(1)   Prezenta decizie stabilește obiectivele, principiile de bază, organizarea și responsabilitățile în materie de securitate în cadrul Comisiei.

(2)   Prezenta decizie se aplică tuturor departamentelor Comisiei și în toate incintele acesteia. Personalul Comisiei din delegațiile Uniunii se va supune normelor de securitate pentru Serviciul European de Acțiune Externă (6).

(3)   În pofida oricăror indicații specifice cu privire la anumite categorii de personal, prezenta decizie se aplică membrilor Comisiei, personalului Comisiei care intră sub incidența Statutului funcționarilor și condițiilor de angajare a altor agenți ai Uniunii Europene, experților naționali detașați (END) pe lângă Comisie, întreprinderilor prestatoare de servicii și angajaților acestora, stagiarilor și oricăror persoane cărora le este permis accesul în clădirile Comisiei sau la alte active ale acesteia ori la informațiile manipulate de Comisie.

(4)   Dispozițiile prezentei decizii se aplică fără a aduce atingere Deciziei 2002/47/CE, CECO, Euratom a Comisiei (7) și Deciziei 2004/563/CE, Euratom a Comisiei (8), deciziilor C(2006) 1623 (9) și C(2006) 3602 (10) ale Comisiei.

(1)   Punerea în aplicare a prezentei decizii de către Comisie se desfășoară în conformitate cu tratatele și îndeosebi cu Carta drepturilor fundamentale și Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, cu instrumentele la care se face referire în considerentul 2, cu toate normele de drept intern aplicabile, precum și cu condițiile prevăzute în prezenta decizie. În cazul în care este necesar, se va emite o notificare de securitate în sensul articolului 21 alineatul (2) care să ofere orientări în acest sens.

(2)   Securitatea în cadrul Comisiei se bazează pe principiile legalității, transparenței, proporționalității și responsabilității.

(3)   Principiul legalității se referă la necesitatea de a menține strict în cadrul juridic punerea în aplicare a prezentei decizii și de a respecta cerințele legale.

(4)   Toate măsurile de securitate sunt luate într-un climat de deschidere, cu excepția cazului în care se poate presupune, în mod rezonabil, că acest lucru va compromite efectul măsurii în cauză. Destinatarii unei măsuri de securitate sunt informați în prealabil cu privire la motivele și impactul măsurii, cu excepția cazului în care se poate presupune, în mod rezonabil, că efectul măsurii va fi afectat de transmiterea acestor informații. În acest caz, informațiile respective sunt transmise destinatarului măsurii de securitate după încetarea riscului care amenință efectul măsurii de securitate.

(5)   Departamentele Comisiei se asigură că aspectele de securitate sunt luate în considerare de la începutul elaborării și punerii în aplicare a politicilor, deciziilor, programelor, proiectelor și activităților Comisiei pentru care acestea sunt responsabile. Pentru a proceda astfel, vor fi implicați, încă din primele stadii ale preparativelor, Direcția Generală Resurse Umane și Securitate, în ceea ce privește aspectele generale, și responsabilul principal cu securitatea informațiilor Comisiei, în ceea ce privește sistemele IT.

(6)   Comisia urmărește, după caz, să coopereze cu autoritățile competente ale statului-gazdă, ale altor state membre și ale altor instituții, agenții sau organe ale UE, în cazul în care acest lucru este fezabil, ținând seama de măsurile luate sau planificate de autoritățile respective pentru a aborda riscurile de securitate în cauză.

(1)   Conformitatea cu dispozițiile prezentei decizii și normele sale de punere în aplicare, precum și cu măsurile și instrucțiunile de securitate furnizate de personalul autorizat este obligatorie.

(2)   Nerespectarea normelor de securitate poate atrage răspunderea disciplinară, în conformitate cu tratatele, Statutul funcționarilor, sancțiunile contractuale și/sau acțiunile în justiție prevăzute de actele cu putere de lege și dispozițiile administrative naționale.

(1)   Numai personalului autorizat pe baza unui mandat nominativ, conferit de către directorul general al DG Resurse Umane și Securitate, având în vedere sarcinile care le revin, i se poate acorda competența de a adopta una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(2)   Mandatele menționate la alineatul (1) se conferă pe o durată care nu depășește perioada în care persoana în cauză deține postul sau funcția pentru care i s-a acordat mandatul respectiv. Acestea se acordă în conformitate cu dispozițiile aplicabile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

(3)   În ceea ce privește personalul autorizat, prezenta decizie constituie un regulament de serviciu în sensul articolului 21 din Statutul funcționarilor.

(1)   Atunci când ia măsuri de securitate, Comisia se asigură, în special, în măsura în care acest lucru este posibil în mod rezonabil, că:

(2)   Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate elaborează o prezentare generală a măsurilor de securitate care pot presupune emiterea unui ordin judecătoresc, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative ale statelor membre în care se află incinte ale Comisiei.

(3)   Direcția de Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate poate recurge la un contractant care să efectueze, sub conducerea și supravegherea Direcției de Securitate, sarcini legate de asigurarea securității.

(1)   Se asigură un nivel adecvat de protecție a persoanelor aflate în incintele Comisiei, ținându-se seama de cerințele de securitate și siguranță.

(2)   În cazul existenței unor riscuri majore de securitate, Direcția Generală Resurse Umane și Securitate oferă protecție personală membrilor Comisiei sau altor agenți în situația în care o evaluare a riscului a evidențiat că o astfel de protecție este necesară pentru a asigura siguranța și securitatea acestora.

(3)   În cazul unor riscuri majore de securitate, Comisia poate dispune evacuarea incintelor sale.

(4)   Victimele accidentelor sau atacurilor care au avut loc în incintele Comisiei beneficiază de asistență.

(5)   Pentru a preveni și a controla riscurile la adresa securității, membrii personalului autorizat pot efectua verificări ale antecedentelor persoanelor cărora li se aplică prezenta decizie, pentru a stabili dacă faptul că acestor persoane li se permite accesul în incintele sau la informațiile Comisiei prezintă o amenințare la adresa securității. În acest scop și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și dispozițiile la care se face referire în articolul 3 alineatul (1), membrii personalului autorizat pot:

(1)   Securitatea activelor trebuie să fie asigurată prin aplicarea unor măsuri adecvate de protecție fizică și tehnică și a procedurilor corespunzătoare, denumite în continuare „securitate fizică”, creându-se un sistem organizat pe mai multe niveluri.

(2)   În temeiul prezentului articol se pot adopta măsuri în vederea protejării persoanelor sau a informațiilor la nivelul Comisiei, precum și pentru protejarea activelor.

(3)   Obiectivele securității fizice sunt următoarele:

(4)   Securitatea fizică trebuie să includă:

(5)   Pentru a asigura securitatea fizică, pot fi întreprinse următoarele acțiuni:

(1)   Securitatea informațiilor se referă la toate informațiile gestionate de Comisie.

(2)   Securitatea informațiilor, indiferent de forma acestora, trebuie să se caracterizeze printr-un echilibru între transparență, proporționalitate, responsabilitate și eficiență, pe de o parte, și necesitatea de a proteja informațiile împotriva accesului, a utilizării, a divulgării, a modificării sau a distrugerii neautorizate, pe de altă parte.

(3)   Securitatea informațiilor are ca scop protejarea confidențialității, a integrității și a disponibilității acestora.

(4)   Prin urmare, trebuie să se utilizeze proceduri de management al riscurilor pentru a clasifica activele informaționale și a se elabora măsuri, proceduri și standarde de securitate proporționale,, inclusiv măsuri de atenuare.

(5)   Aceste principii generale care stau la baza securității informațiilor se aplică în special în ceea ce privește:

(6)   Informațiile sensibile neclasificate fac obiectul normelor privind operațiunile de manipulare și păstrare a acestora. Aceste informații pot fi transmise numai acelor persoane cărora li se aplică principiul „necesității de a cunoaște”. Atunci când se consideră că acest lucru este necesar pentru protecția efectivă a caracterului lor confidențial, aceste informații trebuie să fie identificate printr-un marcaj de securitate și prin instrucțiuni de manipulare corespunzătoare, aprobate de directorul general al DG Resurse Umane și Securitate. Atunci când sunt gestionate sau păstrate în sisteme informatice și de comunicații, aceste informații trebuie să fie protejate, de asemenea, în conformitate cu Decizia (2006) 3602 a Comisiei, cu normele de aplicare a acesteia și cu standardele corespunzătoare.

(7)   Orice persoană responsabilă de compromiterea sau pierderea IUEC sau a unor informații sensibile neclasificate, care sunt identificate ca atare în normele privind manipularea și păstrarea acestora, este pasibilă de măsuri disciplinare, în conformitate cu Statutul funcționarilor. Aceste măsuri disciplinare nu aduc atingere niciunei alte proceduri contencioase sau penale puse în aplicare de către autoritățile naționale competente ale statelor membre în conformitate cu actele cu putere de lege și normele lor administrative și nici căilor de atac contractuale.

(1)   Toate sistemele informatice și de comunicații („SIC”) utilizate de Comisie sunt conforme cu politica de securitate privind sistemele de informații ale Comisiei, prevăzută în Decizia C (2006) 3602 a Comisiei, în normele de aplicare a acesteia și în standardele de securitate corespunzătoare.

(2)   Serviciile Comisiei care dețin, gestionează sau utilizează SIC permit accesul instituțiilor, al agențiilor, al organelor Uniunii sau al altor organizații la aceste sisteme, numai cu condiția ca aceste instituții, agenții, organe ale Uniunii sau alte organizații să fie în măsură să ofere o asigurare rezonabilă că sistemele lor informatice sunt protejate la un nivel echivalent cu cel al politicii Comisiei privind securitatea sistemelor informatice, prevăzută în Decizia C (2006) 3602 a Comisiei, în normele de aplicare a acesteia și în standardele de securitate corespunzătoare. Comisia monitorizează respectarea acestor cerințe, și, în caz de neconformitate gravă sau neconformare persistentă, are dreptul să interzică accesul.

(1)   Pentru a asigura securitatea în cadrul Comisiei și pentru a preveni și a controla riscurile, membrii personalului autorizat în temeiul articolului 5 pot lua, în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 3, printre altele, una sau mai multe dintre următoarele măsuri de securitate:

(2)   În situații excepționale, membrii personalului din Direcția Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, autorizați în conformitate cu articolul 5, pot lua orice măsuri urgente necesare, în strictă conformitate cu principiile stabilite la articolul 3. Cât mai curând posibil după luarea măsurilor respective, aceștia îl informează în acest sens pe directorul Direcției Securitate, care va solicita un mandat corespunzător din partea directorului general al Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, confirmând măsurile adoptate și autorizând luarea oricăror altor acțiuni necesare, și cooperează, după caz, cu autoritățile naționale competente.

(3)   Măsurile de securitate adoptate în temeiul prezentului articol trebuie consemnate în momentul adoptării sau, în cazul unui risc imediat sau al unei situații de criză, într-un termen rezonabil după adoptarea lor. În acest din urmă caz, documentația trebuie să includă, de asemenea, elementele care au stat la baza evaluării referitoare la existența unui risc imediat sau a unei situații de criză. Documentația poate fi concisă, dar ar trebui să fie întocmită într-un mod care să îi permită persoanei care face obiectul măsurii să își exercite dreptul la apărare și la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, și care să permită efectuarea unui control cu privire la legalitatea măsurii. Nicio informație cu privire la măsurile de securitate specifice vizând un membru al personalului nu figurează în dosarul personal al persoanei în cauză.

(4)   Atunci când ia măsuri de securitate în temeiul literei (b), Comisia se asigură, de asemenea, că persoana în cauză are posibilitatea de a contacta un avocat sau o persoană de încredere și că i se aduce la cunoștință faptul că are dreptul să se adreseze Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 86 și anexei IX din Statutul funcționarilor sau oricăror acorduri speciale încheiate între Comisie și SEAE, precum acordul special privind obligația de diligență față de personalul Comisiei care își desfășoară activitatea în delegațiile Uniunii, încheiat la 28 mai 2014 între Direcția Generală Resurse Umane și Securitate a Comisiei Europene și Serviciul European de Acțiune Externă, pot fi efectuate anchete privind securitatea:

(2)   Decizia de a desfășura o anchetă privind securitatea este luată de către directorul general al DG Resurse Umane și Securitate care este, de asemenea, destinatarul raportului de anchetă.

(3)   Anchetele privind securitatea sunt efectuate numai de către membrii specializați ai personalului din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, autorizați în mod corespunzător în conformitate cu articolul 5.

(4)   Personalul autorizat își exercită în mod independent atribuțiile cu privire la anchetele privind securitatea, astfel cum se specifică în mandat, și deține competențele enumerate la articolul 12.

(5)   Membrii personalului autorizat care au competența de a desfășura anchete privind securitatea pot colecta informații din toate sursele disponibile referitoare la orice contravenții sau infracțiuni comise în incintele Comisiei sau în care sunt implicate persoanele menționate la articolul 2 alineatul (3), fie în calitate de victimă, fie ca autori ai unor astfel de infracțiuni.

(6)   Direcția Generală Resurse Umane și Securitate informează autoritățile competente din statul membru gazdă sau din oricare alt stat membru în cauză, dacă este cazul și, în special, dacă anchetele au oferit indicii cu privire la faptul că s-ar fi comis o infracțiune. În acest context, Direcția Generală Resurse Umane și Securitate poate, în cazul în care este oportun sau necesar, să ofere sprijin autorităților din statul membru gazdă sau din oricare alt stat membru implicat.

(7)   În cazul incidentelor cibernetice grave, Direcția Generală Informatică colaborează îndeaproape cu Direcția Generală Resurse Umane și Securitate pentru acordarea de sprijin privind toate aspectele tehnice. Direcția Generală Resurse Umane și Securitate decide, după consultarea Direcției Generale Informatică, să informeze, atunci când este oportun, autoritățile competente din țara gazdă sau din oricare alt stat membru implicat. Serviciile de coordonare a incidentelor din cadrul Centrului de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituțiile, organele și agențiile europene („CERT-UE”) sunt utilizate pentru acordarea de sprijin altor instituții și agenții ale UE care pot fi afectate.

(8)   Anchetele privind securitatea sunt documentate.

(1)   În cazul în care Direcția de Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate efectuează anchete privind securitatea, astfel cum se prevede la articolul 13, și dacă aceste anchete intră în sfera de competență a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) sau a Oficiului de investigație și de disciplină al Comisiei (IDOC), aceasta ia imediat legătura cu organismele respective, cu scopul, în special, de a nu compromite acțiunile ulterioare ale OLAF sau ale IDOC. După caz, Direcția de Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate invită OLAF sau IDOC să participe la anchetă.

(2)   Efectuarea anchetelor privind securitatea menționate la articolul 13 nu aduce atingere competențelor OLAF și IDOC, astfel cum sunt prevăzute în normele care reglementează aceste organisme. Direcției de Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate i se poate solicita acordarea de asistență tehnică în cadrul anchetelor inițiate de OLAF sau de IDOC.

(3)   Direcției Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate i se poate solicita acordarea de asistență agenților OLAF atunci când intră în incintele Comisiei, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) și cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13), pentru a le facilita sarcinile. Direcția Securitate aduce aceste cereri de asistență la cunoștința Secretarului General și a directorului general al Direcției Generale Resurse Umane și Securitate sau, în cazul în care aceste anchete se desfășoară în spațiile Comisiei ocupate de membrii săi sau de către Secretarul General, a președintelui Comisiei Europene și a comisarului responsabil pentru resurse umane.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 22 litera (a) din Statutul funcționarilor, dacă un caz este susceptibil de a intra atât în competența Direcției Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, cât și în competența IDOC, în momentul în care aduce acest lucru la cunoștința directorului general al DG Resurse Umane, în conformitate cu articolul 13, Direcția Securitate examinează, în stadiul cel mai timpuriu posibil, dacă există motive care justifică sesizarea IDOC cu privire la această problemă. Se consideră că acest stadiu a fost atins atunci când o amenințare imediată la adresa securității a luat sfârșit. Directorul general al DG Resurse Umane și Securitate ia o decizie cu privire la această chestiune.

(5)   În situația în care un caz un caz este susceptibil de a intra atât în competența Direcției Securitate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, cât și în competența OLAF, Direcția Securitate aduce imediat acest lucru la cunoștința directorului general al DG Resurse Umane și Securitate și îl informează, în acest sens, în stadiul cel mai timpuriu posibil, pe directorul general al OLAF. Se consideră că acest stadiu a fost atins atunci când o amenințare imediată la adresa securității a luat sfârșit.

(1)   Direcția Generală Resurse Umane și Securitate efectuează inspecții de securitate pentru a verifica respectarea de către serviciile Comisiei și de către cetățeni a prezentei decizii și a normelor de aplicare a acesteia și pentru a formula recomandări atunci când consideră că acest lucru este necesar.

(2)   Atunci când este cazul, Direcția Generală Resurse Umane și Securitate efectuează inspecții de securitate și vizite de monitorizare sau de evaluare a securității, pentru a verifica dacă securitatea personalului Comisiei, a bunurilor și a informațiilor care intră în sfera de responsabilitate a instituțiilor, a agențiilor sau a altor organisme ale Uniunii, a statelor membre, a țărilor terțe sau a organizațiilor internaționale sunt protejate în mod corespunzător, în conformitate cu norme, reglementări și standarde de securitate care sunt cel puțin echivalente cu cele ale Comisiei. Atunci când este oportun și în spiritul bunei cooperări între administrații, aceste inspecții de securitate includ, de asemenea, inspecțiile efectuate în contextul schimbului de informații clasificate cu alte instituții, organe și agenții ale Uniunii, cu statele membre, cu state terțe sau cu organizații internaționale.

(3)   Prezentul articol se aplică, mutatis mutandis, personalului Comisiei din delegațiile Uniunii, fără a aduce atingere acordurilor speciale încheiate între Comisie și SEAE, precum acordul special privind obligația de diligență față de personalul Comisiei care își desfășoară activitatea în delegațiile Uniunii, încheiat la 28 mai 2014 între Direcția Generală Resurse Umane și Securitate a Comisiei Europene și Serviciul European de Acțiune Externă.

(1)   Direcția Generală Resurse Umane și Securitate este responsabilă atât pentru punerea în aplicare a unor măsuri adecvate pentru nivelurile de alertă, pentru a anticipa sau a răspunde amenințărilor și incidentelor care afectează securitatea în spațiile Comisiei, cât și pentru măsurile necesare pentru gestionarea situațiilor de criză.

(2)   Măsurile corespunzătoare nivelurilor de alertă menționate la alineatul (1) sunt proporționale cu nivelul de amenințare la adresa securității. Nivelurile de alertă trebuie să fie definite în strânsă colaborare cu serviciile competente ale celorlalte instituții, agenții și organe ale Uniunii și ale statului membru sau statelor membre în care sunt situate sediile Comisiei.

(3)   Direcția Generală Resurse Umane și Securitate este punctul de contact pentru nivelurile de alertă și gestionarea situațiilor de criză.

(1)   Responsabilitățile Comisiei menționate în prezenta decizie sunt exercitate de Direcția Generală Resurse Umane și Securitate, sub autoritatea și responsabilitatea membrului Comisiei responsabil de securitate.

(2)   Acordurile specifice în ceea ce privește securitatea cibernetică sunt definite în Decizia (2006) 3602.

(3)   Responsabilitățile privind punerea în aplicare a prezentei decizii și normele de punere în aplicare a acesteia, precum și asigurarea respectării zilnice a acestora pot fi delegate altor departamente ale Comisiei, ori de câte ori asigurarea descentralizată a serviciilor de securitate oferă câștiguri importante în materie de eficiență, resurse sau timp, de exemplu datorită localizării geografice a serviciilor în cauză.

(4)   În cazul în care se aplică alineatul (3), Direcția Generală Resurse Umane și Securitate și, după caz, directorul general al DG Informatică încheie acorduri cu anumite departamente din cadrul Comisiei, care stabilesc roluri și responsabilități clare privind punerea în aplicare și monitorizarea politicilor de securitate.

(1)   Direcției Generale Resurse Umane și Securitate îi revin, în special, următoarele responsabilități:

(2)   Direcția Generală Resurse Umane și Securitate asigură, fără a aduce atingere competențelor și responsabilităților altor servicii ale Comisiei, legătura cu următoarele servicii externe:

(3)   Direcția Generală Resurse Umane și Securitate este responsabilă pentru securitatea transmiterii informațiilor efectuate în temeiul prezentului articol, inclusiv pentru transmiterea de date cu caracter personal.

(1)   Fiecare departament sau cabinet al Comisiei numește un ofițer local de securitate (LSO), care acționează ca principal punct de contact între serviciul său și Direcția Generală Resurse Umane și Securitate cu privire la toate aspectele legate de securitate în spațiile Comisiei. Dacă este necesar, pot fi numiți unul sau mai mulți adjuncți ai LSO. Funcția de LSO est îndeplinită de un funcționar sau un agent temporar.

(2)   În calitate de principal punct de contact privind securitatea în departamentul sau cabinetul Comisiei pe care îl reprezintă, LSO raportează periodic Direcției Generale Resurse Umane și Securitate și superiorilor săi ierarhici cu privire la problemele de securitate cu care se confruntă departamentul Comisiei din care face parte și aduce imediat la cunoștința acestora orice incidente legate de securitate, inclusiv pe cele care ar putea compromite informațiile IUEC sau informațiile sensibile neclasificate.

(3)   În ceea ce privește aspectele legate de securitatea sistemelor informatice și de comunicații, LSO ține legătura cu ofițerii locali de securitate informatică (LISO) din cadrul departamentului Comisiei pe care îl reprezintă, ale cărui rol și responsabilități sunt prevăzute în Decizia C (2006) 3602 a Comisiei.

(4)   Acesta contribuie la activitățile de formare și conștientizare în domeniul securității care răspund nevoilor specifice ale personalului, ale contractanților și ale altor persoane care acționează sub autoritatea departamentului Comisiei din care acesta face parte.

(5)   La cererea Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, în cazul apariției unor riscuri majore care amenință securitatea sau în situații de urgență, ofițerului local de securitate LSO i se pot atribui sarcini specifice. Directorul general sau directorul de resurse umane din cadrul Direcției Generale din care face parte LSO este informat cu privire la aceste sarcini specifice de către Direcția Generală Resurse Umane și Securitate.

(6)   Responsabilitățile LSO nu aduc atingere rolului și responsabilităților atribuite ofițerilor locali de securitate informatică (LISO), responsabililor cu sănătatea și securitatea, ofițerilor de control ai registraturii (RCO) sau oricărei alte funcții care implică responsabilități în materie de securitate sau siguranță. LSO ține legătura cu persoanele menționate pentru a asigura o abordare coerentă și consecventă a politicii de securitate și un flux eficient de informații cu privire la aspectele legate de securitate în spațiile Comisiei.

(7)   Atunci când LSO transmite informații superiorilor săi imediați, acesta are acces direct la directorul său general sau la șeful său de serviciu. LSO deține un certificat de securitate care să îi permite accesul la informațiile UE clasificate, cel puțin până la nivelul SECRET UE/EU SECRET.

(8)   În vederea promovării schimbului de informații și a celor mai bune practici, Direcția Generală Resurse Umane și Securitate organizează, cel puțin de două ori pe an, o conferință a LSO. Participarea LSO la aceste conferințe este obligatorie.

(1)   Dacă este necesar, adoptarea normelor de punere în aplicare a prezentei decizii face obiectul unei decizii separate a Comisiei prin care este abilitat, în deplină conformitate cu regulamentul intern de procedură, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate.

(2)   După abilitarea sa, în urma deciziei susmenționate a Comisiei, membrul Comisiei însărcinat cu probleme de securitate poate elabora notificări în materie de securitate care să stabilească orientări în materie de securitate și cele mai bune practici din domeniul de aplicare al prezentei decizii și al normelor de punere în aplicare a acesteia.

(3)   Comisia poate delega directorului general al Direcției Generale Resurse Umane și Securitate, pe baza unei decizii de delegare separate, în deplină conformitate cu regulamentul intern de procedură, sarcinile menționate la primul și al doilea alineat din prezentul articol.

(1)   Comisia prelucrează datele cu caracter personal necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2)   În pofida măsurilor deja în vigoare la data adoptării prezentei decizii, notificate Autorității Europene pentru Protecția Datelor (15), orice măsură adoptată în temeiul prezentei decizii care implică prelucrarea de date cu caracter personal, de exemplu date referitoare la fișierele privind intrările și ieșirile, înregistrări TVCI, înregistrări ale unor convorbiri telefonice cu serviciile de permanență sau centrele de expediere și date similare, care sunt necesare din motive de securitate sau pentru a interveni în situații de criză, trebuie să facă obiectul unor norme de punere în aplicare în conformitate cu articolul 21, care să stabilească garanții corespunzătoare pentru persoanele vizate.

(3)   Directorul general al Direcției Generale Resurse Umane și Securitate este responsabil pentru securitatea oricărei operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate în cadrul prezentei decizii.

(4)   Normele și procedurile de punere în aplicare menționate se adoptă după consultarea responsabilului cu protecția datelor și a Autorității Europene pentru Protecția Datelor, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.