20.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/6


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 524/2014 AL COMISIEI

din 12 martie 2014

de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care specifică informațiile pe care autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă și le comunică reciproc

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (1), în special articolul 50 alineatul (6),

întrucât:

(1)

Pentru a garanta cooperarea eficientă dintre autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă, schimbul de informații ar trebui să aibă loc în ambele sensuri, în limitele competențelor respective de supraveghere ale acestor autorități. Prin urmare, este necesar să se precizeze ce informații referitoare la instituții și, dacă este cazul, referitoare la funcționarea sucursalelor acestora, ar trebui să fie furnizate de autoritățile competente din statul membru de origine autorităților competente din statul membru gazdă, precum și ce informații referitoare la sucursale trebuie să fie furnizate de autoritățile competente din statele membre gazdă autorităților competente din statul membru de origine.

(2)

Schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă ar trebui privit în contextul mai vast al supravegherii grupurilor bancare transfrontaliere și, în cazurile în care este necesar, informațiile ar putea fi comunicate la nivel consolidat. Mai precis, în cazul în care o instituție deține o întreprindere-mamă principală în statul membru în care își are sediul central, iar autoritatea competentă în cauză îndeplinește și rolul de autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată, ar trebui să se ofere posibilitatea de a se furniza informații la nivel consolidat, mai degrabă decât la nivelul unei instituții care își desfășoară activitatea prin intermediul unei sucursale. Cu toate acestea, în acest caz, autoritatea competentă ar trebui să informeze autoritățile competente din statele membre gazdă în legătură cu faptul că informațiile sunt comunicate la nivel consolidat.

(3)

Schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă nu se limitează la tipurile de informații menționate la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE și, prin urmare, la tipurile de informații menționate în prezentul regulament. Mai exact, articolele 35, 36, 39, 43 și 52 din Directiva 2013/36/UE prevăd dispoziții distincte pentru schimbul de informații referitoare la verificările la fața locului ale sucursalelor, notificările privind exercitarea dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, precum și măsurile, inclusiv cele preventive, luate de autoritățile competente în legătură cu sucursalele și întreprinderile-mamă ale acestora. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă cerințe privind schimbul de informații în aceste domenii.

(4)

Este necesar să fie stabilite cerințe cu privire la informațiile care trebuie să fie schimbate între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă în vederea armonizării practicilor de reglementare și de supraveghere la nivelul întregii Uniuni. Aceste informații ar trebui să acopere toate domeniile prevăzute la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE, și anume administrarea și proprietatea, inclusiv liniile de activitate, precum cele menționate la articolul 317 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), lichiditățile și constatările legate de supravegherea lichidităților, solvabilitatea, garantarea depozitelor, expunerile mari, riscul sistemic, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern. Pentru a facilita monitorizarea instituțiilor, autoritățile competente din statele membre gazdă și statele membre de origine ar trebui să se informeze reciproc cu privire la situațiile de nerespectare a dreptului național sau a dreptului Uniunii, precum și cu privire la măsurile de supraveghere și sancțiunile impuse instituțiilor. În plus, informațiile suplimentare privind efectul de levier și pregătirea pentru situații de urgență ar trebui să se regăsească printre informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă, astfel încât acestea din urmă să fie în măsură să monitorizeze instituțiile în mod eficace.

(5)

În cazul în care o criză de lichidități afectează sau riscă să afecteze o instituție, autoritățile competente din statul membru gazdă trebuie să aibă o înțelegere clară a situației, pentru a fi în măsură să adopte măsuri preventive, conform condițiilor prevăzute la articolul 43 din Directiva 2013/36/UE. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să prevadă norme clare cu privire la tipurile de informații care trebuie să facă obiectul schimbului de informații dintre autorități în cazul în care survine o criză de lichidate. Este necesar, de asemenea, să se precizeze informațiile care trebuie transmise pentru ca autoritățile să fie pregătite din timp pentru situații de urgență, cum ar fi cele menționate la articolul 114 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

(6)

Având în vedere diferențele de dimensiune, complexitate și importanță între sucursalele care își desfășoară activitatea în statele membre gazdă, este important să se aplice principiul proporționalității în schimbul de informații. În acest scop, schimbul de informații dintre autoritățile competente din țara de origine și cele din țara gazdă ar trebui să cuprindă o paletă mai largă de informații în cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă sunt responsabile pentru sucursale considerate ca fiind semnificative în conformitate cu articolul 51 din Directiva 2013/36/UE.

(7)

Pentru a se asigura desfășurarea în limite rezonabile a schimbului de informații relevante, evitându-se, în același timp, situațiile în care autoritățile competente dintr-un stat membru de origine sunt obligate să comunice orice informații cu privire la o instituție, indiferent de natura și importanța acestora, tuturor autorităților competente din statele membre gazdă, în cazuri specifice, doar informațiile care sunt relevante pentru o sucursală anume ar trebui să fie transmise exclusiv autorităților competente însărcinate cu supravegherea sucursalei respective. În scopuri similare, într-un număr de domenii specifice, ar trebui ca autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă să facă schimb doar de informații care scot la iveală situații de neconformitate, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să se facă schimb de informații în cazul în care instituția respectă legislația națională și legislația Uniunii.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să abordeze, de asemenea, schimbul de informații în ceea ce privește desfășurarea de activități într-un stat membru gazdă prin furnizarea de servicii transfrontaliere. Având în vedere natura serviciilor transfrontaliere, autoritățile competente din statele membre gazdă se confruntă cu o lipsă de informații privind operațiunile care se desfășoară în jurisdicțiile lor și, prin urmare, este esențial să se precizeze în detaliu ce informații trebuie transmise în scopul garantării stabilității financiare și al verificării condițiilor de autorizare, în special pentru a se asigura de conformitatea serviciilor furnizate de instituție cu notificările pe care le transmite. Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea europeană de supraveghere [Autoritatea Bancară Europeană (ABE)].

(9)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și sfera de aplicare

(1)   Prezentul regulament specifică informațiile pe care autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă și le comunică reciproc în conformitate cu articolul 50 din Directiva 2013/36/UE.

(2)   Regulamentul prevede norme privind informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații cu privire la o instituție care își desfășoară activitatea, prin intermediul unei sucursale sau prin exercitarea libertății de a presta servicii, în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care se află sediul său central.

Articolul 2

Informații pe bază consolidată

În cazul în care întreprinderea-mamă principală a unei instituții este stabilită în același stat membru în care se află sediul central al instituției respective, iar autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției îndeplinește și rolul de autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată, această autoritate competentă furnizează, dacă este cazul, în conformitate cu cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de Directiva 2013/36/UE, informații cu privire la instituția respectivă la nivel consolidat și informează autoritățile competente din statele membre gazdă cu privire la faptul că informațiile sunt transmise la nivel consolidat.

CAPITOLUL II

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA INSTITUȚIILE CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA PRIN INTERMEDIUL UNEI SUCURSALE

Articolul 3

Informații cu privire la administrare și proprietate

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații privind structura organizațională a unei instituții, inclusiv liniile de activitate și relațiile sale cu entitățile din cadrul grupului.

(2)   În plus față de informațiile indicate în primul paragraf, autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă care supraveghează o sucursală semnificativă, menționată la articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, următoarele informații cu privire la o instituție:

(a)

structura organului de conducere și a conducerii superioare, inclusiv repartizarea responsabilităților legate de supravegherea unei sucursale;

(b)

lista acționarilor și asociaților care dețin participații calificate, pe baza informațiilor furnizate de instituția de credit în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

Articolul 4

Informații cu privire la lichidități și constatările legate de supraveghere

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă următoarele informații:

(a)

orice deficiențe semnificative în gestionarea riscului de lichiditate al unei instituții, care sunt cunoscute de către autoritățile competente și care pot afecta sucursalele, orice măsuri de supraveghere care au fost luate în raport cu aceste deficiențe și măsura în care instituția respectă aceste măsuri de supraveghere;

(b)

evaluarea globală efectuată de autoritățile competente din statul membru de origine a profilului de risc de lichiditate al unei instituții și a modului de administrare, de către aceasta, a riscurilor de lichiditate, în special în ceea ce privește o sucursală;

(c)

coeficienții care indică poziția instituției din punctul de vedere al acoperirii necesarului de lichiditate și al finanțării stabile la nivel național sau la nivelul Uniunii, în moneda națională a statului membru de origine al instituției și în toate celelalte monede care sunt semnificative pentru instituție;

(d)

componentele rezervei de lichidități a unei instituții;

(e)

nivelul de grevare a activelor unei instituții;

(f)

raportul credite acordate/depozite atrase al unei instituții;

(g)

toate ratele de acoperire a necesarului de lichiditate de la nivel național aplicabile unei instituții în cadrul măsurilor de politică macroprudențială de către autoritățile competente sau de către autoritatea desemnată, ca cerințe obligatorii, ca orientări, ca recomandări, ca avertismente sau sub altă formă, inclusiv definițiile acestor rate;

(h)

toate cerințele de lichiditate specifice, aplicate în conformitate cu articolul 105 din Directiva 2013/36/UE;

(i)

obstacolele care pot afecta transferul de numerar și de garanții către și dinspre sucursalele unei instituții.

(2)   În cazul în care autoritățile competente au acordat o derogare totală sau parțială de la aplicarea părții a șasea a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 unei instituții, în conformitate cu articolul 8 din regulamentul menționat, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile indicate la alineatul (1) la nivel subconsolidat sau, în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament, la nivel consolidat.

(3)   În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă care supraveghează o sucursală semnificativă următoarele informații:

(a)

politica instituției în materie de lichidități și de finanțare, inclusiv o descriere a acordurilor de finanțare pentru sucursalele sale, măsurile de sprijin intragrup și procedurile de cumulare a lichidității (pooling);

(b)

planurile de urgență ale instituției în materie de lichidități și de finanțare, inclusiv informații privind scenariile de simulare de criză avute în vedere.

Articolul 5

Informații cu privire la solvabilitate

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă dacă o instituție respectă sau nu următoarele cerințe:

(a)

cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ținând seama de toate măsurile adoptate sau recunoscute în conformitate cu articolul 458 din respectivul regulament și, dacă este cazul, luând în considerare dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea din regulamentul menționat;

(b)

orice cerințe de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 104 din Directiva 2013/36/UE;

(c)

cerințele privind rezervele de capital prevăzute la titlul VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE.

(2)   În plus față de informațiile prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente din statul membru de origine comunică autorităților competente din statul membru gazdă care supraveghează o sucursală semnificativă a unei instituții care este supusă cerințelor de fonduri proprii următoarele informații:

(a)

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

rata fondurilor proprii de nivel 1 a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)

rata fondurilor proprii totale a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)

cuantumul total al expunerii la risc a instituției, în sensul articolului 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(e)

cerințele de fonduri proprii aplicabile în statul membru de origine în conformitate cu articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, luând în considerare toate măsurile adoptate sau recunoscute în conformitate cu articolul 458 din respectivul regulament și, dacă este cazul, luând în considerare dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea din regulamentul menționat;

(f)

nivelul rezervei de conservare a capitalului pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 129 din Directiva 2013/36/UE;

(g)

nivelul rezervei anticiclice de capital specifice instituției, pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 130 din Directiva 2013/36/UE;

(h)

nivelul rezervei de risc sistemic, pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 133 din Directiva 2013/36/UE;

(i)

nivelul oricărei rezerve G-SII sau O-SII, pe care instituția este obligată să o mențină în conformitate cu articolul 131 alineatele (4) și (5) din Directiva 2013/36/UE;

(j)

nivelul cerințelor de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/36/UE și al oricăror alte cerințe impuse referitoare la solvabilitatea instituției, în conformitate cu articolul menționat.

(3)   În cazul în care a fost acordată o derogare fie de la aplicarea dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu articolele 7, 10 sau 15 din respectivul regulament, fie de la aplicarea cerințelor prevăzute la articolul 10, articolul 12 și articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2013/36/UE sau în cazul în care o instituție a primit permisiunea de a aplica tratamentul prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente din statul membru de origine comunică informațiile prevăzute la alineatul (2) la nivel subconsolidat sau, în conformitate cu articolul 2 din prezentul regulament, la nivel consolidat.

Articolul 6

Informații cu privire la sistemele de garantare a depozitelor

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă cu privire la denumirea sistemului de garantare a depozitelor la care aderă o instituție, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(2)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă următoarele informații cu privire la sistemul de garantare a depozitelor menționat la alineatul (1):

(a)

acoperirea maximă a sistemului de garantare a depozitelor per deponent eligibil;

(b)

sfera de aplicare a acoperirii și tipurile de depozite acoperite;

(c)

orice excludere din sfera de aplicare a acoperirii, precizând produsele și tipurile de deponenți;

(d)

mecanismele de finanțare a sistemului de garantare a depozitelor, precizând în special dacă sistemul este finanțat ex ante sau ex post, precum și volumul sistemului;

(e)

datele de contact ale administratorului sistemului.

(3)   Informațiile prevăzute la alineatul (2) sunt comunicate autorităților competente dintr-un stat membru gazdă doar o singură dată, în legătură cu fiecare sistem de garantare a depozitelor în cauză. În cazul în care survine o modificare în informațiile comunicate, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații actualizate.

Articolul 7

Informații cu privire la limitarea expunerilor mari

Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o instituție nu a respectat limitele aplicabile expunerilor mari și cerințele stabilite în partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

Articolul 8

Informații cu privire la riscul sistemic pe care îl prezintă instituția

Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă în cazul în care o instituție a fost desemnată ca fiind instituție globală de importanță sistemică (G-SII) sau ca fiind altă instituție de importanță sistemică (O-SII), în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE. În cazul în care instituția a fost identificată ca fiind G-SII, trebuie furnizate și informații privind subcategoria căreia îi aparține.

Articolul 9

Informații cu privire la procedurile administrative și contabile

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o instituție nu a respectat standardele și procedurile contabile aplicabile pe care trebuie să le respecte instituția, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2)   În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru un singură sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 10

Informații cu privire la mecanismele de control intern

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statele membre de origine au stabilit că o instituție nu a respectat cerințele referitoare la mecanismele de control intern, inclusiv măsurile de administrare a riscurilor, de control al riscurilor și de audit intern prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2)   În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru un singură sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 11

Informații cu privire la efectul de levier

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statele membre de origine au stabilit că o instituție nu a respectat cerințele referitoare la indicatorii efectului de levier în conformitate cu partea a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și, dacă este cazul, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 499 din regulamentul menționat. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă toate informațiile pe care o instituție le-a făcut publice, în conformitate cu articolul 451 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu privire la indicatorul efectului de levier și la riscul efectului de levier excesiv.

Articolul 12

Informații cu privire la neconformitatea generală

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o instituție nu a respectat legislația națională sau legislația Uniunii ori cerințele privind supravegherea prudențială sau supravegherea conduitei pe piață a instituțiilor, inclusiv cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE, altele decât cerințele menționate la articolele 3-11 din prezentul regulament. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2)   În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru un singură sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 13

Comunicarea măsurilor de supraveghere și a sancțiunilor

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă cu privire la oricare dintre următoarele sancțiuni sau măsuri care au fost impuse ori aplicate unei instituții și care afectează operațiunile unei sucursale:

(a)

sancțiunile administrative impuse sau alte măsuri administrative aplicate în temeiul articolelor 64-67 din Directiva 2013/36/UE;

(b)

măsurile de supraveghere impuse în temeiul articolului 104 sau 105 din Directiva 2013/36/UE;

(c)

sancțiunile cu caracter penal impuse, care se referă la încălcarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau a dispozițiilor naționale de transpunere a Directivei 2013/36/UE.

(2)   În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru un singură sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine trebuie să furnizeze informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala.

Articolul 14

Informații cu privire la pregătirea pentru situații de urgență

Autoritățile competente din statul membru de origine și autoritățile competente din statul membru gazdă fac schimb de informații cu privire la pregătirile pentru situații de urgență. În special, acestea se informează reciproc cu privire la următoarele:

(a)

datele de contact în caz de urgență ale persoanelor din cadrul autorităților competente care sunt însărcinate cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

procedurile de comunicare care se aplică în situații de urgență.

Articolul 15

Informații furnizate de autoritățile din statul membru gazdă

Fără a aduce atingere cerințelor privind schimbul de informații în urma inspectării sucursalelor în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente din statul membru gazdă furnizează autorităților competente din statul membru de origine următoarele informații:

(a)

descrierea oricărei situații în care autoritățile competente au stabilit că o instituție nu a respectat legislația națională sau legislația Uniunii ori cerințele privind supravegherea prudențială sau supravegherea conduitei pe piață a instituțiilor, inclusiv cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dispozițiile de drept intern de transpunere a Directivei 2013/36/UE, această descriere fiind însoțită de o explicație privind măsurile de supraveghere luate sau care urmează să fie luate pentru a remedia neconformitatea;

(b)

descrierea oricărei nerespectări a condițiilor în care se desfășoară, în interesul general, activitățile sucursalei în statul membru gazdă;

(c)

orice identificare a riscului sistemic prezentat de sucursală sau de activitățile acesteia în statul membru gazdă, inclusiv orice evaluare a impactului probabil pe care l-ar avea suspendarea sau încetarea activității sucursalei asupra:

(i)

lichidității sistemice;

(ii)

sistemelor de plăți;

(iii)

sistemelor de compensare și de decontare;

(d)

cota de piață a sucursalei, în cazul în care aceasta depășește 2 % din piața totală în statul membru gazdă în oricare dintre următoarele categorii:

(i)

depozite;

(ii)

credite;

(e)

obstacolele care pot afecta transferul de numerar și de garanții către și dinspre sucursală.

CAPITOLUL III

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA PRESTATORII DE SERVICII TRANSFRONTALIERE

Articolul 16

Informații cu privire la prestatorii de servicii transfrontaliere

La primirea unei cereri de informații din partea autorităților competente dintr-un stat membru gazdă cu privire la o instituție care își desfășoară activitățile prin prestarea de servicii în statul membru gazdă respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine comunică următoarele informații:

(a)

orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că instituția nu a respectat legislația națională sau legislația Uniunii ori cerințele privind supravegherea prudențială sau supravegherea conduitei pe piață a instituțiilor, inclusiv cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dispozițiile de drept intern de transpunere a Directivei 2013/36/UE, descrierea acestei situații fiind însoțită de o explicație privind măsurile de supraveghere luate sau care urmează să fie luate pentru a remedia neconformitatea;

(b)

volumul de depozite atrase de la rezidenții statului membru gazdă;

(c)

volumul de credite acordate rezidenților statului membru gazdă;

(d)

în ceea ce privește activitățile menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, pe care instituția și-a notificat intenția să le desfășoare în statul membru gazdă prin prestare de servicii:

(i)

forma sub care instituția își desfășoară activitățile;

(ii)

activitățile care sunt cele mai semnificative din punctul de vedere al activităților instituției în statul membru gazdă;

(iii)

confirmarea faptului că activitățile identificate ca activități principale în notificarea transmisă de instituție în temeiul articolului 39 din Directiva 2013/36/UE sunt efectuate de o instituție.

CAPITOLUL IV

SCHIMBUL DE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA INSTITUȚIILE CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA PRIN INTERMEDIUL UNEI SUCURSALE ÎN CAZUL UNEI CRIZE DE LICHIDITATE CARE AFECTEAZĂ INSTITUȚIA SAU SUCURSALA

Articolul 17

Sfera de aplicare a schimbului de informații în cazul unei crize de lichiditate

(1)   În cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine consideră că a survenit o criză de lichiditate sau că se prefigurează apariția unei astfel de crize, în legătură cu o instituție, acestea informează de îndată autoritățile competente din statul membru gazdă și furnizează informațiile prevăzute la alineatul (3).

(2)   În cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă consideră că a survenit o criză de lichiditate sau că se prefigurează apariția unei astfel de crize, în legătură cu o sucursală stabilită în statul membru respectiv, acestea informează de îndată autoritățile competente din statul membru de origine și furnizează informațiile prevăzute la alineatul (3).

(3)   Autoritățile competente furnizează următoarele informații:

(a)

o descriere a situației care a survenit, precizând cauza care se află la originea situației de criză, impactul estimat al crizei de lichiditate asupra instituției și evoluția situației în ceea ce privește tranzacțiile intragrup;

(b)

o explicație cu privire la măsurile care au fost luate sau care urmează să fie luate, fie de către autoritățile competente, fie de către instituție, inclusiv orice cerințe impuse instituției de autoritățile competente pentru a atenua criza de lichiditate;

(c)

rezultatele evaluărilor consecințelor sistemice ale crizei de lichiditate;

(d)

cele mai recente informații cantitative disponibile cu privire la lichidități, indicate la articolul 4 alineatul (1) literele (c)-(h).

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 martie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 176, 27.6.2013, p. 338.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(4)  Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (JO L 135, 31.5.1994, p. 5).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).