2.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 293/1

(1)

Amplificarea prociclică a șocurilor financiare pentru economia reală prin sistemul bancar și piețele financiare a fost unul dintre elementele cele mai destabilizatoare ale crizei financiare globale. Un declin economic după o perioadă de creștere excesivă a creditării poate conduce la pierderi mari în sectorul bancar și poate genera un cerc vicios. În această situație pașii făcuți de instituțiile de credit pentru întărirea bilanțurilor lor pot restrânge oferta de creditare pentru economia reală, exacerbând declinul economic și contribuind la deteriorarea bilanțurilor acestora. Această amplificare prociclică a șocurilor subliniază importanța acumulării de capital suplimentar în sectorul bancar în perioadele de creștere a riscurilor de stres la nivelul întregului sistem. Un astfel de amortizor suplimentar de capital va ajuta sectorul bancar să absoarbă pierderile neașteptate, continuând în același timp să ofere creditare pentru economia reală.

(2)

Au fost adoptate măsuri menite să îmbunătățească reziliența băncilor la dinamica prociclică. În decembrie 2010, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (Basel Committee on Banking Supervision – BCBS) a publicat un număr de măsuri pentru întărirea reglementării sectorului bancar. Una dintre aceste măsuri, cu privire la care BCBS a oferit orientări autorităților naționale, Orientările BCBS au fost implementate în Uniunea Europeană prin Directiva 2013/36/UE.

(3)

Directiva 2013/36/UE respectă principiul „discreției orientate” (principle of „guided discretion”). Conform acestui principiu, atunci când adoptă decizii cu privire la rata adecvată a amortizorului de capital, autoritățile responsabile pentru stabilirea ratei amortizorului combină abordarea bazată pe norme cu exercitarea competențelor discreționare care le sunt atribuite. De asemenea, acestea trebuie să publice trimestrial un referențial pentru amortizoare cu rol de indice de referință, dar sunt încurajate să își exercite puterea de apreciere atunci când stabilesc rata amortizorului de capital.

(4)

Autoritățile naționale desemnate și Banca Centrală Europeană (BCE) (pentru statele membre care participă la Mecanismul unic de supraveghere) sunt responsabile cu stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital. Directiva 2013/36/UE prevede ca fiecare stat membru să desemneze o autoritate publică sau un organism public care să fie responsabil cu stabilirea ratei amortizorului anticiclic de capital pentru respectivul stat membru. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (4) alocă BCE atribuții de supraveghere specifice. În special, dacă apreciază necesar, BCE poate aplica pentru amortizoarele anticiclice de capital cerințe mai stricte decât cele aplicate de autoritățile naționale desemnate. Exclusiv în acest scop, BCE este considerată, corespunzător, autoritatea desemnată și are toate atribuțiile și obligațiile care revin autorităților desemnate în temeiul legislației relevante a Uniunii. Totuși, în general autoritățile naționale desemnate ar fi cele responsabile cu publicarea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital.

(5)

Directiva 2013/36/UE prevede posibilitatea adoptării de către Comitetul european pentru riscul sistemic (CERS) de recomandări prin care să ofere autorităților desemnate orientări privind stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital. În special, CERS poate oferi consultanță asupra principiilor pentru a ghida autoritățile desemnate în evaluările lor pentru stabilirea ratelor adecvate ale amortizoarelor și orientări privind măsurarea și calcularea abaterii ponderii creditului în PIB și calcularea referențialului pentru amortizoare. În plus, CERS poate oferi orientări cu privire la variabilele care indică acumularea de risc la nivelul întregului sistem asociată cu perioadele de creștere excesivă a creditării în sistemul financiar și cu privire la variabilele care indică dacă amortizorul ar trebui menținut, redus sau anulat.

(6)

Amortizorul anticiclic de capital este menit să contribuie la contracararea pro-ciclicității în sistemul financiar. Capitalul ar trebui acumulat atunci când se apreciază că riscul sistemic ciclic crește, prin crearea unor amortizoare care să mărească reziliența sectorului bancar în perioadele de stres când se materializează pierderile. Aceasta va ajuta la menținerea ofertei de creditare și va atenua recesiunea ciclului financiar. Amortizorul anticiclic de capital poate de asemenea atenua creșterea excesivă a creditării în perioadele de ascensiune ale ciclului financiar.

(7)

Referențialul pentru amortizoare nu este menit să genereze stabilirea automată a unui amortizor sau să fie obligatoriu pentru autoritatea desemnată. Analiza efectuată de BCBS arată că, deși abaterea ponderii creditului în PIB este un punct de pornire util în ghidarea deciziilor privind ratele amortizoarelor anticiclice de capital, evoluția acesteia poate diferi în timp și de la o țară la alta. Având în vedere eterogenitatea și natura dinamică a sistemelor financiare, elementele specifice ale economiilor naționale și diferențele semnificative în disponibilitatea datelor în Uniunea Europeană, autoritățile desemnate ar trebui să aibă în vedere o gamă de informații atunci când evaluează gradul de risc la nivelul întregului sistem și stabilesc rata corespunzătoare a amortizorului de capital. Aceste informații ar trebui să includă indicatori suplimentari care semnalează acumularea de risc la nivelul întregului sistem asociată cu perioadele de creștere excesivă a creditării, valori ale gradului de intermediere financiară în economie, precum nivelul ponderii creditului în PIB, și informații calitative. Informațiile calitative și cantitative utilizate pentru această evaluare, inclusiv referențialul pentru amortizoare și indicatorii suplimentari, constituie baza explicării și justificării deciziilor privind ratele amortizoarelor.

(8)

Analiza efectuată de BCBS arată că abaterea ponderii creditului în PIB și alți indicatori pot uneori transmite informații înșelătoare. Autoritățile desemnate ar trebui să aibă în vedere acest lucru atunci când își exercită puterea de apreciere cu privire la nivelul sustenabil de creditare în economie și rata adecvată a amortizorului anticiclic de capital. Prin urmare, autoritățile desemnate ar trebui să reevalueze periodic evoluția indicatorilor cărora le acordă cea mai mare importanță.

(9)

Atunci când riscurile se materializează, eliberarea promptă a amortizorului anticiclic de capital poate ajuta instituțiile de credit să absoarbă pierderile menținând creditarea către economia reală și respectând cerințele de reglementare a capitalului. Această utilizare anticiclică a amortizorului poate atenua comportamentul prociclic al instituțiilor de credit care altfel pot restrânge oferta de creditare către economia reală. Amortizorul anticiclic de capital poate fi eliberat treptat atunci când recesiunea ciclului financiar nu coincide cu materializarea riscurilor și când amenințările generate de creșterea excesivă a creditării pentru reziliența instituțiilor de credit s-au diminuat. Deciziile privind utilizarea oricăror surplusuri de capital generate de eliberarea amortizorului sunt la latitudinea autorităților competente sau desemnate.

(10)

Este important ca autoritatea care stabilește rata amortizorului anticiclic de capital să aibă o strategie de comunicare bună. Aceasta ajută la gestionarea așteptărilor publicului, joacă un rol important în coordonarea autorităților desemnate și este esențială pentru credibilitatea, eficacitatea și asumarea răspunderii pentru politica macroprudențială. Directiva 2013/36/UE prevede ca autoritățile desemnate să ia toate măsurile rezonabile pentru a coordona temporal anunțurile pe care le fac privind ratele amortizoarelor.

(11)

Construirea unui sistem bancar mai rezilient în Uniune implică recunoașterea de către autoritățile desemnate a ratelor amortizoarelor anticiclice de capital stabilite de celelalte state membre. Directiva 2013/36/UE stabilește cadrul pentru recunoașterea ratelor amortizoarelor de capital din alte state membre și pentru recunoașterea sau stabilirea de rate ale amortizoarelor de capital pentru țări terțe. Pe lângă acordurile obligatorii de reciprocitate, autoritățile desemnate ar trebui în general să recunoască ratele amortizoarelor de capital stabilite de alte state membre. Fără a aduce atingere viitoarelor recomandări ale CERS, prezenta recomandare nu vizează acțiunile autorităților desemnate din cadrul Uniunii în legătură cu ratele amortizoarelor anticiclice de capital din țări terțe.

(12)

Amortizorul anticiclic de capital face parte dintr-o suită de instrumente macroprudențiale. Recomandarea CERS/2013/1 a Comitetului european pentru risc sistemic din 4 aprilie 2013 privind obiectivele intermediare si instrumentele politicii macroprudențiale (5) oferă o listă orientativă a instrumentelor pe care statele membre le-ar putea aloca autorităților macroprudențiale. Ca parte a strategiei lor în materie de politică macroprudențială, autoritățile desemnate ar trebui să analizeze când să folosească izolat amortizorul anticiclic de capital, când să folosească alte instrumente și când să combine amortizorul anticiclic de capital cu alte instrumente.

(13)

Analize empirice sugerează că abaterea ponderii creditului în PIB este cel mai bun indicator unic pentru Uniunea ca un tot unitar pentru semnalarea acumulării de riscuri asociate tipului de criză pe care amortizorul anticiclic de capital este menit să îl atenueze. S-a dovedit că abaterea ponderii creditului în PIB dă un semnal puternic cu privire la o gamă de elemente specifice ale abaterii. Există câteva metode de calcul a abaterii care demonstrează calități mai bune de semnalare decât metoda de calcul sugerată în orientările oferite de BCBS, dar acestea tind să se bazeze pe agregate de credit mai restrânse și, prin urmare, pot fi mai puțin robuste în fața inovației financiare. Măsurarea și calcularea abaterii ponderii creditului în PIB și a ratei de referință a amortizorului în conformitate cu orientările oferite de BCBS vor mări comparabilitatea în cadrul Uniunii și în afara ei.

(14)

În anumite state membre, măsurarea și calculul sugerate de orientările oferite de BCBS pot conduce la o abatere a ponderii creditului în PIB care nu semnalează corespunzător acumularea de riscuri care precede crizele financiare. Elementele specifice precum diferențele în structura și gradul de dezvoltare a sistemului financiar și cele în calitatea și disponibilitatea datelor privind creditarea înseamnă că pentru anumite state membre o altă metodă de calcul a abaterii a ponderii creditului în PIB, diferită de cea oferită de orientările BCBS, poate prezenta calități mai bune de semnalare. Pentru a ține seama de astfel de diferențe și pentru a permite utilizarea altor metodologii, autoritățile desemnate pot, în plus, măsura și calcula abaterea ponderii creditului în PIB prin utilizarea metodei care reflectă mai bine elementele specifice ale statului membru respectiv.

(15)

Metodologia stabilită în orientările oferite de BCBS pentru stabilirea de corespondențe între abaterea ponderii creditului în PIB și o rată de referință a amortizorului care are rol de referențial pentru amortizoare reprezintă o metodologie ad hoc. Analiza empirică a metodologiilor alternative, deși promițătoare, nu este suficient de dezvoltată pentru a oferi orientări. Statele membre care măsoară și calculează abaterea ponderii creditului în PIB printr-o metodă alternativă, în plus față de metodologia publicată în orientările oferite BCBS, ar trebui să dezvolte și să publice o rată de referință a amortizorului corespunzătoare acelei metode alternative în plus față de rata de referință a amortizorului prevăzută în metodologia BCBS. Statele membre care măsoară și calculează abaterea ponderii creditului în PIB în conformitate cu orientările oferite de BCBS pot de asemenea dezvolta și publica o rată de referință alternativă a amortizoarelor în plus față de cea obținută prin utilizarea metodologiei BCBS.

(16)

Experiența sugerează că alte variabile pot completa abaterea ponderii creditului în PIB pentru a semnala acumularea de riscuri la nivelul întregului sistem legată de creșterea excesivă a creditării în sistemul financiar. Aceste variabile includ măsurători ale supraevaluării potențiale a prețurilor proprietăților (de exemplu raportul dintre preț și venit, diferențele de preț și ratele de creștere cu privire la bunuri imobile cu destinație rezidențială și comercială), măsurători ale dezvoltării creditării (de exemplu expansiunea creditării totale reale sau a creditării bancare reale, deviația de la tendința anticipată a M3 deflatat), măsurători ale dezechilibrelor externe (de exemplu soldurile conturilor curente ca procent din PIB), măsurători ale punctelor forte ale bilanțurilor bancare (de exemplu indicatorul efectului de levier), măsurători ale îndatorării sectorului privat (de exemplu raportul dintre serviciul datoriei și venituri) și măsurători ale evaluării eronate a prețului riscurilor (de exemplu creșterea reală a prețului titlurilor de participație). Autoritățile desemnate ar trebui să țină seama de astfel de variabile atunci când își exercită puterea de apreciere pentru stabilirea ratei corespunzătoare a amortizorului anticiclic de capital. Practica a dovedit că activitatea de semnalare este îmbunătățită de combinarea unor astfel de variabile cu abaterea ponderii creditului în PIB într-un model care implică mai multe variabile. Autoritățile desemnate ar putea fi de asemenea interesate de asemenea modele.

(17)

Experiența sugerează că, pentru majoritatea statelor membre, prețurile de pe piețele financiare s-au dovedit cei mai buni indicatori ai materializării riscurilor care garantează o reducere promptă a eliberării complete a amortizorului anticiclic de capital. Disponibilitatea limitată a seriilor de timp suficient de lungi pentru astfel de indicatori bazați pe piață înseamnă că analiza empirică a fazei de eliberare a amortizorului este mai puțin robustă decât cea a fazei de acumulare. De asemenea, este dificil să se identifice variabilele care indică faptul că amortizorul anticiclic de capital poate fi redus gradual atunci când riscurile de creștere excesivă a creditării se diminuează. În principiu, variabilele cu o evoluție bună în etapa de acumulare a amortizorului anticiclic de capital poate de asemenea fundamenta decizia cu privire la menținerea, reducerea sau eliberarea completă a amortizorului. Aceste variabile, pot, totuși, furniza și informații înșelătoare. De exemplu, e posibil ca abaterea ponderii creditului în PIB să nu reflecte exact riscurile dacă creditarea a crescut excesiv pentru mult timp. Pe măsură ce experiența și cercetarea privind etapa de eliberare a amortizorului avansează, setul de variabile indicat în prezenta recomandare va trebui mărit cu noi indicatori adecvați, pe măsură ce vor fi identificați. În general, autoritățile desemnate trebuie să își exercite și mai mult puterea de apreciere în etapa de eliberare a amortizorului decât în etapa de acumulare. Această apreciere ar putea avea în vedere și informații obținute de la participanții la piață și din evaluări efectuate de autoritățile de supraveghere și testări la stres.

(18)

Dacă astfel de date sunt disponibile în statul membru în cauză, prin activitatea de monitorizare și publicare a setului minim de variabile, care semnalează dacă amortizorul anticiclic de capital ar trebui acumulat, menținut, redus sau eliberat complet, ar trebui să se promoveze ideea asigurării consecvenței și transparenței de către autoritățile desemnate. Acest fapt nu ar trebui să împiedice autoritățile desemnate să analizeze și alți indicatori sau informații calitative din perspectiva elementelor specifice ale statelor membre sau să acorde mai multă importanță anumitor variabile decât altora sau să acorde o importanță și mai mare informațiilor calitative.

(19)

Recomandările CERS sunt publicate după informarea Consiliului cu privire la intenția Consiliului general de a emite aceste recomandări și după ce Consiliul a avut posibilitatea de a reacționa în acest sens,

1.

principiul 1: (obiectiv) Deciziile privind rata adecvată a amortizorului anticiclic de capital ar trebui să aibă drept obiectiv protejarea sistemului bancar împotriva pierderilor potențiale asociate cu acumularea riscului sistemic ciclic, susținând astfel oferta sustenabilă de creditare către economia reală prin intermediul ciclului financiar;

2.

principiul 2: (referențialul pentru amortizoare) Deviația ponderii creditului în PIB de la tendința acestuia pe termen lung – abaterea ponderii creditului în PIB – ar trebui să servească drept punct comun de început pentru ghidarea deciziilor pricind ratele amortizoarelor anticiclice de capital, mai ales în etapa de acumulare. Cu toate acestea, autoritățile desemnate ar trebui să țină seama de alte informații calitative și cantitative atunci când evaluează riscul ciclic la nivelul întregului sistem și stabilesc rata adecvată a amortizorului anticiclic de capital. Aceasta include informațiile care reflectă elementele specifice naționale. Autoritățile desemnate ar trebui să explice publicului ce informații sunt utilizate și modul în care se ține seama de acestea pentru stabilirea ratei relevante a amortizorului;

3.

principiul 3: (riscul de a folosi informații înșelătoare) Autoritățile desemnate ar trebui să evalueze informațiile cuprinse în abaterea ponderii creditului în PIB și orice alte variabile relevante sau modele care combină variabile fără a uita că informațiile pe care acestea le oferă pot fi înșelătoare. Autoritățile desemnate ar trebui să țină seama de această evaluare atunci când își exercită puterea de apreciere cu privire la sustenabilitatea creșterii creditării în vederea stabilirii ratei adecvate a amortizorului anticiclic de capital. Utilitatea acestor variabile și modele ar trebui reevaluată periodic;

4.

principiul 4: (eliberarea amortizorului) Autoritățile desemnate ar trebui să elibereze prompt amortizorul anticiclic de capital atunci când riscurile se materializează. Acest fapt poate atenua comportamentul prociclic al instituțiilor de credit ajutându-le să absoarbă pierderile, menținând în același timp creditarea economiei reale și respectând cerințele în materie de solvabilitate. Atunci când riscurile nu se materializează și se apreciază că acestea se diminuează, o eliberare graduală a amortizorului poate fi mai potrivită. Atunci când o autoritate desemnată reduce rata existentă a amortizorului, aceasta ar trebui să stabilească o perioadă orientativă în cursul căreia nu se anticipează o majorare a ratei amortizorului;

5.

principiul 5: (comunicare) Autoritățile desemnate ar trebui să dezvolte o strategie clară pentru comunicarea deciziilor pe care le adoptă cu privire la amortizorul anticiclic de capital. Ca parte din această strategie, acestea ar trebui să stabilească un mecanism pentru coordonarea cu celelalte autorități desemnate și cu CERS. Acestea ar trebui de asemenea să stabilească proceduri stabile și transparente și canale bine definite de comunicare cu participanții cheie și cu publicul;

6.

principiul 6: (recunoașterea ratelor amortizoarelor) Pe lângă acordurile obligatorii de reciprocitate prevăzute de legislația Uniunii, autoritățile desemnate ar trebui în general să recunoască ratele amortizoarelor anticiclice de capital aplicate în alte state membre. Autoritățile desemnate ar trebui să aibă în vedere implicațiile transfrontaliere ale nerecunoașterii unei rate a amortizorului pentru expunerile față de un alt stat membru peste nivelul obligatoriu. Atunci când nu recunosc o rată a amortizorului stabilită de o autoritate desemnată dintr-un alt stat membru peste nivelul obligatoriu, autoritățile desemnate ar trebui să notifice:

7.

principiul 7: (alte instrumente macroprudențiale) Ca parte a strategiei lor în materie de politică macroprudențială autoritățile desemnate ar trebui să analizeze când să folosească izolat amortizorul anticiclic de capital, când să folosească alte instrumente în locul amortizorului și când să combine amortizorul cu alte instrumente.

1.

Se recomandă autorităților desemnate să măsoare și să calculeze trimestrial o abatere standardizată a ponderii creditului în PIB în conformitate cu orientările oferite de BCBS, astfel cum este prevăzut în partea I din anexa la prezenta recomandare.

2.

Atunci când autoritățile desemnate apreciază că o măsurare și calculare diferite ale abaterii ponderii creditului în PIB ar reflecta mai bine elementele specifice ale economiei naționale, se recomandă ca acestea să măsoare și să calculeze trimestrial o abatere suplimentară a ponderii creditului în PIB, pe lângă abaterea calculată în conformitate cu alineatul (1). Atunci când calculează abaterea suplimentară a ponderii creditului în PIB, se recomandă ca autoritățile desemnate să adere la următoarele orientări:

3.

Se recomandă ca autoritățile desemnate să calculeze trimestrial următoarele:

4.

În cazul în care, pe lângă rata de referință a amortizorului stabilită în conformitate cu alineatul (3) litera (a), pentru un anumit trimestru a fost calculată o altă rată de referință a amortizorului, stabilită în conformitate cu alineatul (3) litera (b) sau cu alineatul (3) litera (c), în sensul Directivei 2013/36/UE se recomandă autorităților desemnate să selecteze ca referențial pentru amortizoare rata de referință a amortizorului care reflectă cel mai bine elementele specifice ale economiei naționale respective.

5.

Ca parte a informațiilor care însoțesc anunțul privind rata amortizorului anticiclic de capital prevăzut la articolul 136 alineatul (7) din Directiva 2013/36/UE, se recomandă autorităților desemnate să publice trimestrial pe website-ul lor:

6.

Ca parte a informațiilor care însoțesc anunțul privind rata amortizorului anticiclic de capital prevăzut la articolul 136 alineatul (7) din Directiva 2013/36/UE, se recomandă autorităților desemnate să explice motivele pentru care deviază de la:

1.

În vederea fundamentării analizei privind rata adecvată a amortizorului anticiclic de capital, se recomandă autorităților desemnate să țină seama de gama de informații cantitative și calitative care indică acumularea de riscuri la nivelul sistemului asociată cu perioadele de creștere excesivă a creditării, pe lângă abaterea ponderii creditului în PIB.

2.

Atunci când evaluează informațiile cantitative, autoritățile desemnate ar trebui să monitorizeze un set de variabile care indică acumularea de risc sistemic ciclic. Cu condiția disponibilității acestor variabile în statele membre, acest set ar trebui să includă următoarele:

3.

Dacă astfel de variabile sunt disponibile și relevante în statele membre, se recomandă autorităților desemnate să publice trimestrial pe website-ul lor cel puțin una dintre măsurile prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b), (c), (d), (e) și (f) pentru a însoți anunțul privind rata amortizorului anticiclic de capital prevăzut la articolul 136 alineatul (7) din Directiva 2013/36/UE.

1.

În vederea fundamentării analizei privind rata adecvată a amortizorului anticiclic de capital, se recomandă autorităților desemnate să țină seama de gama de informații cantitative și calitative care indică dacă amortizorul trebuie menținut, redus sau eliberat în întregime.

2.

Atunci când evaluează informațiile cantitative, autoritățile desemnate ar trebui să monitorizeze un set de variabile care indică dacă amortizorul trebuie menținut, redus sau eliberat în întregime. Dacă aceste variabile sunt disponibile în statele membre, acest set ar trebui să includă următoarele:

3.

Pentru a decide cu privire la menținerea, reducerea sau eliberarea completă a amortizorului, se recomandă autorităților desemnate să își exercite și mai mult puterea de apreciere cu ocazia monitorizării variabilelor prevăzute la alineatul (2).

4.

Dacă astfel de variabile sunt disponibile și relevante în statele membre, se recomandă autorităților desemnate să publice trimestrial pe website-ul lor cel puțin una dintre variabilele prevăzute la alineatul (2) literele (a) și (b) pentru a însoți anunțul privind rata amortizorului anticiclic de capital prevăzut la articolul 136 alineatul (7) din Directiva 2013/36/UE.

1.

În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiții:

2.

Anexa face parte integrantă din prezenta recomandare. În cazul oricărei neconcordanțe între partea dispozitivă a recomandării și anexa la aceasta, partea dispozitivă a recomandării are prioritate.

1.

Destinatarii trebuie să comunice măsurile luate ca răspuns la prezenta recomandare sau să justifice în mod adecvat lipsa lor de acțiune. Rapoartele ar trebui să cuprindă cel puțin:

1.

Destinatarii trebuie să transmită CERS, Consiliului și Comisiei măsurile aplicate ca răspuns la prezenta recomandare sau să justifice în mod adecvat lipsa lor de acțiune astfel cum este prevăzut în următoarele paragrafe.

2.

Până la 30 iunie 2016 destinatarii trebui să transmită CERS, Consiliului și Comisiei un raport în care să explice măsurile aplicate pentru a respecta prezenta recomandare. Măsurile recomandate ar trebui să fie aplicabile de la data la care statele membre solicită instituțiilor de credit din jurisdicția lor să mențină amortizorul anticiclic de capital specific fiecărei instituții în conformitate cu articolul 130 din Directiva 2013/36/UE. Raportul ar trebui să include detalii privind măsurile luate după acea dată.

3.

Destinatarii trebuie să trimită la fiecare trei ani un raport în care să explice măsurile aplicate pentru a respecta prezenta recomandare.

4.

Consiliul general va decide cu privire la necesitatea revizuirii sau actualizării prezentei recomandări pe baza experienței dobândite cu ocazia stabilirii amortizoarelor în temeiul Directivei 2013/36/UE sau a evoluțiilor practicilor agreate la nivel internațional.

1.

Secretariatul CERS:

2.

Consiliul general evaluează măsurile și justificările raportate de destinatari și, după caz, decide dacă prezenta recomandare nu a fost respectată și destinatarii nu au justificat în mod adecvat lipsa lor de acțiune.