(1)

În conformitate cu articolul 349 din Tratatul privind funționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul, ținând seama de situația economică și socială structurală a regiunilor ultraperiferice, care este agravată de depărtare, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile și dependența economică de un număr redus de produse, adoptă măsuri specifice care urmăresc să stabilească, în special, condițiile de aplicare a tratatelor în regiunile respective, inclusiv în ceea ce privește politicile comune.

(2)

În consecință, ar trebui adoptate măsuri specifice în vederea stabilirii condițiilor de aplicare a TFUE în aceste regiuni. Astfel de măsuri urmează să ia în considerare caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor respective, fără să aducă atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv piaței interne și politicilor comune.

(3)

Cel mai important handicap identificat în Insulele Canare este dependența economiei acestora de sectorul serviciilor, în special a turismului, împreună cu contribuția modestă a sectorului industrial la PIB-ul Insulelor Canare.

(4)

Pe lângă acesta se află izolarea inerentă unui arhipelag, factor care împiedică libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor. Dependența de anumite moduri de transport, transportul aerian și transportul maritim este crescută deoarece acestea nu au fost încă pe deplin liberalizate. În plus, costurile de producție sunt mai mari, întrucât aceste moduri de transport sunt mai puțin eficiente și mai costisitoare decât transportul rutier sau feroviar.

(5)

O altă consecință a izolării este creșterea costurilor de producție, din cauza dependenței în ceea ce privește materiile prime și energia, a obligației de a constitui stocuri și a dificultăților care afectează furnizarea de echipament de producție.

(6)

Dimensiunea redusă a pieței și nivelul scăzut al activităților de export, fragmentarea geografică a arhipelagului și obligația de a menține linii de producție diversificate, dar de mici dimensiuni, pentru a acoperi cererea unei piețe mici, restrâng posibilitatea realizării unor economii de scară.

(7)

În numeroase cazuri, este mai dificil și mai costisitor pentru operatorii locali să obțină servicii specializate și de întreținere sau formare profesională pentru manageri și tehnicieni, ori să subcontracteze sau să promoveze dezvoltarea întreprinderilor dincolo de piața Insulelor Canare. Numărul restrâns de metode de distribuție are ca rezultat crearea de stocuri excedentare.

(8)

În ceea ce privește mediul, dificultățile legate de eliminarea deșeurilor industriale și tratarea deșeurilor toxice duc la creșterea costurilor de mediu. Aceste costuri sunt mai mari deoarece nu există instalații de reciclare decât pentru o serie limitată de produse, deșeurile trebuie transportate pe continent, iar deșeurile toxice trebuie tratate în afara Insulelor Canare.

(9)

Pe baza celor menționate și a notificării transmise de autoritățile spaniole către Comisie la 4 martie 2013, ar trebui reînnoită autorizația de aplicare a unei taxe pentru o listă de produse, pentru care pot fi permise scutiri în cazul produselor locale.

(10)

Decizia 2002/546/CE a Consiliului (1), adoptată în temeiul articolului 299 din Tratatul CE, autoriza inițial Spania să aplice, până la 31 decembrie 2011, scutiri sau reduceri ale taxei numite „Arbitrio sobre Importaciones y Entregas de Mercancías en las Islas Canarias” („AIEM”) pentru anumite produse fabricate local în Insulele Canare. Anexa la decizia menționată cuprinde o listă de produse pentru care se pot aplica scutiri și reduceri fiscale. În funcție de produse, diferența dintre ratele de impozitare aplicate produselor fabricate la nivel local și respectiv celorlalte produse nu poate depăși 5, 15 sau 25 de puncte procentuale.

(11)

Decizia nr. 895/2011/UE a Consiliului (2) a modificat Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i perioada de aplicare până la 31 decembrie 2013.

(12)

Decizia nr. 1413/2013/UE a Consiliului (3) a modificat Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i perioada de aplicare până la 30 iunie 2014.

(13)

Taxa AIEM servește obiectivului de dezvoltare autonomă a sectorului industrial din Insulele Canare și de diversificare a economiei Insulelor Canare.

(14)

Scutirile maxime care pot fi acordate pentru produsele industriale în cauză variază de la 5 % la 15 % în funcție de sector și de produs.

(15)

Pentru produsele din tutun, valoarea maximă a scutirii este totuși mai mare, întrucât sectorul tutunului reprezintă un caz excepțional. Industria tutunului, care se dezvoltase în mod considerabil în Insulele Canare, a scăzut remarcabil de câțiva ani. Handicapurile tradiționale legate de insularitate descrise mai sus, sunt la originea diminuării producției locale de tutun în Insulele Canare. Există motive pentru a menține o scutire substanțială pentru tutun. Scutirile de impozite sunt în legătură directă cu obiectivul de a menține producția în Insulele Canare.

(16)

Obiectivele de promovare a dezvoltării socio-economice a Insulelor Canare sunt reflectate la nivel național în domeniul de aplicare a taxei și în modul de alocare a veniturilor pe care aceasta le generează. Încorporarea veniturilor din această taxă în resursele sistemului fiscal și economic al Insulelor Canare și utilizarea lor pentru aplicarea unei strategii de dezvoltare economică și socială care implică promovarea activităților locale constituie o obligație legală.

(17)

Scutirile sau reducerile taxei AIEM ar trebui să fie aplicate pentru o perioadă de 6,5 ani. Totuși, este necesar ca rezultatele acestor scutiri sau reduceri să fie evaluate. În consecință, autoritățile spaniole ar trebui să prezinte Comisiei, până cel târziu la 30 septembrie 2017, un raport privind aplicarea scutirilor sau reducerilor taxei AIEM, pentru a verifica impactul măsurilor luate și contribuția acestora la promovarea sau menținerea activităților economice locale, având în vedere handicapurile care afectează regiunile ultraperiferice. Pe această bază, domeniul de aplicare și scutirile autorizate în temeiul normelor Uniunii vor fi revizuite, dacă este necesar.

(18)

Este necesar ca avantajele fiscale acordate de AIEM să rămână proporționale, pentru a nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv pentru a proteja concurența nedenaturată pe piața internă și politicile în materie de ajutoare de stat.

(19)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din TFUE,