitatea continuării și reapariției subvenționării, în combinație cu nivelul ridicat al capacității de rezervă a industriei biomotorinei din SUA și atractivitatea pieței Uniunii, este probabil că producătorii de biomotorină din SUA vor reîncepe să exporte cantități mari de biomotorină la prețuri subvenționate către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(150)

Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia concluzionează că există probabilitatea continuării și reapariției subvenționării în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(151)

Produsul similar a fost fabricat de aproximativ 200 de producători din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(152)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei anchetei de reexaminare a fost stabilită la aproape 11 600 000 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile privind industria din Uniune, cum ar fi informațiile furnizate în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și datele colectate de la producătorii din Uniune în cursul anchetei. După cum s-a indicat la considerentele 12-14 de mai sus, în eșantion au fost selectați șapte producători din Uniune, reprezentând aproape 30 % din producția totală a Uniunii de produs similar.

(153)

Comisia a stabilit consumul Uniunii pe baza volumului producției totale a Uniunii, minus exporturile plus importurile din țări terțe. Volumele de import și de export au fost obținute din datele Eurostat.

(154)

Consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul Uniunii

(155)

Pe baza celor de mai sus, consumul Uniunii de biomotorină a crescut cu 11 % în cursul perioadei examinate.

(156)

Conform datelor Eurostat, importurile de biomotorină din SUA către Uniune au scăzut la aproape zero de la instituirea măsurilor în 2009. Importurile în Uniune din țara în cauză și cota de piață au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor și cota de piață

(157)

În absența cooperării din partea producătorilor de biomotorină din SUA, serviciile Comisiei au utilizat trei surse de informații pentru a stabili prețul de vânzare al biomotorinei de pe piața internă din SUA în cursul PAR: (i) răspunsurile la chestionarul transmis în etapa deschiderii în scopul eșantionării, comunicate de mai mulți producători de biomotorină din SUA în etapa deschiderii; (ii) informațiile furnizate de NBB pe baza informațiilor colectate de un anchetator responsabil de studii de piață cu denumirea de „Jacobsen”; și (iii) informațiile furnizate de solicitant pe baza informațiilor colectate de Serviciul de informații privind prețul petrolului (Oil Price Information Service – OPIS).

(158)

Datele obținute din aceste trei surse includ niveluri diferite ale prețurilor comerciale și ale condițiilor Incoterms. Cu toate acestea, cifrele sunt foarte apropiate unele de celelalte. Media cifrelor provenite din aceste trei surse este de 1 196,93 USD pe tonă metrică. Pe baza ratei medii de schimb EUR/USD în vigoare în cursul PAR (1 EUR = 1,356 USD), această valoare corespunde unui preț de vânzare de pe piața internă din SUA de 883 EUR pe tonă metrică (27).

(159)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, importurile de biomotorină din SUA către Uniune au fost neglijabile și nu au putut furniza o bază pertinentă pentru calcularea subcotării.

(160)

Prin urmare, a fost efectuată o comparație între prețul mediu al biomotorinei produse și vândute în Uniune de către industria din Uniune și prețul de export mediu al biomotorinei vândute țărilor terțe de către SUA în cursul PAR. Comisia a consultat baza de date a Comisiei pentru comerț internațional din SUA și a extras cantitățile și valorile pentru exportul de biomotorină în cadrul codului HTS 382600 în cursul PAR. Cantitățile exportate (în tone metrice) către toate țările (incluzând UE) se ridică la 567 018 tone. Prețul mediu per tonă metrică în cursul PAR a fost de 753,34 EUR.

Tabelul 3

Volumele de export și prețurile de export ale SUA în cursul PAR

(161)

În cursul PAR, prețul de export mediu al biomotorinei din SUA către toate destinațiile a fost de 1 021,52 USD (753,34 EUR) per tonă metrică FAS (franco de-a lungul navei). În scopul calculării unui preț de export către Uniune probabil și rezonabil, ar fi necesar să se adauge costurile pentru transport și asigurare, precum și o taxă vamală de 6,5 % și costurile ulterioare importului la acest preț. Conform datelor obținute în cursul anchetei, astfel s-ar ajunge la aproximativ 100 EUR per tonă metrică. În consecință, un preț de export către Uniune estimat ar subcota prețurile din Uniune, deoarece prețul mediu al biomotorinei vândute pe piața internă de către producătorii din Uniune în cursul PAR a fost de 905 EUR per tonă metrică (a se vedea tabelul 8 de mai jos).

(162)

Comitetul național pentru biomotorină din SUA (NBB) a afirmat că Comisia nu a explicat motivul pentru care a utilizat, pentru stabilirea prețului probabil de export către Uniune, prețurile americane medii de export către țări terțe în loc să utilizeze prețul de export mai ridicat către Canada. NBB susține, de asemenea, că Comisia nu a explicat baza pe care a utilizat-o pentru ajustarea cu 100 EUR a prețului estimat de export către Uniune și că nu a luat în considerare costurile ulterioare importului și nici pretinsele diferențe de preț datorate materiilor prime diferite. În consecință, analiza subcotării prețurilor este eronată.

(163)

Ancheta a demonstrat, astfel cum s-a descris mai sus, că prețurile americane de export variază semnificativ în funcție de destinație. Prin urmare, pentru a stabili un preț rezonabil și probabil de export către Uniune, Comisia a utilizat o medie către toate destinațiile de export. A utiliza pur și simplu cel mai ridicat preț de export, după cum a cerut NBB, nu ar fi fost o metodă adecvată, așa cum nici utilizarea celui mai scăzut preț de export nu ar fi fost adecvată.

(164)

În ceea ce privește ajustarea cu 100 EUR, informațiile furnizate chiar de NBB au constituit baza pentru calculele Comisiei. Mai precis, Comisia a utilizat cifrele furnizate de NBB pentru taxele vamale și costurile de transport (aproximativ 94 EUR) și a rotunjit valoarea la 100 EUR, așa încât au fost luate în considerare și costurile ulterioare importului. Valoarea indicată de NBB pentru costurile ulterioare importului (2 % din valoarea CIF la frontieră sau 16,69 EUR) nu a fost luată în considerare, deoarece această valoare nu a fost susținută prin probe.

(165)

În ceea ce privește pretinsa diferență de preț datorată materiilor prime diferite, Comisia reamintește că în ancheta inițială a fost acordată o ajustare pe baza unei comparații între datele verificate obținute de la producătorii din SUA și cele obținute de la producătorii din Uniune. În absența cooperării din partea producătorilor din SUA în cadrul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia nu a putut stabili, în primul rând, că ar trebui acordată o ajustare. În al doilea rând, chiar în cazul în care s-ar acorda o ajustare, Comisia nu ar putea stabili nivelul unei astfel de ajustări. Circumstanțele actuale diferă de cele care prevalau în timpul anchetei inițiale; în special, nici în UE și nici în SUA nu se mai utilizează același amestec de materii prime pentru a produce biomotorină. În orice caz, NBB a cerut o ajustare de 10 %, însă nu a justificat acest nivel al ajustării.

(166)

Din considerațiile de mai sus rezultă că afirmația NBB conform căreia analiza subcotării prețurilor este eronată trebuie să fie respinsă.

(167)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Importurile din țări terțe

(168)

Volumul importurilor de biomotorină provenind din alte țări terțe decât SUA a scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei examinate, ceea ce se reflectă într-o scădere similară a cotei de piață. Scăderea volumelor de import începând din 2013 coincide cu instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor de biomotorină provenind din Indonezia și Argentina. Prețul mediu a scăzut de asemenea cu 15 % în cursul aceleiași perioade. Evoluția prețurilor este similară cu evoluția prețurilor industriei din Uniune pe piața Uniunii (tabelul 8 de mai jos) și poate fi atribuită în principal unei scăderi a prețurilor materiilor prime. Deși nivelurile prețurilor sunt cu aproximativ 13 % sub prețul mediu din Uniune, cota de piață a acestor importuri este scăzută și nu are un impact semnificativ asupra industriei din Uniune.

(169)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, a fost efectuată o examinare a tuturor indicatorilor economici relevanți care influențează situația industriei din Uniune în cursul perioadei examinate.

(170)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor referitoare la toți producătorii din Uniune și indicatorii microeconomici pe baza datelor verificate obținute de la producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(171)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de subvenție și redresarea în urma practicilor anterioare de subvenționare.

(172)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(173)

Producția totală, capacitatea de producție și utilizarea capacității ale Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității

(174)

Deși capacitatea de producție a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate (+ 4 %), volumele de producție au crescut semnificativ începând din 2012 până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare. Această creștere a volumelor de producție se explică parțial prin creșterea consumului Uniunii în aceeași perioadă, însă ea coincide totodată cu instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor de biomotorină provenind din Indonezia și Argentina, care a avut în mod clar un efect pozitiv asupra volumelor de producție ale industriei din Uniune.

(175)

Ca urmare a capacității de producție stabile și a volumelor de producție crescute, utilizarea capacității a crescut în cursul perioadei examinate cu 30 % și a fost de 69 % la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare.

(176)

NBB susține că răspunsurile oferite de unele dintre societățile incluse în eșantion la chestionarul neconfidențial indică rate ridicate de utilizare a capacității, cuprinse între 78 % și până la cel puțin 93 %. Prin urmare, rata medie mai scăzută de utilizare a capacității la nivelul întregii industrii trebuie să fie datorată mai degrabă factorilor structurali decât importurilor. În aceste circumstanțe, utilizarea capacității nu ar trebui să fie considerată un indicator care arată că industria biomotorinei din Uniune se află încă într-un proces de redresare în urma practicilor anterioare de subvenționare.

(177)

Această afirmație nu poate fi acceptată. Utilizarea capacității este doar unul dintr-un număr mare de indicatori macroeconomici pe care Comisia îi ia în considerare atunci când analizează situația globală a industriei din Uniune. Faptul că unele dintre societățile incluse în eșantion pot avea rate de utilizare mai ridicate este normal, deoarece macroindicatorii se bazează pe media ponderată a întregii industrii din Uniune. Faptul că unii producători de biomotorină din Uniune s-au redresat mai rapid sau într-o măsură mai mare decât alții, în special având în vedere natura foarte fragmentată a acestei industrii, nu face inutilă utilizarea acestui indicator pentru evaluarea globală a situației industriei din Uniune.

(178)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(179)

Volumele vânzărilor industriei din Uniune au crescut semnificativ și în concordanță cu creșterea producției sale în cursul perioadei examinate. În consecință, cota sa de piață pe piața Uniunii a crescut, de asemenea, de la 76 % la începutul perioadei examinate la 89 % la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare. Evoluția pozitivă a volumelor vânzărilor și a cotelor de piață arată că actualele măsuri antidumping și antisubvenții au avut un efect pozitiv asupra industriei din Uniune.

(180)

Consumul Uniunii a crescut cu 11 % în cursul perioadei examinate, în timp ce atât volumele de producție, cât și vânzările au crescut cu aproximativ 30 %. De asemenea, utilizarea capacității a crescut cu circa 30 %, în timp ce capacitatea a rămas relativ stabilă, înregistrând doar o ușoară creștere. Totodată, nivelul de ocupare a forței de muncă a crescut (tabelul 7 de mai jos), în timp ce nivelul investițiilor a scăzut (tabelul 11 de mai jos) în cursul perioadei examinate. În general, se poate concluziona că industria din Uniune se află într-o perioadă de creștere.

(181)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(182)

Numărul de angajați din industria biomotorinei din Uniune a rămas stabil la începutul perioadei examinate, însă a crescut apoi cu 10 % începând din 2012 până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare. Această tendință este în deplină concordanță cu tendințele altor indicatori de prejudiciu, cum ar fi volumele de producție și vânzările, și reprezintă o indicație a faptului că industria din Uniunea parcurge în prezent un proces de redresare în urma practicilor anterioare de dumping și de subvenționare.

(183)

Întrucât creșterea ocupării forței de muncă este proporțional mai mică decât creșterea producției de biomotorină, productivitatea per angajat s-a îmbunătățit, în consecință, cu aproape 25 % în cursul perioadei examinate, ceea ce indică faptul că industria din Uniune devine o industrie mai eficientă.

(184)

După cum s-a menționat în considerentul 159 de mai sus, importurile de biomotorină din SUA practic au încetat după instituirea unor taxe compensatorii, iar în cursul perioadei anchetei de reexaminare practic nu au existat importuri subvenționate provenind din SUA. Prin urmare, amploarea marjei de subvenție nu poate fi evaluată. Cu toate acestea, analiza indicatorilor de prejudiciu arată că măsurile în vigoare împotriva SUA și măsurile ulterioare instituite împotriva importurilor din Argentina și Indonezia au avut un impact pozitiv asupra industriei din Uniune, care este considerată a fi în curs de redresare în urma efectului practicilor anterioare de subvenționare, deși este încă într-o situație economică fragilă și vulnerabilă.

(185)

În cursul perioadei examinate, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare în Uniune

(186)

Prețul de vânzare mediu în Uniune a scăzut în mod constant în cursul perioadei examinate, în timp ce costul de producție unitar a urmat o tendință similară. Întrucât biomotorina este tranzacționată ca un produs de bază, industria din Uniune nu a putut menține un preț de vânzare mai ridicat, ci a trebuit mai degrabă să reducă prețul în conformitate cu scăderea costurilor de producție. Prin urmare, industria din Uniune nu a putut beneficia pe deplin de scăderea costurilor materiilor prime. Pe de altă parte, costul de producție pe unitate a scăzut puțin mai mult decât prețul unitar mediu, fapt ce indică o eficiență sporită a industriei din Uniune.

(187)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Costul mediu cu forța de muncă per angajat

(188)

Costul mediu cu forța de muncă per angajat a rămas stabil pe parcursul perioadei examinate.

(189)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Stocurile

(190)

Stocurile au rămas relativ stabile la un nivel normal în cursul perioadei examinate.

(191)

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(192)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare care rezultă din vânzările de produs similar către clienți neafiliați din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Rentabilitatea a crescut de la 2,0 % în 2011 până la 3,8 % la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare. Cu toate acestea, rentabilitatea a scăzut în 2012 (pierderea înregistrată fiind de – 1,4 %), fapt cel mai probabil datorat efectului cantităților semnificative de importuri din Indonezia și Argentina care fac obiectul unui dumping și care au înlocuit importurile anterioare originare din SUA.

(193)

Fluxul net de numerar reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Deși nu poate fi stabilită nicio tendință clară în cursul perioadei examinate, societățile incluse în eșantion au menținut un flux de numerar pozitiv pe parcursul acestei perioade.

(194)

În cursul perioadei examinate, investițiile au scăzut. Cu toate acestea, având în vedere fluxul de numerar pozitiv și creșterea semnificativă a randamentului investițiilor, după cum se arată în tabelul de mai sus, nu există indicii potrivit cărora industria din Uniune ar fi întâmpinat dificultăți în privința mobilizării de capital sau a realizării de investiții suplimentare, în cazul în care astfel de investiții ar fi fost necesare în cursul perioadei examinate.

(195)

NBB susține că o rentabilitate de 3,8 % nu este în concordanță cu propriile sale calcule, care s-au bazat pe date obținute din versiunile neconfidențiale ale răspunsurilor la chestionar oferite de producătorii din UE incluși în eșantion și care au indicat o marjă de profit de 8,5 %.

(196)

Comisia a analizat această afirmație și a constatat că NBB a obținut o altă valoare pe baza unei metodologii/calculări care a fost eronată din mai multe motive. În primul rând, calculele sale ale rentabilității în perioada de anchetă nu s-au bazat pe răspunsurile la chestionar, astfel cum s-a afirmat, ci pe date de eșantionare care nu conțin însă informații referitoare la perioada de anchetă, ci la o perioadă diferită. În al doilea rând, costul de producție pe care NBB l-a utilizat pentru a calcula rentabilitatea s-a bazat pe un cost de producție pentru un alt eșantion de societăți, utilizat în cadrul altei anchete; prin urmare, acest cost nu poate fi pur și simplu utilizat în prezenta anchetă. În cele din urmă, Comisia a stabilit marja medie de profit a societăților incluse în eșantion pe baza unor date fiabile și verificate ale acestor societăți. Prin urmare, afirmația NBB este respinsă.

(197)

Analiza indicatorilor economici arată că volumele de producție și de vânzări au crescut în cursul perioadei examinate, în timp ce consumul Uniunii a crescut doar într-o măsură mai mică. În consecință, industria din Uniune și-a sporit cota de piață pe piața Uniunii. În același timp, atât prețurile de vânzare, cât și costul de producție au scăzut la niveluri similare. Acest lucru a împiedicat industria din Uniune să beneficieze pe deplin de creșterea volumelor de vânzări, în ciuda unei reduceri semnificative a importurilor din țări terțe.

(198)

Pe de altă parte, rentabilitatea a rămas scăzută în cursul perioadei examinate, iar industria din Uniune a suferit chiar pierderi în 2012. Chiar și profiturile realizate în cursul perioadei anchetei de reexaminare, de puțin sub 4 %, sunt semnificativ mai mici decât profitul pe care industria din Uniune ar trebui să îl obțină în mod rezonabil în condiții normale de piață. De asemenea, Comisia reamintește faptul că, în ancheta inițială care a condus la instituirea măsurilor existente, Consiliul a stabilit la 15 % profitul (țintă) pe care industria din Uniune ar trebui să îl obțină în mod rezonabil în condiții normale de piață (28). Într-o anchetă ulterioară privind importurile de biomotorină originară din Argentina și Indonezia, nivelul de profit care este de așteptat în mod rezonabil să fie obținut de industria din Uniune în condiții normale de piață a fost, cu toate acestea, revizuit ușor în sens descrescător și stabilit la 11 %, mai ales ca urmare a competiției sporite pe piața Uniunii și a maturității industriei de biomotorină din Uniune (29).

(199)

Mai mulți dintre indicatorii economici relevanți pentru analiza situației actuale a industriei din Uniune arată o tendință pozitivă și indică, în consecință, că măsurile în vigoare în prezent au avut un efect pozitiv asupra industriei din Uniune. Cu toate acestea, nivelul de profit obținut de industria din Uniune este încă foarte scăzut și se află cu mult sub profitul țintă stabilit în anchetele anterioare. În plus, nivelul investițiilor este redus și a scăzut, de asemenea, cu 30 % în cursul perioadei examinate, iar utilizarea capacității, deși în creștere, se situează încă sub 70 %, comparativ cu o rată de utilizare de aproximativ 90 % înregistrată atunci când importurile subvenționate erau absente de pe piața Uniunii (2004-2006) și situația industriei din Uniune era considerată a fi sănătoasă (30).

(200)

Pe baza unei analize globale a tuturor indicatorilor economici, Comisia a concluzionat că industria din Uniune încă nu s-a redresat complet de pe urma efectelor importurilor subvenționate anterioare. Industria din Uniune se află în continuare într-o situație fragilă din punct de vedere economic și financiar, iar tendința pozitivă actuală ar putea fi inversată cu ușurință în cazul reapariției unor volume mari de importuri subvenționate, provenind din SUA.

(201)

Pentru a evalua probabilitatea reapariției prejudiciului pentru industria din Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor existente, Comisia a analizat impactul probabil al importurilor din SUA asupra pieței și industriei Uniunii, în temeiul articolului 18 alineatul (2) din regulamentul de bază. În special, Comisia a analizat probabilitatea reapariției importurilor subvenționate, volumele acestora și nivelurile probabile ale prețurilor aferente, capacitatea de rezervă, atractivitatea pieței Uniunii și comportamentul în materie de prețuri al producătorilor din SUA.

(202)

După cum s-a concluzionat mai sus (considerentul 149), este probabil ca importurile subvenționate din SUA să reapară în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor existente. Comisia a stabilit că producătorii de biomotorină din SUA exportă în prezent biomotorină către piețele altor țări terțe, la niveluri de preț inferioare prețurilor din Uniune. Întrucât prețurile din Uniune sunt mai mari decât cele de pe piețele altor țări terțe, este probabil ca cel puțin o parte din aceste exporturi să fie redirecționate către Uniune, în cazul în care măsurile existente ar expira.

(203)

Comisia a stabilit că producătorii din SUA dispun de o capacitate de rezervă substanțială, care se ridică la circa 2 678 000 de tone, echivalentul a aproximativ 22 % din consumul total al Uniunii.

(204)

Nu este probabil ca această capacitate de rezervă disponibilă în SUA să fie absorbită de piața sa internă. Deja în prezent, în pofida unei capacități suficiente, producătorii din SUA nu acoperă integral cererea de pe piața americană. De asemenea, nu este probabil ca această capacitate de rezervă existentă să fie utilizată pentru a crește exporturile către țări terțe din afara Uniunii. În prezent, după cum s-a descris în detaliu în considerentul 161 de mai sus, prețurile americane de export către țări terțe sunt, în medie, cu 15 % mai mici decât prețul mediu de pe piața internă din SUA și, de asemenea, mai mici decât prețul mediu din Uniune, chiar și în cazul în care sunt luate în considerare costurile de transport din SUA către Uniune. Prin urmare, este probabil că producătorii din SUA ar căuta un alt debușeu pentru capacitatea lor de rezervă.

(205)

Având în vedere faptul că piața Uniunii este cea mai mare piață de biomotorină din lume și că prețurile biomotorinei din Uniune sunt echivalente cu prețurile de pe piața internă din SUA sau puțin peste nivelul acestora, piața Uniunii ar fi foarte atractivă pentru producătorii de biomotorină din SUA. Într-adevăr, acest lucru s-a dovedit valabil în trecut.

(206)

Prin urmare, este foarte probabil că producătorii din SUA ar utiliza o mare parte din capacitatea lor de rezervă pentru a reintra pe piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor existente. Având în vedere comportamentul lor actual în materie de prețuri pe alte piețe de export și capacitatea de rezervă substanțială disponibilă, este foarte probabil că pe piața Uniunii ar reintra cantități semnificative de biomotorină din SUA la un preț subvenționat echivalent cu prețurile din Uniune sau mai mic decât acestea.

(207)

Aceste importuri ar exercita o presiune semnificativă de reducere a prețurilor asupra industriei din Uniune, care, la nivelurile actuale ale prețurilor, înregistrează doar un profit foarte mic, aflat cu mult sub profitul său țintă. Acest lucru ar conduce, cel mai probabil, la o scădere a volumelor de producție și de vânzări, la o reducere a rentabilității și la o pierdere de cotă de piață.

(208)

Având în vedere situația economică fragilă a industriei din Uniune, acest scenariu probabil ar avea un efect advers semnificativ asupra redresării în curs a industriei din Uniune și, după toate probabilitățile, ar cauza reapariția unui prejudiciu important.

(209)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că este foarte probabil că prejudiciul important pentru industria din Uniune ar reapărea în cazul în care s-ar permite expirarea taxelor compensatorii existente împotriva importurilor de biomotorină din SUA.

(210)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar fi împotriva interesului Uniunii să se mențină măsurile existente, în pofida constatărilor de mai sus privind probabilitatea de reapariție a subvenționării prejudiciabile. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor diferitelor interese implicate, inclusiv a intereselor industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor de biomotorină.

(211)

Măsurile existente au contribuit la o reducere aproape totală a importurilor subvenționate de biomotorină din SUA și au ajutat industria din Uniune. Deși industria din Uniune a arătat semne pozitive de redresare în urma practicilor anterioare de subvenționare, precum o creștere a volumelor de producție și de vânzări, prețurile biomotorinei de pe piața Uniunii au scăzut semnificativ și rentabilitatea a rămas foarte redusă, ceea ce înseamnă că industria se află într-o situație economică fragilă și vulnerabilă.

(212)

În cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor existente, industria din Uniune s-ar confrunta cu siguranță cu o creștere a concurenței neloiale sub forma unor volume mari de importuri subvenționate de biomotorină din SUA. Acest lucru ar pune capăt procesului de redresare pe care îl parcurge în prezent industria de biomotorină din Uniune și, cel mai probabil, ar conduce la reapariția unui prejudiciu important. Prin urmare, încetarea măsurilor nu este în interesul industriei din Uniune.

(213)

Numai trei importatori/comercianți s-au manifestat și și-au exprimat punctele de vedere. În timp ce o societate a afirmat că nivelul taxelor actuale este disproporționat și că o prelungire a acestora ar distorsiona și ar limita piața, conducând la prețuri mai mari, celelalte două societăți au afirmat că măsurile existente nu au afectat activitățile lor și au adoptat o poziție neutră în ceea ce privește o posibilă prelungire a taxelor compensatorii existente.

(214)

Constatările prezentei anchete nu susțin argumentul potrivit căruia o menținere a măsurilor existente ar limita piața și ar conduce la prețuri mai mari. Dimpotrivă, în cursul perioadei examinate, prețurile din Uniune au scăzut, în pofida existenței măsurilor. În plus, industria din Uniune dispune în prezent de o capacitate suficientă pentru a acoperi cererea de biomotorină din Uniune, precum și de o capacitate de rezervă suficientă pentru a satisface o viitoare creștere a cererii. Prin urmare, argumentele invocate nu demonstrează că menținerea măsurilor existente ar fi împotriva interesului importatorilor și/sau al comercianților.

(215)

Un singur utilizator, și anume o societate petrolieră care achiziționează biomotorină pentru a o amesteca cu uleiuri minerale, s-a manifestat și a comunicat Comisiei punctul său de vedere. Această societate a susținut cu fermă convingere menținerea măsurilor existente și a afirmat că eliminarea măsurilor ar putea avea efecte devastatoare asupra pieței de biomotorină din Uniune, conducând la un aflux de cantități semnificative de biomotorină subvenționată, fapt ce ar determina o reapariție a unui prejudiciu grav pentru industria de biomotorină din Uniune.

(216)

Nu există indicii potrivit cărora măsurile existente ar fi afectat în mod negativ utilizatorii de biomotorină din Uniune și, mai ales, nu există dovezi că măsurile existente ar fi avut un efect advers asupra rentabilității sau a activității economice a acestora. În orice caz, datorită stabilității sau a creșterii doar ușoare a consumului de biomotorină din Uniune, industria din Uniune dispune de o capacitate suficientă pentru a satisface cererea actuală și pe cea viitoare, în cazul în care cererea ar continua să crească. Menținerea măsurilor nu ar conduce la o lipsă de aprovizionare.

(217)

Prin urmare, se poate concluziona că menținerea măsurilor nu ar fi împotriva interesului utilizatorilor.

(218)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive întemeiate pentru care menținerea măsurilor existente cu privire la importurile de biomotorină originare din SUA să nu fie în interesul Uniunii.

(219)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns cu privire la probabilitatea continuării sau reapariției subvenționării și a prejudiciului, rezultă că, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxele compensatorii aplicabile importurilor de biomotorină originare din SUA, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 443/2011, ar trebui să fie menținute pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(220)

Astfel cum se menționează în considerentul 2 de mai sus, taxele compensatorii în vigoare aplicabile importurilor de biomotorină din SUA au fost extinse la importurile aceluiași produs expediate din Canada, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca fiind originare din Canada, și la importurile în Uniune de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originare din Statele Unite ale Americii.

(221)

Taxele compensatorii care trebuie menținute se extind în continuare la importurile de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca fiind originare din Canada, precum și la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici de acid gras și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originare din Statele Unite ale Americii.

(222)

Producătorii-exportatori din Canada care au fost scutiți de măsurile extinse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 443/2011 sunt scutiți și de măsurile instituite prin prezentul regulament.

(223)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009,