(1)

Prin e-mailul din 3 octombrie 2012, autoritățile portugheze au prezentat Comisiei, în mod informal, o scurtă notă privind măsurile de stat care vizează maximizarea veniturilor obținute din privatizarea societății Estaleiros Navais de Viana do Castelo S.A. („ENVC”). Pe baza informațiilor furnizate, Comisia a decis să deschidă un caz ex officio la 5 octombrie 2012, înregistrat cu numărul SA.35546 (2012/CP). Portugalia a fost informată cu privire la deschiderea cazului prin scrisoarea din 11 octombrie 2012.

(2)

Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 12 octombrie 2012, la care Portugalia a răspuns prin e-mailul din 9 noiembrie 2012 și prin scrisoarea din 20 noiembrie 2012. Conform acestor informații, se pare că ENVC a beneficiat în trecut de o serie de măsuri care ar putea constitui un ajutor de stat. La 16 octombrie 2012, a avut loc o conferință telefonică cu autoritățile portugheze. La 11 decembrie 2012, la solicitarea autorităților portugheze, a fost organizată o reuniune între Comisie și autoritățile portugheze. Informații suplimentare au fost transmise de Portugalia prin scrisoarea din 28 decembrie 2012 și prin e-mailul din 18 ianuarie 2013.

(3)

Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2013, Comisia a informat Portugalia că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) cu privire la ajutorul în cauză („decizia de inițiere a procedurii”).

(4)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2), iar părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile cu privire la măsuri. Portugalia și-a prezentat observațiile cu privire la decizia de inițiere a procedurii prin scrisoarea din 12 martie 2013. Comisia nu a primit observații de la părțile interesate.

(5)

Pe parcursul procedurii oficiale de investigare, Portugalia a furnizat informații în numeroase ocazii ca răspuns la solicitările de informații din partea Comisiei. În plus, Comisia și autoritățile portugheze au organizat conferințe telefonice la 27 mai 2013, 29 iulie 2013, 13 noiembrie 2013 și 20 ianuarie 2015. De asemenea, la 17 martie 2014, a avut loc o reuniune între Comisie și autoritățile portugheze.

(6)

Prin scrisoarea din 27 februarie 2015, Portugalia a solicitat Comisiei să confirme faptul că orice eventuală obligație de recuperare nu va fi extinsă și în cazul societății WestSea. În aceeași scrisoare, Portugalia a acceptat să renunțe la drepturile care decurg din articolul 342 din TFUE coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1/1958 (3) și să accepte ca adoptarea prezentei decizii și notificarea acesteia să se facă în limba engleză.

(7)

ENVC a fost un șantier naval portughez înființat în 1944 și naționalizat în 1975. Acesta era deținut în totalitate de către stat prin intermediul societății EMPORDEF – Empresa Portuguesa de Defesa (SGPS), S.A. („EMPORDEF”), o societate-holding aflată integral în proprietatea statului, care controlează o serie de întreprinderi de stat din sectorul apărării.

(8)

Până în momentul adoptării deciziei Comisiei de inițiere a procedurii (a se vedea considerentul 3 de mai sus), ENVC a angajat aproximativ 638 de lucrători și era singurul șantier naval din Portugalia cu capacitate de a construi nave militare (4). Portofoliul de construcții navale al ENVC din acel moment se limita la construirea a două nave de transport de asfalt comandate de Petróleos de Venezuela S.A („PDVSA”), o societate deținută în totalitate de statul venezuelean.

(9)

ENVC își desfășura activitatea pe un teren aflat în concesiune. Această concesiune a fost acordată pentru prima dată societății ENVC în 1946 și a fost ulterior modificată în 1948, 1949 și 1974. În 1989, dimensiunea zonei concesionate a fost extinsă, iar durata – prevăzută inițial până în 2006 – a fost prelungită până în 2031 (5).

(10)

La momentul adoptării deciziei de inițiere a procedurii, ENVC era încă activă pe piață. Prin Decretul-lege nr. 186/2012 din 13 august 2012, guvernul a decis să reprivatizeze societatea (6).

(11)

Procesul de privatizare urma să se desfășoare în temeiul Legii portugheze privind privatizarea (7). Normele specifice care reglementează procesul, și anume Decretul-lege nr. 186/2012 și Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 73/2012, au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Portugheze la 13 și, respectiv, la 29 august 2012 (8). Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 73/2012 a clarificat faptul că privatizarea urma să fie realizată prin vânzarea directă – nicio licitație – a unei proporții de până la 95 % din capitalul social al societății ENVC.

(12)

Portugalia a indicat faptul că peste 70 de potențiali investitori au fost identificați de către EMPORDEF și de către consilierul financiar al acesteia. Trei investitori au prezentat oferte ferme până la data-limită de 5 noiembrie 2012, dar numai doi au fost considerați eligibili: Rio Nave Serviços Navais din Brazilia și JSC River Sea Industrial Trading din Rusia (9).

(13)

Prin Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 27/2013, din 17 aprilie 2013, guvernul portughez a decis să respingă singura ofertă valabilă a JSC River Sea Industrial Trading (oferta societății Rio Nave Serviços Navaiss a expirat între timp), deoarece condițiile sale erau exagerate și nu puteau fi acceptate.

(14)

Prin Decretul-lege nr. 98/2013 din 24 iulie 2013, guvernul portughez a autorizat societatea ENVC să subconcesioneze terenul pe care își desfășura activitatea. Procedura de subconcesionare a fost inițiată la 31 iulie 2013. Doi ofertanți au prezentat oferte, dar numai unul dintre aceștia, Martifer-Energy Systems SGPS, S.A., împreună cu Navalria-Docas, Construções e Reparações Navais, S.A. (prin intermediul filialei comune a acestora,WestSea), a fost considerat eligibil. Portugalia a confirmat că oferta WestSea a fost selectată la 11 octombrie 2013.

(15)

Având în vedere situația financiară a societății ENVC care, până la mijlocul anului 2013, acumulase pierderi în valoare de peste 264 de milioane EUR, guvernul portughez a decis să lichideze societatea ENVC prin Rezoluția nr. 86/2013 a Consiliului de Miniștri din 5 decembrie 2013. În același timp, guvernul a însărcinat Consiliul de administrație al ENVC să înceapă vânzarea activelor societății și să maximizeze valoarea acestora printr-un proces transparent de vânzări.

(16)

La 4 martie 2014, ENVC a organizat o adunare generală în cadrul căreia EMPORDEF, în calitate de acționar unic al ENVC, a confirmat decizia de a începe vânzarea activelor ENVC, precum și de a-i disponibiliza pe cei aproximativ 607 de angajați de la acel moment, în scopul lichidării și dizolvării societății cât mai curând posibil.

(17)

După luarea măsurilor necesare pentru respectarea deciziei adunării generale a ENVC, și anume vânzarea activelor și disponibilizarea angajaților, guvernul portughez a solicitat Comissão de Recrutamento e Selecção para a Administração Pública – CRESAP (Agenția portugheză pentru selectarea și recrutarea funcționarilor superiori ai administrației) să numească echipa de lichidare responsabilă cu lichidarea ENVC. Autoritățile portugheze au confirmat că ENVC va fi lichidată în următoarele luni.

(18)

Pe baza informațiilor furnizate de Portugalia în cursul procedurii oficiale de investigare, se pare că ENVC a beneficiat de mai multe măsuri de ajutor în trecut ( „măsurile anterioare” ).

(19)

Unele dintre măsurile anterioare au fost furnizate de către EMPORDEF sau de către Trezoreria portugheză pentru a acoperi cheltuielile de funcționare și/sau pierderile societății ENVC din perioada 2006-2013. Măsurile sunt prezentate pe scurt în tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1

Măsuri anterioare acordate pentru a acoperi cheltuielile de funcționare și/sau pierderile societății ENVC

(20)

La 11 mai 2006, Adunarea generală a ENVC (al cărei membru unic a fost EMPORDEF) a decis să majoreze capitalul societății ENVC cu 24,875 de milioane EUR ( „majorarea de capital din 2006” ) (10). Potrivit Portugaliei, majorarea de capital din 2006 era necesară pentru a permite ENVC să își onoreze angajamentele financiare și comerciale (în special cu marina portugheză) și s-a realizat ținând seama de un plan de restructurare pentru ENVC, din data de 17 august 2005 (a se vedea considerentul 47 de mai jos). Portugalia remarcă, de asemenea, că majorarea de capital din 2006 a fost necesară pentru a respecta dispozițiile articolului 35 din Codul portughez al societăților comerciale („Código das Sociedades Comerciais”), alternativele fiind o reducere a capitalului ENVC sau lichidarea societății.

(21)

În 2012 și la începutul anului 2013, mai multe bănci au încetat să acorde împrumuturi societății ENVC și au fost dispuse să facă acest lucru numai în ceea ce privește EMPORDEF. În consecință, în scopul asigurării continuării activităților societății ENVC, EMPORDEF – în calitate de acționar unic – a oferit sprijin financiar societății ENVC sub formă de împrumuturi multiple purtătoare de dobândă în valoare totală de 101 118 066,03 EUR („împrumuturile din 2012 și 2013”) (11). Portugalia explică faptul că aceste împrumuturi au fost acordate pentru a acoperi cheltuielile de funcționare și pentru a asigura refinanțarea creditelor bancare existente. Ratele dobânzilor aplicabile împrumuturilor din 2012 și 2013 variază în funcție de fiecare contract în parte. Portugalia susține că ratele dobânzilor aplicate de EMPORDEF în cazul societății ENVC au reprodus ratele dobânzilor bancare aplicabile împrumuturilor subiacente acordate societății EMPORDEF. Începând din luna februarie 2014, ENVC nu a rambursat nici împrumuturile din 2012 și 2013, nici nu a plătit vreo dobândă.

(22)

În cele din urmă, în 2006, 2008, 2010 și 2011, ENVC a obținut o finanțare în valoare totală de 56 de milioane EUR din partea Trezoreriei portugheze („Direção-Geral do Tesouro e Finanças” – DGTF) sub forma mai multor acorduri de împrumut („împrumuturile DGTF”). Portugalia declară că ratele dobânzilor aplicabile au fost EURIBOR plus un spread variabil în funcție de contract. Împrumuturile DGTF au fost acordate în vederea acoperirii responsabilităților financiare anterioare restante și a necesarului de numerar pentru a face față cheltuielilor de funcționare ale ENVC. Portugalia a confirmat că împrumuturile DGTF nu au fost rambursate (12).

(23)

Portugalia a furnizat, de asemenea, informații cu privire la o serie de alte măsuri acordate în trecut societății ENVC. Măsurile sunt prezentate pe scurt în tabelul 2 de mai jos.

Tabelul 2

Alte măsuri anterioare acordate societății ENVC  (13)

(24)

În 2010, ENVC a încheiat un contract cu PDVSA pentru construcția a două nave de transport de asfalt. Valoarea contractului pentru fiecare navă a fost de 64,45 milioane EUR, însumând 128,9 milioane EUR. Conform contractului de lucrări de construcții, PDVSA urma să acorde societății ENVC un acont echivalent cu 10 % din prețul total al contractului, respectiv 12,89 milioane EUR, cu condiția prealabilă de a obține două acreditive stand-by, care aveau drept scop garantarea acontului PDVSA în cazul în care ENVC și-ar fi încălcat obligațiile contractuale. Cele două acreditive stand-by au fost emise de către CGD pe baza scrisorilor de confort din partea EMPORDEF și au fost retrase la 28 februarie 2014 și la 31 martie 2014.

(25)

De asemenea, Portugalia explică faptul că, în perioada 2007-2011, EMPORDEF a emis numeroase alte scrisori de confort și garanții pentru acorduri de finanțare încheiate între ENVC și bănci comerciale (scrisorile de confort prezentate în detaliu în considerentul 24 de mai sus și în prezentul considerent vor fi denumite în continuare în mod colectiv „scrisorile de confort” – acestea însumează 70 792 500 EUR). Portugalia subliniază faptul că EMPORDEF nu a impus niciodată taxe societății ENVC pentru scrisorile de confort.

(26)

În perioada 2000-2005, ENVC a primit numeroase subvenții pentru activitățile de construcții navale în valoare de 27 129 933,20 EUR („subvențiile pentru construcții navale”). Această sumă corespunde unor subvenții nerambursabile multiple pentru construirea unei serii de nave și de nave cisternă, care, potrivit Portugaliei, au fost furnizate în conformitate cu Decretul-lege nr. 296/89 de punere în aplicare a Directivei 87/167/CEE a Consiliului (17).

(27)

ENVC a primit, de asemenea, ajutor financiar pentru formare profesională, care se ridică la suma de 257 791 EUR („subvențiile pentru formarea profesională”) în 2005 și 2006 în cadrul Programului operațional pentru ocuparea forței de muncă, formare profesională și dezvoltare socială (POEFDS) finanțat prin Fondul social european.

(28)

În ceea ce privește nava Atlântida, Portugalia explică faptul că pentru construcția acesteia s-a organizat o licitație publică internațională în 2006, la care a participat numai ENVC și o altă societate. Cu toate acestea, ambele oferte au fost respinse deoarece nu respectau cerințele necesare ale licitației. Construcția navelor a fost atribuită societății ENVC într-o etapă ulterioară prin intermediul unei negocieri directe cu Atlanticoline, societatea publică responsabilă cu transportul maritim în Azore. Valoarea inițială a contractului pentru nava Atlântida a fost în valoare de 39,95 milioane EUR, fiind majorată ulterior la 45,35 milioane EUR. Ulterior, Atlanticoline a reziliat contractul cu ENVC susținând că nava Atlântida nu putea atinge viteza prevăzută.

(29)

Pentru a pune capăt conflictului dintre Atlanticoline și ENVC, EMPORDEF a primit, la 23 decembrie 2009, un împrumut din partea CGD în valoare de 37 de milioane EUR. În acordul de împrumut se specifica faptul că împrumutul urma să fie utilizat de către EMPORDEF pentru a furniza societății ENVC fondurile necesare pentru a permite ENVC să pună capăt procedurii cu Atlanticoline. Rata dobânzii aplicate era EURIBOR pentru șase luni plus un spread de 2 % („împrumutul pentru nava Atlântida”).

(30)

Nava finalizată a fost scoasă la licitație în cursul anului 2014. Această procedură de vânzare a fost publicată în presa națională și internațională, iar prețul a fost singurul criteriu pentru alegerea câștigătorului licitației. Contractul de achiziție cu cumpărătorul (Mystic Cruises SA) pentru suma de 8,75 milioane EUR a fost semnat la 30 septembrie 2014.

(31)

La 23 ianuarie 2013, Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigare. În decizia sa de inițiere a procedurii, opinia preliminară a Comisiei a fost că ENVC ar putea fi considerată o întreprindere aflată în dificultate în sensul Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate din 2004 (18) ( „Liniile directoare S&R din 2004” ), în special având în vedere pierderile semnificative ale ENVC începând cel puțin din anul 2000.

(32)

Deși Comisia a subliniat în decizia sa de inițiere a procedurii că ar fi avut la dispoziție informații limitate cu privire la măsurile anterioare, aceasta a ajuns la concluzia preliminară că toate aceste măsuri au implicat resurse de stat și au fost imputabile statului (19). Comisia și-a exprimat, de asemenea, opinia preliminară conform căreia prin măsurile anterioare s-a acordat societății ENVC un avantaj necuvenit, ținând seama de faptul că pare puțin probabil ca un operator privat rațional să fi aplicat măsurile anterioare în beneficiul societății ENVC, având în vedere dificultățile cu care se confrunta ENVC la momentul respectiv. Avantajul ar avea un caracter selectiv având în vedere faptul că singurul său beneficiar era ENVC.

(33)

Comisia a observat, de asemenea, că măsurile anterioare erau de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, deoarece ENVC se afla în competiție cu șantierele navale din alte state membre ale Uniunii Europene, precum și din restul lumii. Prin urmare, măsurile anterioare au permis ENVC să își continue activitatea, astfel încât aceasta nu s-a confruntat, ca alți competitori, cu consecințele care decurg în mod normal din rezultatele sale financiare slabe.

(34)

Conform celor menționate anterior, opinia preliminară a Comisiei a fost că măsurile anterioare păreau să constituie ajutor de stat în sensul articolul 107 alineatul (1) din TFUE. De asemenea, întrucât măsurile anterioare ar fi fost acordate cu încălcarea obligațiilor de notificare și de stanstill, stabilite la articolul 108 alineatul (3) din TFUE, Comisia a remarcat faptul că acestea păreau să constituie ajutor de stat ilegal.

(35)

De asemenea, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la compatibilitatea măsurilor anterioare cu piața internă, în special având în vedere faptul că autoritățile portugheze nu au prezentat motive posibile de compatibilitate.

(36)

Cu toate acestea, Comisia a evaluat dacă oricare dintre posibilele motive de compatibilitate prevăzute de TFUE s-ar aplica prima facie la măsurile anterioare. În urma eliminării aplicabilității excepțiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (2) din TFUE, Comisia a remarcat în prealabil că singura excepție care s-ar putea aplica este cea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(37)

Comisia a constatat că măsurile anterioare nu păreau să fi fost acordate în conformitate cu normele specifice privind ajutoarele de stat aplicabile sectorului construcțiilor navale în momentul acordării măsurilor anterioare, și anume Cadrul privind ajutoarele de stat în domeniul construcțiilor navale (20) sau predecesoarele acestuia (21). Având în vedere faptul că ENVC părea să fie o întreprindere aflată în dificultate în sensul Liniilor directoare S&R din 2004 în momentul în care măsurile anterioare au fost acordate, Comisia a observat că singurul motiv de compatibilitate relevant părea să fie cel privind ajutorul pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, și anume Liniile directoare S&R din 2004.

(38)

Comisia a observat că nu par să fi fost respectate condițiile privind ajutorul pentru salvare prevăzute în secțiunea 3.1 din Liniile directoare S&R din 2004. De asemenea, în ceea ce privește ajutorul pentru restructurare, astfel cum este definit în secțiunea 3.2 din Liniile directoare S&R din 2004, Comisia a observat că Portugalia nu a reușit să demonstreze că sunt prezente toate elementele necesare pentru ca măsurile anterioare să fie considerate compatibile cu ajutorul pentru restructurare (planul de restructurare, contribuția proprie, măsurile compensatorii etc.). Prin urmare, Comisia nu dispunea de probe care să dovedească dacă oricare dintre măsurile anterioare ar putea fi considerată compatibilă în temeiul Liniilor directoare S&R ca ajutor pentru salvare sau ajutor pentru restructurare.

(39)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la compatibilitatea cu piața internă a măsurilor anterioare acordate ENVC.

(40)

În plus, Comisia a formulat o serie de observații cu privire la măsurile planificate de Portugalia în contextul privatizării societății ENVC. Cu toate că măsurile planificate care însoțesc privatizarea societății ENVC nu au făcut obiectul deciziei de inițiere a procedurii, Comisia, ținând seama de situația economică a ENVC și de natura măsurilor planificate, a considerat că este probabil ca aceste măsuri să includă ajutor de stat. Cu toate acestea, Comisia remarcă faptul că Portugalia a respins singura ofertă valabilă pentru privatizarea societății ENVC și că a decis în schimb să lichideze societatea (a se vedea considerentele 14-15 de mai sus). Din aceste motive, Comisia înțelege că măsurile planificate care însoțesc privatizarea societății ENVC nu au fost acordate și, prin urmare, nu vor fi luate în considerare în prezenta decizie.

(41)

În observațiile sale cu privire la decizia Comisiei de inițiere a procedurii, Portugalia a precizat că, în ciuda pierderilor pe care ENVC le-a acumulat începând din 2000, și în special din 2009, decizia de a menține societatea pe linia de plutire, prin punerea la dispoziția acesteia a unor mijloace suficiente, reprezenta o opțiune rațională pentru EMPORDEF în conformitate cu logica principiului operatorului economic privat în economia de piață („MEO”).

(42)

În ceea ce privește dificultățile societății ENVC, Portugalia a precizat că gravitatea situației sale financiare a devenit evidentă abia în 2009/2010 și că ireversibilitatea acesteia a fost recunoscută numai în conturile anuale ale societății din 2012.

(43)

Portugalia a explicat, de asemenea, că majorarea de capital din 2006 s-a datorat unei obligații legale în temeiul articolului 35 din Codul portughez al societăților comerciale. În conformitate cu această dispoziție, atunci când jumătate din capitalul social al unei anumite societăți este pierdut: (i) societatea trebuie să fie dizolvată; (ii) capitalul social trebuie să fie redus la o valoare care să nu fie mai mică decât valoarea capitalului propriu („capital próprio”) al societății; sau (iii) acționarii societății trebuie să contribuie la capitalul social. Din această cauză, acționarii societății ENVC au decis în 2006 să injecteze capital în valoare de 24,875 de milioane EUR în societate.

(44)

Potrivit Portugaliei, această decizie a fost luată cu convingerea că opțiunile alternative în temeiul articolului 35 din Codul portughez al societăților comerciale nu ar fi permis societății ENVC să își onoreze angajamentele financiare și comerciale (în special cu marina portugheză). Începând cu 2006, în registrul său de comenzi, ENVC avea 15 proiecte de construcții în valoare totală de 386 de milioane EUR.

(45)

Portugalia susține că un investitor în economia de piață ar fi optat, de asemenea, pentru creșterea capitalului societății ENVC și i-ar fi permis acesteia să își continue activitatea, consolidându-i astfel competitivitatea pe piața construcțiilor navale.

(46)

În declarația sa din 14 februarie 2014, Portugalia a arătat că decizia de a realiza majorarea de capital din 2006 a fost luată având în vedere nu numai portofoliul societății, ci și un plan de restructurare pentru ENVC care data din luna august 2005.

(47)

Planul de restructurare, al cărui proiect a fost furnizat, a fost elaborat de către Banco Português de Investimento S.A. („BPI”) și acoperea perioada 2005-2009. Conform planului de restructurare, ENVC ar fi trebuit să se axeze pe activitățile militare în vederea restabilirii viabilității, deși a recunoscut că sustenabilitatea financiară și economică a ENVC era condiționată de capacitatea de gestionare, de îndeplinirea contractelor existente și de evoluția pieței construcțiilor navale.

(48)

Planul de restructurare nu a cuantificat costurile legate de neîndeplinirea contractelor societății ENVC din momentul respectiv. Cu toate acestea, costurile asociate cu închiderea societății (inclusiv disponibilizarea angajaților și regularizarea datoriilor) au fost estimate la 175 de milioane EUR. Potrivit Portugaliei, având în vedere faptul că lichidarea a fost mai costisitoare decât majorarea de capital, linia anterioară de acțiune nu a fost menținută.

(49)

De asemenea, Portugalia explică faptul că planul de restructurare a confirmat necesitatea de a sprijini ENVC, deoarece societatea nu a fost în măsură să își continue activitatea pe cont propriu în perioada 2005-2007. Cu toate acestea, Portugalia precizează faptul că raportul din 2009 al Inspecção-Geral de Finanças – IGF (entitatea însărcinată cu supravegherea societăților publice portugheze) a remarcat că planul de restructurare a ENVC nu a fost pus în aplicare în mod suficient și că previziunile economice și financiare pentru perioada 2008-2011 au fost prea optimiste.

(50)

În ceea ce privește împrumuturile din 2012 și 2013, Portugalia susține că ratele dobânzilor aplicate societății ENVC erau aceleași cu cele pe care EMPORDEF a reușit să le obțină de pe piață. Prin urmare, ratele dobânzilor ar trebui să fie luate în considerare în condițiile pieței și să nu includă un ajutor. Potrivit Portugaliei, întrucât EMPORDEF era unicul acționar al societății ENVC, EMPORDEF ar putea fi, de asemenea, considerată răspunzătoare, în ultimă instanță, pentru datoriile și obligațiile societății ENVC. Prin urmare, Portugalia susține că EMPORDEF nu și-a crescut gradul de risc expunându-l mai mult la ENVC prin intermediul împrumuturilor din 2012 și 2013.

(51)

În declarația sa din 14 februarie 2014, Portugalia a clarificat faptul că, începând cu luna februarie 2014, ENVC nici nu a rambursat împrumuturile din 2012 și 2013 și nici nu a plătit vreo dobândă. În plus, Portugalia a remarcat, de asemenea, că împrumuturile acordate societății ENVC au fost, atunci când a fost cazul, însoțite de scrisori de confort emise de EMPORDEF.

(52)

În ceea ce privește împrumuturile din partea DGTF acordate în 2006, 2008, 2010 și 2011, Portugalia consideră că acestea au fost acordate în condițiile pieței, având în vedere că rata dobânzii aplicată era EURIBOR plus un spread variabil în funcție de fiecare contract de împrumut în parte. Portugalia susține, de asemenea, că împrumuturile DGTF au fost acordate luând în considerare registrul de comenzi al ENVC, care ar fi creat așteptări rezonabile că ENVC ar fi fost în măsură să ramburseze împrumuturile.

(53)

Portugalia subliniază, de asemenea, că utilizarea scrisorilor de confort este normală între operatorii privați ca mecanism de garantare a accesului pe piețele financiare pentru societățile cu o capacitate mai mică de împrumut. Portugalia subliniază că EMPORDEF ar fi, în orice caz, considerată răspunzătoare în ultimă instanță pentru datoriile societății ENVC, dat fiind că aceasta a fost unicul său acționar. În orice caz, Portugalia recunoaște că EMPORDEF nu a perceput niciodată taxe din partea societății ENVC pentru scrisorile de confort.

(54)

În ceea ce privește subvențiile pentru construcții navale, Portugalia susține că acestea au fost acordate în conformitate cu Decretul-lege nr. 296/89 – de punere în aplicare a Directivei 87/167/CEE – și că, prin urmare, acestea ar constitui ajutoare compatibile pentru sectorul construcțiilor navale. În ceea ce privește subvențiile pentru formarea profesională, Portugalia susține că acestea au fost acordate tuturor societăților care îndeplinesc condițiile de reglementare și că, prin urmare, acestea nu i-ar fi oferit societății ENVC un avantaj selectiv necuvenit.

(55)

În ceea ce privește nava Atlântida, Portugalia precizează că, în iunie 2012, valoarea sa de piață a fost estimată la 29,24 milioane EUR, luând în considerare, inter alia, uzura economică și deprecierea fizică și funcțională. În acest context, Portugalia susține că nu există motive să se considere că societatea ENVC a beneficiat de un avantaj necuvenit ca urmare a construirii navei, în contextul în care costurile de construcție au depășit prețul contractual.

(56)

Prezenta decizie examinează, ca punct preliminar, dacă ENVC este o întreprindere aflată în dificultate în sensul Liniilor directoare S&R din 2004 (22). Apoi, aceasta analizează dacă măsurile avute în vedere implică un ajutor de stat acordat societății ENVC în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și, pe de altă parte, dacă un astfel de ajutor, în cazul în care ar exista, ar fi legal și compatibil cu piața internă.

(57)

Astfel cum se specifică mai sus în considerentul 42, Portugalia susține că gravitatea situației financiare a societății ENVC a devenit evidentă abia în 2009/2010 și că ireversibilitatea acesteia a fost recunoscută numai în conturile anuale ale societății din 2012.

(58)

Comisia reiterează opiniile exprimate în decizia sa de inițiere a procedurii. În conformitate cu considerentul 9 din Liniile directoare S&R din 2004, Comisia consideră că o întreprindere se află în dificultate în cazul în care nu este în măsură, din resurse proprii sau cu fonduri pe care le poate obține de la proprietarii/acționarii sau creditorii săi, să oprească pierderile care, fără intervenția din exterior a autorităților publice, o vor condamna aproape sigur să își înceteze activitatea în termen scurt sau mediu.

(59)

Considerentul 10 din Liniile directoare S&R din 2004 clarifică faptul că o societate cu răspundere limitată este considerată ca aflându-se în dificultate atunci când mai mult de jumătate din capitalul său social a dispărut și peste un sfert din respectivul capital s-a pierdut în ultimele 12 luni sau în cazul în care îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvență.

(60)

Considerentul 11 din Liniile directoare S&R din 2004 adaugă că o întreprindere, chiar dacă niciuna dintre condițiile prevăzute în considerentul 10 nu este îndeplinită, poate să fie considerată ca aflându-se în dificultate, în special în cazul în care sunt prezente semnele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, cum ar fi creșterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creșterea stocurilor din inventar, supracapacitatea, fluxul de capital în scădere, îndatorarea crescută, creșterea dobânzilor și reducerea valorii activului net sau scăderea valorii acestuia la zero.

(61)

Comisia observă că ENVC este o societate cu răspundere limitată care a înregistrat pierderi semnificative în mod constant cel puțin începând din 2000 (a se vedea tabelul 3 de mai jos):

Tabelul 3

Rezultatele nete ale ENVC între 2000 și 2013

(62)

În plus față de pierderile substanțiale înregistrate de ENVC, care constituie un prim indiciu cu privire la dificultățile cu care se confruntă societatea, unele dintre celelalte semne obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate în sensul Liniilor directoare S&R din 2004 sunt, de asemenea, prezente. De exemplu, cifra de afaceri a ENVC a fost în scădere continuă cel puțin din anul 2008, ajungând de la 129,62 milioane EUR în anul respectiv la 55,58 milioane EUR în 2009, la 20,22 milioane EUR în 2010 și la 15,11 milioane EUR în 2011. Deși în 2012 s-a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri (30,38 milioane EUR), datorită unor lucrări suplimentare pentru o navă de sprijin logistic (23), aceasta a reprezentat un eveniment singular și, în 2013, cifra de afaceri a scăzut din nou la 3,79 milioane EUR.

(63)

În plus, ENVC a avut un capital propriu negativ începând cel puțin din 2009: – 25,62 milioane EUR în 2009, – 74,49 milioane EUR în 2010, – 129,63 milioane EUR în 2011, – 142,45 milioane EUR în 2012 și – 193,46 milioane EUR în 2013 (24).

(64)

Potrivit Portugaliei (a se vedea considerentul 43 de mai sus), majorarea de capital din 2006 a fost necesară pentru a respecta dispozițiile articolului 35 din Codul portughez al societăților comerciale, alternativele fiind o reducere a capitalului societății ENVC sau lichidarea acesteia. În plus, planul de restructurare elaborat de BPI în august 2005 (a se vedea considerentul 47 de mai sus) subliniază că, de la sfârșitul anului 2003, ENVC se afla în situație de faliment tehnic („falência técnica”). În cele din urmă, Comisia constată că raportul pentru 2009 al IGF indică faptul că începând cu 31 decembrie 2005 și până la sfârșitul anului 2008, ENVC a fost din nou în situație de faliment tehnic. Prin urmare, se pare că la momentele respective când ENVC a fost în situație de faliment tehnic aceasta a prezentat toate semnele de faliment, cu excepția faptului că societatea nu a fost declarată oficial în stare de faliment de către instanța competentă. Acest lucru sugerează faptul că societatea îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvență, în conformitate cu considerentul 10 din Liniile directoare S&R din 2004, cel puțin la sfârșitul anilor 2003, 2005 și 2008.

(65)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că ENVC era o întreprindere aflată în dificultate în sensul Liniilor directoare S&R din 2004 în momentul în care toate măsurile anterioare au fost acordate.

(66)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(67)

Prin urmare, pentru a putea decide dacă este vorba de un ajutor de stat, trebuie să se evalueze dacă, în cazul măsurilor identificate, sunt îndeplinite criteriile cumulative prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE (și anume, transferul resurselor de stat, avantajul selectiv, potențiala denaturare a concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale din cadrul UE).

(68)

Comisia observă deja, în acest sens, că Portugalia nu contestă caracterul de ajutor de stat al subvențiilor pentru construcții navale având în vedere că acestea au fost – potrivit autorităților portugheze – acordate în conformitate cu Decretul-lege 296/89 de punere în aplicare a Directivei 87/167/CEE. Comisia va evalua compatibilitatea acestora cu piața internă în secțiunea 6.4 de mai jos.

(69)

În ceea ce privește subvențiile pentru formarea profesională acordate în 2005 și 2006, în valoare de 257 791 EUR, Portugalia susține că acestea au fost acordate în cadrul Programului operațional pentru ocuparea forței de muncă, formare profesională și dezvoltare socială (POEFDS) finanțat prin Fondul social european. Comisia observă că aceste fonduri constituie per se ajutor de stat, întrucât acestea au fost acordate de statul membru în contextul fondurilor structurale pentru perioada 2000-2006. Prin urmare, Comisia va evalua în mod direct compatibilitatea acestora cu piața internă în secțiunea 6.4 de mai jos.

(70)

Portugalia nu contestă concluziile preliminare ale Comisiei în ceea ce privește decizia de inițiere a procedurii cu privire la prezența resurselor de stat și la imputabilitate.

(71)

În primul rând, Comisia subliniază că împrumuturile acordate de către DGTF, subvențiile pentru construcții navale și subvențiile pentru formarea profesională au fost acordate direct de la bugetul de stat (în principal prin intermediul DGTF) și, prin urmare, nu există nicio îndoială că aceste măsuri anterioare implică resurse de stat și sunt imputabile statului.

(72)

În ceea ce privește EMPORDEF, Comisia consideră, de asemenea, că acțiunile sale au implicat resurse de stat (având în vedere că bugetul EMPORDEF este furnizat direct de către stat) și că acțiunile în cauză sunt imputabile statului în sensul jurisprudenței în cauza Stardust Marine (25). În primul rând, Comisia observă că aceasta este o societate-holding publică aflată integral în proprietatea statului: unicul acționar al EMPORDEF în numele statului este DGTF. În plus, EMPORDEF se află sub supravegherea directă a Ministerului Finanțelor și Administrației Publice, în ceea ce privește supravegherea financiară, și a Ministerului Apărării Naționale, în ceea ce privește supravegherea sectorială (26).

(73)

În plus, conform paginii de internet a EMPORDEF, activitățile sale sunt în concordanță cu obiectivele, politicile și scopurile stabilite de unicul său acționar, și anume statul. (27) Pe de altă parte, președintele EMPORDEF și directorii executivi ai acesteia sunt desemnați direct de către ministrul apărării naționale (28).

(74)

În plus față de cele menționate anterior, normele care reglementează planurile de privatizare a societății ENVC (a se vedea secțiunea 2.2 de mai sus) au indicat în mod clar că decizia finală urma să fie luată de guvernul portughez și nu de EMPORDEF. În ceea ce privește elementele de probă indirecte, Comisia observă că, la data de 4 ianuarie 2012, Ministerul Apărării Naționale din Portugalia a emis un comunicat de presă în care a declarat următoarele: „la 2 iulie 2011, Ministerul Apărării Naționale a decis să suspende dezafectarea societății [ENVC]. În luna august, Ministerul Apărării Naționale a mandatat noua administrație a EMPORDEF să găsească o soluție de evitare a dezafectării și a închiderii societății ENVC” (29). În plus, în repetate rânduri, ministrul apărării naționale a anunțat public măsurile care urmau să fie întreprinse în ceea ce privește planurile de privatizare a societății ENVC (30). Odată ce planurile de privatizare au fost abandonate, guvernul portughez a împuternicit EMPORDEF să ia măsurile necesare în ceea ce privește societatea ENVC (31).

(75)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că acțiunile EMPORDEF sunt imputabile statului și că măsurile anterioare pe care le-a acordat societății ENVC au implicat resurse de stat.

(76)

În ceea ce privește problema acordării măsurilor anterioare societății ENVC în condițiile unui avantaj selectiv necuvenit, Comisia constată că Portugalia consideră că acest lucru nu este valabil pentru cea mai mare parte a măsurilor anterioare, întrucât acestea nu ar fi în concordanță cu principiul MEO.

(77)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a indicat că, în pofida informațiilor limitate disponibile la momentul respectiv, pare puțin probabil ca un operator privat rațional să fi acordat societății ENVC măsurile anterioare. Într-adevăr, având în vedere dificultățile societății ENVC de la momentul respectiv, opinia preliminară a Comisiei era că un operator privat rațional de pe piață, care își desfășoară activitatea în condițiile de pe piață, nu ar fi acordat astfel de finanțări unei societăți precum ENVC. De asemenea, Comisia ar fi ajuns la concluzia preliminară că avantajul ar avea un caracter selectiv, având în vedere faptul că singurul beneficiar al acestuia a fost ENVC.

(78)

În ceea ce privește majorarea de capital din 2006, Comisia nu împărtășește opinia Portugaliei conform căreia un operator în economia de piață ar fi optat pentru creșterea capitalului societății ENVC – în locul lichidării acesteia – cu scopul de a permite societății să își continue activitatea pe piața construcțiilor navale, în special ținând cont de registrul de comenzi care cuprindea la momentul respectiv 15 proiecte de construcții, în valoare de 386 de milioane EUR (a se vedea considerentul 44 de mai sus).

(79)

În primul rând, Comisia constată că un operator rațional de pe piață ar fi luat în considerare dacă ar fi mai rațional din punct de vedere economic să lichideze societatea sau să furnizeze capital suplimentar, ținând seama de rezultatele financiare slabe ale ENVC din perioada 2000-2006 și luând în considerare, de asemenea, măsurile deja acordate de stat societății ENVC înainte de majorarea de capital din 2006 (și anume unul dintre împrumuturile acordate de DGTF în perioada ianuarie-februarie 2006, în valoare de 30 de milioane EUR, subvențiile pentru construcții navale în valoare de peste 27 de milioane EUR și subvențiile pentru formarea profesională).

(80)

Cu toate că suma înregistrată în registrul de comenzi părea să depășească suma rezultată din aceste măsuri anterioare, Comisia este de părere că un operator rațional de pe piață ar fi luat, de asemenea, în considerare probabilitatea ca ENVC să fi fost în măsură să execute lucrările de construcții în mod profitabil și/sau în termenele contractuale astfel încât să evite plata penalităților (32). Conform informațiilor furnizate de Portugalia, nimic nu sugerează că EMPORDEF a exprimat aceste considerații în momentul aplicării majorării de capital din 2006.

(81)

În plus, Portugalia ia act de faptul că, potrivit planului de restructurare elaborat de către BPI în august 2005, costurile asociate cu închiderea societății ENVC au fost estimate la 175 de milioane EUR. Potrivit Portugaliei, având în vedere faptul că lichidarea a fost mai costisitoare decât majorarea de capital, linia anterioară de acțiune nu a fost reținută.

(82)

În această privință, Comisia observă că estimarea făcută de către BPI în planul de restructurare nu este susținută de niciun element de probă. Pe această bază, Comisia nu este în măsură să evalueze exactitatea acestei estimări și să stabilească dacă într-adevăr era mai rațional din punct de vedere economic pentru EMPORDEF să realizeze majorarea de capital în loc să lichideze societatea.

(83)

În plus, Comisia observă că în planul de restructurare elaborat de către BPI s-a constatat că ENVC nu a avut capacitatea să își restabilească pe cont propriu viabilitatea și că a avut nevoie de fonduri externe în valoare de 45-50 de milioane EUR în scenariul de bază și de 70-80 de milioane EUR în scenariul pesimist. Valoarea majorării de capital din 2006 (24,875 de milioane EUR) este semnificativ inferioară acestor estimări și nu ar fi permis societății ENVC să își restabilească viabilitatea.

(84)

În cele din urmă, Comisia ia act de faptul că ENVC avea nevoie de restructurări majore, astfel cum s-a confirmat prin planul de restructurare elaborat de către BPI. Cu toate că planul de restructurare este numai în fază de proiect, acesta indică deja dificultățile cu care se confruntă ENVC și necesitatea unor fonduri externe suplimentare. Cu toate acestea, planul de restructurare prevede în mod clar că restabilirea viabilității societății ENVC ar depinde în mod semnificativ de capacitatea conducerii societății de a-și onora contractele și de evoluția piețelor de construcții navale. În acest sens, Comisia remarcă faptul că Portugalia nu a prezentat nicio dovadă că EMPORDEF a luat în considerare aceste elemente în momentul realizării majorării de capital din 2006, care – în orice caz – era mai mică decât sumele estimate în planul de restructurare pentru a permite societății să își restabilească viabilitatea.

(85)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că un operator prudent din economia de piață nu ar fi acordat majorarea de capital din 2006 și, prin urmare, acest lucru a creat un avantaj necuvenit pentru ENVC.

(86)

În ceea ce privește împrumuturile din 2012 și 2013 acordate de EMPORDEF în valoare totală de 101 118 066,03 EUR, rezultă că, pe baza informațiilor furnizate de Portugalia, în cursul anului 2012, EMPORDEF a semnat 70 de contracte cu ENVC, de obicei pe termen scurt cu scadență de 90 de zile. Împrumuturile au fost acordate pentru diferite sume și aveau rate diferite ale dobânzii, în special EURIBOR la 3 luni plus o marjă. Cu toate acestea, unele contracte aveau o rată fixă a dobânzii, în special contractele semnate începând cu luna octombrie 2012 (a se vedea, de exemplu, contractele semnate la 30 martie 2012 în valoare de 16,7 milioane EUR, cu o rată a dobânzii de 2 %, la 2 noiembrie 2012 în valoare de 10,570 milioane EUR, cu o rată a dobânzii de 5,871 % sau la 1 decembrie 2012 în valoare de 1 milion EUR cu aceeași rată a dobânzii de 5,871 %). De asemenea, se pare că nu s-au constituit garanții pentru contractele de împrumut.

(87)

Portugalia susține absența ajutorului în împrumuturile acordate de DGTF având în vedere că EMPORDEF a aplicat pentru ENVC aceleași rate ale dobânzilor cu cele primite de pe piață. Întrucât, EMPORDEF ar fi considerată, în orice caz, responsabilă pentru datoriile și obligațiile societății ENVC, dat fiind că era unicul său acționar, Portugalia susține că EMPORDEF nu și-a crescut gradul de risc expunându-l mai mult la ENVC.

(88)

În primul rând, nu rezultă că EMPORDEF ar fi răspunzătoare pentru toate datoriile și obligațiile societății ENVC, având în vedere că EMPORDEF și ENVC sunt societăți pe acțiuni („sociedade anónima”). În general, în cadrul societăților pe acțiuni, răspunderea membrilor (deținătorii de participații) este limitată la valoarea nominală a acțiunilor acestora în conformitate cu articolul 271 din Codul portughez al societăților comerciale (33). Pe această bază, prin acordarea împrumuturilor din 2012 și 2013 societății ENVC, EMPORDEF ar fi suportat riscuri suplimentare care depășesc valoarea acțiunilor sale deținute în societate.

(89)

În orice caz, fără a ține seama de cele menționate anterior, Comisia consideră că EMPORDEF nu a acționat ca un investitor rațional în economia de piață în momentul în care a acordat societății ENVC împrumuturile din 2012 și 2013. La momentul respectiv, situația financiară a ENVC era extrem de dificilă: pierderile acesteia în anul precedent atinseseră valoarea de 22,70 milioane EUR (a se vedea tabelul 3 de mai sus), iar capitalul propriu negativ al acesteia era de – 129,63 milioane EUR (a se vedea considerentul 63 de mai sus). Având în vedere dificultățile cu care se confrunta societatea ENVC, Comisia consideră că un investitor în economia de piață ar fi evaluat situația financiară a societății ENVC și ar fi analizat capacitatea acesteia de a rambursa împrumuturile și dobânzile. În acest sens, Comisia observă că mai multe instituții financiare – în cazul cărora Comisia nu are niciun motiv să suspecteze că acestea nu acționau în calitate de investitori în economia de piață – au refuzat să acorde împrumuturi direct societății ENVC. Această situație în sine implică faptul că piețele nu mai considerau că ENVC ar fi putut rambursa împrumuturile.

(90)

Prin simpla replicare a dobânzilor pe care le-a obținut pentru împrumuturi pe piață, EMPORDEF a oferit societății ENVC un avantaj necuvenit, întrucât aceasta din urmă nu ar fi fost în măsură să obțină condițiile respective – de fapt, ENVC nu a obținut niciun împrumut de pe piață. Cu toate că unele dintre ratele dobânzilor aplicate societății ENVC de către EMPORDEF ar putea părea relativ mari (de exemplu, EURIBOR la trei luni plus 8,431 % pentru contractul semnat la 30 mai 2012), Comisia consideră că nicio instituție financiară privată nu ar fi oferit un astfel de împrumut fără garanție unei întreprinderi aflate în mod clar în dificultate.

(91)

De asemenea, Comisia remarcă faptul că, odată ce primele contracte au ajuns la scadența de 90 de zile, EMPORDEF ar fi fost în măsură să constate că ENVC nu a rambursat principalul și nici nu a plătit vreo dobândă (a se vedea considerentul 51 de mai sus). Pe această bază, Comisia consideră că un operator rațional de pe piață nu ar fi acordat împrumuturi suplimentare societății ENVC.

(92)

Prin urmare, Comisia concluzionează că împrumuturile din 2012 și 2013 au creat un avantaj necuvenit pentru ENVC.

(93)

Comisia va evalua acum dacă împrumuturile acordate de DGTF în valoare de 56 de milioane EUR au oferit societății ENVC un avantaj necuvenit. Portugalia indică faptul că aceste împrumuturi au avut o rată a dobânzii EURIBOR la șase luni plus un spread variabil în funcție de fiecare contract în parte. Potrivit Portugaliei, această remunerație ar fi satisfăcătoare pentru un investitor, excluzând, astfel, prezența unui avantaj necuvenit și a unui ajutor de stat. Portugalia menționează, de asemenea, că împrumuturile din partea DGTF au fost acordate luând în considerare registrul de comenzi al ENVC.

(94)

Comisia nu poate împărtăși opiniile Portugaliei conform cărora stabilirea unei rate a dobânzii care corespunde ratei EURIBOR la șase luni plus un spread variabil ar face ca împrumuturile acordate de DGTF să fie conforme cu condițiile de pe piață. Tabelul 4 de mai jos rezumă rata totală a dobânzii aplicabilă împrumuturilor acordate de DGTF în momentul semnării acestora:

Tabelul 4

Rata totală a dobânzii aplicabilă împrumuturilor acordate de DGTF

(95)

Pentru a verifica conformitatea cu condițiile pieței a ratelor dobânzii aplicate împrumuturilor acordate de DGTF, Comisia va utiliza, ca cea mai bună estimare disponibilă, ratele de referință care rezultă din normele aplicabile la momentul respectiv.

(96)

În primul rând, astfel cum se indică în secțiunea 6.1 de mai sus, Comisia consideră că, în 2006 și în 2008, ENVC ar fi putut fi considerată drept o întreprindere aflată în dificultate. În ceea ce privește, în special, împrumutul acordat de DGTF în 2006, Comisia constată că, în conformitate cu raportul pe 2009 al IGF, începând cu 31 decembrie 2005, ENVC se afla în situație de faliment tehnic. În ceea ce privește împrumutul acordat de DGTF în 2008, același raport indică faptul că, de la sfârșitul anului 2008, ENVC se afla din nou în situație de faliment tehnic (a se vedea considerentul 64 de mai sus).

(97)

În special, în ceea ce privește împrumutul acordat de DGTF în 2006, comunicarea Comisiei privind metoda de stabilire a ratelor de referință și de scont din 1997 (36), aplicabilă la momentul respectiv, a stabilit că rata de bază (3,70 % în Portugalia în ianuarie 2006) (37) trebuia să fie mărită cu o primă de 400 de puncte procentuale de bază sau mai mult în situații care implică un risc deosebit. În această privință, Comisia evidențiază dificultățile cu care se confrunta ENVC în momentul respectiv și asupra faptului că aceasta se afla în situație de faliment tehnic. De asemenea, conform contractului de împrumut din partea DGTF din 2006, ENVC a acceptat să prezinte drept garanție veniturile rezultate din construcția anumitor nave pentru marina portugheză. Cu toate acestea, nu este clar dacă un creditor orientat către piață ar fi acceptat astfel de garanții, având în vedere problemele întâmpinate de ENVC de a executa lucrările de construcții într-un mod profitabil și/sau în termenele contractuale (a se vedea, în acest sens, considerentul 80 și nota de subsol 28 de mai sus). În orice caz, Comisiei nu i-au fost furnizate dovezi care să îi permită să examineze respectivele contracte de construcții. Prin urmare, Comisia consideră că aplicarea unei marje de cel puțin 400 de puncte procentuale de bază ar fi rezonabilă. Prin urmare, rata de referință aplicabilă ar fi de cel puțin 7,70 %, care se situează mult peste rata dobânzii de 4,198 % aplicată efectiv de DGTF.

(98)

În ceea ce privește împrumutul acordat de DGTF în 2008, Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont din 2008 (38), în vigoare la momentul respectiv, a stabilit că, la rata de bază (2,05 % în Portugalia în decembrie 2008) (39) trebuia să se aplice o marjă în funcție de ratingul întreprinderii în cauză și de garanțiile oferite. Având în vedere dificultățile cu care se confrunta ENVC la momentul respectiv și nivelul scăzut de garantare (a se vedea considerentul 97 de mai sus, care se aplică mutatis mutandis), marja aplicabilă ar fi de cel puțin 1 000 de puncte procentuale de bază. Prin urmare, rata de referință aplicabilă ar fi de cel puțin 12,05 %, de asemenea, peste rata dobânzii de 4,417 % aplicată efectiv de DGTF.

(99)

În ceea ce privește împrumuturile acordate de DGTF în 2010 și 2011, Comisia își reiterează opinia potrivit căreia ENVC poate fi considerată drept o întreprindere aflată în dificultate la momentul în care au fost acordate împrumuturile (a se vedea secțiunea 6.1 de mai sus). În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont din 2008, aplicabilă la momentul respectiv, rata de bază aplicabilă pentru Portugalia a fost de 1,24 % în aprilie 2008 și de 1,49 % în aprilie 2011.

(100)

În ceea ce privește împrumutul acordat de DGTF în 2010, Comisia observă că nu există garanții stricte, ci numai o promisiune din partea ENVC că va utiliza veniturile rezultate dintr-un anumit contract-cadru încheiat cu Ministerul Apărării Naționale pentru a rambursa împrumutul. Conform celor menționate anterior și având în vedere dificultățile cu care se confrunta ENVC la momentul respectiv, Comisia este de părere că marja aplicabilă ar trebui să fie de cel puțin 1 000 de puncte procentuale de bază. Prin urmare, rata de referință aplicabilă ar fi de cel puțin 11,24 % în raport cu cea mult mai mică de 1,964 % percepută de DGTF.

(101)

În sfârșit, în ceea ce privește împrumutul acordat de DGTF în 2011, Comisia observă că, la fel ca în cazul împrumutului acordat de DGTF în 2010, nu există, strict vorbind, garanții, ci numai o promisiune din partea ENVC de a utiliza veniturile rezultate dintr-un anumit contract-cadru încheiat cu Ministerul Apărării Naționale pentru a restitui împrumutul, care, de altfel, trebuia să fie confirmat de către Consiliul de administrație al ENVC și aprobat de către Ministerul Apărării Naționale. Astfel, este foarte puțin probabil că acest nivel de garantare ar putea fi considerat adecvat de către un creditor orientat spre piață. Prin urmare, având în vedere că ENVC era la momentul respectiv o întreprindere aflată în dificultate, Comisia consideră că marja aplicabilă ar trebui să fie de cel puțin 1 000 de puncte procentuale de bază, ceea ce ar conduce la o rată de referință de cel puțin 11,49 %, mult mai mare decât ratele dobânzilor aplicate efectiv societății ENVC (5,568 % în aprilie 2011 și 5,241 % în iunie 2011).

(102)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că împrumuturile acordate de DGTF au oferit societății ENVC un avantaj necuvenit.

(103)

În ceea ce privește scrisorile de confort emise de EMPORDEF în perioada 20072011, Comisia observă, în primul rând, că acestea par să aibă un caracter foarte asemănător cu al unei garanții, deoarece în majoritatea acestor scrisori EMPORDEF precizează în mod expres că va face tot ce este necesar pentru a se asigura că ENVC va avea la dispoziție mijloacele necesare pentru a onora contractul de împrumut de bază. Cu toate acestea, scrisorile de confort din 8 ianuarie 2007 și din 26 iunie 2008 au o formulare diferită. În aceste scrisori, EMPORDEF constată că deține în întregime societatea ENVC și că această participație nu va fi diminuată; în caz contrar, banca creditoare este autorizată să solicite societății ENVC să ramburseze împrumutul înainte de scadență. Această declarație nu îi permite Comisiei să considere că EMPORDEF ar fi răspunzătoare pentru imposibilitatea societății ENVC de a rambursa împrumuturile respective și, prin urmare, nu pare a fi adecvată asimilarea acestora drept garanții. Prin urmare, nu este clar dacă aceste scrisori au oferit un avantaj societății ENVC.

(104)

În ceea ce privește restul scrisorilor de confort (și anume cele furnizate în 2009, 2010 și 2011), având în vedere că EMPORDEF declară că este pregătită să intervină dacă ENVC nu își onorează contractul de împrumut de bază, reiese clar că acestea sunt echivalente cu o garanție, deoarece EMPORDEF oferă asigurări instituției financiare creditoare angajându-se să ia toate măsurile necesare pentru ca ENVC să dispună de mijloacele necesare pentru a rambursa împrumuturile. Un operator economic obișnuit ar fi solicitat o primă în schimbul furnizării acestui tip de „garanție”, ceea ce EMPORDEF nu a făcut totuși niciodată în ciuda riscului semnificativ ca ENVC să nu fi putut rambursa împrumuturile având în vedere dificultățile cu care se confrunta la momentul respectiv.

(105)

În conformitate cu punctul 2.2 din Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (40) („Comunicarea privind garanțiile”), „în mod normal, suportarea riscului trebuie să fie remunerată printr-o primă corespunzătoare. Atunci când nu este necesar ca persoana creditată să plătească prima sau plătește o primă redusă, aceasta obține un avantaj. În comparație cu situația în care nu există garanție, garanția de stat permite persoanei creditate să obțină condiții financiare mai bune pentru un împrumut decât cele care există, în mod normal, pe piețele financiare. De obicei, având avantajul unei garanții de stat, persoana creditată poate obține rate mai mici și/sau poate oferi un nivel mai redus de securitate. În unele cazuri, fără o garanție din partea statului, persoana creditată nu ar putea găsi o instituție financiară care să vrea să acorde împrumuturi în orice condiții”. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă garanția ar putea, în principiu, să fie obținută în condițiile de piață de pe piețele financiare și dacă prima de piață pentru garanție a fost plătită (41).

(106)

Comisia observă că scrisorile de confort nu au fost remunerate și că ENVC nu a plătit nicio primă societății EMPORDEF. Prin urmare, riscul asumat de EMPORDEF nu a fost remunerat. Aceasta este, în sine, motiv suficient pentru a concluziona că scrisorile de confort, care au caracteristici foarte asemănătoare unei garanții, au acordat ENVC un avantaj necuvenit.

(107)

În ceea ce privește argumentul Portugaliei că EMPORDEF ar putea, în orice caz, să fie considerat răspunzătoare în ultimă instanță pentru datoriile societății ENVC, dat fiind că aceasta a fost unicul său acționar, Comisia face trimitere la raționamentul prezentat în considerentul 88 de mai sus, care se aplică mutatis mutandis.

(108)

Prin urmare, Comisia este de părere că scrisorile de confort din 2009, 2010 și 2011 au acordat societății ENVC un avantaj necuvenit.

(109)

În ceea ce privește împrumutul pentru nava Atlântida, Comisia observă că, în decembrie 2009, EMPORDEF a acordat societății ENVC 37 de milioane EUR obținute de la CGD pentru încheierea procedurilor legale cu Atlanticoline. În acel moment, când ENVC era deja o întreprindere aflată în dificultate, un operator rațional de pe piață ar fi evaluat situația societății și capacitatea acesteia de a rambursa împrumutul, în loc să transfere pur și simplu fonduri către ENVC. De asemenea, un operator rațional de pe piață ar fi evaluat riscurile asociate cu exploatarea și posibilitatea de a vinde nava unui alt cumpărător – ceea ce s-a întâmplat în cele din urmă în septembrie 2014 (a se vedea considerentul 30 de mai sus). În plus, Comisia observă că împrumutul a fost acordat societății EMPORDEF la o rată anuală a dobânzii EURIBOR la șase luni plus 2 %, ceea ce la momentul semnării contractului echivala cu 2,993 %. Cu toate acestea, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont din 2008, în vigoare la momentul respectiv, rata de bază aplicabilă în Portugalia în decembrie 2009 era de 1,45 % la care o marjă de cel puțin 1 000 de puncte procentuale de bază ar fi trebuit să fie adăugată având în vedere dificultățile cu care se confrunta ENVC și absența unor garanții stricte. Prin urmare, rata de referință aplicabilă ar fi de cel puțin 11,45 %.

(110)

Comisia înțelege că ENVC nu a restituit societății EMPORDEF suma de 37 de milioane EUR din împrumutul pentru nava Atlântida și că aceasta nu a plătit nicio dobândă pentru această sumă, cu excepția sumei de 840 480,54 EUR reprezentând dobânzi plătite în 2010. Pe această bază și având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că împrumutul pentru nava Atlântida a oferit societății ENVC un avantaj necuvenit.

(111)

Măsurile anterioare ar putea afecta schimburile comerciale dintre statele membre deoarece ENVC se află în concurență cu șantiere navale din alte state membre ale Uniunii Europene, precum și din restul lumii. Măsurile anterioare în cauză au permis astfel societății ENVC să își continue activitatea, astfel încât aceasta nu s-a confruntat, ca alți competitori, cu consecințele care decurg în mod normal din rezultatele sale financiare slabe. Prin urmare, măsurile anterioare au denaturat, de asemenea, concurența.

(112)

Pe baza evaluării menționate anterior, Comisia concluzionează că măsurile anterioare constituie ajutor de stat, întrucât îndeplinesc cerințele necesare din definiția ajutorului de stat prevăzută la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, cu excepția scrisorilor de confort din 8 ianuarie 2007 și din 26 iunie 2008 (a se vedea considerentul 103 de mai sus).

(113)

Astfel cum se indică în considerentele 68 și 69 de mai sus, totalitatea subvențiilor pentru construcții navale și a subvențiilor pentru formarea profesională constituie ajutor de stat în valoare de 27 129 933,20 EUR și, respectiv, 257 791 EUR.

(114)

În ceea ce privește restul măsurilor anterioare, Comisia reiterează faptul că, având în vedere dificultățile cu care se confrunta ENVC în acel moment, niciun operator economic orientat către piață nu le-ar fi oferit societății. Din acest motiv, Comisia este de părere că ENVC a primit un ajutor de stat cu o valoare egală cu valoarea totală a majorării de capital din 2006 (24,875 milioane EUR).

(115)

În ceea ce privește scrisorile de confort din 2009, 2010 și 2011, Comisia reiterează faptul că acestea au un caracter foarte similar cu al garanțiilor (a se vedea considerentele 103 și 104 de mai sus). În acest sens, Comunicarea privind garanțiile prevede următoarele la punctul 4.1: „Comisia subliniază că pentru companiile aflate în dificultate, un garant de pe piață, dacă există, ar percepe o primă substanțială la momentul acordării garanției, dat fiind riscul incapacității de plată. În cazul în care probabilitatea ca persoana creditată nu mai poate achita împrumutul devine extrem de ridicată, nu există o rată a pieței, iar în situații excepționale elementul de ajutor de stat din garanție se poate dovedi la fel de ridicat ca și suma acoperită practic de garanție”.

(116)

Comisia observă că băncile au furnizat împrumuturi societății ENVC numai ca urmare a existenței unor „garanții” (sub forma unor scrisori de confort) din partea EMPORDEF prin care oferea asigurări băncilor că va lua măsurile necesare pentru a se asigura că ENVC va rambursa împrumuturile. În plus, Comisia observă că scrisorile de confort au fost furnizate în mod gratuit în momentul în care ENVC se afla în dificultate și în ciuda riscului semnificativ că aceasta nu ar fi putut fi în măsură să își onoreze angajamentele. Pe de altă parte, Comisia observă că ENVC a fost cel puțin în trei momente în situație de faliment tehnic (a se vedea considerentul 64 de mai sus) și în ciuda acestui lucru, EMPORDEF a decis să emită scrisori de confort fără primă. În acest context, Comisia concluzionează că nu există o rată de piață posibilă care ar putea fi utilizată ca reper de comparație și, prin urmare, consideră că ENVC a primit ajutor de stat cu o valoare egală cu totalul sumelor garantate prin scrisorile de confort din 2009, 2010 și 2011 (și anume 51 280 000 EUR).

(117)

O logică asemănătoare se aplică și în cazul împrumuturilor acordate societății ENVC, și anume împrumuturile din 2012 și 2013, împrumuturile acordate de DGTF și împrumutul pentru nava Atlântida. EMPORDEF și DGTF au oferit aceste împrumuturi societății ENVC într-un moment în care aceasta se afla în dificultate și niciun operator rațional de pe piață nu ar le-ar fi oferit. Acest lucru este evident mai ales în cazul împrumuturilor din 2012 și 2013, dat fiind că, astfel cum se menționează în considerentul 21 de mai sus, băncile au încetat să acorde împrumuturi societății ENVC și au fost dispuse să facă acest lucru numai pentru EMPORDEF. De asemenea, Comisia observă că împrumuturile din partea DGTF și împrumutul pentru nava Atlântida au fost acordate în perioada 2006-2011: în acești ani, băncile private erau dispuse să ofere împrumuturi societății ENVC numai pe baza unei garanții (sub forma unei scrisori de confort) oferite de EMPORDEF. Acest lucru indică faptul că niciun operator de pe piață nu era dispus să îi acorde un împrumut doar societății ENVC. Prin urmare, având în vedere cele menționate anterior, Comisia concluzionează că ENVC a primit ajutor de stat cu o valoare egală cu valoarea totală a împrumuturilor din 2012 și 2013 (101 118 066,03 milioane EUR), a împrumuturilor acordate de DGTF (30 de milioane EUR, 8 milioane EUR, 5 milioane EUR și, respectiv, 13 milioane EUR) și a împrumutului pentru nava Atlântida (37 de milioane EUR).

(118)

Articolul 108 alineatul (3) din TFUE prevede că statele membre nu pot pune în aplicare o măsură de ajutor înainte de pronunțarea de către Comisie a unei decizii finale de autorizare a măsurii preconizate.

(119)

Comisia constată că Portugalia a acordat măsurile anterioare societății ENVC fără a le transmite Comisiei spre aprobare (cu excepțiile menționate în considerentul 125 de mai jos). Comisia regretă faptul că Portugalia nu a respectat obligația de standstill și, prin urmare, a încălcat obligația prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din TFUE.

(120)

În măsura în care măsurile menționate anterior constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, compatibilitatea acestora trebuie evaluată din perspectiva excepțiilor prevăzute la alineatele (2) și (3) din respectivul articol.

(121)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, este de competența statului membru să invoce eventualele motive de compatibilitate și să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile pentru o astfel de compatibilitate (42). Autoritățile portugheze consideră că cele mai multe dintre măsurile anterioare nu constituie ajutor de stat și, prin urmare, nu au oferit niciun motiv posibil de compatibilitate.

(122)

Cu toate acestea, Comisia a evaluat dacă unul dintre posibilele motive de compatibilitate prevăzute în TFUE ar fi aplicabile măsurilor anterioare.

(123)

În ceea ce privește subvențiile pentru construcții navale, Portugalia susține că acestea au fost acordate în temeiul Decretului-lege nr. 296/89 de punere în aplicare a Directivei 87/167/CEE (a se vedea considerentul 68 de mai sus). Cu toate acestea, astfel cum Comisia a observat deja în decizia de inițiere a procedurii, această directivă a încetat să se mai aplice de la 31 decembrie 1990 (a se vedea articolul 13).

(124)

În plus, Portugalia nu a prezentat nicio dovadă a faptului că subvențiile pentru construcțiile navale ar fi compatibile cu oricare dintre temeiurile juridice ulterioare pentru a declara un ajutor compatibil pentru construcții navale.

(125)

Singura excepție se referă la două subvenții pentru construcții navale acordate societății ENVC în 2003 și 2005 în vederea construirii a două nave (contractele C224 și C225 – a se vedea anexa II). Aceste subvenții au fost autorizate prin decizia Comisiei în cauza C 33/2004 (43) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1540/98. Prin urmare, Comisia concluzionează, pe baza informațiilor furnizate, că subvențiile pentru contractele C224 și C225 în valoare de 2 675 275 EUR fiecare (sau în total 5 350 550 EUR) constituie ajutor de stat în domeniul construcțiilor navale compatibil cu piața internă.

(126)

Cu toate acestea, Comisia este de părere că restul subvențiilor pentru construcții navale (în valoare de 21 779 383,21 EUR) – în cazul cărora Portugalia nu pune în discuție caracterul de ajutor de stat al acestora – sunt incompatibile cu piața internă.

(127)

În ceea ce privește restul măsurilor anterioare (excluzând scrisorile de confort din 8 ianuarie 2007 și din 26 iunie 2008), după cum s-a indicat deja în decizia de inițiere a procedurii, având în vedere natura măsurilor și a dificultăților cu care se confrunta ENVC, singurele criterii de compatibilitate pertinente par a fi cele privind ajutorul pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE conform Liniilor directoare S&R din 2004 (44).

(128)

În primul rând, Comisia reiterează concluziile sale din decizia de inițiere a procedurii potrivit căreia condițiile pentru ajutorul pentru salvare prevăzute în secțiunea 3.1 din Liniile directoare S&R din 2004 nu sunt îndeplinite. Conform punctului 25 litera (a) din Liniile directoare S&R din 2004, ajutorul pentru salvare trebuie să constea într-un sprijin cu lichidități sub forma unor împrumuturi sau a unor garanții pentru împrumuturi; în ambele cazuri, împrumutul trebuie să fie acordat cu o rată a dobânzii cel puțin comparabilă cu ratele aplicate împrumuturilor acordate întreprinderilor sănătoase. De exemplu, majorarea de capital din 2006 nu ar îndeplini deja această cerință.

(129)

În plus, punctul 25 litera (a) precizează că orice împrumut trebuie rambursat și orice garanție trebuie să se încheie într-o perioadă de maximum șase luni după plata primei tranșe către întreprindere. Astfel cum s-a explicat mai sus, acest lucru nu pare să se fi produs în cazul niciuneia dintre măsurile anterioare care fac obiectul evaluării.

(130)

Punctul 25 litera (b) prevede că ajutoarele pentru salvare trebuie să fie justificate pe motive de dificultăți sociale grave și să nu aibă efecte de contagiune negative asupra altor state membre. Portugalia nu a furnizat nicio dovadă că acesta ar fi cazul pentru oricare din măsurile anterioare.

(131)

De asemenea, în cazul unui ajutor pentru salvare nenotificat, punctul 25 litera (c) impune statelor membre să comunice Comisiei, în termen de maximum șase luni după prima punere în aplicare a măsurii de ajutor pentru salvare, un plan de restructurare sau un plan de lichidare sau o dovadă că împrumutul a fost rambursat integral și/sau că garanția a încetat. Din nou, Portugalia nu a îndeplinit această cerință necesară de compatibilitate.

(132)

În conformitate cu punctul 25 litera (d), ajutorul pentru salvare trebuie să fie limitat la suma necesară continuării activității societății. Având în vedere sumele considerabile acordate ca ajutoare provenind de la toate măsurile anterioare, Comisia concluzionează că nici această cerință nu a fost îndeplinită.

(133)

În cele din urmă, punctul 25 litera (e) din Liniile directoare S&R din 2004 prevede respectarea principiului „prima și ultima dată”. Conform acestui principiu, în cazul în care au trecut mai puțin de 10 ani de la acordarea ajutorului pentru salvare sau de la încheierea perioadei de restructurare, Comisia nu va autoriza un nou ajutor pentru salvare sau restructurare. Având în vedere numeroasele intervenții ale statului în perioada vizată de măsurile anterioare, este clar că principiul „prima și ultima dată” nu a fost respectat și că ENVC a beneficiat de un ajutor de stat ilegal în numeroase ocazii.

(134)

În ceea ce privește ajutorul pentru restructurare, astfel cum este definit în secțiunea 3.2 din Liniile directoare S&R din 2004, Comisia constată că Portugalia nu a informat Comisia cu privire la niciuna dintre măsurile identificate mai sus ca ajutor pentru restructurare și, prin urmare, nu a reușit să demonstreze că nu este prezent niciunul dintre elementele necesare pentru ca acesta să fie considerat ajutor pentru restructurare (planul de restructurare, contribuția proprie, măsurile compensatorii etc.).

(135)

În special, considerentul 34 din Liniile directoare S&R din 2004 prevede că acordarea ajutorului pentru restructurare este condiționată de punerea în aplicare a unui plan de restructurare, care trebuie să fie aprobat de către Comisie în toate cazurile de ajutor individual. În plus, orice ajutor pentru restructurare trebuie să includă măsuri prin care se urmărește evitarea denaturărilor nejustificate ale concurenței („măsurile compensatorii” – a se vedea punctele 38-42) și trebuie, de asemenea, să se prevadă o „contribuție proprie” din partea beneficiarului care, în cazul ENVC ar fi trebuit să ajungă la 50 % din costurile de restructurare, dat fiind că aceasta a fost o întreprindere mare (a se vedea punctele 38-45). În plus, la fel ca în cazul ajutorului pentru salvare, trebuie respectat principiul „prima și ultima dată”.

(136)

În primul rând, Comisia reiterează faptul că principiul „prima și ultima dată” nu a fost respectat (a se vedea considerentul 133 de mai sus). Într-adevăr, Comisia constată că numeroase măsuri anterioare au fost acordate în afara perioadei de restructurare planificată, și anume 2005-2009. Acest lucru ar fi contrar principiului „prima și ultima dată” și, prin urmare, suficient pentru a considera că măsurile anterioare nu pot fi considerate ajutor pentru restructurare compatibil, în conformitate cu Liniile directoare S&R din 2004.

(137)

În orice caz, Comisia subliniază că Portugalia a transmis planul de restructurare elaborat de BPI abia în 2014, și anume după cinci ani de la expirarea perioadei de restructurare planificată (2005-2009). În plus, Comisia subliniază că planul elaborat de BPI pare a fi un proiect de discuție. În orice caz, în timp ce planul de restructurare pare să includă unele dintre elementele prevăzute în Liniile directoare S&R din 2004, acesta nu include eventuale măsuri compensatorii și nu prevede nicio contribuție proprie din partea ENVC. În consecință, nu se poate considera că planul de restructurare al BPI respectă cerințele necesare din Liniile directoare S&R din 2004.

(138)

În absența oricărei propuneri de măsuri compensatorii și a contribuției proprii din partea ENVC și ținând seama de faptul că principiul „prima și ultima dată” nu a fost respectat, Comisia concluzionează că restul măsurilor anterioare nu pot fi considerate ajutoare pentru restructurare compatibile în conformitate cu Liniile directoare S&R.

(139)

Având în vedere cele menționate anterior, Comisia consideră că subvențiile pentru contractele de construcții navale C224 și C225, în valoare de 2 675 275 EUR fiecare (a se vedea considerentul 125 de mai sus), constituie ajutor acordat pentru construcții navale, compatibil cu piața internă.

(140)

Comisia consideră, de asemenea, că restul măsurilor anterioare (de exemplu, majorarea de capital din 2006, împrumuturile din 2012 și 2013, împrumuturile acordate de DGTF, scrisorile de confort din 2009, 2010 și 2011, subvențiile pentru formarea profesională, împrumutul pentru nava Atlântida și restul subvențiilor pentru construcții navale) nu îndeplinesc condițiile prevăzute în Liniile directoare S&R din 2004. Comisia nu a identificat nicio altă bază de compatibilitate. Prin urmare, Comisia consideră că restul măsurilor anterioare implică ajutor de stat care este incompatibil cu piața internă.

(141)

În conformitate cu tratatul și cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide dacă statul membru în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul atunci când constată că acesta este incompatibil cu piața internă. (45) De asemenea, Curtea a statuat în mod constant că obligația impusă unui stat membru de a elimina ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piața internă are rolul de a restabili situația existentă anterior (46).

(142)

În acest context, Curtea a stabilit că acest obiectiv este atins odată cu rambursarea de către beneficiar a sumelor acordate sub formă de ajutor ilegal, pierzând astfel avantajul de care beneficiase față de concurenții săi de pe piață, iar situația anterioară plății ajutorului este restabilită (47).

(143)

În conformitate cu jurisprudența, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (48) prevede că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar […]”. Articolul 15 din același regulament precizează că „[p]rerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de 10 ani”, care „începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului […]. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru, cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripție”. Întrucât prima măsură adoptată de Comisie în cazul SA. 35546 a avut loc la 11 octombrie 2012 (a se vedea considerentul 1 de mai sus), orice recuperare a ajutorului incompatibil nu poate include ajutoarele acordate înainte de 11 octombrie 2002.

(144)

Comisia observă în acest sens că unele dintre subvențiile pentru construcții navale au fost acordate înainte de 11 octombrie 2002, în special în ceea ce privește contractele C206, C211, C217, C218, C219, C220, C221 și C222 (a se vedea anexa II). Prin urmare, ajutorul incompatibil pentru aceste contracte, în valoare de 11 297 009,19 EUR este supus termenului de prescripție de 10 ani și nu poate fi recuperat.

(145)

Restul măsurilor anterioare care implică ajutor de stat ilegal și incompatibil (a se vedea tabelul 5 de mai jos), trebuie să fie recuperate pentru a restabili situația care exista pe piață înainte de acordarea acestora. Recuperarea ar trebui să acopere intervalul de timp de la data la care beneficiarul a obținut avantajul, adică atunci când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, până la recuperarea efectivă, iar sumelor care urmează a fi recuperate ar trebui să li se aplice dobândă de recuperare până la recuperarea efectivă.

Tabelul 5

Sumele care urmează să fie recuperate (în EUR)

(146)

La 4 martie 2014, ENVC a organizat o adunare generală în cadrul căreia EMPORDEF, în calitate de acționar unic, a confirmat decizia de a vinde activele societății ENVC, precum și de a disponibiliza angajații, în scopul lichidării și dizolvării societății cât mai curând posibil.

(147)

La 27 februarie 2015, având în vedere viitoarea lichidare a societății ENVC, Portugalia a adresat Comisiei o cerere referitoare la două aspecte:

(148)

Într-adevăr, în cazul unei decizii negative a Comisiei în ceea ce privește recuperarea ajutorului incompatibil acordat unei întreprinderi în sensul articolelor 107 și 108 din TFUE, statul membru în cauză este, în mod normal, obligat să recupereze ajutorul incompatibil. Obligația de recuperare poate fi extinsă la o nouă societate căreia societatea în cauză i-a transferat sau i-a vândut o parte din activele sale, atunci când transferul respectiv sau structura vânzării va duce la concluzia că există o continuitate economică între cele două societăți. În plus, chiar în absența continuității economice, ajutoarele de stat (noi) pentru cumpărător ar putea rezulta, de asemenea, din vânzarea activelor sub valoarea lor de piață.

(149)

Prin prezenta decizie, Comisia nu evaluează atribuirea contractelor pentru construirea a două nave de transport de asfalt (51), care nu a avut încă loc.

(150)

Pentru a decide dacă există un ajutor de stat pentru cumpărătorul (cumpărătorii) activelor, Comisia trebuie (a) să stabilească dacă vânzarea oricăror active are loc la prețul de piață al acestora; și (b) să ia în considerare și alte criterii menționate în considerentul de mai jos.

(151)

În conformitate cu Hotărârea Curții pronunțată în cauza Italia și SIM 2/Comisia (52), pe care Comisia și-a întemeiat deciziile privind Olympic Airlines, Alitalia și SERNAM (53), evaluarea continuității economice între entitatea anterioară (care a beneficiat de ajutor) și cumpărător se stabilește pe baza unui set de indicatori. Pot fi luați în considerare următorii factori: (i) domeniul de aplicare a activelor vândute (active și pasive, menținerea forței de muncă, active grupate); (ii) prețul de vânzare; (iii) identitatea cumpărătorului (cumpărătorilor); (iv) momentul vânzării (după inițierea evaluării preliminare, procedura oficială de investigare sau decizia finală); și (v) logica economică a operațiunii. Acest set de indicatori a fost confirmat de către Tribunal în hotărârea din 28 martie 2012 Ryanair/Comisia (54), care a confirmat hotărârea în cauza Alitalia.

(152)

Pentru evitarea continuității economice, Comisia trebuie să stabilească faptul că activele și alte elemente ale întreprinderii transferate reprezintă doar o parte a societății anterioare sau a activităților sale anterioare. Cu cât este mai mare ponderea activității inițiale care este transferată către o nouă entitate, cu atât este mai mare probabilitatea ca activitatea economică legată de activele în cauză să continue să beneficieze de avantajul care decurge din ajutorul incompatibil acordat entității anterioare.

(153)

Activele principale ale ENVC au inclus (i) concesiunea acordată de administrația portuară Viana do Castelo pentru terenul pe care se află șantierul naval; și (ii) diferite echipamente și materii prime. Toate activele menționate anterior au fost vândute în urma unor licitații transparente, nediscriminatorii și necondiționate, deschise pentru ofertanți din Portugalia și din afara Portugaliei, cel mai bun preț fiind unicul criteriu pentru selectarea ofertanților.

(154)

În ceea ce privește subconcesionarea pentru terenul pe care se află șantierul naval, în urma unui proces de licitație, aceasta i-a fost atribuită până în martie 2031 societății WestSea, o filială comună a holdingului portughez Martifer și a șantierului naval portughez Navalria. WestSea va plăti o chirie anuală de 419 233,95 EUR și o garanție de 435 500 EUR.

(155)

În ceea ce privește diferitele echipamente și materii prime, inclusiv vehicule și un dispozitiv de ridicare de mari dimensiuni/macara, acestea au fost vândute în cursul a 120 de licitații de mică anvergură în cadrul a 884 de loturi de bunuri. În consecință, din totalul valorii de 3 358 905,13 EUR reprezentând bunuri vândute, cumpărătorii au achiziționat în medie mărfuri în valoare de 55 981,75 EUR, variind între 10 EUR și 1,035 de milioane EUR. Ministério dos Transportes e Comunicações de Timor a fost cel mai important cumpărător cu o cotă de 31 %. WestSea a obținut mai puțin de 20 % din activele vândute.

(156)

În cele din urmă, în ceea ce privește angajații, niciun contract de muncă nu a fost transferat către vreunul dintre cumpărători: 596 de contracte de muncă au fost deja reziliate, iar restul de 13 angajați sunt în curs de a fi disponibilizați. Ofertele nu au inclus nicio condiție specială pentru transferul contractelor de muncă sau a salariaților de la ENVC către oricare dintre cumpărători.

(157)

Ca urmare a elementelor menționate anterior, Comisia concluzionează că domeniul de aplicare a activelor achiziționate sau care urmează să fie achiziționate de către WestSea va fi redus în mod semnificativ în comparație cu cel al ENVC și al activității sale anterioare.

(158)

Pentru a evita continuitatea economică între ENVC și WestSea, Comisia trebuie să stabilească faptul că activele și alte elemente ale întreprinderii transferate au fost sau vor fi vândute la prețul pieței. Prețul pieței este prețul pe care l-ar fi putut stabili un investitor privat care acționează în condiții normale de piață (55).

(159)

Subconcesiunea pentru terenul pe care se află șantierele navale și diferitele echipamente și materii prime au fost cesionate prin licitații deschise, transparente, necondiționate și nediscriminatorii, cel mai bun preț fiind unicul criteriu pentru selectarea ofertanților.

(160)

Ca urmare a elementelor menționate anterior, Comisia concluzionează că acordarea subconcesiunii pentru terenul pe care se află șantierele navale și vânzarea diferitelor echipamente și materii prime ale ENVC către WestSea au fost realizate prin intermediul unor proceduri de licitație deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate către ofertantul cu prețul cel mai mare și, prin urmare, a dus la un preț de piață.

(161)

Pentru a evita continuitatea economică, Comisia trebuie să stabilească faptul că cumpărătorii activelor și ai altor elemente ale societății transferate nu au o legătură economică sau comercială cu ENVC.

(162)

În ceea ce privește concesiunea pentru terenul pe care se află șantierul naval, autoritățile portugheze confirmă că WestSea nu are niciun fel de legătură economică sau comercială cu ENVC sau cu statul portughez.

(163)

În ceea ce privește diferitele echipamente și materii prime deja cesionate, autoritățile portugheze confirmă că niciunul dintre principalii cumpărători nu are legături economice sau comerciale cu ENVC sau cu acționarul acesteia.

(164)

Ca urmare a elementelor menționate anterior, Comisia concluzionează că WestSea este o entitate independentă de ENVC și de acționarul acesteia.

(165)

Pentru a evita continuitatea economică, Comisia trebuie să determine că momentul vânzării activelor și a altor elemente ale societății transferate nu conduce la o eludare a unei decizii a Comisiei de a recupera un ajutor de stat incompatibil.

(166)

Comisia remarcă faptul că procedurile de licitație pentru subconcesionarea terenului pe care se află șantierele navale, precum și pentru achiziționarea activelor și echipamentelor au fost inițiate și încheiate înainte de adoptarea de către Comisie a prezentei decizii finale.

(167)

În plus, după cum s-a menționat în considerentul 1 de mai sus, Portugalia a fost cea care s-a adresat mai întâi Comisiei în scopul organizării în mod corespunzător a privatizării societății ENVC în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat. Prin urmare, seria de evenimente indică faptul că privatizarea nu a fost considerată ca un mecanism de eludare a deciziilor negative existente sau a investigațiilor în curs de desfășurare ale Comisiei.

(168)

Ca o consecință a elementelor de mai sus, Comisia concluzionează că faptul că acordarea subconcesiunii terenului pe care sunt situate șantierele navale, precum și achiziționarea a diferite echipamente și materii prime ale ENVC au avut loc înainte de adoptarea de către Comisie a prezentei decizii finale nu indică o eludare a unei eventuale decizii de recuperare a Comisiei.

(169)

Pentru a evita continuitatea economică, Comisia trebuie să stabilească dacă cumpărătorii activelor și ai altor elemente ale societății transferate nu vor utiliza respectivele active în același mod ca și fostul proprietar, ci le vor utiliza pentru a crea o altă activitate sau strategie.

(170)

Unele dintre activele ENVC achiziționate de către WestSea pot fi utilizate pentru aceeași activitate generală (construcții navale), în special terenul pe care se află șantierul naval. Cu toate acestea, simplul fapt că cumpărătorul ar activa în același sector economic ca și entitatea anterioară nu înseamnă neapărat că există continuitate economică. WestSea nu are obligația de a prelua angajații sau contractele de muncă ale societății ENVC. În plus, WestSea va integra șantierul naval în strategia sa de afaceri pentru a garanta sinergiile cu alte șantiere navale. WestSea va avea posibilitatea să își administreze activitățile în condiții diferite de funcționare decât ENVC și va avea libertatea de a aplica propriul model de afaceri.

(171)

Ca urmare a elementelor menționate anterior, Comisia concluzionează că WestSea va integra aceste elemente în cadrul strategiei societății și le va utiliza pentru a-și urmări propria logică economică.

(172)

În primul rând, domeniul de aplicare a activelor achiziționate de WestSea este redus în mod semnificativ în comparație cu cel al ENVC și cu activitatea sa anterioară. În al doilea rând, acordarea subconcesionării pentru terenul pe care se află șantierul naval și achiziționarea diferitelor echipamente și materii prime au fost realizate prin intermediul unor licitații deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate. În al treilea rând, WestSea este o entitate independentă de ENVC și de acționarul acesteia. În al patrulea rând, data acordării subconcesionării terenului pe care se află șantierele navale, precum și dobândirea diferitelor echipamente și materii prime nu indică faptul că există o eludare a unei eventuale decizii de recuperare a Comisiei. În al cincilea rând, WestSea va integra activele societății ENVC în strategia sa și le va utiliza pentru a urmări propria logică economică.

(173)

Prin urmare, Comisia concluzionează că nu există continuitate economică între ENVC și WestSea.

(174)

Comisia constată că măsurile anterioare, cu excepția scrisorilor de confort din 8 ianuarie 2007 și din 26 iunie 2008, constituie ajutor de stat în favoarea ENVC în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(175)

Măsurile anterioare care constituie ajutor de stat sunt incompatibile cu piața internă (cu excepția celor două subvenții pentru construcții navale autorizate prin decizia Comisiei în cauza C-33/2004), deoarece condițiile relevante din Liniile directoare S&R din 2004 nu au fost respectate și nu au fost identificate alte motive de compatibilitate.

(176)

Comisia consideră, de asemenea, că Portugalia a pus în aplicare în mod ilegal măsurile menționate mai sus încălcând dispozițiile articolului 108 alineatul (3) din TFUE.

(177)

Ajutorul de stat incompatibil trebuie să fie recuperat de la beneficiar, astfel cum s-a subliniat în secțiunea 6.6 de mai sus.

(178)

O astfel de recuperare nu va viza WestSea, din cauza lipsei de continuitate economică între ENVC și WestSea.

(179)

În cele din urmă, Comisia constată că Portugalia a fost de acord ca prezenta decizie să fie adoptată și notificată în limba engleză,