(1)

La 11 mai 2012, Belgia a trimis Comisiei o notificare prealabilă cu privire la un ajutor pentru salvarea întreprinderii Val Saint-Lambert SA (denumită în continuare „VSL”) sub forma unui împrumut subvenționat în valoare de 1 milion EUR. Constatând că o parte din ajutorul pentru salvare, și anume 400 000 EUR, fusese deja acordată la 3 aprilie 2012, Comisia a înregistrat cazul în registrul ajutoarelor nenotificate. Ajutorul respectiv a rămas nenotificat și nu a făcut obiectul unei notificări ulterioare.

(2)

La 3 octombrie 2012, autoritățile belgiene au notificat un ajutor pentru restructurare în favoarea întreprinderii VSL. Acesta constă în prelungirea împrumutului de 1 milion EUR pentru o perioadă de 10 ani.

(3)

Prin scrisoarea din 1 februarie 2013, Comisia a informat Belgia despre decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) cu privire la cele două ajutoare și la alte măsuri în favoarea VSL.

(4)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutorul și măsurile în cauză.

(5)

Comisia nu a primit observații în acest sens din partea unor părți terțe.

(6)

Belgia și-a prezentat observațiile privind decizia de inițiere a procedurii la 21 martie 2013.

(7)

Prin scrisoarea din 14 noiembrie 2013, autoritățile belgiene au informat Comisia că doresc să retragă notificarea privind ajutorul de restructurare. Prin urmare, măsura respectivă nu este analizată în prezenta decizie.

(8)

Prin scrisorile din 17 octombrie și 14 noiembrie 2013, precum și prin e-mail-ul din 10 decembrie 2013, Comisia a invitat autoritățile belgiene să ofere informații suplimentare. Autoritățile belgiene au răspuns prin scrisoarea din 12 decembrie 2013 și prin e-mail-ul din 11 decembrie 2013. Acestea au solicitat un termen suplimentar pentru a răspunde la cererea de informații din 14 noiembrie 2013. Prelungirea a fost acordată prin scrisoarea din 19 decembrie 2013. Răspunsul autorităților belgiene a fost primit în cele din urmă la 6 ianuarie 2014. Comisia a trimis o nouă cerere de informații la 7 februarie 2014. Autoritățile belgiene și avocatul întreprinderii Société Wallonne de Gestion et de Participations (denumită în continuare „SOGEPA”) au răspuns la 25 și, respectiv, 27 februarie 2014. O nouă cerere de informații a fost trimisă autorităților belgiene la 11 aprilie 2014. Prin scrisoarea din 30 aprilie 2014, Comisia a prelungit termenul de răspuns acordat autorităților belgiene până la 23 mai 2014. Răspunsul acestora a fost primit efectiv de către Comisie la data respectivă.

(9)

Prin scrisoarea din 18 iunie 2014, autoritățile belgiene au autorizat Comisia să adopte și să notifice prezenta decizie numai în limba franceză.

(10)

VSL produce obiecte din cristal de calitate superioară sau de lux. Întreprinderea are sediul în Seraing, în Valonia, are 52 de angajați și o cifră de afaceri anuală de circa 2 milioane EUR. Produsele acesteia au o bună reputație, însă trecutul său este marcat de mai multe falimente. În special, în 2002, societatea pe acțiuni Cristallerie du Val Saint-Lambert a dat faliment și activitățile sale au fost preluate de societatea pe acțiuni La Cristallerie du Val Saint-Lambert (denumită în continuare „CVSL”), care a fost înființată la 19 decembrie 2002. Ulterior, Tribunalul comercial din Liège a declarat falimentul CVSL prin hotărârea din 11 august 2008. Activitatea a fost preluată de doi acționari privați: Châteaux Finances Corporation (denumită în continuare „CFC”), o societate holding care deține mai multe societăți imobiliare sau legate de vin și gastronomie, și Société de Promotion d'Espaces Commerciaux et Industriels (denumită în continuare „SPECI”), o întreprindere care gestionează și dezvoltă bunuri imobile.

(11)

Inițial, CFC și SPECI dețineau 70 % și, respectiv, 30 % din VSL. În martie 2011, CFC și Regiunea Valonă au realizat o majorare de capital la care SPECI nu a participat. În prezent, VSL este deținută în proporție de 76 % de către CFC, în proporție de 17 % de către Regiunea Valonă și în proporție de 7 % de către SPECI.

(12)

Începând cu 14 octombrie 2013, VSL se află din nou în procedură de faliment.

(13)

VSL deține licența exclusivă pentru utilizarea mărcilor, a desenelor și a schițelor VSL. Licența i-a fost acordată din ianuarie 2009 de către Regiunea Valonă, proprietara actuală a mărcilor. Anterior, mărcile VSL au fost deținute până în octombrie 2005 de Compagnie financière du Val (denumită în continuare „CFV”), care a înlocuit Société de Gestion des marques du Val Saint-Lambert, deținută în proporție de 100 % de SOGEPA (deținută, la rândul său, în proporție de 100 % de Regiunea Valonă).

(14)

Prin contractul de cesiune din 5 octombrie 2005, CFV a cedat mărcile respective societății pe acțiuni Interagora, societatea-mamă a CVSL, în schimbul sumei de [500 000-800 000] EUR (*1). La 11 august 2008, societatea pe acțiuni Interagora, devenită societatea pe acțiuni Val Saint-Lambert International (denumită în continuare „VSLI”) a intrat în faliment, CFV rămânând cu o creanță de 280 000 EUR. Regiunea Valonă și-a utilizat ulterior dreptul de preempțiune și a devenit proprietară a mărcilor în schimbul sumei de [700 000-1 000 000] EUR în 2008.

(15)

Ajutorul pentru salvarea întreprinderii VSL constă într-un împrumut subvenționat de 1 milion EUR acordat la 3 aprilie 2012 de Regiunea Valonă, reprezentată de SOGEPA (SOGEPA acționează în numele regiunii pentru toate măsurile care implică o intervenție din partea SOGEPA), pentru o perioadă de 6 luni, la rata de 3,07 % (rata de bază 2,07 + 100 puncte). Rata a fost majorată ulterior la 4,07 %, cu o marjă de 100 de puncte de bază, cu titlu de compensare a cheltuielilor suportate de SOGEPA. O parte din împrumutul de 1 milion EUR, și anume 400 000 EUR, a fost acordată în aceeași zi în care s-a încheiat contractul de credit din 3 aprilie 2012, fără notificarea prealabilă a Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE. Restul împrumutului, și anume 600 000 EUR, a fost acordat la o dată ulterioară, care nu a fost adusă la cunoștința Comisiei. Cu toate acestea, Comisia consideră că împrumutul de 1 milion EUR a fost acordat integral, întrucât suma respectivă a fost menționată în declarația de creanță trimisă Tribunalului comercial din Liège în cadrul falimentului VSL, pronunțat de această instanță la 14 octombrie 2013.

(16)

La 3 octombrie 2012, autoritățile belgiene au notificat un ajutor de restructurare. Acesta consta în prelungirea împrumutului de 1 milion EUR (măsura 1) pentru o perioadă de 10 de ani. Cu toate acestea, prin scrisoarea din 14 noiembrie 2013, autoritățile belgiene au informat Comisia că își retrag notificarea privind ajutorul de restructurare. Autoritățile belgiene au confirmat, prin scrisoarea din 12 decembrie 2013, că măsura de ajutor nu a fost pusă în aplicare. Prin urmare, ajutorul respectiv nu face obiectul prezentei decizii.

(17)

Înainte de acordarea ajutorului de salvare menționat mai sus (măsura 1), Regiunea Valonă, reprezentată de SOGEPA și de alte organisme publice deținute de regiune și acționând în numele acesteia, precum CFV, a intervenit de șase ori în favoarea VSL în perioada 2008-2011 în următoarele moduri: o garanție de 150 000 EUR (măsura 3), utilizarea și cesiunea mărcilor Val Saint-Lambert (măsura 4), un împrumut în valoare de 1,5 milioane EUR (măsura 5), o majorare de capital în valoare de 1,5 milioane EUR (măsura 6), ajutoare cu valoare redusă (măsura 7) și finanțarea lucrărilor de depoluare în cadrul proiectului Cristal Park (măsura 8).

(18)

CVSL, care administra fabrica de obiecte din cristal înaintea VSL, a fost declarată în faliment la 11 august 2008 de către Tribunalul comercial din Liège. Pentru a asigura continuitatea activității, în pofida falimentului, cu scopul de a găsi un cumpărător, Regiunea Valonă a autorizat SOGEPA, prin decizia din 28 august 2008, să emită o garanție în valoare de 150 000 EUR pentru un împrumut în valoare de 300 000 EUR acordat de ING grupului de administratori judiciari ai CVSL. Garanția a fost acordată la 24 septembrie 2008 grupului de administratori judiciari ai CVSL, fără plată.

(19)

Astfel cum s-a arătat mai sus, CFV era, până în octombrie 2005, proprietara mărcile VSL.

(20)

Prin contractul de cesiune din 5 octombrie 2005, CFV a cedat mărcile societății pe acțiuni Interagora în schimbul sumei de [500 000-800 000] EUR. Suma de 700 000 EUR urma să fie plătită într-o tranșă de [100 000-500 000] EUR și zece rate anuale de [10 000-50 000] EUR. Articolul 7 din contract acorda Regiunii Valone un drept de preempțiune în cazul în care, înainte de 5 octombrie 2010, societatea pe acțiuni Interagora sau succesorii în drepturi ai acesteia ar fi avut intenția să cedeze mărcile, desenele și modelele care făceau obiectul cesiunii.

(21)

La 11 august 2008, societatea pe acțiuni Interagora, devenită VSLI, a intrat în faliment, rămânând cu o datorie de 280 000 EUR față de CFV.

(22)

La 1 octombrie 2008, grupul de administratori judiciari ai CVSL au semnat un memorandum de înțelegere cu CFC și SPECI (care au preluat activitățile CVSL), care includea, de asemenea, răscumpărarea mărcilor Val Saint-Lambert de la VSLI la prețul de [700 000-1 000 000] EUR. Regiunea Valonă și-a utilizat dreptul de preempțiune (articolul 7 din contractul din 5 octombrie 2005) pentru același preț și a notificat grupul de administratori judiciari la 7 noiembrie 2008. Ulterior, aceasta a impus următoarele condiții în contractul din 29 ianuarie 2009, încheiat între CFV și VSL:

(23)

În observațiile lor, autoritățile belgiene au informat Comisia că, în urma procedurii de reorganizare judiciară (3) inițiată la 28 februarie 2012, suma restantă datorată nu mai era de 280 000 EUR, ci de 61 250 EUR, ca urmare a reducerii de 43 750 EUR stabilite în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și ca urmare a rambursării sumei de 105 000 EUR, efectuată înainte de punerea în aplicare a procedurii respective.

(24)

La 31 august 2009, Regiunea Valonă, reprezentată de SOGEPA, a acordat întreprinderii VSL un împrumut de 1,5 milioane EUR cu dobândă de 4,7 % pe o perioadă de 7 ani, pentru a permite întreprinderii să achiziționeze cuptoare noi. Împrumutul a fost garantat cu o ipotecă de rang 1 pe imobilele VSL, care ar avea o valoare mai mare decât cea a împrumutului, potrivit autorităților belgiene.

(25)

La 17 martie 2011, Regiunea Valonă a hotărât efectuarea unei injecții de capital de 1,5 milioane EUR în întreprinderea VSL, pentru a-i permite acesteia să achiziționeze un cuptor nou. În perioada 25 mai 2009-29 martie 2011, CFC (acționar majoritar al VSL) a efectuat o contribuție la capital, sub forma unei creanțe, în valoare totală de 5,2 milioane EUR.

(26)

În perioada februarie 2010-noiembrie 2012, VSL a primit 197 503 EUR prin diverse ajutoare cu valoare redusă. La 25 martie 2011, SOGEPA a acordat un ajutor în valoare de 97 785 EUR pentru un director interimar. Cu toate acestea, la 25 septembrie 2012, SOGEPA a solicitat restituirea sumei respective, cu dobândă, atunci când a realizat că s-a depășit plafonul de 200 000 EUR prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (4).

(27)

Proiectul Cristal Park prevedea depoluarea din fonduri publice a unor clădiri aparținând VSL.

(28)

Prin scrisoarea din 20 august 2012, Spaque (Société Publique d'Aide à la Qualité de l'Environnement) a trimis VSL o ofertă condiționată de cumpărare a clădirilor pentru suma de 2 040 000 EUR, minus costurile de depoluare, care nu fuseseră stabilite încă. Prețul de 2 040 000 EUR a fost stabilit de firma de consultanță Cushman & Wakefield la 29 martie 2012, aceasta declarând că nu este în măsură să evalueze costul reabilitării. Prin scrisoarea din 5 septembrie 2012, VSL a comunicat întreprinderii Spaque costul depoluării, stabilit la 219 470 EUR în august 2012 de către societatea GEOLYS. VSL a informat întreprinderea Spaque, în aceeași scrisoare, că este de acord cu vânzarea clădirilor la prețul de 2 040 000 EUR minus 220 000 EUR. La 13 decembrie 2012, clădirile în cauză au fost vândute întreprinderii Spaque la prețul de 2 040 000 EUR, minus costurile depoluării evaluate la 220 000 EUR, ceea ce înseamnă 1 820 000 EUR. Între timp, într-o notă din 1 decembrie 2011, transmisă de autoritățile belgiene, costul depoluării fusese evaluat totuși la mai multe milioane de euro.

(29)

Înainte de vânzarea din 13 decembrie 2012, în cadrul ședinței Consiliului municipal din 10 septembrie 2012, Consiliul municipal al orașului Seraing a aprobat două proiecte de contract de opțiuni, primul între întreprinderea Spaque și orașul Seraing, iar al doilea între orașul Seraing și SPECI. Proiectele descriu condițiile viitorului transfer între cele trei entități al clădirilor vândute întreprinderii Spaque după depoluare.

(30)

Până în prezent, numai vânzarea din 13 decembrie 2012 a fost realizată. Operațiunile prevăzute în proiectele de acord aprobate de Consiliul municipal al orașului Seraing și menționate în considerentele anterioare (28 și 29) nu au fost puse în aplicare. Lucrările de depoluare nu au fost inițiate.

(31)

În plus, întreprinderile Spaque și VSL au semnat, la 11 decembrie 2012, un contract de punere la dispoziție temporară a unei părți a sitului fabricii producătoare de obiecte din cristal Val Saint-Lambert. Prin contract, întreprinderea Spaque pune la dispoziția VSL, pentru o perioadă determinată și cu titlu gratuit, o anumit număr de construcții asupra cărora a dobândit drept de proprietate (a se vedea considerentul 27). În schimb, VSL se angajează să colaboreze cu întreprinderea Spaque pentru a transmite toate informațiile utile și necesare pentru lucrările de renovare și de reabilitare care trebuie efectuate pe situl respectiv.

(32)

Comisia a considerat că ansamblul măsurilor investigate constituie ajutor de stat în înțelesul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În ceea ce privește măsurile 1 (ajutor de salvare), 3 (garanție fără plată) și 4 (utilizarea și cesiunea mărcilor), Comisia avea îndoieli în ceea ce privește conformitatea acestora cu principiul investitorului în economia de piață. În ceea ce privește măsura 5 (împrumut în valoare de 1,5 milioane EUR), Comisia avea îndoieli că rata dobânzii împrumutului nu implica un ajutor. De asemenea, Comisia avea îndoieli în ceea ce privește caracterul pari passu al măsurii 6 (injecția de capital) și conformitatea acesteia cu principiul investitorului în economia de piață. În ceea ce privește măsura 7, care cuprinde măsurile cu valoare redusă, Comisia nu avea certitudinea că toate măsurile respective îndeplinesc condițiile prevăzute în regulamentul menționat (5). În cele din urmă, în ceea ce privește măsura 8 (vânzarea clădirilor și punerea la dispoziție, cu titlu gratuit, a anumitor clădiri), Comisia avea îndoieli că prețul de vânzare al terenurilor cedate de către VSL întreprinderii Spaque nu implica un ajutor, dată fiind incertitudinea legată de evaluarea costurilor depoluării. De asemenea, Comisia se întreba dacă operațiunea prin care întreprinderea Spaque a pus la dispoziția VSL anumite clădiri cu titlu gratuit nu a implicat un ajutor. În ceea ce privește măsura 3, Comisia se întreba, de asemenea, dacă a existat o continuitate economică între CVSL și VSL. În sfârșit, Comisia avea îndoieli cu privire la compatibilitatea tuturor acestor măsuri cu piața internă și, în special, cu Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (6) (denumite în continuare „liniile directoare privind salvarea și restructurarea”) (măsurile 1, 2 și 3).

(33)

Autoritățile belgiene nu contestă calitatea de întreprindere aflată în dificultate a VSL începând cu 8 februarie 2012, data de depunere a cererii de reorganizare judiciară (fapt care, după cum se va vedea, este relevant pentru analiza mai multora dintre măsurile în cauză). Cu toate acestea, autoritățile belgiene apreciază că, anterior, VSL nu putea fi considerată drept întreprindere în dificultate deoarece era o întreprindere nouă care beneficia de sprijinul necondiționat al acționarului său majoritar, și anume CFC, în conformitate cu punctele 10 și 11 din liniile directoare privind salvarea și restructurarea, precum și cu practica decizională a Comisiei (7).

(34)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a considerat că împrumutul acordat fără nicio garanție unei întreprinderi aflate în dificultate poate constitui un ajutor, întrucât VSL nu ar fi putut obține un împrumut în aceste condiții de la o bancă privată.

(35)

În observațiile acestora, autoritățile belgiene nu contestă faptul că împrumutul subvenționat de 1 milion EUR, acordat la 3 aprilie 2012 de Regiunea Valonă, constituie ajutor de stat. Cu toate acestea, ele consideră că măsura în cauză constituie un ajutor de salvare în conformitate cu punctul 13 din liniile directoare privind salvarea și restructurarea, în sensul că dificultățile cu care se confrunta VSL sunt intrinsece și nu sunt rezultatul unei alocări arbitrare a costurilor în cadrul grupului și că aceste dificultăți sunt prea grave pentru a fi rezolvate de către grup. Autoritățile belgiene explică faptul că întreprinderea CFC nu putea să aloce VSL toate resursele sale datorită diversității activităților și a participațiilor sale. Activele lichide ale CFC au scăzut în mod semnificativ de la sfârșitul anului 2011 și se ridicau la doar 130 000 EUR la 19 octombrie 2012. Autoritățile belgiene amintesc, de asemenea, că, având în vedere frecvența cu care CFC a alocat fonduri întreprinderii VSL (9,5 milioane EUR de la crearea VSL) și recurența rezultatelor financiare dezamăgitoare ale VSL, întreprinderea CFC nu mai putea să rezolve dificultățile VSL utilizând resursele grupului.

(36)

De asemenea, în ceea ce privește principiul „prima și ultima dată” conform căruia măsura 1 ar fi incompatibilă cu punctul 72 și următoarele din liniile directoare privind salvarea și restructurarea deoarece măsurile 3, 5, 6 și 7 constituie ajutoare de salvare sau de restructurare, autoritățile belgiene consideră, dimpotrivă, că:

(37)

Întrucât notificarea măsurii respective a fost retrasă și având în vedere că măsura nu a fost pusă în aplicare de către autoritățile belgiene, măsura menționată nu face obiectul prezentei decizii și, prin urmare, observațiile autorităților belgiene în această privință nu sunt aplicabile.

(38)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a arătat că garanția de 150 000 EUR a fost acordată fără plată unei întreprinderi aflată în dificultate, CVSL fiind la acel moment în insolvență. În acest sens, garanția pare să confere un avantaj întreprinderii CVSL, întrucât niciun investitor privat nu ar fi acordat o asemenea garanție fără plată.

(39)

Autoritățile belgiene nu se pronunță cu privire la faptul dacă măsura constituie sau nu ajutor de stat.

(40)

De asemenea, acestea au declarat că garanția a fost acordată grupului de administratori judiciari și nu întreprinderii CVSL aflate în insolvență. Cu toate acestea, autoritățile belgiene susțin că nu a existat o continuitate economică între CVSL și VSL și consideră că au demonstrat în mod suficient întreruperea continuității economice între CVSL și VSL. Acestea subliniază că sfera activelor transferate VSL este mai largă decât cea deținută de CVSL și complet separată de aceasta, prin urmare, orice continuitate trebuie să fie exclusă.

(41)

Autoritățile belgiene amintesc, de asemenea, că noii acționari ai VSL au dorit dintotdeauna să sprijine preluarea CVSL în cadrul unui proiect imobiliar și turistic de mare amploare, Cristal Park. Prin urmare, acestea consideră că logica economică a preluării este complet diferită de gestionarea de către CVSL a fabricii producătoare de obiecte din cristal, bazată exclusiv pe producția de cristal.

(42)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a observat că mecanismul de remunerare a cesiunii în favoarea VSL, bazat pe câștigurile viitoare realizate de VSL înainte de deducerea dobânzilor, a taxelor, a deprecierii și a amortizării (EBITDA), pare să implice un avantaj economic. Într-adevăr, Regiunea Valonă cedează un activ valoros fără nicio garanție de remunerare, întrucât venitul EBITDA al VSL ar putea fi negativ, ca și în anii precedenți, și fără să se aștepte la profit la încheierea perioadei de cesiune, cu excepția unei ajustări la inflație (indice), care, în plus, ar interveni abia începând cu cel de al șaselea an. Un operator privat ar fi ales, cel mai probabil, o remunerație incluzând cel puțin o bază fixă și sigură. De asemenea, decizia de inițiere a procedurii analiza posibilitatea existenței unui ajutor de stat în condițiile de cesiune a mărcii.

(43)

Autoritățile belgiene consideră că trimiterea făcută de Comisie la rezultatele slabe ale predecesorilor VSL în scopul de a critica modul de calcul al remunerației primite de Regiunea Valonă în schimbul acordării drepturilor asupra mărcilor nu este fondată.

(44)

Dimpotrivă, acestea consideră că modalitatea de calculare a remunerației pentru utilizarea mărcilor pe baza EBITDA nu este o alegere lipsită de logică comercială. Această alegere este justificată, în opinia lor, deoarece EBITDA reprezintă unul dintre indicii contabili care permit autorităților valone să evalueze succesul comercial al vânzării produselor ale căror mărci le dețin.

(45)

Autoritățile belgiene nu au transmis nicio observație cu privire la condițiile vânzării viitoare a mărcilor către VSL.

(46)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la calitatea garanției. Într-adevăr, din documentele transmise Comisiei reieșea că ipoteca viza cel puțin parțial bunuri imobile ale VSL care urmau să fie reabilitate. Cu toate acestea, valoarea reală a terenurilor nu era cunoscută și ar fi putut să fie negativă. Prin urmare, se pare că rata dobânzii, stabilită la 4,7 %, era prea scăzută. Într-adevăr, având în vedere calitatea garanțiilor, ar trebui să se adauge la rata de bază de 1,778 % între 400 și 1 000 de puncte de bază.

(47)

Autoritățile belgiene consideră că valoarea garanțiilor era excelentă, întrucât aceasta viza valoarea totală a împrumutului. Evaluarea acestora s-a bazat pe expertiza realizată de biroul Marengo în ianuarie și februarie 2009.

(48)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a constatat că majorarea de capital nu a fost efectuată pe baza unui plan de afaceri, ci se întemeiază pe o simplă proiecție financiară. Aceasta nu oferă nicio explicație cu privire la modul în care întreprinderea intenționează să se redreseze și nici cu privire la remunerația care revine furnizorului de capital, și anume Regiunea Valonă. În plus, Regiunea Valonă și CFC nu par să fie în aceeași situație și nici să se confrunte cu aceleași riscuri. Regiunea Valonă nu era acționar al întreprinderii VSL înainte de măsura în cauză și nu are niciun interes economic față de aceasta. Dimpotrivă, CFC este acționar al VSL și are interesul de a redresa întreprinderea sau, cel puțin, de a-i limita pierderile.

(49)

Autoritățile belgiene consideră că VSL nu se afla în dificultate în momentul introducerii măsurii respective, având în vedere că filiala sa se bucura de încrederea deplină și sprijinul financiar al acționarilor majoritari.

(50)

Acestea consideră că Comisia că s-a bazat pe rentabilitatea ex post a unei investiții pentru a aprecia dacă există sau nu un ajutor de stat, o astfel de practică fiind contrară jurisprudenței europene.

(51)

Acestea susțin că injecția de capital a fost de importanță mai mică și concomitentă cu cea realizată de acționarii CFC. În plus, chiar dacă Regiunea Valonă nu era acționar al VSL, aceasta avea un avantaj economic prin majorarea capitalului, întrucât, din punctul său de vedere, avea interesul să sprijine activitatea în scopul redresării întreprinderii și al rambursării ulterioare a împrumutului.

(52)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a considerat că VSL pare să se fi aflat în dificultate din 2009 până în prezent și, prin urmare, nu era eligibilă pentru acest tip de ajutor.

(53)

Potrivit autorităților belgiene, VSL nu poate să aibă calitatea de întreprindere aflată în dificultate, întrucât aceasta este o întreprindere recent înființată, de mai puțin de trei ani, și s-a bucurat de încrederea acționariatului său majoritar până la procedura de reorganizare judiciară. Prin urmare, măsurile în cauză intră în domeniul de aplicare a Regulamentului de minimis și, în consecință, nu pot fi considerată drept ajutor.

(54)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a considerat că întreprinderea Spaque s-a angajat să achiziționeze clădiri fără a cunoaște costurile legate de depoluarea acestora.

(55)

Autoritățile belgiene menționează că, în ceea ce privește costurile de depoluare, legislația valonă limitează obligațiile proprietarului unei clădiri poluate în cazul în care este vorba despre poluare istorică și în funcție de zona în care se află clădirea poluată în conformitate cu planurile de amenajare a teritoriului. De asemenea, acestea consideră că, inclusiv dacă s-ar considera că VSL are obligația de a reabilita clădirile poluate, acesteia nu i se poate solicita să reabiliteze situl pentru a-l face compatibil cu utilizarea care-i este atribuită conform planului de amenajare a zonei în care se află, și anume, utilizarea în scopuri industriale. Prin urmare, costurile de depoluare a unui sit trebuie să fie evaluate în conformitate cu afectarea acestuia în momentul vânzării, și anume, în cazul de față, utilizarea în scopuri industriale. Autoritățile belgiene consideră că evaluarea costurilor s-a realizat prin raportul GEOLYS. Costurile au fost deduse în consecință din prețul de vânzare.

(56)

Potrivit explicațiilor autorităților belgiene, în urma achiziției imobilelor de către întreprinderea SPAQUE, lucrările de depoluare a clădirilor vor fi realizate din fonduri publice de către o autoritate publică, întreprinderea SPAQUE. În conformitate cu liniile directoare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului, lucrările de depoluare realizate de către o autoritate publică pe unul sau mai multe terenuri care îi aparțin nu constituie ajutor de stat.

(57)

În ceea ce privește punerea la dispoziția VSL a clădirilor cu titlu gratuit, autoritățile belgiene consideră că este vorba despre clădiri deținute de SPECI, o întreprindere pe acțiuni cu capital privat.

(58)

Comisia nu a primit nicio observație.

(59)

Conform articolului 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă, în măsura în care afectează schimburile comerciale între statele membre, ajutoarele acordate de către stat sau prin resurse de stat, în orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența, favorizând anumite întreprinderi.

(60)

Din această dispoziție rezultă că, pentru a fi considerate ajutoare de stat, măsurile în cauză trebuie: (i) să provină de la stat, adică să implice resurse de stat și să fie imputabile statului; (ii) să confere un avantaj economic beneficiarului acestora; (iii) să fie selective; și (iv) să fie susceptibile de a denatura concurența și să afecteze schimburile comerciale între statele membre.

(61)

Belgia nu a contestat calitatea de ajutor de stat pentru ajutorul de salvare (măsura 1). Comisia a luat notă de acest lucru încă din decizia de inițiere a procedurii. În ceea ce privește măsura 2, Belgia și-a retras notificarea după inițierea procedurii oficiale de investigare. Prin urmare, aceasta nu este analizată în prezenta decizie. Belgia contestă însă calitatea de ajutor de stat pentru măsurile 3, 4, 5, 6, 7 și 8, afirmând că măsurile respective nici nu oferă un avantaj economic beneficiarului, nici nu sunt măsuri de minimis.

(62)

Măsura 1 (împrumutul în valoare de 1 milion EUR), măsura 3 (garanția în valoare de 150 000 EUR), măsura 5 (împrumutul în valoare de 1,5 milioane EUR) și măsura 6 (majorarea de capital de 1,5 milioane EUR) au fost aplicate de SOGEPA în numele Regiunii Valone. Întrucât aceasta este integral o întreprindere publică, resursele sale pot fi considerate ca fiind resurse de stat în înțelesul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (8).

(63)

Comisia observă că contractul care acordă întreprinderii VSL drepturi exclusive și nelimitate de utilizare a mărcilor Val Saint-Lambert și care reglementează cesiunea acestora a fost încheiat între VSL și Regiunea Valonă. Această măsură, precum și condițiile de vânzare a mărcilor în viitor, implică prezența resurselor de stat.

(64)

Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile belgiene, se pare, de asemenea, că ajutorul clasificat de acestea ca ajutor de minimis a fost acordat, la rândul său, de o autoritate sau o întreprindere publică, însă autoritățile belgiene nu precizează de fiecare dată dacă este vorba despre Regiunea Valonă sau despre SOGEPA. În orice caz, sunt implicate resurse de stat și, de altfel, autoritățile belgiene nu contestă faptul că statul este la originea acestor măsuri.

(65)

Comisia constată că Spaque este o întreprindere cu capital public, o filială a Société régionale d'Investissement de Wallonie (SRIW) și că fondurile alocate pentru depoluarea clădirilor VSL i-au fost deja acordate de guvernul valon (9). Achiziționarea terenurilor de la VSL de către întreprinderea Spaque și punerea la dispoziție cu titlu gratuit a unora dintre acestea implică prezența resurselor de stat.

(66)

Pentru a evalua imputabilitatea, Curtea de Justiție se întemeiază pe „un set de indicatori care decurg din circumstanțele cauzei respective și din contextul în care s-a luat acea măsură” (10).

(67)

Două organisme publice din Regiunea Valonă, care acționează în numele acesteia, SOGEPA și întreprinderea Spaque, au acordat măsurile enumerate la punctul 2.2 de mai sus.

(68)

SOGEPA, Société Wallonne de Gestion et de Participations, este o întreprindere pe acțiuni cu capital public, deținută în proporție de 100 % de Regiunea Valonă. Aceasta asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate de guvernul valon în ceea ce privește intervențiile în întreprinderile comerciale și gestionarea unor astfel de intervenții. SOGEPA fost creată în 1999 prin fuziunea Société Wallonne pour la Sidérurgie (SWS) și a Société pour la gestion de participations de la Région wallonne dans des sociétés commerciales (SOWAGEP).

(69)

SOGEPA acționează la cererea guvernului valon. La articolul 3 alineatul (1) din actul său constitutiv se precizează că „Întreprinderea are ca obiect de activitate toate îndatoririle și sarcinile care îi sunt încredințat de guvernul valon, (…). În acest context, aceasta asigură, în special, punerea în aplicare a deciziilor luate de guvernul valon de a interveni în întreprinderile comerciale și gestionarea acțiunilor, obligațiunilor, avansurilor sau dobânzilor pe Regiunea Valonă însăși le poate deține în cadrul acestor întreprinderi”.

(70)

Înființată în 1991, întreprinderea Spaque se ocupă cu depoluarea depozitelor de deșeuri și a siturilor industriale dezafectate poluate. Aceasta are însărcinarea de a efectua un inventar al siturilor contaminate din Valonia. Spaque este o filială a Société Régionale d'Investissement de la Wallonie (SRIW), deținută în proporție de 98,66 % de Regiunea Valonă, care are sarcina de a contribui la dezvoltarea economiei valone, prin sprijinirea din punct de vedere financiar a întreprinderilor valone sau situate în Valonia, care desfășoară proiecte industriale sau servicii care generează valoare adăugată.

(71)

Conform contractului de gestiune încheiat în iulie 2007 între guvernul valon și întreprinderea Spaque pentru perioada 2008-2012 și reînnoit în octombrie 2012 pentru o perioadă suplimentară de șase luni, întreprinderea Spaque desfășoară acțiuni în cadrul unor misiuni delegate care îi sunt încredințate de Regiunea Valonă. În acest context, Spaque acționează pe baza instrucțiunilor primite din partea Regiunii Valone. Regiunea stabilește, în principal, o listă a siturilor prioritare și mandate specifice de reabilitare.

(72)

Având în vedere aceste informații, Comisia consideră că Regiunea Valonă ia decizii care sunt puse în aplicare ulterior de SOGEPA. În ceea ce privește întreprinderea Spaque, se pare că Regiunea Valonă, prin intermediul misiunilor delegate, este în măsură să acționeze în mod direct asupra activităților desfășurate de întreprinderea Spaque.

(73)

Prin urmare, Comisia concluzionează în acest stadiu al procedurii că măsurile în cauză implică resurse de stat și sunt imputabile statului.

(74)

Condiția referitoare la selectivitate este îndeplinită cu ușurință. Comisia a constatat în decizia de inițiere a procedurii că măsurile în cauză au fost acordate în favoarea unei singure întreprinderi, VSL, sau grupului de administratori judiciari ai CVSL pentru măsura 3 (garanția de 150 000 EUR).

(75)

Este necesar să se analizeze în acest stadiu criteriul avantajului economic, atât pentru ajutorul de salvare, cât și pentru celelalte măsuri examinate, având în vedere observațiile prezentate de autoritățile belgiene la decizia de inițiere a procedurii.

(76)

Ajutorul de salvare acordat sub forma unui împrumut în valoare de 1 milion EUR, cu o rată a dobânzii de 3,07 % plus 100 de puncte de bază ca remunerație pentru SOGEPA oferă un avantaj economic întreprinderii VSL. Într-adevăr, împrumutul a fost acordat fără nicio garanție unei întreprinderi aflate în dificultate, care cu două luni anterior prezentase o cerere de reorganizare judiciară (a se vedea punctul 5.2.1). Astfel cum au recunoscut și autoritățile belgiene, VSL – ca întreprindere aflată în dificultate – nu ar fi putut obține un împrumut de la o bancă privată. Prin urmare, măsura a conferit întreprinderii VSL un avantaj corespunzător sumei de 1 milion EUR (valoarea împrumutului).

(77)

Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la conformitatea acestei intervenții a statului cu principiul investitorului în economia de piață.

(78)

În observațiile acestora, autoritățile belgiene nu au abordat criteriul avantajului economic și nu au discutat decât faptul dacă există o continuitate economică între CVSL și VSL

(79)

Conform informațiilor de care dispune în final Comisia, garanția a vizat un împrumut în valoare de 300 000 EUR acordat de ING grupului de administratori judiciari ai CVSL. Garanția oferită a fost de 150 000 EUR, fără remunerație. Împrumutul a urmărit să asigure menținerea activității CVSL până la eventuala preluare a întreprinderii.

(80)

Comisia observă că autoritățile belgiene i-au adus la cunoștință faptul că, în momentul acordării garanției, nu s-a întocmit și nu s-a semnat niciun acord de garanție între părțile interesate. Prin urmare, singurul element de care dispune aceasta este o scrisoare a SOGEPA din 24 septembrie 2008, adresată ING, în care SOGEPA confirmă că garanția va acoperi eventualele pierderi rezultate din continuarea activităților până la o valoare maximă de 150 000 EUR. Prin urmare, Comisia ia notă că SOGEPA a acordat o garanție grupului de administratori judiciari ai unei întreprinderi aflate în faliment, fără remunerație. De asemenea, autoritățile belgiene au indicat faptul că ING a condiționat acordarea împrumutului de obținerea garanției. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Comisia consideră că, fără intervenția publică, împrumutul nu ar fi fost acordat în întregime. În plus, Comisia observă că Regiunea Valonă nu avea legături comerciale sau juridice directe cu CVSL. Aceasta nu era, nici direct, nici indirect – prin intermediul SOGEPA –, acționar al CVSL. Prin urmare, Regiunea Valonă nu avea niciun interes comercial să acorde CVSL această garanție fără plată.

(81)

Comisia concluzionează că acordarea garanției fără plată a conferit un avantaj întreprinderii CVSL. Avantajul corespunde primei pe care o întreprindere privată ar fi solicitat-o pentru acordarea garanției în circumstanțe similare, primă la care SOGEPA a renunțat.

(82)

Autoritățile belgiene au declarat că împrumutul de 300 000 EUR a fost rambursat integral la 28 iulie 2009 de către grupul de administratori judiciari ai întreprinderii aflate în faliment din fondurile disponibile și din garanția de 150 000 EUR.

(83)

Prin urmare, valoarea ajutorului corespunde diferenței dintre rata dobânzii împrumutului pe care grupul de administratori judiciari ai CVSL ar fi plătit-o pe piață în lipsa garanției de stat și rata dobânzii efectiv plătite în prezența garanției.

(84)

Această abordare este în conformitate cu punctul 4.2 din Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (11): „În ceea ce privește garanția individuală, echivalentul-subvenție, sub formă de numerar, al garanției se calculează ca diferența dintre prețul de piață al garanției și prețul plătit efectiv. În cazul în care piața nu oferă garanții pentru acel tip de operațiune, nu există un preț de piață pentru garanție. În acest caz, elementul de ajutor se calculează în același mod ca echivalentul-subvenție al creditului în condiții preferențiale, și anume ca diferența dintre rata dobânzii de pe piață pe care compania ar fi suportat-o în absența garanției și rata dobânzii obținută în temeiul garanției de stat, după calcularea primelor plătite”.

(85)

Această sumă se calculează după următoarea formulă:

Valoarea ajutorului = (14,59 % – 10,75 %) × 300 000 × 343/365 = 10 825,64

(86)

Procentul de 14,59 % se obține după cum urmează: 4,59 % (rata de bază pentru Belgia în august 2008 (12)), la care se adaugă 1 000 de puncte de bază datorită situației CVSL (întreprindere cu rating JRC cu nivel scăzut al garanțiilor (13)). 10,75 % reprezintă rata pentru împrumutul ING, iar 343 de zile reprezintă perioada pentru care a fost acordat împrumutul sau numărul de zile până la termenul la care acesta trebuie să fie rambursat.

(87)

Comisia și-a exprimat rezervele legate de conformitatea cu principiul investitorului în economia de piață a condițiilor legate de vânzare și remunerație și a condițiilor de utilizare a mărcilor de către VSL (remunerație echivalentă cu 1,5 % din EBITDA în primii 5 ani fiscali și cu 5 % începând cu al șaselea an fiscal) (14).

(88)

Contractul din 29 ianuarie 2009 între Compagnie financière du Val deținută de Regiunea Valonă și VSL prevede acordarea drepturilor exclusive de utilizare a mărcilor și condițiile de achiziționare a mărcilor de către VSL (a se vedea considerentul 19 și următoarele).

(89)

Comisia observă că licența exclusivă de utilizare a mărcilor face obiectul unor condiții care nu ar fi fost impuse de un operator privat. Într-adevăr, Regiunea Valonă a formulat următoarea condiție pentru VSL: „Prezenta licență de utilizare va putea fi reziliată în orice moment cu drepturi depline și fără preaviz de către Regiunea Valonă în cazul în care VSL (sau succesorii în drepturi ai acesteia) nu fac dovada producerii în situl întreprinderii Val Saint-Lambert de la Seraing a unor articole din cristal cu valoare adăugată semnificativă, menținând în activitate cel puțin 60 % din forța de muncă (calculul se face în echivalent normă întreagă), cu excepția șomajului economic existent la data intrării în insolvență a CVSL (…)”. Comisia observă că regiunea impune VSL, în schimbul acordării licenței exclusive, obligația de a menține producția în situl de la Seraing și obligația de a menține un anumit nivel de ocupare a forței de muncă stabilit a priori. Aceste condiții au avut un impact asupra remunerației licenței și asupra prețului la care se vor vinde mărcile în viitor.

(90)

Comisia consideră că, din cauza condițiilor de ordin politic (menținerea activității la Seraing și menținerea unui anumit nivel de ocupare a forței de muncă), s-a redus remunerația pentru utilizarea licenței, precum și prețul de vânzare. În consecință, remunerația de 1,5 % din EBITDA în primii 5 ani fiscali și de 5 % începând cu cel de al 6-lea an fiscal nu poate fi considerată o remunerație echivalentă cu prețul pieței. Prețul de [700 000-1 000 000] EUR, propus de cumpărători în octombrie 2008 în cadrul procedurii de preluare, nu poate fi considerat un preț de piață din cauza prezenței condițiilor menționate mai sus, pe care un investitor privat într-o economie de piață nu le-ar fi impus și care ar putea descuraja anumiți investitori să prezinte o ofertă.

(91)

Valoarea ajutorului care rezultă din utilizarea mărcilor este egală cu diferența dintre remunerația pe care un investitor privat ar fi propus-o în lipsa condițiilor de ordin politic impuse de Regiunea Valonă și remunerația aplicată efectiv. În contextul procedurii de recuperare, autoritățile belgiene vor desemna un expert independent calificat să efectueze o astfel de evaluare, selectat în urma unei proceduri deschise și transparente și numit de comun acord cu Comisia. Expertul va realiza un studiu pentru a stabili remunerația în conformitate cu metodele utilizate în mod obișnuit și acceptate pentru gestionarea activelor de proprietate intelectuală.

(92)

Măsura privind cesiunea nu a fost pusă în aplicare din cauza falimentului VSL. Cesiunea mărcilor nu a avut loc și Regiunea Valonă este în continuare proprietar al mărcilor. În consecință, Comisia consideră că nu este necesar să se dispună recuperarea acesteia, întrucât măsura nu a fost pusă în aplicare.

(93)

Rezervele exprimate de Comisie au vizat valoarea acordată garanției reale a împrumutului și rata dobânzii. Într-adevăr, Comisia a considerat că valoarea reală a terenurilor care servesc drept garanție putea fi mai scăzută sau chiar negativă, întrucât terenurile sau o parte dintre acestea trebuiau să fie depoluate.

(94)

Comisia observă, într-adevăr, din documentele care i-au fost prezentate că ipoteca viza parțial clădiri ale VSL care trebuiau să fie reabilitate și depoluate în cazul în care ar fi fost vândute. Autoritățile belgiene au răspuns că, la data întocmirii raportului de expertiză, proprietarul clădirilor în cauză nu avea nicio obligație juridică. În consecință, valoarea clădirilor nu trebuia să țină seama de eventualele costuri ale depoluării.

(95)

În observațiile formulate cu privire la decizia de inițiere a procedurii, autoritățile belgiene au prezentat un raport de expertiză realizat de cabinetul de expertiză Marengo în ianuarie și februarie 2009, conform căruia valoarea de piață a activelor imobiliare acoperite de ipotecă a fost evaluată la 3 137 000 EUR. În caz de licitație publică voluntară, valoarea activelor ar fi de 2 871 000 EUR și de 1 915 000 EUR în cazul unei vânzări publice accelerate. Autoritățile belgiene au concluzionat că valoarea garanției reale era excelentă, întrucât aceasta acoperea valoarea totală a împrumutului în cauză.

(96)

De asemenea, raportul de gestiune al Consiliului de administrație, anexat la situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2009, explică faptul că raportul elaborat în cadrul studiului Marengo, care vizează evaluarea activelor imobiliare ale VSL pe parcursul anului 2009, arată că valorile obținute sunt corecte numai în cazul în care terenul și clădirile sunt depoluate, ceea ce nu este cazul deocamdată. Raportul menționează în continuare că VSL a primit o ofertă de cumpărare a tuturor terenurilor și clădirilor „în starea lor actuală” pentru o sumă de 2 000 000 EUR din partea întreprinderii responsabile de dezvoltarea proiectului Cristal Park. Pentru a răspunde mai bine realității, Consiliul de administrație a decis să preia în bilanț numai valoarea care corespunde ofertei de cumpărare intermediare între vânzarea publică accelerată și vânzarea voluntară a terenurilor și clădirilor depoluate.

(97)

Prin urmare, Comisia consideră că, datorită existenței unei evaluări realizate de un expert independent și unei oferte de cumpărare, garanțiile pot fi calificate ca fiind ridicate.

(98)

În plus, Belgia nu a fost în măsură să furnizeze Comisiei o situație contabilă a întreprinderii la 31 august 2009, data la care a fost acordat împrumutul, din cauza unui accident informatic survenit în cursul verii 2009. Fără a cunoaște situația financiară a întreprinderii la 31 august 2009, Comisia a luat cunoștință situația acesteia la 31 decembrie 2009. La data respectivă, VSL înregistra o pierdere de 2 milioane EUR, cu un capital social inițial de 2 milioane EUR. Întreprinderea avea, de asemenea, un stoc important de 3 milioane EUR și 5,759 milioane EUR datorii. EBITDA întreprinderii VSL era negativ. Prin urmare, în lipsa unor informații suplimentare prezentate de statul belgian, Comisia concluzionează că VSL se afla într-o situație financiară dificilă, în pofida injecțiilor regulate de capital din partea acționarului său majoritar. Comisia consideră că, având în vedere informațiile contabile menționate anterior, rating-ul VSL la momentul acordării împrumutului era JRC, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont („Comunicarea privind ratele de referință”) (15).

(99)

Comisia constată că rata dobânzii la împrumutul acordat la 31 august 2009 a fost fixată la 4,7 % de către autoritățile belgiene. Comunicarea privind ratele de referință prevede adăugarea a 400 puncte de bază la rata de 1,77 % (16) valabilă pentru Belgia în momentul acordării împrumutului unei întreprinderi cu un rating ce ar putea fi calificat drept JRC și care oferă o garanție mai sigură, însemnând o rată de 5,77 % (1,77 % + 400 de puncte de bază).

(100)

Comisia constată că rata împrumutului acordat la 31 august 2009, fixată la 4,7 % de către Regiunea Valonă reprezentată de SOGEPA pentru o perioadă de 7 ani, se află sub pragul de 5,77 % stabilit în comunicare și concluzionează că a existat un element de ajutor de stat în favoarea VSL.

(101)

Elementul de ajutor se ridică la 1,07 %, și anume diferența dintre cele două rate (5,77 % – 4,7 %), adică 16 050 EUR pe an.

(102)

Rezervele exprimate de Comisie au vizat presupusul caracter pari passu al măsurii și, în cele din urmă, conformitatea măsurii cu principiul investitorului în economia de piață, având în vedere, pe de o parte, situația economică și financiară a întreprinderii la momentul majorării capitalului și, pe de altă parte, natura foarte sumară a documentelor elaborate de autoritățile belgiene pentru a justifica caracterul adecvat al măsurii.

(103)

În observațiile acestora, autoritățile belgiene consideră că, pentru a caracteriza o măsură drept ajutor de stat, Comisia nu poate invoca rentabilitatea ex-post a unei investiții. De asemenea, acestea consideră că, inclusiv în cazul în care nu ar fi fost acționar al întreprinderii, Regiunea Valonă avea interesul să sprijine activitatea VSL în calitate de creditor important (a se vedea măsura 4).

(104)

Cu toate acestea, Comisia observă că Regiunea Valonă aduce fonduri noi, în timp ce CFC depune o creanță pe care o deține împotriva propriei filiale. Contrar opiniei exprimate de autoritățile belgiene, intervenția regiunii din 17 martie 2011 nu a fost concomitentă cu cea a acționarului CFC. Într-adevăr, injecția de 5,2 de milioane EUR efectuată de CFC este alcătuită în mod real din mai multe plăți efectuate între 25 mai 2009 și 29 martie 2011. În plus, Regiunea Valonă și CFC nu se găsesc în aceeași situație și nu se confruntă cu aceleași riscuri. Regiunea Valonă nu este acționar al VSL înainte de măsura în cauză. Dimpotrivă, CFC este acționar al VSL și are interesul ca întreprinderea să se redreseze sau, cel puțin, să își limiteze pierderile. În consecință, Comisia consideră că majorarea de capital nu poate fi considerată pari passu.

(105)

Faptul că Regiunea Valonă a acordat un împrumut cu doi ani în urmă nu este suficient pentru a justifica caracterul prudent al majorării de capital. De asemenea, faptul că Regiunea Valonă, pe de o parte, are o creanță cu un cuantum inițial de 280 000 EUR, dar fără îndoială mai scăzută în momentul majorării de capital, întrucât autoritățile belgiene au precizat că respectiva creanță a fost rambursată de VSL cu până la 35 000 EUR pe an din 5 octombrie 2008 și, pe de altă parte, a acordat un împrumut de 1,5 de milioane EUR în 2009, nu justifică caracterul prudent al investiției suplimentare de 1,5 milioane EUR într-o întreprindere a cărei situație financiară a continuat să se deterioreze (a se vedea punctul 5.2.1).

(106)

De asemenea, Comisia constată că majorarea de capital nu a fost decisă pe baza unui plan de afaceri, ci se bazează pe o simplă proiecție financiară de o pagină. Proiecția financiară nu oferă nicio explicație privind modul în care întreprinderea intenționează să se redreseze și nici privind remunerația care ar trebui asigurată furnizorului de capital, și anume Regiunea Valonă. Cu toate acestea, anul financiar 2008-2009 a arătat că întreprinderea se afla într-o situație economică și financiară dificilă (a se vedea măsura 4). Simpla creștere a cifrei de afaceri nu poate să justifice, în sine, o majorare de capital de 1,5 milioane EUR, fără a ține cont de alte criterii precum EBITDA sau nivelul de îndatorare al întreprinderii.

(107)

Prin urmare, majorarea de capital nu poate fi asociată comportamentului unui investitor privat într-o economie de piață, ci unui ajutor în valoare de 1,5 de milioane EUR reprezentând majorarea totală de capital.

(108)

Măsura 7 grupează ajutoarele acordate VSL, care însumează 197 503,04 EUR. Comisia este de opinie că acestea ar trebui considerate a nu îndeplini toate condițiile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (17). Articolul 7 prevede că regulamentul se aplică ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare în cazul în care ajutoarele îndeplinesc toate condițiile prevăzute în regulament.

(109)

Beneficiarul nu este o întreprindere a cărei activitate intră în domeniul de aplicare a excepțiilor enumerate la articolul 1 din cadru. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, autoritățile belgiene au confirmat că suma totală a ajutoarelor acordate de regiune nu depășește suma de 200 000 EUR pe durata a trei ani fiscali. Controlul prevăzut la articolul 6 din regulament a fost efectuat de SOGEPA. Comisia concluzionează că măsurile în cauză îndeplinesc condițiile stabilite în regulament. De asemenea, având în vedere forma acestora (subvenții), măsurile în cauză pot fi considerate transparente în înțelesul articolului 4 din regulament. În sfârșit, spre deosebire de regulamentul precedent, regulamentul aflat în vigoare în prezent nu exclude ajutoarele de minimis acordate întreprinderilor aflate în dificultate.

(110)

Prin urmare, se consideră că măsurile în cauză nu îndeplinesc toate condițiile de la articolul 107 alineatul (1) din tratat și nu constituie ajutor de stat.

(111)

Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că prețul de vânzare al terenurilor și clădirilor achiziționate de întreprinderea Spaque, și anume 2 040 000 EUR, a fost un preț de piață, având în vedere incertitudinile legate de evaluarea costurilor de depoluare imputate VSL. De asemenea, Comisia și-a exprimat rezervele cu privire la punerea la dispoziția VSL cu titlu gratuit a anumitor clădiri aparținând întreprinderii Spaque.

(112)

Comisia a constatat următoarea succesiune de evenimente:

(113)

În cazul de față, Comisia se confruntă cu două documente care prezintă două evaluări diferite ale costurilor de depoluare.

(114)

Autoritățile belgiene au invocat următoarele motive pentru respingerea notei din luna decembrie 2011. Acestea susțin, mai întâi, că nota nu se referă la lucrări de curățare și de depoluare menite să asigure securitatea sitului pentru utilizarea sa actuală în scopuri industriale, ci vizează posibilitatea de dezvoltare a unui sat comercial tematic axat pe dotări casnice, decorațiuni și activități de petrecere a timpului liber, care corespunde unei utilizări preconizate a sitului. În opinia acestora, este vorba despre o notă internă care nu este redactată de către un expert autorizat și care se referă în parte la terenuri care nu au fost transferate întreprinderii Spaque. Autoritățile belgiene explică în final faptul că nota se bazează pe un studiu de orientare care constă doar în a verifica existența eventuală a poluării și în a furniza o descriere. Nota precizează, de asemenea, că studiul de caracterizare (18) era în curs de desfășurare.

(115)

Acestea susțin în continuare că imobilele menționate în nota din decembrie 2011 nu pot fi identificate, apoi explică faptul că, întrucât suprafața totală a acestora este de +/– 67 000 m2, este vorba despre o suprafață mai mare decât suprafața totală (50 299 m2) a clădirilor menționate în contractul de vânzare-cumpărare din 13 decembrie 2012. În opinia lor, diferența de 17 000 m2 ar justifica nivelul mai scăzut al costurilor de depoluare. De asemenea, autoritățile belgiene au indicat că centrul fostului sit industrial, și anume clădirile nr. 18, 19, 22 și 22A, nu a fost inclus în vânzarea către întreprinderea Spaque și, prin urmare, a rămas în proprietatea VSL. Acestea menționează că în clădirile respective este concentrată poluarea cauzată de activitatea industrială.

(116)

Comisia observă, înainte de toate, că prețul de vânzare a fost evaluat de un cabinet independent de expertiză în mai 2012. Prețul de vânzare a fost evaluat la 2 090 000 EUR. Raportul afirmă, de asemenea, că în prezent costurile de depoluare sunt evaluate de către un birou de studii specializat contractat de actualul proprietar al sitului. Costurile de depoluare au făcut, de asemenea, obiectul evaluării unui expert independent și specializat, GEOLYS.

(117)

În răspunsul lor din 23 mai 2014, autoritățile belgiene au confirmat că terenurile și clădirile evaluate în cadrul raportului GEOLYS au fost aceleași cu cele implicate în vânzarea din 13 decembrie 2012. De asemenea, autoritățile belgiene au indicat că, în caz de poluare istorică și în funcție de zonele în care se află terenurile și clădirile poluate în conformitate cu planul de amenajare a teritoriului, legislația aplicabilă în Valonia limitează obligațiile unui proprietar de terenuri sau clădiri poluate. Prin urmare, doar costurile de depoluare a sitului pentru a-l aduce în conformitate cu afectarea sa în momentul vânzării, și anume utilizarea în scopuri industriale, trebuie să fie luate în considerare și scăzute din valoarea terenului și a clădirilor. Comisia constată că scrisoarea trimisă de GEOLYS prevede în mod expres faptul că evaluarea costurilor a fost efectuată pentru utilizarea în scopuri industriale a sitului.

(118)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că prețul de vânzare la care clădirile VSL au fost vândute către întreprinderea Spaque (corespunzând prețului de vânzare evaluat de un expert minus costurile de depoluare estimate de GEOLYS) este prețul pieței și nu conține ajutor de stat.

(119)

În ceea ce privește punerea la dispoziție în mod gratuit a unor clădiri de către întreprinderea Spaque, autoritățile belgiene justifică acest lucru prin angajamentul VSL de a colabora cu întreprinderea Spaque pentru a transmite toate informațiile relevante necesare pentru lucrările de renovare și de depoluare care urmează a fi efectuate în cadrul sitului.

(120)

În primul rând, Comisia observă că autoritățile belgiene au indicat în observațiile lor că imobilele sunt deținute de SPECI. Cu toate acestea, contractul de punere la dispoziție în mod gratuit a fost încheiat de Spaque și VSL, SPECI nefiind parte la contract. Autoritățile belgiene nu au demonstrat de altfel că SPECI era proprietarul clădirilor.

(121)

De asemenea, Comisia observă că această justificare nu este însoțită de dovezi pentru a evalua în ce măsură suma constituită din chiriile la care a renunțat întreprinderea Spaque în mod benevol este echivalentă cu angajamentul VSL. Autoritățile belgiene nu oferă, într-adevăr, niciun detaliu cu privire la modul și la eficacitatea punerii în aplicare a angajamentului.

(122)

În consecință, Comisia consideră că punerea la dispoziție în mod gratuit a terenurilor menționate în contractul de punere la dispoziție temporară a unei părți din situl „Cristalleries du Val Saint-Lambet” din 11 decembrie 2012 conferă un avantaj întreprinderii VSL.

(123)

Cuantumul ajutorului este egal cu valoarea chiriilor pe care VSL ar fi fost nevoită să le plătească în condițiile de închiriere de pe piață. Această sumă se calculează pe baza venitului cadastral (indexat) definit de autoritățile belgiene competente (și anume Administration du Cadastre, de l'Enregistrement et des Domaines – ACED) pentru fiecare clădire închiriată și în funcție de perioada de închiriere. Într-adevăr, venitul cadastral (indexat) este calculat în funcție de venitul net mediu pe care un bun imobiliar l-ar aduce proprietarului său într-un an, luând în considerare piața închirierilor și, prin urmare, este considerat de către Comisie ca fiind o bază rezonabilă pentru a estima valoarea locativă a imobilelor în cauză. În contextul procedurii de recuperare, autoritățile belgiene pot, pe baza avizului unui expert independent agreat, care trebuie să fie aprobat de Comisie, să aducă dovezi în sprijinul faptului că este necesar să se aducă corecții sumei respective pentru a ține seama de particularitățile produselor în cauză.

(124)

În ceea ce privește condițiile referitoare la efectul asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale între statele membre, Comisia constată că în UE există numeroși producători de cristal și obiecte din cristal, folosite fie ca accesorii funcționale, fie ca obiecte de artă sau de lux. În conformitate cu informațiile furnizate de către Belgia, se pare că următoarele întreprinderi, de exemplu, au o producție similară celei a VSL, cel puțin în parte: Baccarat (Franța), Saint Louis (Franța), Lalique (Franța), Daum (Franța), Arc International (Franța), Montbronn (Franța) și Bohemian Glassworks (Republica Cehă). Comisia ia act de faptul că produsele acestor întreprinderi și ale altor participanți de pe piață fac obiectul schimburilor comerciale între statele membre.

(125)

În ceea ce privește, în special, măsura 3 (garanția de 150 000 EUR) și măsura 5 (împrumutul de 1,5 milioane EUR), valoarea ajutorului, chiar dacă nu poate fi calculată cu precizie din cauza lipsei anumitor date, este sub pragul ajutoarelor de minimis. Cu toate acestea, Comisia consideră că măsura în cauză nu poate fi considerată ajutor de minimis și afectează concurența și schimburile comerciale dintre statele membre. Măsurile introduse în 2008 și 2009 nu pot fi calificate drept ajutor de minimis deoarece, în temeiul regulamentului anterior în vigoare până la 31 decembrie 2013 (19), întreprinderile aflate în dificultate nu puteau beneficia de un astfel de ajutor. CVSL se afla în procedură de faliment la momentul acordării garanției. În plus, în temeiul noului regulament în vigoare de la 1 ianuarie 2014 (20), acesta, ca și în regulamentul anterior, se aplică numai ajutoarelor transparente. Cu toate acestea, garanția din cazul de față nu poate fi considerată astfel. Articolul 6 din regulament prevede la articolul 4 alineatul (6) litera (a) că: „ajutoarele care constau în garanții sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă (…)”. Astfel cum s-a menționat deja mai sus, CVSL se afla în procedură de faliment la momentul acordării garanției. În ceea ce privește împrumutul, articolul 4 alineatul (3) literele (a) și (b) prevede că „ajutoarele care constau în împrumuturi sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă (…) și dacă împrumutul este garantat de garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 1 000 000 EUR (…) pe o perioadă de cinci ani, fie de 500 000 EUR (…) pe o perioadă de zece ani”. Această ultimă condiție nu este îndeplinită de împrumutul în cauză.

(126)

De asemenea, Comisia consideră că definiția ajutorului de stat nu impune ca denaturarea concurenței sau efectul asupra schimburilor comerciale să fie semnificative sau concrete. Faptul că valoarea ajutorului este mică sau întreprinderea beneficiară este de dimensiuni mici nu exclude în sine o denaturare a concurenței sau un risc de denaturare a concurenței, cu condiția ca probabilitatea unei astfel de denaturări să nu fie doar ipotetică. În speță, având în vedere natura pieței descrise în considerentul 124 de mai sus, un asemenea risc nu este ipotetic. Potrivit autorităților belgiene, există aproximativ 40 de întreprinderi producătoare de cristal active atât în Europa, cât și în afara acesteia. VSL este activă pe piața cristalului pentru masă sau pentru decorațiuni. Atunci când consumatorul are posibilitatea de a alege între mai multe produse similare de mărci diferite, de exemplu o carafă VSL sau o carafă produsă de o altă fabrică de cristal, orice ajutor primit de unul dintre producătorii prezenți pe acest segment de piață implică o denaturare a concurenței pentru ceilalți producători.

(127)

Comisia conchide că toate măsurile în discuție, cu excepția măsurii 7, constituie ajutor de stat care poate afecta concurența și schimburile comerciale dintre statele membre.

(128)

Comisia concluzionează că toate măsurile supuse investigării, cu excepția măsurii 7 și a vânzării clădirilor VSL către întreprinderea SPAQUE (o parte din măsura 8) constituie ajutor de stat în înțelesul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(129)

Interdicția de acordare a ajutorului de stat prevăzută la articolul 107 alineatul (1) din TFUE nu este nici absolută, nici necondiționată. În special, alineatele (2) și (3) ale articolul 107 din TFUE constituie temeiul juridic pentru a declara că anumite tipuri de ajutor sunt compatibile cu piața internă. În cazul de față, este necesar, în special, să se evalueze dacă măsurile în cauză ar putea fi considerate compatibile în temeiul articolului 107 alineatul (3) din TFUE, în conformitate cu criteriile prevăzute în liniile directoare privind salvarea și restructurarea. În acest scop, este necesar în primul rând să se determine perioadele în care CVSL și VSL pot fi considerate întreprinderi aflate în dificultate.

(130)

În plus, pentru măsura 3, introdusă în septembrie 2008, este necesar, de asemenea, să se stabilească dacă a existat o continuitate economică între CVSL aflată în stare de faliment și activitățile care au fost transferate către cumpărătorii care au constituit VSL, cu scopul de a stabili dacă VSL a primit beneficii prin măsura respectivă. Concluziile acestei analize au consecințe, de asemenea, asupra analiza compatibilității măsurilor 3 și 1.

(131)

Ar trebui să se stabilească perioadele în care CVSL și VSL puteau fi considerate întreprinderi aflate în dificultate.

(132)

În observațiile acestora, autoritățile belgiene nu contestă calitatea de întreprindere aflată în dificultate a CVSL atunci când a fost acordată garanția în septembrie 2008 (măsura 3), însă, în opinia acestora, măsura a fost în beneficiul CVSL și nu al VSL.

(133)

De asemenea, acestea consideră că VSL se califică drept întreprindere aflată în dificultate doar începând cu 8 februarie 2012, data de depunere a cererii de reorganizare judiciară. Anterior, VSL nu putea fi calificată drept întreprindere aflată în dificultate deoarece, potrivit autorităților belgiene, VSL era o întreprindere nouă și beneficia de sprijinul necondiționat al acționarului său majoritar, și anume CFC, în conformitate cu punctele 10 și 11 din liniile directoare privind salvarea și restructurarea din practica decizională a Comisiei.

(134)

Comisia constată că, la momentul aplicării măsurii 3, CVSL se afla în faliment în urma hotărârii din 11 august 2008.

(135)

În ceea ce privește măsurile 5, 6 și 8, autoritățile belgiene se bazează pe decizia Saab (21) pentru a justifica faptul că VSL nu se afla în dificultate. În special, acestea au elaborat un istoric al situațiilor contabile generale care enumeră fluxurile financiare între VSL și acționarul său majoritar CFC, pentru a demonstra că acest comportament al CFC poate fi similar cu cel al General Motors, care a continuat să sprijine filiala sa Saab prin injecții de capital și de lichidități pentru a compensa pierderile acesteia, ceea ce a determinat Comisia să excludă că Saab era o întreprindere în dificultate în înțelesul liniilor directoare (a se vedea considerentul 59 din decizie).

(136)

Începând cu 25 mai 2009, CFC a injectat regulat, pe lângă capitalul vărsat la preluare, mai mult de 8 milioane EUR, ceea ce demonstrează că VSL nu poate fi considerată, în prima perioadă de după lichidarea activelor CVSL, ca fiind o întreprindere în dificultate, în înțelesul punctelor 12 și 13 din liniile directoare privind salvarea și restructurarea. Într-adevăr, în cursul acestei perioade, acționarul majoritar al VSL a fost în măsură să sprijine întreprinderea prin contribuțiile regulate, demonstrând astfel că dificultățile VSL puteau fi soluționate de către acționarul său majoritar. În consecință, pentru perioada din ianuarie 2009 până în februarie 2012, Comisia consideră că VSL nu putea fi calificată drept o întreprindere aflată în dificultate, în înțelesul liniilor directoare.

(137)

În schimb, VSL s-a aflat din nou în procedură de reorganizare judiciară începând din februarie 2012. În plus, autoritățile belgiene au demonstrat că CFC nu mai era în măsură să-și sprijine filiala astfel cum procedase până atunci. Decizia de inițiere a procedurii indică faptul că nivelul lichidităților CFC era de 1,26 milioane EUR și, în consecință, acordarea unei sume echivalente întreprinderii VSL (minimul necesar pentru salvarea acesteia) ar fi necesitat aproape toate lichiditățile CFC. În consecință, VSL trebuie fie considerată drept întreprindere aflată în dificultate, în înțelesul punctului 10 litera (c) din liniile directoare privind salvarea și restructurarea, la momentul acordării ajutorului de salvare (măsura 1) în aprilie 2012.

(138)

Pe scurt, Comisia consideră că CVSL s-a aflat în dificultate începând din 11 august 2008 (data hotărârii judecătorești de declarare a falimentului) până la sfârșitul lunii noiembrie 2008 (actul de constituire a VSL). VSL trebuia să fie considerată întreprindere aflată în dificultate de la 9 februarie 2012 (data procedurii de reorganizare judiciară) până la hotărârea judecătorească din 14 octombrie 2013 (data hotărârii judecătorești de declarare a falimentului).

(139)

Prin urmare, CVSL și VSL erau întreprinderi aflate în dificultate la momentul aplicării măsurilor 1 și 3. Prin urmare, evaluarea compatibilității acestora trebuie să fie efectuată pe baza orientărilor.

(140)

Belgia consideră că ajutorul în cauză este compatibil în temeiul liniilor directoare privind salvarea și restructurarea. Dimpotrivă, Comisia consideră că nu s-a respectat condiția „prima și ultima dată” prevăzută la punctul 72 și următoarele din liniile directoare. Într-adevăr, VSL a primit ajutor de salvare incompatibil în septembrie 2008 (a se vedea considerentul 141). În consecință, aceasta nu putea să primească ajutor de salvare înainte de 2018. În plus, autoritățile belgiene au confirmat că împrumutul de 1 milion EUR a făcut obiectul unei declarații de creanță la grupul de administratori judiciari la data de 5 noiembrie 2013, în favoarea SOGEPA. Creanța a fost inclusă în pasivul VSL și nu a fost rambursată până în prezent. Prin urmare, împrumutul nu a fost rambursat în termenul de șase luni de la acordarea acestuia, în conformitate cu punctul 25 litera (a) din orientări. În consecință, Comisia consideră că ajutorul de salvare din 3 aprilie 2012, care corespunde valorii împrumutului, și anume 1 milion EUR, este incompatibil cu piața comună.

(141)

Comisia a considerat la punctul 5.2.1 că CVSL era întreprindere în dificultate la momentul acordării garanției. Prin urmare, elementul de ajutor implicat în acordarea gratuită a garanției ar putea fi declarat compatibil numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute în liniile directoare privind salvarea și restructurarea. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat, garanția a fost acordată fără remunerație. La punctul 25 litera (a) din liniile directoare privind salvarea și restructurarea se precizează că un sprijin cu lichidități sub forma unor garanții pentru împrumuturi trebuie prezentat „cu o rată a dobânzii cel puțin comparabilă cu cele acordate pentru creditele pentru întreprinderi sănătoase (…)”. În plus, autoritățile belgiene, în pofida unei cereri specifice de informații cu privire la acest aspect, nu au furnizat nicio informație cu privire la respectarea obligației de încetare a garanției după șase luni [punctul 25 litera (a) din orientări]. Pe baza acestor elemente, Comisia consideră că elementul de ajutor rezultat din acordarea gratuită a garanției nu poate fi considerat ajutor de salvare compatibil cu piața comună, și nici nu poate fi declarat compatibil pentru alte motive.

(142)

Prin urmare, întrucât măsura 3 constituie ajutor de stat incompatibil acordat în 2008 înainte de preluarea CVSL, este necesar să se stabilească dacă a existat o continuitate economică între CVSL în stare de faliment și activitățile care au fost transferate către cumpărătorii care au constituit VSL pentru a stabili dacă VSL a primit beneficii din măsura respectivă.

(143)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a formulat întrebări cu privire la posibilitatea de a stabili o continuitate economică între CVSL și VSL, și anume dacă beneficiile provenite din acordarea garanției de 150 000 EUR în septembrie 2008 au fost transmise cumpărătorilor CVSL care au creat VSL. De concluziile acestei analize depind, în egală măsură, următoarele aspecte: identificarea entității căreia îi revine obligația de rambursare în cazul unor ajutoare ilegale și incompatibile, precum și analiza compatibilitatea măsurii 1, în special în ceea ce privește principiul „prima și ultima dată”.

(144)

În această privință, autoritățile belgiene consideră că măsura în cauză a fost în beneficiul CVSL și nu al VSL și că s-a produs o ruptură a continuității economice între CVSL și cumpărători.

(145)

Conform jurisprudenței, obligația de recuperare poate fi extinsă la o nouă întreprindere căreia întreprinderea beneficiară i-a transferat activele sale, atunci când transferul permite să se constate o continuitate economică între cele două întreprinderi (22). Într-adevăr, nu se poate exclude faptul că obligația de recuperare poate fi extinsă către o altă entitate, în cazul în care se stabilește că aceasta din urmă beneficiază efectiv de ajutorul în cauză datorită unei continuități economice între cele două entități.

(146)

Conform hotărârii instanței din 8 mai 2003 în cauzele conexate C-328/99 și C399/00 Italia/Comisia Europeană (23), analiza continuității economice între o fostă întreprindere și alte structuri noi se efectuează utilizând o serie de indici: în special, obiectul vânzării (active și pasive, menținerea forței de muncă, active grupate), prețul transferului, identitatea acționarilor sau a proprietarilor noii întreprinderi, momentul în care are loc transferul (după începerea anchetei, după deschiderea procedurii oficiale de investigare sau după decizia finală) sau logica economică a operațiunii.

(147)

În primul rând, autoritățile belgiene au precizat că activele CVSL au fost dispersate către diverse entități (întreprinderea-mamă VSLI, întreprinderea cu răspundere limitată VSLI din Franța și CVSL). Pentru a facilita preluarea, administratorii judiciari au încheiat, la 23 octombrie 2008, un acord de tranzacție în vederea transferului de la întreprinderea în faliment a activelor distribuite în cadrul diferitele întreprinderi.

(148)

În conformitate cu protocolul de acord din 1 octombrie 2008 și cu contractul de preluare din 31 august 2009, VSL a preluat toate activele aparținând CVSL, cu excepția activelor circulante: clădirile în care se află atelierele CVSL și spațiile de depozitare, terenurile pe care acestea sunt construite, echipamentul și fondul de comerț al CVSL, și anume echipamentul de producție, mulajele, brevetele și eventualele submărci care aparțineau la acel moment întreprinderii CVSL, comenzile în curs, stocurile, inclusiv cele care fuseseră vândute întreprinderii cu răspundere limitată Val Saint-Lambert International, întreprindere de drept francez, pe care grupul de administratori judiciari s-a angajat să le pună la dispoziția cumpărătorilor.

(149)

Se transferă, de asemenea, o parte a activelor care au aparținut VSLI, și anume mărcile, desenele și modelele, precum și alte drepturi de proprietate intelectuală (elementele menționate în contractul din 5 octombrie 2005, precum și, în plus, planuri, modele, desene, schițe etc.), bunurile imobile construite și neconstruite deținute de VSL în orașul Seraing, stocurile de produse VSL, fondul de comerț din Seraing (salon), stocurile din punctele de vânzare din Seraing și Bruxelles (Sablon).

(150)

Se transferă, de asemenea, întreprinderii VSL deplina proprietate asupra mijloacelor de producție (mașini de tăiere, cuptoare și furnale) care fac obiectul unui leasing.

(151)

VSL s-a angajat să continue, până la deplina descărcare de gestiune a CVSL, toate contractele de muncă încheiate de VSL și aflate în vigoare la 30 septembrie 2008. VSL s-a angajat, de asemenea, să respecte protocoalele sociale, individuale și colective încheiate, rezervându-și posibilitatea de a renegocia paritar anumite prevederi pentru a le adapta la o nouă realitate, dacă este necesar.

(152)

În cele din urmă, VSL a preluat, de asemenea, o datorie de 280 000 EUR, care a rezultat din cesiunea de către CFV a drepturilor de proprietate intelectuală ale CVSL. Conform contractului din 29 ianuarie 2009 dintre SA Compagnie financière du Val și VSL, VSL a înlocuit Interagora și a preluat obligațiile asumate de Interagora față de CFV prin contractul din 5 octombrie 2005. Prin contractul respectiv, CFV a cedat întreprinderii pe acțiunii Interagora toate mărcile, desenele și modelele legate direct sau indirect de CSVL. Prețul convenit a fost achitat parțial până la suma de 280 000 EUR.

(153)

Preluarea activelor CSVL a fost aprobată de Tribunalul comercial din Liège la 20 octombrie 2009.

(154)

Pe baza acestor fapte, Comisia a ajuns la următoarea concluzie în ceea ce privește obiectul vânzării: preluarea vizează cvasi-totalitatea activelor CSVL (inclusiv comenzile în curs de execuție), toate contractele de muncă încheiate de întreprinderea aflată în faliment și care erau în vigoare la 30 septembrie 2008, precum și utilizarea mărcilor comerciale și a drepturilor de proprietate intelectuală.

(155)

Prin urmare, Comisia concluzionează că sfera activităților preluate a fost aceeași cu sfera activităților CVSL și că domeniul de aplicare a preluării depășește chiar CVSL și include activele VSLI necesare pentru continuarea activității fabricii producătoare de cristal.

(156)

Pentru a stabili dacă există continuitate economică în urma vânzării activelor CVSL, trebuie să se analizeze, de asemenea, dacă vânzarea a fost realizată la prețul de pe piață. Această condiție se aplică în mod egal pentru activele corporale și necorporale.

(157)

Autoritățile belgiene au explicat că, în conformitate cu legislația belgiană în materie de faliment, criteriul decisiv pentru realizarea activelor este interesul creditorilor. Articolul 75 alineatul (3) din Legea privind falimentul permite creditorilor sau întreprinderii aflate în faliment să se opună anumitor realizări ale activelor, în cazul în care consideră că o anumită acțiune riscă să le aducă prejudicii. Autoritățile belgiene au declarat că acordarea garanției publice în valoare de 150 000 EUR a fost motivată de dorința de a menține continuitatea activității și de a valorifica demersurile de transfer al activelor.

(158)

Comisia observă că vânzarea activelor CVSL s-a desfășurat prin intermediul unei proceduri deschise, gestionate de grupul de administratori judiciari ai întreprinderii aflate în lichidare. 36 de oferte au fost transmise administratorilor judiciari, care, după o primă etapă de analiză, au reținut 12 dintre acestea. A fost organizată o bază de date cu informații privind CVSL. Se pare că publicitatea s-a concentrat asupra tuturor activelor, fără să fie definite în prealabil grupuri de active.

(159)

Comisia observă că această procedură permitea a priori maximizarea prețului de vânzare al fiecărui activ al CVSL.

(160)

Cu toate acestea, două elemente au determinat Comisia să concluzioneze că numai această procedură nu este suficientă pentru a garanta că prețul oferit de cumpărători corespunde prețului de pe piață.

(161)

Vânzarea activelor CVSL era condiționată de preluarea tuturor contractelor de muncă. Acest lucru arată că vânzarea nu a fost necondiționată, iar această obligație ar fi putut determina scăderea prețului de vânzare.

(162)

În cele din urmă, licența exclusivă pentru utilizarea mărcilor este, de asemenea, supusă unor condiții care nu ar fi fost impuse de un operator privat. În schimb, Regiunea Valonă a impus VSL o condiție inclusă în contractul de novație din 29 ianuarie 2009 dintre Regiunea Valonă (reprezentată de CFV) și VSL: „Prezenta licență de utilizare va putea fi reziliată în orice moment cu drepturi depline și fără preaviz de către Regiunea Valonă în cazul în care VSL (sau succesorii în drepturi ai acesteia) nu fac dovada producerii în situl întreprinderii Val Saint-Lambert de la Seraing a unor articole din cristal cu valoare adăugată semnificativă, menținând în activitate cel puțin 60 % din forța de muncă (calculul se face în echivalent normă întreagă), cu excepția șomajului economic existent la data intrării în insolvență a CVSL (…).” Comisia observă că Regiunea Valonă impune întreprinderii VSL, în schimbul acordării licenței exclusive, obligația de a menține producția în situl din Seraing și obligația de a menține un anumit nivel de ocupare a forței de muncă stabilit a priori. Aceste condiții de ordin politic ar fi putut să scadă prețul de vânzare și să descurajeze alte părți potențial interesate de preluare, ceea ce afectează concurența în cadrul licitației și face ca oferta financiară cea mai avantajoasă să nu corespundă valorii reale de piață (24).

(163)

Având în vedere aceste fapte, Comisia consideră că nu este îndeplinit criteriul prețului de transfer.

(164)

Criteriul privind logica economică a operațiunii vizează verificarea faptului dacă cumpărătorul activelor folosește activele transferate în același mod ca cesionarul, pentru a desfășura aceeași activitate economică.

(165)

Autoritățile belgiene consideră că logica urmată de VSL era radical diferită de cea a predecesorilor săi, în special prin sprijinirea proiectului imobiliar Cristal Park la preluarea activităților fabricii producătoare de cristal.

(166)

În cazul de față, Comisia observă că autoritățile belgiene nu au demonstrat existența unei legături directe, începând din octombrie 2008, între preluarea CVSL și proiectul Cristal Park. Cele mai vechi documente referitoare la proiectul Cristal Park, comunicate de autoritățile belgiene, datează din decembrie 2011.

(167)

În orice caz, Comisia observă că cumpătătorii au preluat marca comercială pentru a continua exploatarea acesteia, precum și toate activele și mijloacele de producție. Obiectul social menționat în actul de constituire al VSL din 20 noiembrie 2008 este, într-adevăr, foarte asemănător cu cel al CVSL. Obiectivul VSL este să continue activitatea fabricii producătoare de cristal CVSL cu aceleași resurse umane și de producție. Garanția este acordată, de altfel, pentru a menține continuitatea activității.

(168)

În consecință, pentru motivele expuse mai sus, Comisia concluzionează că există continuitate economică între CVSL și VSL. Preluarea tuturor mijloacelor de producție (la un preț supus unor condiții, care nu corespunde valorii reale de piață) și a contractelor de muncă, precum și utilizarea nelimitată și exclusivă a mărcilor pentru a continua producția de obiecte de cristal constituie elemente decisive pentru a stabili continuitatea economică. Avantajul care rezultă din acordarea garanției întreprinderii CVSL în momentul falimentului a continuat după preluare, iar VSL a păstrat beneficiul acestui avantaj.

(169)

Belgia nu a invocat niciun argument cu privire la compatibilitatea acestor măsuri în observațiile sale la decizia de inițiere a procedurii, iar Comisia nu dispune de elemente pentru a concluziona că ar putea să se aplice vreuna dintre excepțiile prevăzute la articolul 107 alineatele (2) și (3). Prin urmare, Comisia consideră că ajutorul este incompatibil cu piața comună.

(170)

Comisia reamintește că, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (25), orice ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă trebuie să fie recuperat de la beneficiar.

(171)

În acest caz, rezultă din considerațiile precedente că următoarele măsuri conțin elemente de ajutor de stat, că acest ajutor de stat este ilegal și incompatibil și că, în măsura în care a fost puse la dispoziția VSL, acesta trebuie să fie recuperat:

(172)

În scopul recuperării, autoritățile belgiene trebuie să adauge la valoarea ajutorului dobânzile de recuperare calculate de la data la care ajutorul în cauză a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării sale efective, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Consiliului (26).

(173)

Comisia constată că Belgia a pus în aplicare în mod ilegal un ansamblu de măsuri care încalcă dispozițiile articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Măsurile în cauză sunt următoarele: ajutorul de salvare de 1 milion EUR (măsura 1), garanția în valoare de 150 000 EUR (măsura 3), cesiunea și utilizarea mărcilor Val Saint-Lambert (măsura 4), împrumutul în valoare de 1,5 milioane EUR (măsura 5), majorarea de capital în valoare de 1,5 milioane EUR (măsura 6) și punerea la dispoziția VSL cu titlu gratuit a unor clădiri deținute de întreprindere SPAQUE (o parte din măsura 8).

(174)

Prin scrisoarea din 18 iunie 2014, autoritățile belgiene au autorizat Comisia să adopte și să notifice prezenta decizie numai în limba franceză.