(1)

Directiva 90/427/CEE stabilește condițiile zootehnice care reglementează schimburile cu ecvidee în interiorul Uniunii. Aceasta impune statelor membre să asigure faptul că ecvideele înregistrate sunt însoțite, în timpul circulației lor, de un document de identificare emis de organizațiile de ameliorare sau de asociațiile de crescători acreditate la care se face trimitere în această directivă.

(2)

Directiva 2009/156/CE stabilește condițiile de sănătate animală pentru circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe. Aceasta prevede că ecvideele înregistrate trebuie să fie identificate printr-un document de identificare emis în conformitate cu Directiva 90/427/CEE sau de o asociație sau organizație internațională care gestionează cai în vederea competițiilor sau a curselor. Ecvideele destinate reproducției și producției trebuie să fie identificate printr-o metodă stabilită de Comisie.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 504/2008 al Comisiei (3), care se aplică începând cu 1 iulie 2009, stabilește norme privind identificarea ecvideelor născute sau importate în Uniune și stabilește un document de identificare (pașaportul ecvideelor) pentru ecvidee, acesta fiind un document multifuncțional care servește sănătății animale și publice, precum și nevoilor din sectorul zootehnic și celor legate de sportul ecvestru. Cu accent pe documentul de identificare ca element constitutiv al sistemului de identificare a ecvideelor, regulamentul prevede doar opțiunea de a încorpora informațiile conținute în bazele de date ale numeroaselor organisme emitente într-o bază de date centrală sau de a pune în rețea bazele de date ale acestor organisme emitente cu baza de date centrală.

(4)

Statele membre au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 504/2008. Respectivele dificultăți vizează în principal metoda de identificare a ecvideelor prin intermediul documentului de identificare.

(5)

Investigațiile efectuate de statele membre au relevat faptul că documentul de identificare constituie ținta unor acte semnificative de fraudă. Principalul risc este reprezentat de reintroducerea ilegală în lanțul alimentar a ecvideelor excluse anterior de la sacrificare în vederea consumului uman și tratate cu medicamente care nu sunt autorizate pentru animalele de la care se obțin produse alimentare. În urma adoptării Deciziei 2000/68/CE a Comisiei (4), mii de ecvidee au fost excluse în mod irevocabil de la sacrificarea în vederea consumului uman. Lipsa de alternative la întreținerea pe toată durata vieții a ecvideelor care nu sunt utile și dorite, care au fost excluse de la sacrificarea în vederea consumului uman, a condus la neglijare și abandon cu consecințe grave pentru sănătatea și bunăstarea animalelor. Această situație a fost exacerbată de situația economică actuală, care face ca, în multe cazuri, păstrarea ecvideelor aflate la finalul vieții lor productive să fie prea costisitoare. În anumite state membre, problemele au atins asemenea proporții, încât autoritățile competente au inițiat programe privind sacrificarea, în afara lanțului alimentar, a ecvideelor care nu mai sunt utile.

(6)

În ultimii ani, lăsarea animalelor la păscut, fără a avea acordul proprietarului terenului, a apărut ca un nou fenomen care îi afectează pe proprietarii de pășuni, deoarece din punct de vedere legal aceștia au devenit deținători de ecvidee și au dobândit în mod neintenționat responsabilități în temeiul Regulamentului (CE) nr. 504/2008. Statutul neclar al acestor ecvidee poate fi, de asemenea, relevant pentru aplicarea corectă a normelor Uniunii în alte domenii.

(7)

A devenit evident faptul că informațiile înregistrate în baza de date a organismului emitent la data emiterii documentului de identificare devin rapid depășite. Prin urmare, este extrem de dificil, dacă nu complet nepractic, ca autoritățile competente să verifice, în contextul certificării sau al verificării identității, dacă un document de identificare este sau nu este autentic și dacă informațiile pe care le conține sunt actuale și plauzibile și nu au fost supuse unor modificări frauduloase, în special în ceea ce privește statutul animalelor ca destinate sacrificării, și, de asemenea, cu scopul de a beneficia de condiții mai favorabile în materie de sănătate și bunăstare a animalelor pe durata circulației ecvideelor înregistrate.

(8)

În majoritatea statelor membre, bazele de date ale diferitelor organisme emitente de pașapoarte nu sunt conectate între ele, iar din motive juridice și administrative un organism unic emitent de pașaport nu este o opțiune disponibilă imediat. Prin urmare, crearea unei baze de date centrale este considerată cea mai eficientă soluție pentru realizarea de schimburi de date și pentru sincronizarea datelor între diferiții actori în temeiul Directivelor 90/427/CEE și 2009/156/CE, la fel cum este necesară pentru a gestiona documente de identificare a ecvideelor pentru a oferi nu doar garanțiile necesare în materie de sănătate animală, dar și pentru a permite aplicarea acelor dispoziții din legislația Uniunii privind bunăstarea animalelor și sănătatea publică pentru care identificarea corectă și fiabilă a ecvideelor reprezintă o condiție prealabilă.

(9)

O anchetă efectuată de Comisie în cadrul evenimentelor legate de carnea de cal din 2013 a arătat că 23 de state membre au stabilit o bază de date centrală, iar două state membre dispun de o bază de date unică pentru ecvideele înregistrate și, respectiv, pentru ecvideele de reproducție și de producție. Trei state membre, reprezentând aproximativ 20 % din 6,7 milioane de ecvidee în Uniune, nu dispun de o bază de date centralizată.

(10)

Prin urmare, este necesar să se revizuiască sistemul Uniunii pentru identificarea ecvideelor, pentru a se asigura că prezintă siguranță, dar și că este ușor de utilizat.

(11)

Importurile de ecvidee în teritoriile prezentate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) fac obiectul condițiilor stabilite în conformitate cu Directiva 2009/156/CE și sunt autorizate din țările terțe prezentate în anexa la Decizia 2004/211/CE a Comisiei (6). În general, aproximativ 4 000 de ecvidee înregistrate și ecvidee pentru reproducție și producție sunt introduse în fiecare an în Uniune, în temeiul condițiilor prevăzute de Decizia 93/197/CEE a Comisiei (7).

(12)

La aplicarea procedurilor vamale stabilite în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) este necesar să se facă referire, de asemenea, la Regulamentul (CEE) nr. 706/73 al Consiliului (9). Regulamentul (CEE) nr. 706/73 stipulează că, începând cu 1 septembrie 1973, normele Uniunii sunt aplicabile în Insulele Anglo-Normande și Insula Man în materie de legislație veterinară.

(13)

Decizia 96/78/CE a Comisiei (10) stabilește criteriile privind înscrierea și înregistrarea ecvideelor înregistrate în registrele genealogice în scopul ameliorării animalelor. Această decizie prevede, printre altele, că, pentru a fi înscris în secțiunea principală a registrului genealogic al rasei sale, un ecvideu trebuie să fie identificat ca mânz sub iapa-mamă în conformitate cu normele registrului genealogic, ceea ar trebui să necesite cel puțin o adeverință de montă. Din motive legate de coerența legislației Uniunii și de facilitarea aplicării acesteia, normele privind documentul de identificare nu ar trebui să compromită punerea în aplicare a normelor privind identificarea ecvideelor în vederea înregistrării lor în registrele genealogice.

(14)

Metodele de identificare a ecvideelor prevăzute în prezentul regulament trebuie să respecte, de asemenea, principiile stabilite de organizațiile de ameliorare autorizate în conformitate cu Decizia 92/353/CEE a Comisiei (11). Conform respectivei decizii, organizația sau asociația care ține registrul genealogic de origine al rasei stabilește principiile care reglementează identificarea ecvideelor, împărțirea registrului genealogic pe clase și ascendenții înscriși în registrul genealogic.

(15)

Pentru a asigura o calitate ridicată a documentelor de identificare și a registrelor de evidență pentru toate ecvideele din Uniune, statele membre trebuie să asigure faptul că aceste sisteme de identificare a ecvideelor înregistrate care au fost înscrise sau înregistrate în registrele genealogice întocmite de organizațiile de ameliorare sau de asociațiile de crescători acreditate sau recunoscute îndeplinesc, în ceea ce privește emiterea documentelor de identitate, condițiile stabilite pentru desemnarea, de către autoritatea competentă, a organismelor emitente de documente de identificare pentru ecvideele destinate reproducției și producției.

(16)

Definiția termenului „ecvidee”, care se înscrie strict în sfera de aplicare a articolului 2 litera (b) din Directiva 2009/156/CE, trebuie să fie în conformitate cu taxonomia utilizată în legislația Uniunii, precum anexa la Regulamentul (CEE) nr. 3626/82 al Consiliului (12) și anexa la Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (13).

(17)

Întrucât definiția exploatației prevăzută în Directiva 92/35/CEE a Consiliului (14) include rezervațiile naturale în care ecvideele trăiesc în libertate, fiind, prin urmare, mai vastă decât cea prevăzută în Directiva 2009/156/CE, este necesar ca definiția exploatației prevăzută în prezentul regulament să acopere, de asemenea, rezervațiile naturale în care ecvideele trăiesc în libertate.

(18)

Supervizarea veterinară necesară pentru a furniza garanțiile privind sănătatea animală solicitate în conformitate cu Directiva 2009/156/CE poate fi asigurată numai în cazul în care exploatația, astfel cum este definită în directiva respectivă, este cunoscută de către autoritatea competentă. Cerințe similare rezultă din aplicarea secțiunii I capitolul II partea A din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (15) în ceea ce privește ecvideele ca animale de la care se obțin produse alimentare. Totuși, având în vedere frecvența cu care circulă ecvideele, nu este adecvat să se stabilească un sistem prin intermediul căruia ecvideele să fie urmărite în timp real. Mai curând, detaliile de identificare trebuie să fie la dispoziția autorității competente și, în acest scop, o bază de date centrală în fiecare stat membru este fundamentală pentru a gestiona informații referitoare la ecvideele care sunt ținute în acel stat membru.

(19)

Legislația Uniunii face distincția între proprietarii și deținătorii de animale. Termenul de „deținător” de animale este definit și utilizat în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (16). În schimb, Directiva 2009/156/CE se referă la proprietarul sau la crescătorul de animale. O definiție combinată a proprietarului și a deținătorului este prevăzută în Directiva 92/35/CEE. Întrucât în legislația națională și a Uniunii proprietarul unui ecvideu nu este neapărat persoana responsabilă de animal, este necesar să se clarifice faptul că, în primul rând, deținătorul ecvideului, care poate să fie sau să nu fie proprietarul, ar trebui să răspundă pentru identificarea ecvideelor conform prezentului regulament.

(20)

În conformitate cu legislația statelor membre sau la cererea anumitor organisme emitente, anumite informații referitoare la proprietarul animalului trebuie înscrise în documentul de identificare și, în consecință, în baza de date ținută de organismul emitent. Aceste informații cu privire la proprietar, și, în plus cu privire la schimbarea proprietarului, pot fi furnizate prin intermediul unor diferite tipuri de certificate de proprietate sau de carduri de înregistrare, inclusiv prin intermediul cardului de înmatriculare („carte d'immatriculation”) utilizat cu succes într-un stat membru.

(21)

Directiva 2008/73/CE a Consiliului (17) prevede că statele membre trebuie să stabilească și să mențină la zi listele de unități aprobate în domeniul veterinar și zootehnic și să le pună la dispoziția celorlalte state membre și a publicului. Pentru a facilita accesul celorlalte state membre și al publicului la listele de unități aprobate, aceste liste ar trebui puse electronic la dispoziția statelor membre prin intermediul unor pagini de internet informative. Comisia ar trebui să sprijine statele membre să pună aceste liste la dispoziția celorlalte state membre și a publicului, comunicând adresa paginii de internet a unui site, care ar trebui să afișeze linkuri către paginile de internet informative ale statelor membre.

(22)

Pentru a facilita schimbul electronic de informații între statele membre și pentru a asigura transparența și caracterul inteligibil, este important ca listele să fie prezentate într-un șablon uniform pe întregul teritoriu al Uniunii. Prin urmare, Decizia 2009/712/CE a Comisiei (18) prevede modele de structură a listelor sus-menționate pe paginile de internet informative stabilite de statele membre.

(23)

Regulamentul (CE) nr. 504/2008 prevede că ecvideele pot să fie deținute numai în cazul în care sunt identificate conform regulamentului. Comisia a trebuit să răspundă la mai multe reclamații referitoare la populațiile de cai domestici care trăiesc în afara exploatațiilor în condiții care nu sunt compatibile cu cele descrise drept condiții de semisălbăticie în acest regulament. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că ecvideele care trăiesc în Uniune trebuie să fie identificate și, ca un al doilea pas, să se prevadă o derogare în cazul în care această condiție nu poate fi îndeplinită.

(24)

Ecvideele care trăiesc în Uniune ar trebui să fie identificate printr-un document de identificare valabil pentru întreaga durată de viață, care să ofere o descriere narativă și sub formă de diagramă a ecvideului și care înregistrează marcajele individuale ale respectivului animal, în scopul verificării identității. Aceste marcaje pot fi fie ereditare, precum mai mult de trei vârtejuri, castanele, mărcile de culoare, defectele rare de pigmentare a ochilor, depresiunile musculare specifice, dar și structurile complexe ale irisului sau ale retinei, markerii genetici specifici (profilul ADN), fie dobândite, precum depigmentarea din cauza rănilor provocate de șa și cicatricele, inclusiv cele apărute în urma castrării armăsarilor sau a marcării cu fierul roșu.

(25)

Documentele de identificare nu ar trebui să fie eliberate dacă nu sunt completate cu detaliile de identificare necesare care urmează să fie înregistrate în baza de date a organismului emitent conform prezentului regulament.

(26)

În plus, este necesar ca certificatul de origine, menționat în Directiva 90/427/CEE, care se încorporează în documentul de identificare, să menționeze toate informațiile necesare pentru a garanta faptul că ecvideele care sunt transferate de la un registru genealogic la altul sunt înscrise în clasa de registru genealogic ale cărei criterii le îndeplinesc.

(27)

În conformitate cu Decizia 96/510/CE a Comisiei (19), certificatul genealogic și zootehnic pentru ecvideele înregistrate trebuie să fie conform cu documentul de identificare, astfel cum se prevede în Decizia 93/623/CEE a Comisiei (20). Întrucât Deciziile 93/623/CEE și 2000/68/CE au fost abrogate prin Regulamentul (CE) nr. 504/2008, este necesar să se clarifice faptul că orice referire la aceste decizii ar trebui să fie interpretată ca trimitere la prezentul regulament.

(28)

Organismele emitente de documente de identificare pentru ecvideele înregistrate trebuie să fie organizațiile sau asociațiile care păstrează sau stabilesc registre genealogice pentru ecvideele înregistrate și care sunt acreditate sau recunoscute în mod oficial de autoritatea competentă a unui stat membru conform Deciziei 92/353/CEE sau o agenție oficială a statului membru care gestionează registrul genealogic în care ecvideul este înscris sau înregistrat în scopuri de reproducție, conform Deciziei 96/78/CE. În plus, sucursalele naționale ale organizațiilor sau asociațiilor internaționale, care gestionează caii în vederea competițiilor și a curselor și au sediul într-un stat membru, ar trebui să poată acționa ca un organism emitent de documente de identificare pentru cai înregistrați.

(29)

Statelor membre ar trebui să li se acorde mai multă libertate în ceea ce privește organismele emitente de documente de identificare pentru ecvidee destinate reproducției și producției. Ar trebui să fie posibilă emiterea acestor documente de identificare de către autoritatea competentă pentru exploatația în care ecvideul este ținut la momentul identificării sale sau de către un organism emitent desemnat și supervizat de respectiva autoritate competentă.

(30)

Autoritatea competentă care răspunde de acreditarea sau recunoașterea organizațiilor sau a asociațiilor care stabilesc registre genealogice, în conformitate cu anexa la Decizia 92/353/CEE, ar trebui să coopereze cu autoritatea competentă la care se face trimitere în Regulamentul (CE) nr. 882/2004, pentru a garanta, în cazul în care este necesar, prin intermediul cooperării transfrontaliere, că documentele de identificare pentru ecvidee sunt emise și utilizate conform prezentului regulament.

(31)

Întrucât toate ecvideele născute sau importate în Uniune ar trebui să fie identificate, în conformitate cu prezentul regulament, prin intermediul unui document de identificare unic valabil pentru întreaga durată de viață a acestora, sunt necesare dispoziții speciale în cazurile în care statutul de „ecvideu destinat reproducției și producției” se modifică în „ecvideu înregistrat” în sensul Directivei 2009/156/CE. Având în vedere consecințele de mare amploare ale unei astfel de schimbări pentru circulația, comercializarea ecvideelor și importul în Uniune al ecvideelor provenind din țări terțe din punct de vedere al normelor aplicabile în materie de sănătate animală prevăzute în Directiva 2009/156/CE, dar și al normelor legate de bunăstarea animalelor care reglementează circulația, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (21), este necesar ca autoritatea competentă să aibă un singur punct de acces, și anume o bază de date centrală, pentru a verifica detaliile de identificare ale ecvideelor necesare pentru certificare sau controale oficiale.

(32)

Este necesar ca statele membre să poată stabili regimuri specifice pentru identificarea ecvideelor care trăiesc în condiții de sălbăticie sau semisălbăticie în zone sau teritorii definite, inclusiv rezervații naturale, pentru a asigura coerența cu definiția exploatației stabilită în Directiva 92/35/CEE. Cu toate acestea, orice astfel de derogare de la obligația generală de identificare a ecvideelor ar trebui acordată numai în cazul în care aceste populații definite de ecvidee care trăiesc în condiții de sălbăticie sau semisălbăticie sunt separate în mod real de ecvideele destinate oricărei forme de utilizare domestică și rămân nu numai în afara controlului uman în ceea ce privește supraviețuirea și reproducția lor, ci și în afara sferei de aplicare a Directivei 98/58/CE a Consiliului (22) care nu se aplică animalelor care trăiesc în sălbăticie.

(33)

Pentru a verifica identitatea unui ecvideu, documentul de identificare trebuie să conțină în primul rând o descriere de înaltă calitate a ecvideului constând într-o descriere narativă a ecvideului și a marcajelor sale, precum și într-o diagramă detaliată incluzând marcajele individuale și distinctive ale ecvideului.

(34)

Pentru a se garanta faptul că ecvideele sunt descrise corect în documentele de identificare însoțitoare, organismele emitente ar trebui să depună eforturile necesare pentru a urma cele mai bune practici și pentru a instrui personalul responsabil cu descrierea animalelor, de exemplu, urmând orientările furnizate de Fédération Équestre Internationale (Federația Ecvestră Internațională) (23) și de Weatherbys (24).

(35)

Marcajele unui ecvideu și mijloacele de identificare aplicate pentru acesta, care combinate sunt utilizate în scopul verificării identității, nu ar trebui să stabilească doar o legătură fără echivoc între ecvideu și documentul său de identificare, ci ar trebui să arate și faptul că respectivul ecvideu a fost supus procesului de identificare, conform prezentului regulament, astfel încât să nu fie emise mai multe documente de identificare pentru un singur animal. Dispozitivele electronice de identificare („transpondere”) pentru ecvidee sunt deja utilizate pe scară largă la nivel internațional. Această tehnologie ar trebui să fie utilizată pentru a garanta o legătură strânsă între ecvideu și documentul său de identificare, deși ar trebui să fie prevăzute metode alternative care să fie utilizate în scopul verificării identității ecvideului, cu condiția ca respectivele metode alternative să ofere garanții echivalente pentru a preveni emiterea multiplă de documente de identificare.

(36)

Transponderele utilizate pentru marcarea ecvideelor și dispozitivele de citire pentru afișarea codului încorporat în transponder trebuie să respecte standardele convenite la nivel internațional. Aceste standarde prevăd două sisteme diferite vizând asigurarea unicității codului transponderului. Cea mai mare parte a statelor membre a pus în aplicare Regulamentul (CE) nr. 504/2008, astfel încât să utilizeze un cod de țară alfanumeric alcătuit din trei caractere și să gestioneze distribuția transponderelor prin intermediul autorităților lor competente.

(37)

Acest sistem de asigurare a unicității codului transponderului ar trebui să fie integrat în proiectarea bazelor de date menținute de organismele emitente, precum și a bazei de date centrală, fără a aduce prejudicii schimburilor și importurilor în Uniune ale ecvideelor marcate cu un transponder care afișează un cod alfanumeric proiectat diferit.

(38)

Directiva 90/425/CEE a Consiliului (25) prevede controale sanitar-veterinare care trebuie să fie efectuate în ceea ce privește anumite animale și produse la locul lor de destinație. În special, se prevede că destinatarii care apar pe certificatul sau pe documentul prevăzut în respectiva directivă trebuie, la cererea autorității competente a statului membru de destinație și în măsura necesară, să efectueze aceste controale, să raporteze în avans sosirea animalelor și a produselor din alt stat membru și, în special, natura transportului și data preconizată a sosirii. Acest tip de notificare nu este necesar în cazul cailor înregistrați și care sunt însoțiți de documentul de identificare prevăzut în Directiva 90/427/CEE.

(39)

Cu toate că ecvideele trebuie să fie întotdeauna însoțite de documentele de identificare conform legislației în vigoare a Uniunii, este necesar să se prevadă o derogare de la această cerință atunci când păstrarea documentului de identificare pe timpul întregii durate de viață a ecvideului este imposibilă sau puțin practică sau în cazul în care un astfel de document nu a fost emis având în vedere sacrificarea animalului înainte ca acesta să ajungă la vârsta maximă cerută pentru identificare.

(40)

De asemenea, ar trebui să se permită utilizarea, de către statele membre, a unui document de identificare simplificat pentru ecvideele a căror circulație se limitează la teritoriul statului membru în cauză. În mai multe zone, au fost introduse carduri de plastic cu cipuri computerizate integrate („carduri inteligente”) drept dispozitive de stocare a datelor. Ar trebui să fie posibilă emiterea unor astfel de carduri inteligente ca o opțiune în plus pe lângă documentul de identificare, precum și utilizarea acestora în anumite condiții în locul documentului de identificare care însoțește ecvideele înregistrate sau ecvideele destinate reproducției și producției în timpul circulației lor pe teritoriul unui stat membru.

(41)

De asemenea, este necesar să se prevadă cazurile în care documentul de identificare original emis conform prezentului regulament pentru întreaga durată de viață a ecvideului este pierdut, nu mai este lizibil sau conține informații incorecte care nu sunt rezultatul unor practici ilegale. Dispozițiile respective trebuie, pe cât posibil, să excludă deținerea ilegală a mai multor documente de identificare, astfel încât să fie descris corect statutul ecvideului ca animal destinat sacrificării în vederea consumului uman. În cazul în care sunt disponibile informații suficiente și controlabile, se emite un duplicat al documentului de identificare, desemnat ca atare, și care, în general, exclude animalul de la sacrificarea în vederea consumului uman. În alte cazuri, se emite un document de identificare înlocuitor, desemnat ca atare, și care exclude ecvideul de la sacrificarea în vederea consumului uman, care, în plus, ar trebui să definească animalul drept ecvideu destinat reproducției și producției.

(42)

Aceste proceduri ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul ecvideelor care sunt prezentate pentru identificare după expirarea termenului-limită stabilit pentru prima identificare, deoarece practicile și intențiile de natură frauduloasă vizând obținerea unui document de identificare suplimentar nu pot fi excluse.

(43)

În anumite cazuri, în care ecvideele sunt înscrise sau înregistrate pentru înscrierea în registrele genealogice ținute de organizații de ameliorare din țări terțe, sunt necesare dispoziții specifice care să permită ecvideelor să rămână înregistrate în registrul genealogic, garantându-se în același timp excluderea acestora din lanțul alimentar prin înscrieri corespunzătoare în documentele respective de identificare.

(44)

Conform Directivei 2009/156/CE, documentul de identificare este un instrument care vizează restricționarea circulației ecvideelor în cazul apariției unei boli cu declarare obligatorie în exploatația în care acestea sunt ținute sau crescute. Prin urmare, este necesar să se stipuleze suspendarea valabilității respectivului document de identificare pentru circulația animalelor în cazul apariției anumitor boli, printr-o mențiune corespunzătoare introdusă în documentul de identificare.

(45)

În plus, Directiva 2009/156/CE prevede că ecvideele înregistrate, atunci când părăsesc exploatația, sunt identificate prin intermediul unui document de identificare, care trebuie să certifice, în mod special, faptul că ecvideele nu provin dintr-o exploatație care a făcut obiectul anumitor măsuri de interdicție. Prin urmare, este necesar ca secțiunea dedicată din modelul documentului de identificare să devină obligatorie pentru toate ecvideele și să fie reformulată în consecință.

(46)

Dacă decesul ecvideului survine altfel decât prin sacrificarea la abator, documentul de identificare, în cazul în care însoțește carcasa în conformitate cu legislația națională, ar trebui să fie returnat organismului emitent de către autoritatea care supraveghează prelucrarea animalului mort, conform Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (26), sau incinerarea în incineratoare cu capacitate mică la care se face trimitere în capitolul III din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (27) și ar trebui garantat faptul că transponderul sau orice metodă alternativă utilizată pentru a verifica identitatea ecvideului nu poate fi reciclat(ă).

(47)

Pentru a preveni intrarea transponderelor în lanțul alimentar, carnea de la ecvideele de la care nu a fost posibilă îndepărtarea transponderului la momentul sacrificării ar trebui să fie declarată improprie pentru consumul uman, în conformitate cu secțiunea II capitolul V din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004. Pentru a facilita localizarea transponderelor implantate, locul de implantare ar trebui să fie standardizat și înregistrat în documentele de identificare.

(48)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (28), animalele vii pregătite în vederea plasării pe piață pentru consumul uman sunt definite drept alimente. Respectivul regulament prevede responsabilități extinse pentru operatorii din sectorul alimentar pe durata tuturor stadiilor de producție alimentară, inclusiv în ceea ce privește trasabilitatea animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(49)

Ecvideele pentru reproducție și producție, precum și ecvideele înregistrate pot deveni ecvidee destinate sacrificării astfel cum sunt definite în Directiva 2009/156/CE, într-un anumit stadiu al duratei lor viață. Carnea de solipede, termen sinonim pentru ecvidee, este definită la punctul 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (29) de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală.

(50)

În urma expirării dispozițiilor tranzitorii de punere în aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 conform Regulamentului (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei (30), cerințele în materie de informații privind lanțul alimentar pentru ecvidee au fost puse în aplicare începând cu 1 ianuarie 2010.

(51)

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 prevede ca operatorii de abatoare să primească, să verifice și să acționeze pe baza informațiilor privind lanțul alimentar care furnizează detalii referitoare la originea, evoluția și gestionarea animalelor destinate producției de alimente. Autoritatea competentă poate permite ca informațiile privind lanțul alimentar referitoare la solipedele domestice să fie trimise către abator în același timp cu animalele, nu în avans. Documentul de identificare care însoțește ecvideele destinate sacrificării ar trebui, prin urmare, să facă parte din aceste informații privind lanțul alimentar.

(52)

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 prevede că medicul veterinar oficial trebuie să verifice că operatorul din sectorul alimentar și-a îndeplinit obligațiile pentru a garanta faptul că animalele acceptate în vederea sacrificării pentru consumul uman sunt identificate în mod corespunzător.

(53)

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 prevede că operatorii din sectorul alimentar trebuie să verifice pașapoartele de însoțire a solipedelor domestice pentru a se asigura faptul că animalul este destinat sacrificării în vederea consumului uman și, dacă acceptă animalul în vederea sacrificării, trebuie să remită pașaportul medicului veterinar oficial.

(54)

Având în vedere situația specifică a ecvideelor care se nasc ca animale care se înscriu în rândul speciilor de la care se obțin produse alimentare, dar care nu sunt în toate cazurile crescute în acest scop și în majoritatea cazurilor nu sunt deținute pe întreaga durată a vieții lor de către operatorii din sectorul alimentar, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, este necesar să se prevadă o procedură care să asigure continuitatea între controalele privind documentul de identificare efectuate din motive de sănătate publică și gestionarea respectivului document, în conformitate cu Directiva 2009/156/CE. Prin urmare, existența unei baze de date centrală în fiecare stat membru este fundamentală pentru a verifica anumite detalii legate și conținute de un document de identificare înainte de luarea deciziei de a accepta un animal în vederea sacrificării pentru consumul uman. În cazul în care informațiile privind excluderea de la sacrificarea în vederea consumului uman din secțiunea II din documentul de identificare nu sunt compatibile cu informațiile înregistrate în baza centrală de date, ar trebui să prevaleze informațiile conținute în oricare dintre acestea care duc la excluderea ecvideului de la sacrificarea pentru consumul uman.

(55)

Directiva 96/22/CE al Consiliului (31) se aplică în cazul animalelor de fermă, inclusiv al solipedelor domestice, precum și în cazul animalelor sălbatice care aparțin acelorași specii și care au fost crescute într-o exploatație. Articolul 7 din această directivă permite ca schimburile cu ecvidee înregistrate, cărora le-au fost administrate în scopuri zootehnice medicamente de uz veterinar ce conțin alil trembolon sau substanțe betaagoniste, să aibă loc înainte de sfârșitul perioadei de așteptare, numai dacă sunt îndeplinite condițiile care reglementează administrarea și dacă tipul și data tratamentului sunt menționate pe certificatul sau pe pașaportul care însoțește animalele respective.

(56)

Articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (32) definește animalele de la care se obțin produse alimentare ca „animale selecționate, crescute, păstrate, tăiate sau recoltate în scopul de producere a alimentelor”. Articolul 16 din acest regulament prevede că numai substanțele farmacologic active care sunt clasificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (a), (b) sau (c) din regulamentul respectiv pot fi administrate animalelor de la care se obțin produse alimentare în cadrul Uniunii, în condițiile în care o astfel de administrare se face în conformitate cu Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (33).

(57)

Articolul 6 din Directiva 2001/82/CE prevede că un medicament de uz veterinar nu poate face obiectul unei autorizații de introducere pe piață pentru a fi administrat uneia sau mai multor specii de la care se obțin produse alimentare, cu excepția cazului în care substanțele farmacologic active pe care le conține figurează în anexa I, II sau III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. Normele stabilite în aceste anexe sunt prevăzute în prezent în Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (34). Cu toate acestea, prin derogare, un medicament de uz veterinar care conține substanțe farmacologic active care nu sunt incluse în anexa I, II sau III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 poate fi autorizat pentru anumite animale din familia ecvideelor care au fost declarate, conform legislației Uniunii în materie de sănătate animală, ca nefiind destinate sacrificării pentru consumul uman. Aceste medicamente de uz veterinar nu trebuie nici să includă substanțele active care apar în anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, nici să fie destinate utilizării în tratamentul unor afecțiuni, specificate în rezumatul autorizat al caracteristicilor produsului, pentru care este autorizat un medicament de uz veterinar destinat animalelor din familia ecvideelor. Prin urmare, sunt necesare dispoziții care să permită excluderea unui ecvideu de la sacrificarea pentru consumul uman în funcție de decizia proprietarului animalului.

(58)

Articolul 10 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/82/CE prevede în cazul ecvideelor derogări specifice de la articolul 11 din directivă, cu privire la tratamentul animalelor de la care se obțin produse alimentare cu medicamente pentru care au fost stabilite limite maxime de reziduuri pentru alte specii decât speciile-țintă sau cu medicamente autorizate pentru altă afecțiune, cu condiția ca aceste ecvidee să fie identificate conform legislației Uniunii și desemnate în mod specific în documentul de identificare al acestora ca nefiind destinate sacrificării pentru consumul uman sau ca fiind destinate sacrificării pentru consumul uman în urma unei perioade de așteptare de cel puțin șase luni după ce au fost tratate cu substanțe prezentate în Regulamentul (CE) nr. 1950/2006 al Comisiei (35).

(59)

În conformitate cu Directiva 2001/82/CE, statele membre se asigură că proprietarii sau deținătorii de animale de la care se obțin produse alimentare pot oferi dovezi despre achiziționarea, posesia și administrarea de medicamente de uz veterinar acestor animale timp de cinci ani de la administrare, inclusiv atunci când animalul este sacrificat în această perioadă de cinci ani. Prin urmare, pentru punerea în aplicare a acestei legislații este necesar ca sacrificarea unui ecvideu să fie introdusă imediat în baza de date centrală a statului membru în care se află exploatația animalului.

(60)

În scopul menținerii controlului asupra emiterii documentelor de identificare, trebuie să se înregistreze o serie minimă de date relevante cu privire la emiterea unor astfel de documente, într-o bază de date ținută de organismul emitent.

(61)

S-a convenit la nivel mondial între marile asociații crescătoare de cai și organizații sportive asupra sistemului UELN (Numărul universal de identificare a ecvideelor – Universal Equine Life Number). Acesta a fost dezvoltat la inițiativa Federației Internaționale pentru Creșterea Cailor de Concurs (WBFSH – World Breeding Federation for Sport Horses), a Comitetului Internațional pentru Registrul Genealogic (ISBC – International Stud-Book Committee), a Organizației Mondiale a Cailor Arabi (WAHO – World Arabian Horse Organization), a Conferinței Europene a Organizațiilor Cailor Arabi (ECAHO), a Conférence Internationale de l'Anglo-Arabe (CIAA), a Fédération Equestre Internationale (FEI) și a Union Européenne du Trot (UET), iar informațiile cu privire la acest sistem pot fi accesate pe site-ul UELN (36).

(62)

Sistemul UELN este adecvat pentru înregistrarea atât a ecvideelor înregistrate, cât și a ecvideelor destinate reproducției și producției și permite crearea treptată de rețele computerizate pentru a garanta faptul că identitatea animalelor poate fi verificată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 90/427/CEE privind ecvideele înregistrate.

(63)

Atunci când codurile se alocă bazelor de date, respectivele coduri și formatul numerelor de identificare înregistrate pentru animale trebuie să fie în perfectă concordanță cu sistemul UELN stabilit. De aceea, este necesar ca lista codurilor UELN alocate să fie consultată înaintea alocării oricărui cod nou unei baze de date.

(64)

Directiva 2009/156/CE prevede ca medicul veterinar oficial să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al ecvideului sacrificat și să transmită mai departe autorității competente de la locul de expediere, la cererea acesteia, o confirmare a faptului că animalul a fost sacrificat. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că în astfel de cazuri documentele de identificare trebuie să fie distruse la locul de sacrificare pentru a preveni utilizarea frauduloasă a documentelor de identificare ale ecvideelor sacrificate.

(65)

Această directivă prevede, de asemenea, că, după sacrificarea cailor înregistrați, care include uciderea în scopul combaterii bolilor, documentele de identificare ale acestora trebuie să fie returnate organismului care le-a emis. Aceste cerințe ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul documentelor de identificare emise pentru ecvideele înregistrate, altele decât caii înregistrați și ecvideele destinate reproducției și producției.

(66)

Pentru a se garanta faptul că bazele de date ale organismelor emitente conțin informații actualizate, este necesar să se stabilească un flux de informații cu privire la decesul sau la pierderea unui animal către baza de date a organismului care a emis documentul și către baza de date centrală din statul membru în care se află exploatația în care a fost ținut ecvideul.

(67)

Înregistrarea unui număr de identificare pe viață compatibil cu sistemul UELN și utilizarea acestuia pentru a identifica autoritățile sau organismele care au emis documentul de identificare ar trebui să faciliteze respectarea acestor cerințe. Atunci când este posibil, statele membre ar trebui să recurgă la organismele de legătură pe care le-au desemnat conform Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

(68)

Prin înregistrarea obligatorie a solicitantului unui document de identificare, care este, în termen de mai puțin de 12 luni de la nașterea animalului, crescătorul și, în general, proprietarul animalului pentru care a fost emis un document de identificare, alături de obligația de a notifica organismul emitent cu privire la orice schimbare a reședinței obișnuite a ecvideului într-un alt stat membru, poate fi construit un lanț de informații pentru a urmări un animal atunci când este necesar.

(69)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 504/2008, detaliile de identificare trebuie să fie actualizate în documentul de identificare de către organismul emitent care a emis documentul. Statele membre au raportat reticența proprietarilor de ecvidee de a transmite prin poștă documentul de identificare către organismele emitente în vederea actualizării detaliilor de identificare, cu atât mai mult în cazul în care organismul emitent este situat în străinătate. Această reticență se bazează pe temerile legate de pierderea documentului de identificare și, în consecință, legate de identificarea ecvideelor printr-un document de identificare duplicat sau înlocuitor care exclude animalul de la sacrificarea în vederea consumului uman și care scade în mod substanțial valoarea animalului.

(70)

Pentru a facilita gestionarea documentului de identificare pe întreaga durată de viață a animalului, este necesar să se introducă proceduri de înregistrare a documentului de identificare în statul membru în care se află reședința obișnuită, în special în cazul în care documentul de identificare a fost emis într-un stat membru diferit. Comunicarea necesară cu organismul emitent care a efectuat identificarea inițială este realizată cel mai bine prin schimbul de informații între bazele de date centrale ale statelor membre în cauză.

(71)

În plus, organismele emitente își pot pierde acreditarea sau pot să nu mai fie desemnate, în timp ce documentele de identificare emise rămân valabile în vederea protejării sănătății animale și a sănătății publice. Prin urmare, este necesar să se păstreze informațiile din documentul de identificare într-o bază de date care să fie accesibilă autorităților competente din domeniul sănătății animale, al sănătății publice și al bunăstării animalelor.

(72)

Deoarece în mod normal există mai multe organisme emitente în fiecare stat membru, iar ecvideele circulă frecvent între exploatații și între statele membre și își schimbă statutul de la „ecvidee pentru reproducție și producție” la „ecvidee înregistrate” sau de la animale de la care se obțin produse alimentare la animale care sunt excluse de la sacrificarea în vederea consumului uman și deoarece ecvideele înregistrate pot fi identificate de către o organizație care ține un registru genealogic și care își are sediul într-un alt stat membru, este inevitabil, necesar și adecvat, pentru punerea în aplicare efectivă a Directivelor 90/427/CEE și 2009/156/CE, să se stabilească o bază de date centrală în fiecare stat membru care să conțină înregistrări ale detaliilor de identificare ale tuturor ecvideelor ținute în exploatații situate în statul membru respectiv.

(73)

Cu toate acestea, ar trebui să se permită ca statele membre care au creat o bază de date unică pentru ecvideele înregistrate și o alta pentru ecvideele destinate reproducției și producției să continue să utilizeze un astfel de sistem, cu condiția ca bazele de date să poată comunica, iar autoritățile veterinare să aibă acces deplin la fiecare dintre ele.

(74)

În acest scop, bazele de date centrale din diferite state membre ar trebui să coopereze în conformitate cu Directiva 89/608/CEE a Consiliului (37) pentru a facilita schimbul de date referitoare la animale și la documentele de identificare emise pentru acestea.

(75)

Pentru aplicarea uniformă a legislației Uniunii privind identificarea ecvideelor în statele membre și garantarea clarității și transparenței acesteia, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 504/2008 să fie abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(76)

În conformitate cu punctul 24 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 519/2013 al Comisiei (38), ecvideele care s-au născut în Croația până la 30 iunie 2013 cel târziu și nu au fost identificate conform Regulamentului (CE) nr. 504/2008 trebuie fie identificate în conformitate cu acest din urmă regulament până la 31 decembrie 2014 cel târziu.

(77)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2016 pentru a oferi statelor membre și operatorilor timpul necesar pentru a se adapta la noile norme. Totuși, obligația de a crea și de a gestiona o bază de date centrală ar trebui să se aplice în Grecia, Suedia și Regatul Unit începând cu 1 iulie 2016.

(78)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și al Comitetului zootehnic permanent,