(1)

Pentru calcularea ratei amortizorului anticiclic de capital specific instituției este necesară identificarea situării geografice a cerințelor de fonduri proprii pentru toate expunerile din credite ale unei instituții specifice, inclusiv expunerile deținute în portofoliul de tranzacționare și toate expunerile din securitizare.

(2)

Situarea geografică ar trebui stabilită pe baza situării riscului aferent expunerilor. Acest lucru va garanta faptul că constituirea de rezerve suplimentare prin aplicarea amortizorului anticiclic este alocată sistemului financiar în care există o creștere excesivă a creditului.

(3)

Locul de reședință al obligatului sau al debitorului ar trebui în general utilizat pentru identificarea situării geografice a tuturor expunerilor din credite, întrucât se consideră că acesta reflectă cel mai bine locul situării riscului, care, prin urmare, este cel care are importanță pentru sistemul financiar. Cu toate acestea, situarea geografică a expunerilor din credite identificate ca expuneri provenind din finanțări specializate în temeiul articolului 147 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) ar trebui să se bazeze pe situarea activelor care generează venitul reprezentând principala sursă de rambursare a obligației.

(4)

Pentru a permite o interpretare clară și fără ambiguități a măsurilor privind identificarea situării geografice a expunerilor din credite relevante, este esențial să se stabilească o listă de definiții ale termenilor tehnici utilizați în prezentul regulament.

(5)

Expunerile față de o persoană juridică ar trebui, în principiu, să fie alocate statului membru sau țării terțe în care persoana respectivă își are sediul social. Cu toate acestea, locul în care se situează centrul de administrare efectiv și locul în care se situează sediul social al unei persoane juridice ar putea fi diferite. Acest lucru a fost recunoscut de Curte în hotărârile pronunțate în cauzele C-81/87 (Daily Mail), C212/97 (Centros), C-208/00 (Überseering), C-167/01 (Inspire Art), C-411/03 (Sevic) și C-210/06 (Cartesio). Pentru a garanta alocarea corectă a amortizorului anticiclic de capital în aceste cazuri, instituțiile, atunci când cunosc faptul că există o astfel de diferență în privința unui obligat, ar trebui să aloce expunerile relevante locului de situare a centrului de administrare efectiv al persoanei juridice relevante.

(6)

În ceea ce privește expunerile față de organisme de plasament colectiv (OPC), este adecvat ca acestea să fie alocate locului de situare a obligatului expunerii-suport, conform definiției din prezentului regulament. Atunci când definirea obligatului expunerii-suport este disproporționat de dificil de realizat, expunerea OPC poate fi alocată statului membru de origine al instituției.

(7)

Expunerile față de alte active ar trebui alocate statului membru de origine al instituției, dacă obligatul acestora nu poate fi identificat.

(8)

În cazul instituțiilor cu o expunere externă totală sau cu activități din portofoliul de tranzacționare limitate, ar trebui să se țină cont de considerațiile privind proporționalitatea și importanța relativă, permițându-se utilizarea unor metode de alocare mai simple pentru instituțiile respective. Obiectivul este de a reduce sarcina instituțiilor mai mici, care au în general o expunere externă și activități din portofoliul de tranzacționare limitate.

(9)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.

(10)

Autoritatea Bancară Europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

1.

„expunere generală din credite” înseamnă valoarea expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a unei expuneri la care se face trimitere la articolul 140 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2013/36/UE;

2.

„expunere inclusă în portofoliul de tranzacționare” înseamnă valoarea expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a unei expuneri la care se face trimitere la articolul 140 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2013/36/UE;

3.

„expunere din securitizare” înseamnă valoarea expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a unei expuneri la care se face trimitere la articolul 140 alineatul (4) litera (c) din Directiva 2013/36/UE;

4.

„situarea obligatului” înseamnă statul membru sau țara terță în care persoana fizică sau juridică ce este contrapartea instituției pentru o anumită expunere generală din credite sau emitentul unui instrument financiar neinclus în portofoliul de tranzacționare sau contrapartea pentru o expunere din afara portofoliului de tranzacționare domiciliază în mod obișnuit (în cazul persoanelor fizice) sau își are sediul social (în cazul persoanelor juridice); pentru o persoană juridică al cărei centru de administrare efectiv se află într-un stat membru sau într-o țară terță diferită de statul membru sau țara în care se află sediul său social, „situarea obligatului” înseamnă statul membru sau țara terță în care se află centrul său de administrare efectiv;

5.

„situarea debitorului” înseamnă statul membru sau țara terță în care persoana fizică sau juridică ce este emitentul instrumentului financiar inclus în portofoliul de tranzacționare sau contrapartea pentru o expunere inclusă în portofoliul de tranzacționare domiciliază în mod obișnuit (în cazul persoanelor fizice) sau își are sediul social (în cazul persoanelor juridice); pentru o persoană juridică al cărei centru de administrare efectiv se află într-un stat membru sau într-o țară terță diferită de statul membru sau țara în care se află sediul său social, „situarea debitorului” înseamnă statul membru sau țara terță în care se află centrul său de administrare efectiv;

6.

„situarea venitului” înseamnă statul membru sau țara terță unde sunt situate activele care generează venitul reprezentând principala sursă de rambursare a obligației legate de o expunere provenind din finanțări specializate;

7.

„expunere externă” înseamnă o expunere generală din credite în cazul căreia obligatul nu este situat în statul membru de origine al instituției;

8.

„expunere provenind din finanțări specializate” înseamnă expunerea generală din credite având caracteristicile la care se face trimitere la articolul 147 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.