15.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 131/1

(1)

Comisia, prin Regulamentul (UE) nr. 1072/2012 (2) („regulamentul provizoriu”), a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză („RPC” sau „țara în cauză”).

(2)

Procedura a fost deschisă la data de 16 februarie 2012 (3) în urma unei plângeri depuse în numele producătorilor din Uniune („reclamanții”), care reprezintă mai mult de 30 % din producția totală a Uniunii de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică.

(3)

În conformitate cu considerentul (22) din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 31 decembrie 2011 („perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și sfârșitul PA („perioada examinată”).

(4)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea taxei antidumping provizorii („comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate. Doi importatori și un producător-exportator au cerut și li s-au acordat audieri, în prezența consilierului-auditor din cadrul Direcției Generale Comerț.

(5)

Comisia a continuat să ceară și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile prezentate oral și în scris de părțile interesate au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(6)

De asemenea, după cum se arată la considerentul (55), s-a efectuat o vizită de verificare la un producător thailandez, obiectivul fiind de a examina dacă Thailanda este o țară analogă adecvată.

(7)

Ulterior, toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din RPC și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de taxe provizorii („comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare a constatărilor finale. Camera chineză de comerț pentru importul și exportul produselor din industria ușoară și de artizanat (Chinese Chamber of Commerce for Import and Export of Light Industrial Products and Arts-crafts - „CCCLA”) și un grup de importatori au cerut și li s-au acordat audieri în prezența consilierului-auditor din cadrul Direcției Generale Comerț.

(8)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(9)

În urma comunicării constatărilor provizorii, mai multe părți interesate au contestat eșantionul de producători-exportatori din RPC, afirmând că eșantionul nu este reprezentativ, deoarece se bazează numai pe volumele de export cele mai mari și, prin urmare, nu ia în considerare alți factori care caracterizează diversitatea și fragmentarea industriei de ceramică din RPC.

(10)

Conform articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 („regulamentul de bază”), selectarea societăților care constituie eșantionul se poate limita la cel mai mare volum reprezentativ de exporturi care pot fi examinate în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. Având în vedere fragmentarea industriei, s-a considerat că o selecție bazată pe volumele de exporturi ar permite constituirea unui eșantion reprezentativ care ar putea fi examinat în intervalul de timp disponibil. În acest sens, trebuie observat totuși faptul că societățile selectate sunt situate în trei regiuni diferite din RPC și produc o cantitate semnificativă din produsul în cauză, utilizând diferite tipuri de materiale ceramice, de exemplu porțelan și gresie ceramică, și produc o varietate de tipuri de produse. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(11)

Un producător-exportator a susținut că utilizarea unor metodologii diferite pentru constituirea eșantionului pentru industria Uniunii și importatori, pe de o parte, și a eșantionului de producători-exportatori, pe de altă parte, echivalează cu o discriminare și că ar fi trebuit să se utilizeze aceleași criterii. Utilizarea unor metodologii diferite este discriminatorie față de producătorii-exportatori și constituie o încălcare a egalității de tratament.

(12)

Selectarea unui eșantion de producători-exportatori servește doar la verificarea existenței dumpingului la produsul în cauză originar din RPC. În acest sens, este esențial să se acopere volumul maxim de importuri ale produsului în cauză în perioada de anchetă. Pe de altă parte, eșantionul de producători din Uniune a fost selectat cu scopul de a stabili dacă industria din Uniune suferă un prejudiciu semnificativ, pe baza unui număr mare de indicatori diferiți. În ceea ce privește importatorii, informațiile colectate se utilizează într-o mare măsură pentru evaluarea interesului Uniunii. Rezultă că, pentru importatorii și producătorii din Uniune, este important să se colecteze informații de la o serie de societăți active, de exemplu, în diferite segmente de produse. Dat fiind că logica pe care se bazează selectarea societăților care constituie eșantioanele este diferită pentru producătorii și importatorii din Uniune, pe de o parte, și pentru producătorii-exportatori, pe de altă parte, aceștia nu sunt într-o situație similară. Prin urmare, nici principiul nediscriminării și nici egalitatea de tratament nu presupun utilizarea unei metodologii identice pentru selectarea eșantioanelor respective. Rezultă că această afirmație este complet nejustificată și, prin urmare, este respinsă.

(13)

De asemenea, un producător-exportator și-a menținut cererea, menționată la considerentul (8) din regulamentul provizoriu, conform căreia ar fi trebuit să fie inclus în eșantion. Cu toate acestea, societatea nu a prezentat niciun argument nou care ar justifica includerea sa în eșantion. Prin urmare, și luând în considerare constatările menționate la considerentul (10) din prezentul regulament, se confirmă constatările de la considerentul (9) din regulamentul provizoriu.

(14)

Același producător-exportator neinclus în eșantion a susținut că nu i-a fost acordat suficient timp pentru a-și prezenta observațiile cu privire la constatările finale și că, De asemenea, comunicarea a fost insuficientă deoarece nu a inclus informații precum cifrele pentru cote, prețurile de vânzare, ajustări etc. Prin urmare, drepturile sale la apărare nu au fost respectate.

(15)

Conform articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, o parte interesată ar trebui să aibă la dispoziție o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Producătorul-exportator în cauză a primit constatările finale prin poștă electronică la 25 februarie 2013 și a avut posibilitatea să prezinte observații până la 8 martie 2013 (11 zile). De asemenea, documentul cu constatările finale a fost de asemenea trimis prin scrisoare recomandată în ziua următoare. Rezultă că partea în cauză a avut la dispoziție timp suficient pentru a prezenta observații și, prin urmare, această cerere trebuie respinsă. În acest sens, merită menționat și faptul că partea în cauză a prezentat observații în termenul dat și că nu a efectuat o cerere de prelungire a termenului respectiv. De asemenea, având în vedere obligația sa de a proteja informațiile confidențiale, Comisia a comunicat toate faptele și considerentele esențiale pe baza cărora intenționează să propună instituirea de măsuri definitive. Mai precis, respectarea drepturilor la apărare nu impune ca cifrele de vânzări ale unei societăți sau cotele acordate societăților incluse în eșantion, utilizate în scopul stabilirii marjelor de dumping individuale, să fie comunicate unei părți pentru care nu se calculează nicio marjă individuală.

(16)

Din cele menționate rezultă că afirmația că drepturile la apărare nu au fost respectate este nejustificată și, prin urmare, se respinge.

(17)

În conformitate cu considerentul (24) și cu considerentele (56) și (57) din regulamentul provizoriu, definiția provizorie a produsului în cauză cuprinde articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică cu excepția cuțitelor din ceramică (denumite în continuare „produsul în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 10, ex 6912 00 30, ex 6912 00 50 și ex 6912 00 90 și originare din RPC.

(18)

În urma comunicării constatărilor provizorii, nicio parte nu a contestat faptul că cuțitele (de bucătărie) din ceramică sunt fundamental diferite de alte tipuri de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, din cauza diferențelor la nivelul caracteristicilor fizice, al proceselor de producție și al utilizărilor finale. După ce s-au analizat toate observațiile prezentate de părți, se acceptă definitiv cererea de excludere a cuțitelor din ceramică din definiția produsului care face obiectul prezentei anchete.

(19)

După publicarea măsurilor provizorii, mai multe părți au susținut că anumite râșnițe de condimente și mirodenii din ceramică și părțile lor de măcinare din ceramică ar trebui să fie excluse din definiția produsului.

(20)

Cererea se bazează pe afirmația că, având în vedere specificul lor, aceste râșnițe și alte tipuri de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică nu pot fi considerate ca reprezentând un singur produs. Aceste râșnițe conțin, pentru placa de măcinare, un material ceramic compus în principal din alumină, care nu este utilizat pentru articolele de masă „standard”, precum cănile și farfuriile, și pentru care arderea se realizează la temperaturi mai ridicate. Gradul lor de interschimbabilitate cu principalele categorii de produse care fac obiectul anchetei ar fi limitat. Această observație este aplicabilă și mecanismelor de măcinare din ceramică fără carcasă, care sunt declarate în mod obișnuit sub codurile menționate mai sus.

(21)

Ancheta a arătat că elementul din ceramică din aceste dispozitive de măcinare nu reprezintă în mod normal decât o parte minoră din râșniță. De asemenea, ancheta a arătat că râșnițele cu o placă de măcinare din ceramică, inclusiv părțile lor de măcinare din ceramică, nu au aceleași caracteristici fizice de bază și utilizări de bază ca articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică. Forma, rezistența și construcția părților de măcinare din ceramică sunt diferite de cele ale articolelor de masă și ale articolelor de bucătărie din ceramică.

(22)

Unele părți au susținut că râșnițele în cauză ar trebui să fie excluse din definiția produsului, pe baza faptului că acestea au aceleași caracteristici fizice, același design industrial și aceeași utilizare finală ca și râșnițele cu mecanisme de măcinare din metal și că, atunci când sunt incluse în anumite seturi de râșnițe, acestea sunt clasificate în mod normal la poziția tarifară 8210. Acestea au mai afirmat că elementele din ceramică reprezintă, în general, în aceste cazuri, până la 2 % din valoarea produsului. Cu toate acestea, având în vedere numeroasele posibilități de clasificare a râșnițelor și a seturilor de râșnițe, ancheta nu a putut reține aceste argumente pentru a determina dacă râșnițele din ceramică ar trebui să fie excluse din definiția produsului care face obiectul anchetei.

(23)

Mai multe părți și-au susținut afirmația că râșnițele în cauză ar trebui să fie excluse din definiția produsului invocând faptul că ar fi necesar să se utilizeze plăci de măcinare din ceramică, și nu din metal, în anumite râșnițe, și anume râșnițele de sare, deoarece sarea corodează dispozitivele de măcinare din metal. Cu toate acestea, ancheta a arătat că râșnițele de sare nu utilizează neapărat mecanisme de măcinare din ceramică.

(24)

Pe baza considerațiilor expuse la considerentele de mai sus, ancheta a concluzionat că râșnițele de condimente și mirodenii cu elemente de măcinare din ceramică sunt fundamental diferite de alte tipuri de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, din cauza diferențelor la nivelul caracteristicilor fizice de bază și al utilizărilor materialului ceramic utilizat pentru părțile active. Prin urmare, se acceptă cererea de a le exclude - inclusiv mecanismele autonome de măcinare din ceramică și părțile acestora - din definiția produsului care face obiectul prezentei anchete.

(25)

După publicarea măsurilor provizorii, unele părți au susținut că dispozitivele de ascuțit cuțite din ceramică ar trebui să fie excluse din definiția produsului din cauza diferențelor la nivelul proceselor de producție și al utilizării finale și pentru că aceste articole nu sunt destinate alimentelor din cauza designului specific și a caracteristicilor fizice specifice. Ancheta a confirmat aceste puncte. Prin urmare, se admite cererea de a le exclude din definiția produsului care face obiectul prezentei anchete.

(26)

În același spirit, ancheta a încercat de asemenea să stabilească dacă dispozitivele de decojire din ceramică ar trebui să fie excluse din definiția produsului. Ancheta a confirmat, într-adevăr, că dispozitivele de decojire sunt fundamental diferite de alte tipuri de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică din cauza diferențelor la nivelul designului și al caracteristicilor fizice (formă și rezistența) ale materialului ceramic utilizat pentru părțile active, precum și la nivelul proceselor de producție și al utilizării finale. Dispozitivele de decojire ar trebui, prin urmare, să fie de asemenea excluse din domeniul de aplicare al acestei anchete.

(27)

După publicarea măsurilor provizorii, o parte a susținut de asemenea că pietrele de copt pizza din ceramică-cordierit ar trebui să fie excluse din definiția produsului din cauza diferențelor la nivelul caracteristicilor fizice (formă și duritate), al designului industrial și al utilizării. Ceramica-cordierit este un silicat de aluminiu și magneziu a cărui proprietate specifică este o rezistență deosebită la șocuri termice. Ancheta a confirmat că pietrele de copt pizza din ceramică-cordierit au aceleași caracteristici fizice (formă și duritate), același design industrial și aceeași utilizare ca și cărămizile pentru furnale sau cuptoare. Prin urmare, acestea sunt diferite de alte articole de masă și articole de bucătărie din ceramică. În urma comunicării constatărilor finale, reclamanții au adus în discuție similitudinea pietrelor de copt pizza din ceramică-cordierit cu celelalte produse care fac obiectul procedurii. Cu toate acestea, aceștia nu au putut demonstra că pietrele de copt pizza din ceramică-cordierit au aceleași caracteristici fizice de bază și aceleași utilizări finale. Prin urmare, se admite cererea de a le exclude din definiția produsului care face obiectul prezentei anchete.

(28)

După publicarea măsurilor provizorii, o asociație olandeză a susținut că articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică ce urmează să fie utilizate ca produse promoționale ar trebui să fie excluse din definiția produsului, motivând că acestea nu sunt vândute pentru a fi utilizate ca articole de masă sau articole de bucătărie, că acestea reprezintă un important factor de stimulare a comerțului cu amănuntul, că acestea sunt foarte apreciate de consumatori și că numai producătorii din RPC pot oferi cantitățile necesare într-o perioadă scurtă de timp. Cererea de excludere a articolelor de masă și a articolelor de bucătărie din ceramică ce urmează să fie utilizate ca produse promoționale din definiția produsului care face obiectul prezentei anchete nu poate fi totuși acceptată, deoarece caracteristicile lor fizice, procesele de producție și utilizarea finală sunt aceleași ca cele ale altor tipuri de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică.

(29)

După publicarea măsurilor provizorii, iar apoi după comunicarea constatărilor finale, un importator și angrosist german și un producător exportator cooperant din RPC au susținut că produsele din gresie ceramică cu glazurare specială de un tip utilizat pentru imprimare prin sublimare și pentru care glazura de sublimare poate fi îndepărtată prin zgâriere mecanică ar trebui să fie excluse din definiția produsului ținând cont de faptul că acestea sunt produse semifabricate pentru care finisarea fotografică se efectuează în Uniune prin canale specifice, că percepția consumatorilor este diferită, că valoarea glazurii de sublimare depășește valoarea articolelor ceramice neglazurate și că nu există în Uniune producători ai acestui tip de produs. Ancheta a arătat că produsul este în mod vizibil identic cu alte articole de masă nesupuse sublimării și, prin urmare, este dificil, dacă nu imposibil, de realizat o distincție. Ancheta a mai arătat că aceste produse au, în mod normal, aceeași utilizare finală ca și alte tipuri de articole de masă din ceramică. De asemenea, s-a constatat că mai mulți producători din Uniune fabrică aceste produse și că produsele fabricate în Uniune și cele importate se află în concurență directă. Având în vedere cele menționate, se respinge cererea de excludere a produselor din gresie ceramică cu glazurare specială de un tip utilizat pentru imprimare prin sublimare.

(30)

După publicarea măsurilor provizorii, iar apoi după comunicarea constatărilor finale, importatorul care a cerut excluderea din definiția produsului a articolelor de masă cu elemente figurative pictate manual înainte de glazurare a susținut că analiza provizorie a Comisiei în această privință a fost eronată, deoarece aceasta ignoră existența segmentelor de piață, diferențele de calitate dintre diferitele tipuri de articole de masă, caracterul de produs de lux și natura mai fragilă a articolelor de masă cu elemente figurative pictate manual înainte de glazurare, precum și interschimbabilitatea limitată datorată percepției consumatorilor. S-a susținut de asemenea că articolele de masă cu elemente figurative pictate manual înainte de glazurare pot fi chiar utilizate în scopuri decorative.

(31)

În ceea ce privește argumentele referitoare la diferențele de calitate dintre diferitele tipuri de articole de masă, caracterul de produs de lux și natura mai fragilă a articolelor de masă cu elemente figurative pictate manual înainte de glazurare, aceste caracteristici nu sunt specifice articolelor de masă cu elemente figurative pictate manual înainte de glazurare. De asemenea, în ceea ce privește interschimbabilitatea limitată datorată percepției consumatorilor, nu a fost prezentat niciun argument nou de natură să modifice concluzia de la considerentul (45) din regulamentul provizoriu, conform căreia consumatorul mediu nu diferențiază articolele de masă cu elemente figurative pictate manual înainte de glazurare de alte tipuri de articole de masă din ceramică. În fine, Comisia a analizat existența segmentelor de piață la considerentele (157)-(158) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, aceste argumente nu pot infirma concluziile de la considerentul (45) din regulamentul provizoriu.

(32)

Observația prezentată la considerentul (50) din regulamentul provizoriu a fost dezvoltată și mai mult după instituirea măsurilor provizorii. Aceste observații au fost reiterate după comunicarea constatărilor definitive. Importatorul cu unități de producție în RPC a susținut că articolele de bucătărie/de masă care sunt în totalitate glazurate și/sau emailate pe 100 % din suprafața lor, cu excepția bazei sau a unei părți a acesteia, și în condițiile în care 100 % din suprafața glazurată/emailată este de o altă culoare decât culoarea alb, ar trebui să fie excluse din definiția produsului. Cererea a fost analizată în mod corespunzător, iar ancheta a arătat că caracteristicile fizice, procesele de producție și utilizările finale ale acestor produse sunt identice cu cele ale altor articole de masă și articole de bucătărie din ceramică glazurate și/sau emailate. Prin urmare, se respinge definitiv cererea.

(33)

CCCLA a insistat asupra faptului că porțelanul fin de os ar trebui să fie exclus din definiția produsului vizat de anchetă, pe baza faptului că este un produs de lux fragil, cu rezistență mecanică mică; de asemenea, a contestat faptul că produsul este rezistent la ciobire. Totuși, trebuie remarcat faptul că CCCLA însăși a susținut anterior că porțelanul fin de os are o rezistență mecanică mare și este rezistent la ciobire. În mod evident, aceste declarații contradictorii au adus atingere afirmațiilor CCCLA. În orice caz, argumentele invocate nu modifică concluziile rezumate la considerentul (28) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, se respinge definitiv cererea de excludere a porțelanului fin de os din definiția produsului.

(34)

Aceeași parte a reiterat afirmația că porțelanul rezistent ar trebui să fie exclus din definiția produsului care face obiectul anchetei. Aceasta a susținut că declarația că porțelanul rezistent nu are caracteristici de necontestat nu este adevărată și că porțelanul în cauză este foarte robust datorită unui conținut de aluminiu din argilă de peste 24 %, iar apoi a contestat capacitatea Uniunii de a fabrica acest produs. Cu toate acestea, diferitele observații privind porțelanul rezistent sunt contradictorii în ceea ce privește, de exemplu, proporția materiilor prime și conținutul de praf de alumină. De asemenea, nu s-a contestat faptul că porțelanul rezistent a fost fabricat și în Uniune și că producătorii din RPC au realizat porțelan rezistent care este în concurență directă cu porțelanul rezistent produs în Uniune, precum și cu alte produse care fac obiectul anchetei. Prin urmare, se respinge definitiv cererea de a exclude porțelanul rezistent.

(35)

Toate tipurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică pot fi considerate drept tipuri diferite ale aceluiași produs. Prin urmare, afirmația formulată după comunicarea constatărilor provizorii și reiterată după comunicarea constatărilor finale, conform căreia ancheta acoperă o gamă largă de produse similare și că, prin urmare, ar fi necesar să se realizeze, pentru fiecare segment de produse, analize separate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, se dovedește a fi nefondată. O parte care a susținut că definiția produsului este prea largă a prezentat o comparație între produse cu diferite niveluri de decorare, însă afirmațiile sale în ceea ce privește utilizarea finală (pentru grădină și copii în unul dintre cazuri, pentru decorare în celălalt caz) sunt discutabile, deoarece nu există o demarcație clară între produse, iar aceste afirmații pot fi considerate mai degrabă ca o confirmare a punctului de vedere exprimat în considerentul (55) din regulamentul provizoriu. Ar mai trebui remarcat faptul că un importator cu unități de producție în RPC a susținut că peste 99 % din articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică vândute în Uniune sunt în principal sau exclusiv de culoare albă. Unele părți au contestat considerentul (58) din regulamentul provizoriu pe baza faptului că, în cadrul anchetei, instituțiile nu au efectuat niciun test pentru a verifica dacă anumite mărfuri sunt adecvate pentru liberul schimb în Uniune. Totuși, acest fapt nu afectează concluzia de la considerentul (63) din regulamentul provizoriu.

(36)

Având în vedere cele de mai sus, definiția produsului cuprinde în mod definitiv articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică, cu excepția cuțitelor din ceramică, a râșnițelor de condimente și mirodenii din ceramică și a părților lor de măcinare din ceramică, a dispozitivelor de decojire din ceramică, a dispozitivelor de ascuțit cuțite din ceramică și a pietrelor de copt pizza din ceramică-cordierit de tipul celor utilizate pentru coacerea pizzei sau a pâinii, originare din RPC, încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 10, ex 6912 00 30, ex 6912 00 50 și ex 6912 00 90.

(37)

În absența altor observații referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, toate celelalte constatări de la considerentele (24)-(63) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(38)

În urma comunicării constatărilor provizorii, un producător-exportator, un producător din Uniune și un importator au susținut că decizia referitoare la TEP a fost luată prea târziu, adică după termenul de trei luni prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și că, prin urmare, ancheta ar trebui să se încheie fără instituirea unor măsuri antidumping. Această cerere legată de TEP a fost deja formulată în etapa provizorie și a fost respinsă de Comisie la considerentele (72) și (73) din regulamentul provizoriu. După comunicarea constatărilor finale, încă cinci producători-exportatori au prezentat o cerere similară. În sprijinul cererii lor, au invocat hotărârile Curții de Justiție în cauzele Brosmann și Aokang Shoes  (4).

(39)

În primul rând, se reamintește faptul că cauzele Brosmann și Aokang Shoes nu sunt relevante pentru evaluarea legalității analizei legate de TEP din cadrul anchetei de față, deoarece cauzele respective, spre deosebire de prezenta anchetă, se referă la situații în care nu s-au efectuat deloc evaluări legate de TEP.

(40)

De asemenea, cauzele Brosmann și Aokang Shoes nu sunt relevante pentru evaluarea legalității anchetei de față, având în vedere faptul că regulamentul de bază a fost între timp modificat (5). Articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, astfel cum a fost modificat, care prevede că Comisia ia doar decizii referitoare la TEP în ceea ce privește societățile incluse într-un eșantion, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază și că aceasta ia deciziile respective în termen de șapte luni, însă în orice caz în cel mult opt luni de la deschiderea anchetei, se aplică tuturor anchetelor noi și în curs începând cu data de 15 decembrie 2012, prin urmare inclusiv celei de față.

(41)

În orice caz, interpretarea jurisprudenței, conform căreia nu a existat nicio încălcare per se a dreptului la o decizie legată de TEP, în ciuda faptului că termenul de trei luni nu a fost respectat, trebuie menținută. Prin urmare, se menține concluzia de la considerentul (73) din regulamentul provizoriu.

(42)

Din cauza primirii unui număr mare de cereri legate de TEP și ca urmare a necesității de a efectua numeroase vizite de verificare în legătură cu cererile respective, deciziile referitoare la TEP nu au fost luate în termen de șapte luni. Cu toate acestea, deciziile au fost luate în termen de opt luni de la data deschiderii anchetei, în conformitate cu regulamentul de bază modificat prin Regulamentul 1168/2012. Afirmația că orice drept în această privință a fost eliminat cu efect retroactiv nu este justificată, după cum s-a arătat mai sus.

(43)

Având în vedere cele de mai sus, se respinge cererea ca, din cauza neluării unei decizii referitoare la TEP în termen de trei luni, ancheta antidumping să se încheieă fără instituirea unor măsuri antidumping.

(44)

De asemenea, un producător-exportator neinclus în eșantion, care nu a reușit să demonstreze că dispune de documente contabile clare auditate în mod independent și în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și a cărui cerere referitoare la TEP a fost prin urmare respinsă, și-a menținut afirmația că presupusele erori contabile, pe baza cărora cererea sa a fost respinsă, nu erau semnificative și că, prin urmare, decizia de a refuza acordarea TEP a fost disproporționată și a încălcat principiul proporționalității. În urma comunicării constatărilor finale, acest producător-exportator și-a menținut cererea, dar nu a prezentat argumente noi.

(45)

Argumentele privind severitatea cu care au fost evaluate documentele contabile sunt, în esență, identice cu cele formulate în cursul anchetei legate de TEP și au fost respinse de Comisie înainte de decizia referitoare la TEP. Cu toate acestea, în ceea ce privește argumentul că refuzul acordării TEP încalcă principiul proporționalității, ar trebui reamintit faptul că criteriile pentru TEP prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază sunt cumulative și, în afară de cazul în care acestea sunt îndeplinite, TEP nu poate fi acordat în mod legal. De asemenea, din moment ce sarcina probei revine societății care cere acordarea TEP, iar societatea nu a reușit să demonstreze că dispune de documente contabile clare, Comisia nu a avut altă opțiune decât să refuze acordarea TEP. Prin urmare, decizia de a refuza acordarea TEP nu poate fi considerată o încălcare a principiului proporționalității. În orice caz, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (d) din regulamentul de bază modificat prin Regulamentul 1168/2012 (6), în cazul în care Comisia și-a limitat examinarea prin utilizarea unui eșantion, decizia referitoare la TEP se limitează la părțile incluse în eșantion.

(46)

Se reamintește faptul că, deși șaisprezece producători-exportatori au solicitat tratament individual, doar cererile primite de la societățile incluse în eșantion au fost examinate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, și au fost ulterior acceptate. Din restul de unsprezece producători-exportatori, șapte au solicitat o examinare individuală.

(47)

În conformitate cu articolul 9 alineatele (5) și (6) din regulamentul de bază, se aplică taxe individuale importurilor care provin de la exportatorii sau de la producătorii cărora li s-a acordat o examinare individuală, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. În consecință, nu s-a putut acorda taxa individuală celor patru societăți care au cerut tratament individual, însă nu au cerut examinare individuală.

(48)

Un producător-exportator a susținut că a prezentat toate informațiile necesare în termenele date și, prin urmare, ar fi trebuit ca cererea sa de tratament individual să fie examinată, iar o marjă individuală să fie stabilită, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție în cauza Brosmann  (7).

(49)

Această cerere nu poate fi acceptată. Având în vedere că societatea în cauză nu a fost inclusă în eșantion, cererea sa de tratament individual putea fi evaluată doar în contextul unei examinări individuale, în cazul în care s-ar fi efectuat o astfel de examinare în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(50)

În absența oricăror alte observații cu privire la tratamentul individual, se confirmă considerentele (79)-(81) din regulamentul provizoriu.

(51)

Șapte producători-exportatori, care cuprind zece entități juridice, au prezentat cereri de examinare individuală în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Așa cum s-a explicat la considerentele (82) și (83) din regulamentul provizoriu, nu s-a luat nicio decizie cu privire la aceste cereri în etapa măsurilor provizorii.

(52)

La 21 decembrie 2012, producătorii-exportatori au fost informați că cererile lor de examinare individuală nu pot fi acceptate, deoarece acestea ar complica inutil procedura și ar împiedica finalizarea la termen a anchetei.

(53)

Un producător-exportator a susținut că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, o examinare individuală este un drept statutar și că refuzul Comisiei de a efectua o examinare individuală este nejustificat, deoarece, având în vedere resursele Comisiei, nici numărul de societăți, nici examinarea necesară nu ar complica inutil procedura și nu ar împiedica finalizarea la termen a anchetei. În urma comunicării constatărilor finale, această cerere a fost reiterată, însă nu au fost prezentate argumente suplimentare.

(54)

Decizia de acceptare sau nu a examinării individuale se ia de la caz la caz, ținând cont de numărul de cereri depuse și de timpul disponibil pentru a evalua aceste cereri. În cazul de față, ar trebui reamintit faptul că Comisia a avut obligația legală de a efectua examinări TEP la șaisprezece entități juridice din RPC, inclusiv societăți care nu au fost incluse în eșantion. Având în vedere constrângerile de timp impuse de termenele procedurale legale, nu s-a putut efectua nicio examinare individuală înainte de formularea constatărilor provizorii. Având în vedere timpul disponibil limitat rămas și ținând cont de numărul de cereri depuse și de resursele disponibile limitate ale serviciilor responsabile cu anchetele antidumping din cadrul Comisiei, s-a concluzionat că efectuarea de examinări individuale în acest caz ar complica inutil procedura.

(55)

În urma impunerii măsurilor provizorii, selectarea unei țări analoge adecvate a făcut obiectul unei examinări aprofundate. În acest context, s-a efectuat o vizită de verificare la sediile producătorului-exportator thailandez care a transmis un răspuns la chestionar, după cum s-a menționat la considerentul (87) din regulamentul provizoriu. În urma examinării și verificării informațiilor primite de la producătorul cooperant din Thailanda, s-a concluzionat totuși că producătorul thailandez nu a putut furniza date la un nivel suficient de detaliat în ceea ce privește tipurile de produse vândute pe piața internă. Prin urmare, s–a considerat că Brazilia ar trebui să fie selectată ca țara analogă cea mai adecvată.

(56)

Cu toate acestea, informațiile provenite din Thailanda au permis susținerea unora dintre constatările făcute în Brazilia, în special nivelul diferenței de prețuri dintre produsele de marcă și cele fără marcă [a se vedea considerentul (91) de mai jos].

(57)

În urma comunicării constatărilor finale, o asociație de profil a contestat selectarea Braziliei ca țară analogă adecvată. În esență, aceasta a susținut că singurul motiv pentru selectarea Braziliei pare să fie acela că nicio altă țară nu era adecvată. Această afirmație nu poate fi acceptată. Din considerentele (84)-(88) din regulamentul provizoriu, rezultă în mod clar că Brazilia a fost considerată drept o țară analogă adecvată pe baza situației de fapt a pieței interne. Faptul că, după instituirea măsurilor provizorii, Comisia a continuat să examineze și alte țări analoge potențiale nu susține concluzia că Brazilia nu este o alegere adecvată.

(58)

Având în vedere cele de mai sus și în absența altor observații de fond privind selectarea Braziliei ca țară analogă adecvată, se confirmă considerentele (84)-(88) din regulamentul provizoriu.

(59)

În urma comunicării constatărilor provizorii, mai multe părți interesate au susținut că stabilirea valorii normale a fost eronată în măsura în care se pare că valoarea nu a fost stabilită pentru vânzările de produse similare în Brazilia, ceea ce a condus prin urmare la rezultate distorsionate și inechitabile, în special pentru produsele din gresie ceramică și alte tipuri de produse care nu erau fabricate și vândute în țara analogă. Unii producători-exportatori au susținut de asemenea că metodologia de stabilire a valorii normale construite, menționate la considerentul (94) din regulamentul provizoriu, nu a fost comunicată în mod corespunzător.

(60)

Observațiile primite după comunicarea constatărilor provizorii arată că metodologia utilizată pentru a stabili valoarea normală nu era pe deplin clară pentru unele părți interesate. Pentru a răspunde acestor observații, se precizează faptul că metodologia pentru stabilirea valorii normale a fost următoarea.

(61)

Având în vedere faptul că toate cererile de acordare a TEP sunt respinse, valoarea normală pentru toți producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion a fost stabilită pe baza informațiilor primite de la producătorul din țara analogă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(62)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat în primul rând dacă vânzările produsului similar în Brazilia, către clienți independenți, sunt reprezentative. S-a constatat că vânzările produsului similar efectuate de producătorul cooperant din Brazilia pe piața internă braziliană sunt reprezentative comparativ cu produsul în cauză exportat către Uniune de către producătorii-exportatori incluși în eșantion. În acest sens, se reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, prin „produs similar” se înțelege un produs identic, și anume asemănător în toate privințele produsului respectiv sau, în absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.

(63)

Comisia a analizat ulterior dacă aceste vânzări ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale în sensul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări profitabile către clienți independenți. Operațiunile de vânzare au fost considerate profitabile atunci când prețul unitar era egal cu costul de producție sau mai mare decât acesta. Costul de producție al producătorului cooperant din Brazilia a fost, prin urmare, stabilit.

(64)

Această examinare a demonstrat că, pentru toate tipurile de produse, mai mult de 80 % din volumul de vânzări pe piața internă erau realizate la prețuri superioare costului unitar și că prețul de vânzare mediu ponderat era egal cu costul unitar de producție sau mai mare decât acesta.

(65)

În consecință, valoarea normală pe tip de produs a fost calculată ca medie ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu. Rezultă că, contrar celor indicate la considerentul (94) din regulamentul provizoriu, nu s-a stabilit nicio valoare normală construită pentru vânzările neprofitabile.

(66)

În absența oricăror observații cu privire la prețurile de export, considerentul (95) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(67)

În urma comunicării constatărilor provizorii, mai multe părți interesate au susținut că, în general, metodologia utilizată pentru compararea valorii normale și a prețului de export este eronată, deoarece aceasta nu a vizat produse similare, și că baza utilizată pentru efectuarea ajustărilor nu a fost explicată suficient. Mai precis, un producător-exportator a susținut că, pentru produsele din gresie ceramică, care nu erau fabricate și vândute de producătorul analog, Comisia ar fi trebuit să compare prețul de export cu prețurile la faianță de pe piața internă, ajustate în mod corespunzător, mai degrabă decât să construiască o valoare normală. De asemenea, mai mulți producători-exportatori au susținut că, pentru câteva alte tipuri de produse, care erau fabricate și vândute de către producători-exportatori, comparația dintre prețul de export și un preț mediu per kg pentru un tip de produs generic vândut în Brazilia, bazată exclusiv pe tipul de material ceramic utilizat, a condus în mod inevitabil la o comparație între produse care nu sunt similare și, prin urmare, la un rezultat eronat. De asemenea, un producător-exportator a susținut că ajustarea legată de „branding”, efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k), a fost subestimată, în timp ce un alt producător-exportator a susținut că nivelul ajustării în cauză nu s-a bazat pe date fiabile sau motivate, nefiind, prin urmare, justificat. Același producător-exportator a mai susținut că prețurile sale de export ar trebui să fie ajustate pentru a se ține cont de diferențele de cantități vândute în etape comerciale diferite. În fine, mai multe părți interesate au susținut că metodologia utilizată pentru ajustările efectuate pentru a se ține cont de diferențele de caracteristici fizice nu este bine fundamentată și că este neclar pe baza căror date au fost efectuate aceste ajustări.

(68)

Având în vedere observațiile primite, metodologia utilizată pentru compararea prețurilor și pentru ajustările efectuate în scopul comparabilității prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, a fost revizuită. În special, pentru produsele care, în etapa provizorie, au fost comparate pe baza prețului mediu per kg al unui produs generic, luând în considerare exclusiv materialul ceramic utilizat, comparația a fost efectuată cu produsul cel mai asemănător [a se vedea considerentul (77) de mai jos], ceea ce a permis o comparație mai precisă și mai echitabilă a prețurilor.

(69)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe bază franco fabrică. Marjele de dumping au fost stabilite prin compararea prețurilor individuale franco fabrică ale exportatorilor incluși în eșantion cu prețurile de vânzare pe piața internă ale producătorului analog al produsului similar. Totuși, unele tranzacții de export au vizat tipuri de produse atipice, cum ar fi de exemplu inelele pentru șervete de masă, suporturile pentru cuțite sau suporturile pentru cănile de ceai, pentru care nu a fost posibil să se asigure o comparație echitabilă. Prin urmare, luând în considerare și faptul că aceste tranzacții au fost neglijabile, reprezentând, în ansamblu, mai puțin de 0,5 % din volumele de export, tranzacțiile în cauză au fost excluse.

(70)

Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustările au fost efectuate, după caz, în ceea ce privește diferențele de caracteristici fizice, nivelul de comercializare și alți factori care afectează comparabilitatea prețurilor, în special „brandingul”.

(71)

În primul rând, s-a analizat dacă s-a asigurat o ajustare pentru diferențele de caracteristici fizice, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază.

(72)

În cazurile în care valoarea normală a fost stabilită pe baza celui mai asemănător produs [a se vedea considerentul (68) de mai sus], a fost efectuată o ajustare pentru a se ține cont de diferențele de caracteristici fizice în vederea asigurării unei comparabilități echitabile a prețurilor între produsele similare.

(73)

În ceea ce privește produsele din gresie ceramică, prețul de export a fost comparat cu prețurile de vânzare pe piața internă ale celui mai asemănător produs fabricat și vândut în țara analogă, și anume prețul de vânzare al produselor fabricate din faianță, în loc de gresie, însă identice în toate celelalte privințe, ajustate în sens crescător cu 5 %, pentru a reflecta diferența de preț dintre gresie și faianță.

(74)

Un producător-exportator susține că atât costurile de producție, cât și prețul de vânzare cu amănuntul pentru produsele din faianță sunt mai mari decât în cazul produselor din gresie ceramică. În consecință, prețul de export pentru produsele sale din gresie ceramică ar fi trebuit să fie ajustate în sens descrescător, și nu în sens crescător. În sprijinul acestei afirmații, producătorul-exportator se bazează în esență pe propriile estimări ale costurilor de producție pentru produsele din faianță și, respectiv, gresie ceramică, precum și pe un extras dintr-o listă de prețuri care indică prețurile cu amănuntul pentru produse din faianță și gresie ceramică.

(75)

Aceste informații, care au fost furnizate foarte târziu în cursul procedurilor, și doar după comunicarea constatărilor finale, sunt într-o evidentă contradicție cu informațiile furnizate Comisiei pe parcursul anchetei de alte părți interesate, și anume reclamantul, industria din Uniune și producătorul din țara analogă. Toate aceste părți au indicat că produsele din gresie sunt de o calitate mai bună, adică mai durabile, decât produsele din faianță, iar fabricarea lor este mai scumpă, deoarece gresia ceramică este în principal o argilă arsă la temperaturi ridicate, în vreme ce faianța este o argilă arsă la temperaturi scăzute. În consecință, produsele din gresie ceramică pot fi, în general, vândute la un preț mai mare. Aceste informații sunt în plus confirmate de informațiile privind piața disponibile publicului.

(76)

De asemenea, ar trebui remarcat faptul că producătorul-exportator în cauză nu fabrică el însuși produse din faianță și, prin urmare, a furnizat doar o estimare a costurilor de producție pentru acestea. De asemenea, lista de prețuri prezentată nu demonstrează în mod concludent că produsele din faianță sunt, în general, mai scumpe decât produsele din gresie ceramică. Prin urmare, elementele de probă furnizate nu sunt de natură să demonstreze că ajustarea efectuată pentru o comparație corectă a prețurilor între valoarea normală și prețul de export al produselor din gresie ceramică este eronată, iar argumentul este, prin urmare, respins.

(77)

În ceea ce privește alte tipuri de produse pentru care comparația într-o etapă provizorie s-a bazat doar pe prețul mediu per kg și pe materialul ceramic, Comisia a efectuat o analiză aprofundată a tipurilor de produse în cauză și a comparat prețul de export cu prețul celui mai asemănător tip de produs fabricat și vândut în țara analogă. În cazul în care diferea o singură caracteristică fizică minoră, de exemplu, tipul de glazurare sau decorare, în timp ce toate celelalte caracteristici de bază ale tipului de produs erau identice, prețul de vânzare al celui mai asemănător tip de produs a fost ajustat în funcție de diferența de preț efectivă constatată pentru diferența privind caracteristica fizică. Pentru alte tipuri de produse, în cazul cărora difereau mai multe caracteristici fizice, prețul de export a fost comparat cu prețul mediu de vânzare al celui mai asemănător produs. Pentru aceste tipuri de produse, cel mai asemănător produs avea mai multe dintre următoarele caracteristici fizice de bază sau toate caracteristicile: materialul ceramic, tipul de produs, forma de bază, decorarea și glazurarea.

(78)

Doi producători-exportatori incluși în eșantion au susținut că, în mod similar cu ajustările efectuate în cazurile în care diferea o singură caracteristică fizică minoră, ar fi trebuit să se efectueze de asemenea o ajustare în cazul în care difereau mai multe caracteristici fizice ale celui mai asemănător produs.

(79)

Se reamintește că, în cazurile în care diferea o singură caracteristică fizică minoră, prețul de vânzare al produsului cel mai asemănător era ajustat pentru a se ține cont de diferența de preț efectivă constatată pentru diferența în cauză, în timp ce, pe de altă parte, în cazul în care difereau mai multe caracteristici fizice, comparația era efectuată pe baza prețului mediu de vânzare al produsului cu caracteristici fizice identice. Prin urmare, în cazul din urmă, nu era necesară nicio ajustare a prețurilor pentru vreo diferență fizică dintre produsele similare, deoarece acestea aveau aceleași caracteristici fizice de bază. În consecință, acest argument nu poate fi acceptat.

(80)

Unul dintre producătorii-exportatori menționați mai sus a cerut, de asemenea, efectuarea de ajustări suplimentare pentru a reflecta diferențele de caracteristici fizice în ceea ce privește greutatea și albeața produsului în cauză. Acesta a afirmat că utilizează materii prime de un standard scăzut și că, prin urmare, costul și prețul produselor sale sunt mai mici decât pentru produsul similar fabricat în țara analogă. Prețul său de export ar trebui, prin urmare, să fie ajustat cu o sumă rezonabilă. În această privință, se reamintește mai întâi faptul că societatea nu a beneficiat de statutul de economie de piață și că, prin urmare, costurile sale de producție nu au fost verificate. De asemenea, afirmația sa că produsele sale sunt cu aproximativ 5 % mai grele decât produsele standard nu a fost însoțită de niciun document justificativ sau verificabil și, prin urmare, este considerată ca fiind nefondată. În ceea ce privește albeața, dat fiind că acest producător-exportator a admis în comunicarea sa că produsele sale sunt de o albeață normală, el nu a reușit să explice de ce ar fi justificată vreo ajustare în această privință. Prin urmare, cererile sale se resping.

(81)

Un alt producător-exportator a susținut că Comisia nu a comparat unele dintre vânzările sale la export cu valoarea normală a celui mai asemănător produs corespunzător. Aceste exporturi vizau vânzări de produse decorate, efectuate prin intermediul unui comerciant independent, care ar fi asigurat decorarea (decalcarea) în mod gratuit. În consecință, prețul de export nu a inclus costul pentru decorare și, prin urmare, ar fi trebuit să fie comparat cu valoarea normală stabilită pentru produsele nedecorate sau, ca alternativă, o valoare normală medie a produselor decorate și nedecorate.

(82)

Se reamintește faptul că costul de producție nu este un factor relevant pentru comparabilitatea prețurilor, care se bazează exclusiv pe o comparație între valoarea normală și prețul de export pentru produse similare. Din informațiile furnizate, reiese de asemenea clar că produsele exportate în cauză au fost într-adevăr decorate, deși producătorul-exportator declară că nu a suportat integral costurile asociate cu valoarea adăugată care poate fi atribuită decorării. Totuși, acest lucru nu este un factor care să poată justifica o ajustare a prețurilor pentru a reflecta diferențele de caracteristici fizice față de produsul similar din țara analogă. În orice caz, având în vedere că acest argument a fost invocat într-un stadiu târziu al procedurii, datele prezentate în sprijinul argumentului nu pot fi verificate. În consecință, cererea este respinsă.

(83)

Având în vedere gama variată de combinații posibile de seturi de articole de masă din ceramică fabricate și vândute în RPC și, respectiv, în Brazilia, în scopul asigurării unei comparabilități echitabile a prețurilor, s-a considerat necesar să se grupeze diferite seturi pe baza numărului și a tipului de articole combinate într-un set. Prețul mediu de vânzare pe piața internă din țara analogă pentru diferitele combinații de seturi grupate împreună a fost comparat cu prețul de export pentru combinațiile de seturi care se încadrează în aceste grupuri.

(84)

Un producător-exportator a susținut că, dată fiind marea varietate de posibile combinații de produse care constituie un set, metodologia de grupare nu permite o comparație corectă a prețurilor, deoarece nu ține seama de caracteristicile fiecărui element care face parte dintr-un set. Prin urmare, acest producător-exportator a susținut că seturile ar trebui excluse din calculul marjei de dumping.

(85)

Se reamintește faptul că calculul dumpingului pentru seturi se bazează pe o comparație a prețul mediu per kg și nu pe o comparație element cu element. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească combinația exactă a diferitelor elemente din fiecare set pentru o comparație echitabilă a prețurilor în ceea ce privește seturile. Metodologia de grupare utilizată ia în considerare caracteristicile de bază ale diferitelor combinații de seturi în măsura în care seturile sunt identificate, de exemplu ca seturi de cafea și/sau ceai, seturi de cină sau alte seturi și, de asemenea, numărul de elemente combinate. În aceste condiții, se consideră că s-a efectuat o comparație echitabilă cu privire la seturi, în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Rezultă că acest argument nu poate fi acceptat.

(86)

De asemenea, astfel cum s-a descris la considerentul (99) din regulamentul provizoriu, ancheta a stabilit că producătorii-exportatori chinezi își clasifică, în general, produsele în mai multe categorii (până la cinci categorii, de la A la E), cu diferențe semnificative de preț. Marea majoritate a exporturilor către Uniune constau, însă, în produse din categoria A, B sau C sau o combinație a acestora. Această clasificare nu este, totuși, universală sau bazată pe standarde generale la nivel de industrie, ci este mai degrabă specifică fiecărei societăți și permite diferențierea prețurilor. Pe de altă parte, producătorul din țara analogă vinde numai echivalentul categoriei A pe piața internă din Brazilia, prin urmare se consideră că a fost afectată comparabilitatea prețurilor. În consecință, prețul de export a fost ajustat în sens crescător până la nivelul corespunzător categoriei A din RPC, în scopul de a fi comparabil cu produsul vândut de către producătorul analog pe piața braziliană. Nivelul acestei ajustări a fost stabilit în mod individual pentru fiecare dintre societățile incluse în eșantion, acolo unde a fost cazul și pe baza diferenței de preț reale și verificate între diferitele categorii.

(87)

În urma comunicării constatărilor finale, un producător-exportator inclus în eșantion a susținut că o parte din vânzările sale la export, efectuate prin intermediul unui comerciant independent, au constat dintr-o combinație de produse din categoriile A și B și ar trebui, prin urmare, să beneficieze de asemenea de o ajustare la nivelul prețului categoriei A. Acesta a susținut că diferența de preț se ridică la 25 % și a furnizat copii ale unor facturi și cotații de preț ca documente justificative.

(88)

Totuși, aceste informații nu au fost furnizate nici în cursul anchetei, inclusiv vizita de verificare, și nici după comunicarea constatărilor provizorii ale Comisiei. Dimpotrivă, pe toată durata anchetei, acest producător a indicat că exportă doar produse din categoria A. În ciuda faptului că în chestionar se cerea acest lucru, nu a fost furnizată nicio listă completă de prețuri pentru a cuantifica presupusa diferență de preț dintre diferitele categorii, ci doar un număr limitat de cotații de preț. În aceste condiții și ținând cont de faptul că informațiile au fost furnizate într-un stadiu foarte târziu al procedurilor, fiabilitatea informațiilor este discutabilă și nu poate fi în niciun caz verificată. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(89)

În al doilea rând, astfel cum s-a arătat la considerentul (98) din regulamentul provizoriu, s-a examinat dacă este justificată o ajustare în funcție de nivelul de comercializare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază. S-a constatat că prețul de export este la un nivel de comercializare diferit față de valoarea normală, deoarece exporturile chineze au fost efectuate, în esență, la nivel de comerț angro, în timp ce vânzările interne din țara analogă au fost efectuate la nivel de comerț cu amănuntul. Ancheta a mai stabilit că, pe ambele piețe, diferitele lanțuri de distribuție au afectat nivelul de preț, afectând astfel comparabilitatea echitabilă între prețul de export și valoarea normală. În consecință, pentru a putea efectua o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală, aceasta din urmă a fost stabilită pentru fiecare tip de produs și ajustată pentru fiecare nivel de comercializare prin utilizarea diferențelor de preț constatate între diferitele niveluri de comercializare din țara analogă. Se reamintește faptul că, acolo unde a fost cazul, în regulamentul provizoriu s-a efectuat o ajustare suplimentară în funcție de nivelul de comercializare, pe baza diferenței de preț constatate în ceea ce privește cantitățile vândute la fiecare nivel de comercializare [considerentul (98) din regulamentul provizoriu]. Această ajustare suplimentară a fost considerată justificată deoarece ancheta, în etapa provizorie, a indicat că, în timp ce majoritatea vânzărilor la export din RPC s-au efectuat în cantități mari, majoritatea vânzărilor pe piața internă s-au efectuat în cantități mai mici, ceea ce a condus la diferențe de preț la același nivel de comercializare. Cu toate acestea, o anchetă suplimentară și o analiză mai detaliată a tranzacțiilor de vânzare de pe piața internă din țara analogă au demonstrat, contrar constatărilor provizorii, că raportul dintre cantitățile mici și mari vândute de producătorul analog este similar cu cel caracteristic producătorilor-exportatori chinezi. În consecință, această ajustare nu mai este considerată adecvată sau justificată.

(90)

În al treilea rând, după cum s-a descris la considerentul (100) din regulamentul provizoriu, ancheta a stabilit că producătorul brazilian vinde numai produse de marcă pe piața braziliană, în timp ce producătorii-exportatori chinezi nu exportă produse de marcă, ci mai degrabă produse cu etichetă privată sau articole de masă și de bucătărie din ceramică generice. Produsele de marcă sunt percepute în mod normal de către clienți drept produse care denotă un anumit prestigiu, o anumită calitate asigurată și un anumit design, permițând astfel obținerea unor prețuri mai ridicate pe piață, în timp ce produsele generice și/sau cu etichetă privată, deși au aceleași caracteristici fizice și tehnice, se vând de obicei la prețuri considerabil mai mici. Deși valoarea adăugată a unui produs de marcă nu poate fi, în general, cuantificată cu exactitate în mod abstract, deoarece aceasta variază de la marcă la marcă și depinde de un număr de factori diferiți, cum ar fi percepția clientului, recunoașterea mărcii și alți factori necuantificabili, producătorul din Brazilia a confirmat, în acest caz specific, că produsele sale de marcă pot fi vândute pe piața braziliană la prețuri semnificativ mai mari decât alte produse fără marcă. De asemenea, un raport privind piața braziliană de articole de masă și articole de bucătărie a confirmat că clienții brazilieni pun un accent deosebit pe marcă și că producătorul brazilian din țara analogă este un producător cu tradiție și foarte cunoscut. Având în vedere aceste elemente, s-a efectuat o ajustare în sens descrescător a valorii normale, de 40 % din prețul de vânzare pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază.

(91)

În ceea ce privește ajustarea menționată mai sus, se reamintește faptul că doi producători-exportatori au pus sub semnul întrebării atât baza pe care s-a efectuat ajustarea, cât și nivelul ajustării [a se vedea considerentul (67) de mai sus]. Cu toate acestea, este incontestabil faptul că un produs de marcă permite obținerea unui preț de vânzare mai mare decât un produs fără marcă identic și că comparabilitatea prețurilor este astfel afectată. De asemenea, pe lângă informațiile furnizate de producătorul din țara analogă, datele privind prețurile reale și verificate provenite de la un producător cooperant din Thailanda, precum și informațiile primite de la un producător din Uniune în urma comunicării constatărilor provizorii, au confirmat că nivelul de ajustare este adecvat. În special, s-a constatat că situația pieței din Thailanda este comparabilă cu situația pieței din Brazilia, deoarece există numai câteva mărci bine cunoscute și de tradiție. Prin urmare, aceste argumente nu pot fi acceptate.

(92)

În urma comunicării constatărilor finale, niciun producător-exportator nu și-a menținut obiecția față de această ajustare, în timp ce asociația reclamanților a susținut că ajustarea în funcție de marcă este prea mare, în special în ceea ce privește produsele care nu sunt din porțelan. În sprijinul acestei afirmații, reclamantul a făcut referire la liste de prețuri și la informații furnizate de unii dintre producătorii din Uniune.

(93)

Deși informațiile transmise confirmă constatările Comisiei, conform cărora valoarea adăugată a unei mărci pe o anumită piață depinde de societate/marcă, informațiile furnizate nu sunt de natură să pună sub semnul întrebării nivelul de ajustare care a fost stabilit pentru produsele de marcă vândute de producătorul analog pe piața internă din Brazilia, deoarece informațiile furnizate au vizat numai piața Uniunii. Având în vedere numărul mare de producători din Uniune, diversitatea pieței Uniunii, cu diferențele sale regionale, în ceea ce privește, printre altele, orientarea către mărci, precum și cota mare de piață a importurilor din RPC, situația pieței Uniunii este destul de diferită de cea a pieței braziliene. Prin urmare, ținând cont de cele menționate la considerentele (90) și (91) de mai sus, acest argument nu poate fi acceptat.

(94)

Astfel cum s-a descris la considerentul (101) din regulamentul provizoriu, s-au efectuat ajustări suplimentare, după caz, în ceea ce privește transportul, asigurarea, costurile de manipulare și cheltuielile auxiliare, ambalarea, creditele, taxele bancare și comisioanele, în toate cazurile în care s-a demonstrat că acestea afectează comparabilitatea prețurilor.

(95)

În absența unor observații, metoda utilizată pentru calcularea marjelor de dumping, descrisă la considerentele (102)-(105) din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(96)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Comisia a fost informată că anumite societăți comerciale, care nu fabrică produsul în cauză, au fost în mod eronat menționate în anexa I la regulamentul provizoriu și, prin urmare, supuse taxei de dumping stabilite pentru producătorii-exportatori care au cooperat. Comisia a informat societățile în cauză despre intenția sa de a le elimina din anexa I și le-a acordat posibilitatea de a-și prezenta observațiile. În urma examinării observațiilor primite, mai multe societăți comerciale au fost eliminate din anexa 1. Unde a fost cazul, acestea au fost înlocuite cu producătorul-exportator afiliat care a cooperat.

(97)

Luând în considerare ajustările efectuate în ceea ce privește valoarea normală și prețul de export, astfel cum se prevede la considerentele (67)-(94), și în lipsa oricăror alte observații, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(98)

După comunicarea constatărilor finale, mai multe părți interesate au reiterat faptul că perioada examinată ar fi trebuit să înceapă în 2009, și nu în 2008, deoarece criza economică ar fi început în 2008, iar tendința dintre 2009 și 2011 ar fi clară. În ceea ce privește acest argument, se observă că 2009 nu reprezintă un an mai adecvat ca început al perioadei examinate, având în vedere că efectele crizei economice au fost pe deplin resimțite în anul respectiv, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a consumului, comparativ cu 2008. Prin urmare, argumentul este respins definitiv.

(99)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au pus sub semnul întrebării metoda de calcul al producției din Uniune indicată la considerentul (108) din regulamentul provizoriu. Mai multe părți interesate au repetat aceste observații după comunicarea constatărilor finale. În special, părțile interesate respective au considerat că cerința în vigoare nu ar fi fost îndeplinită de către reclamanți, deoarece statisticile PRODCOM disponibile ar sugera, pentru produsul similar, un nivel al producției din Uniune mult mai mare decât cifra de 240 200 de tone menționată la considerentul în cauză, și prin urmare reclamanții ar reprezenta mai puțin de 25 % din producția produsului similar din Uniune. Aceste părți au calculat cifra producției din Uniune, care s-ar ridica la 313 187 de tone în cursul PA, utilizând datele PRODCOM complete privind articolele de masă și articolele de bucătărie din porțelan și efectuând o ajustare în sens descrescător de 20 % pentru articolele de bucătărie și articolele de masă care nu sunt din porțelan, prin analogie cu metodologia aplicată de către reclamant și în ancheta de stabilire a volumelor de import.

(100)

În această privință, ar trebui în primul rând remarcat faptul că, în cadrul analizei formale a unei plângeri antidumping și în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din regulamentul de bază, serviciile Comisiei au realizat o examinare aprofundată a reprezentativității înainte de deschiderea anchetei. Comisia a analizat datele din plângere și a contactat toți producătorii cunoscuți din Uniune, cerându-le de asemenea să furnizeze date privind producția, precum și poziția lor cu privire la plângere, și să sprijine Comisia să identifice alți producători potențiali, dacă este cazul. Asociațiile de producători au furnizat de asemenea informații privind producția.

(101)

În ceea ce privește acest argument, se mai observă că sursa de date și metodologia utilizată pentru calcularea cifrei producției Uniunii pentru fiecare an din perioada examinată au fost de asemenea explicate la considerentul (107) din regulamentul provizoriu, și anume, în conformitate cu ceea ce s-a făcut în etapa plângerii, cifra se bazează pe date furnizate de asociațiile europene și naționale, coroborate cu datele furnizate de producătorii individuali și, de asemenea, cu alte resurse statistice (în special, PRODCOM).

(102)

Astfel cum au explicat reclamanții în timpul anchetei, datele furnizate de asociația europeană s-au bazat, în ceea ce privește produsele din porțelan, pe datele PRODCOM privind articolele de masă și articolele de bucătărie din porțelan, dat fiind că codul PRODCOM pentru acest produs corespundea produselor de porțelan care fac obiectul prezentei anchete. În ceea ce privește produsele care nu sunt din porțelan, datele PRODCOM nu au putut fi utilizate, deoarece acoperă mult mai multe produse fabricate decât produsele care nu sunt din porțelan și care fac obiectul prezentei anchete. Prin urmare, pentru aceste produse, asociațiile naționale au colectat datele relevante bazându-se pe cunoașterea aprofundată a respectivelor piețe, iar aceste informații au făcut obiectul unor verificări încrucișate efectuate de asociația europeană înainte de transmiterea cifrelor totale către Comisie. Cifrele respective au fost actualizate în cursul anchetei. De asemenea, o listă a tuturor producătorilor cunoscuți era inclusă în dosarul neconfidențial, iar atenția Comisiei a fost atrasă doar asupra existenței a trei producători suplimentari în România. Disparitățile dintre statisticile PRODCOM și cifra de 240 200 se datorează faptului că definiția produsului care face obiectul acestei anchete nu corespunde codurilor de date statistice PRODCOM în ceea ce privește produsele care nu sunt din porțelan, adică este mult mai restrânsă. În cazul statisticilor EUROSTAT privind importurile, această diferență ar putea fi într-adevăr luată în considerare efectuând o ajustare în sens descrescător de 20 %, însă acest lucru nu era adecvat în cazul cifrelor privind producția UE raportate în bazele de date PRODCOM. În special, cifrele PRODCOM a două state membre ar fi mult supraestimate dacă s-ar aplica aceeași metodologie.

(103)

Prin urmare, metodologia utilizată de părțile vizate, menționată la considerentul (99) de mai sus, este eronată. De asemenea, nu s-a furnizat nicio dovadă în sensul că producția raportată de vreunul dintre statele membre, inclusiv cele două state membre menționate mai sus, și inclusă în dosarul neconfidențial ar fi subevaluată. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, pentru unele state membre, datele furnizate de asociația europeană și utilizate în această anchetă au fost semnificativ mai ridicate decât dacă s-ar fi utilizat date PRODCOM ajustate. Având în vedere cele de mai sus, nu există niciun motiv pentru a pune la îndoială cifrele de producție raportate în cadrul prezentei anchete și rezultatul examinării aprofundate.

(104)

În absența oricăror observații suplimentare, se confirmă considerentele (107) și (108) din regulamentul provizoriu.

(105)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au contestat cifrele consumului din Uniune menționate la considerentul (110) din regulamentul provizoriu. Acest argument s-a bazat pe utilizarea eronată a datelor statistice PRODCOM pentru producția și vânzările Uniunii, astfel cum s-a explicat la punctul 4.2. de mai sus, și prin urmare este respins.

(106)

Cu toate acestea, verificând din nou statisticile Eurostat privind importurile, s-a constatat că acestea au fost actualizate după instituirea măsurilor provizorii, ceea ce a condus la unele modificări minore. Prin urmare, din motive de exhaustivitate, pe baza acestor statistici actualizate ale Eurostat privind importurile și pe baza observațiilor referitoare la vânzările industriei din Uniune pe piața sa internă, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

(107)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele (109) și (111)-(112) din regulamentul provizoriu.

(108)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au contestat cifrele menționate la considerentul (113) din regulamentul provizoriu. Acest argument s-a bazat pe utilizarea eronată a datelor statistice PRODCOM și, prin urmare, este respins.

(109)

Pe baza statisticilor actualizate ale Eurostat privind importurile [a se vedea considerentul (106) de mai sus], volumul, cota de piață și prețurile medii ale importurilor produsului în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

(110)

Volumele, valorile și tendințele actualizate sunt aproape identice cu cele care au fost analizate în regulamentul provizoriu. Cota de piață a importurilor din RPC a crescut de la 64,8 % în 2008 la 66,8 % în PA. Prețul de import a crescut cu aproape 18 % în perioada examinată, de la 1 274 EUR/tonă la 1 498 EUR/tonă.

(111)

O parte a susținut lipsa totală a corelării între prețurile și volumele importurilor din RPC. În această privință, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, se va examina dacă a existat o creștere semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în termeni absoluți, fie în raport cu producția sau consumul din Uniune. În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, se va examina dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar al industriei Uniunii sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s-ar fi produs. Niciunul dintre acești factori nu constituie o bază suficientă de analiză.

(112)

În contextul descris mai sus, trebuie să se rețină următoarele. În primul rând, în momentul în care consumul din Uniune și-a revenit (2009-2010), a existat o creștere semnificativă a prețurilor importurilor din RPC, ceea ce ar sugera că există o corelare. Dar, încă și mai important, evoluția prețurilor din RPC în perioada examinată ar trebui să fie evaluată în contextul diferenței de prețuri foarte importante care exista deja în 2008 și care este ilustrată de prețurile medii ale importurilor din RPC (tabelul 2) și de prețurile de vânzare medii din Uniune (tabelul 9) indicate în regulamentul provizoriu. Aceste diferențe mari de prețuri sunt confirmate de nivelurile ridicate ale subcotării în PA. În consecință, creșterea prețurilor nu a împiedicat importurile din RPC să câștige cotă de piață în perioada examinată. Într-adevăr, aceste importuri au continuat să exercite o presiune puternică asupra prețurilor industriei din Uniune, care au scăzut cu 12 % în perioada examinată. Prin urmare, această observație nu poate fi acceptată.

(113)

În ceea ce privește evoluția prețurilor de import (în creștere) și a volumelor de import (în scădere) între 2008 și 2011, și apoi în 2012, invocată de un grup de producători-exportatori chinezi inclus în eșantion, tendința observată de creștere a prețurilor de import medii nu aduce atingere constatării unui dumping prejudiciabil în PA. În ceea ce privește evoluția volumelor de import din RPC, astfel cum s-a evidențiat deja în considerentul (114) din regulamentul provizoriu și din nou în considerentul (109) de mai sus, indicatorul cotei de piață arată o creștere cu 2 puncte procentuale a cotei de piață a importurilor din RPC. De asemenea, astfel cum s-a explicat mai detaliat în considerentele (116) și (117) din regulamentul provizoriu, precum și în considerentul (111) de mai sus, a existat o importantă subcotare a prețurilor de către importurile din RPC.

(114)

În urma comunicării constatărilor provizorii, mai multe părți interesate au solicitat mai multe detalii privind calcularea subcotării, pe lângă cele furnizate deja la considerentul (116) din regulamentul provizoriu. În măsura în care caracterul sensibil al acestor informații și anonimatul acordat producătorilor din Uniune au permis aceasta, au fost furnizate informații suplimentare.

(115)

Prin analogie cu decizia luată după instituirea măsurilor provizorii, de excludere a anumitor produse „atipice” din cotațiile de export în scopul calculării dumpingului [a se vedea considerentul (69) de mai sus], aceste produse au fost de asemenea excluse din cotațiile de export utilizate pentru calcularea prejudiciului. Această modificare nu a avut decât un efect minor asupra marjelor de subcotare, care au rămas, prin urmare, în același interval menționat la considerentul (117) din regulamentul provizoriu.

(116)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (113)-(117) din regulamentul provizoriu.

(117)

Mai multe părți au afirmat că faptul că mai mulți factori de prejudiciu s-au îmbunătățit între 2009 sau 2010 și PA demonstrează că industria Uniunii a evoluat pozitiv. Cu toate acestea, ar trebui notat faptul că această analiză este incompletă și că nu ia în considerare evoluția acestor factori în întreaga perioadă examinată. Explicațiile prezentate la considerentul (23) din regulamentul provizoriu trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare în această privință.

(118)

La cererea unei părți interesate, se confirmă faptul că indicatorii macroeconomici au fost evaluați la nivelul întregii industrii a Uniunii, în timp ce indicatorii microeconomici au fost analizați la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion, printre care se numărau societăți care nu s-au aflat la originea plângerii.

(119)

CCCLA a susținut că indicatorii microeconomici și macroeconomici prezentați în regulamentul provizoriu nu erau reprezentativi, deoarece producția totală a Uniunii ar fi mult mai mare decât cifrele utilizate în această anchetă. Cu toate acestea, având în vedere analiza și concluziile formulate la punctul 4.2 de mai sus, acest argument este respins.

(120)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele (118)-(121) din regulamentul provizoriu.

(121)

Așa cum s-a menționat la secțiunea 4.1 de mai sus, mai mulți importatori au contestat cifrele de producție furnizate la considerentul (122) din regulamentul provizoriu. Totuși, aceste cifre au făcut obiectul unei verificări încrucișate și se confirmă.

(122)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele (122)-(124) din regulamentul provizoriu.

(123)

Actualizarea din tabelul 2 nu are niciun impact asupra tabelelor 4 și 5 din regulamentul provizoriu.

(124)

În lipsa unor observații relevante privind volumul vânzărilor și cota de piață, se confirmă considerentele (125) și (126) din regulamentul provizoriu.

(125)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au contestat cifrele legate de ocuparea forței de muncă și productivitate furnizate la considerentele (127) și (128) din regulamentul provizoriu, susținând că acestea nu sunt în concordanță cu situația descrisă de anumite statistici Eurostat (8).

(126)

Cu toate acestea, cifrele celor doi indicatori au făcut obiectul unei verificări încrucișate și au fost considerate exacte. Cifrele prezentate de părți au fost prea generale și nu erau legate de fabricarea produsului similar. În absența oricăror alte observații cu privire la ocuparea forței de muncă și productivitate, se confirmă considerentele (127)-(128) din regulamentul provizoriu.

(127)

În lipsa oricăror observații privind amploarea marjei de dumping, se confirmă considerentul (129) din regulamentul provizoriu.

(128)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au contestat cifrele privind stocurile furnizate la considerentul (130) din regulamentul provizoriu și relevanța acestora în raport cu datele publice privind anumiți producători din Uniune. De asemenea, aceștia și-au exprimat dezacordul față de afirmația că industria Uniunii funcționează în principal pe bază de comenzi.

(129)

În ceea ce privește funcționarea pe bază de comenzi, ancheta a confirmat că producătorii din Uniune incluși în eșantion lucrează într-adevăr în acest mod, ceea ce constituie o practică normală în acest sector. De asemenea, cifrele privind stocurile furnizate în regulamentul provizoriu se refereau la cifra verificată a stocurilor obținută de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, considerată ca fiind cifra cea mai fiabilă.

(130)

După comunicarea constatărilor finale, observațiile de mai sus au fost reiterate, însă nu a fost prezentat niciun argument nou. În absența oricăror alte observații privind stocurile, se confirmă considerentul (130) din regulamentul provizoriu.

(131)

În absența oricăror observații privind prețurile de vânzare furnizate în regulamentul provizoriu, se confirmă considerentul (131) din regulamentul provizoriu.

(132)

După comunicarea constatărilor, a fost constatată o eroare materială în calculul profitului net al industriei Uniunii și al rentabilității investițiilor („ROI”). Această eroare a fost corectată, iar cifrele revizuite sunt următoarele:

Tabelul 3

(133)

Corecția de mai sus nu afectează în mod semnificativ constatările provizorii în ceea ce privește acești doi indicatori. Cu toate acestea, nivelul profitului mediu ponderat al producătorilor incluși în eșantion a fost, în perioada examinată, ușor mai scăzut decât nivelul stabilit în mod provizoriu, acesta scăzând de la 3,8 % la 3,2 % (în loc să scadă de la 4,2 % la 3,5 %). Rentabilitatea investițiilor a urmat în mare măsură tendința observată pentru profit, dar, așa cum au arătat, de asemenea, mai multe părți interesate în urma comunicării constatărilor finale, aceasta a avut o evoluție în general pozitivă, și nu negativă, în perioada examinată.

(134)

O parte interesată a contestat starea fragilă a industriei Uniunii la începutul perioadei examinate, menționată la considerentul (134) din regulamentul provizoriu. Această parte a susținut că numai prejudiciul cauzat de dumping poate fi luat în considerare și că nu s-a stabilit niciun dumping pentru o altă perioadă decât 2011. Cu toate acestea, starea industriei Uniunii a fost evocată la considerentul respectiv doar cu scopul de a analiza dacă profitul realizat la începutul perioadei examinate ar putea fi luat în considerare ca reprezentând profitul pe care l-ar realiza în mod normal industria. S-a concluzionat că nu ar fi posibil.

(135)

Mai multe părți au contestat nivelul de referință al profitului menționat la considerentul (135) din regulamentul provizoriu și/sau au propus alte niveluri de referință (mai scăzute).

(136)

Un grup de producători-exportatori chinezi au afirmat că nivelul profitului în perioada de anchetă reprezenta o rată de rentabilitate bună. Cu toate acestea, afirmația în cauză nu a fost argumentată. O altă parte a mai afirmat că nivelurile de profit prezentate în regulamentul provizoriu ar putea fi considerate niveluri normale; această parte s-a bazat pe datele publice privind profitul unui producător german între 1999 și 2007. De asemenea, o altă parte interesată a afirmat că nivelul de profit din perioada de anchetă, prezentat în regulamentul provizoriu, ar putea fi considerat „normal” pe baza concluziilor unui studiu efectuat de Comisie (9), care a inclus date privind profitul unui producător german între 2004 și 2007. Argumente similare au fost transmise după comunicarea constatărilor finale.

(137)

În această privință, se reamintește faptul că, în regulamentul provizoriu, s-a concluzionat că profitul realizat la începutul perioadei examinate nu poate fi considerat un profit normal, deoarece industria Uniunii era deja, la momentul respectiv, într-o stare fragilă, astfel cum s-a explicat la considerentul (134) din regulamentul provizoriu. De asemenea, s-a constatat că datele publice privind profitul unui producător german în perioada 1999-2007, menționate mai sus, nu vizau doar activitățile de fabricare a articolelor de masă și de bucătărie din ceramică, ci și alte segmente importante. În ceea ce privește studiul Comisiei menționat la considerentul (136) de mai sus, având în vedere domeniul de aplicare, scopul și momentul studiului, s-a constatat că acesta nu constituie o bază pertinentă pentru stabilirea rentabilității. De exemplu, în ceea ce privește produsul în cauză, studiul se referea doar la situația profitului unei societăți. În fine, toate cele trei observații menționate la considerentul (136), care sunt contrazise de observația menționată la considerentul (141) de mai jos, nu sunt argumentate suficient. Prin urmare, se confirmă că rata de profit de 3,2 % constatată în cursul perioadei de anchetă nu putea fi considerată acceptabilă pentru acest produs.

(138)

O parte interesată a susținut că nivelurile profitului pentru design interior, mobilier și/sau alimente din sectoarele de comerț cu amănuntul din Suedia trebuie utilizate ca referință. Cu toate acestea, având în vedere, printre altele, diferențele dintre nivelurile de investiții pentru sectorul manufacturier și cel al comerțului cu amănuntul, această cerere trebuie să fie respinsă.

(139)

După comunicarea constatărilor finale, o parte a susținut că nivelul de 6 % al profitului, socotit rezonabil în ancheta privind încălțămintea, nu poate fi considerat un nivel normal al profitului în cazul de față, deoarece acesta fusese stabilit în 2006, când condițiile economice erau mult mai favorabile decât în 2013. Acest argument nu poate fi acceptat. În primul rând, partea se referă la condițiile economice în general, și nu la situația specifică a pieței articolelor de masă. Este adevărat că consumul a scăzut semnificativ în 2009, însă și-a revenit într-o măsură considerabilă. Și mai important însă, evoluția consumului nu trebuie privită în mod izolat. Având în vedere volumul mare de importuri care fac obiectul unui dumping (cotă de piață de 66,8 %), nivelul dumpingului (marje de dumping cuprinse între 13,1 % și 36,1 %) și nivelul subcotării (între 26,5 % și 47,6 %), situația concurenței pe piața Uniunii ar fi fost foarte diferită dacă importurile s-ar fi realizat la prețuri care nu fac obiectul unui dumping. Prin urmare, argumentul trebuie să fie respins.

(140)

Alte părți au sugerat să se recurgă la nivelul de referință utilizat în cadrul unei alte anchete antidumping, și anume ancheta privind plăcile din ceramică (10). După comunicarea constatărilor finale, s-au primit observații similare. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că plăcile din ceramică, spre deosebire de încălțămintea din piele și de articolele de masă, nu pot fi considerate produse de consum în același mod. De exemplu, rata la care gospodăriile cumpără sau înlocuiesc articolele de masă din ceramică și modul în care acestea sunt puse pe piață și, în cele din urmă, vândute consumatorilor sunt mai apropiate de situația încălțămintei din piele decât de cea a plăcilor din ceramică. Cererea de a folosi profitul țintă aplicat în ancheta privind plăcile din ceramică este, prin urmare, respinsă.

(141)

Reclamanții au afirmat că profitul de referință ar trebui mai degrabă să fie mai mare de 10 %, deoarece fabricarea articolelor de masă și de bucătărie este o activitate care presupune o utilizare intensivă a capitalului și care necesită în plus un grad ridicat de investiții noi și inovații. Deși se confirmă că, într-adevăr, industria în cauză necesită o utilizare intensivă a capitalului și investiții continue, informațiile prezentate în susținerea acestui argument nu au putut modifica nivelul de referință utilizat în mod provizoriu. Ancheta nu a putut concluziona că nivelul de referință în cauză ar fi cel mai adecvat pentru toți producătorii din Uniune.

(142)

Un grup de importatori au contestat cifrele privind rentabilitatea din regulamentul provizoriu și au calculat rata profitului bazându-se pe costul de producție, prețurile și volumele de vânzare din Uniune, precum și pe prețurile de vânzare la export indicate în regulamentul provizoriu; acest calcul le-a permis importatorilor respectivi să ajungă la concluzia că industria din Uniune a înregistrat de fapt un profit de 6 % în perioada de anchetă. Totuși, acest calcul a fost eronat, deoarece a combinat date provenite din surse diferite (producătorii din Uniune incluși în eșantion, industria din Uniune în ansamblu și Eurostat).

(143)

În absența oricăror alte observații relevante, se confirmă considerentele (132)-(137) din regulamentul provizoriu.

(144)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au considerat că cifrele costului de producție menționate la considerentul (138) din regulamentul provizoriu nu corespund evoluției costurilor cu forța de muncă și energia prezentate de Eurostat. Părțile au subliniat că, în statele membre, au crescut costurile cu forța de muncă. De asemenea, evoluția costului energiei în Uniune nu ar susține o scădere a costului de producție.

(145)

În această privință, trebuie remarcat faptul că costurile cu forța de muncă și energia prezentate de părți erau prea generale. De asemenea, faptul că industria Uniunii a reușit să reducă costurile de producție într-o perioadă în care tendința generală a fost opusă demonstrează eforturile extraordinare depuse de industria Uniunii pentru a reduce costurile și a rămâne competitivă.

(146)

Cifrele privind costurile de producție furnizate în regulamentul provizoriu reprezintă costurile de producție verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentul (138) din regulamentul provizoriu.

(147)

Mai multe părți au contestat concluzia privind prejudiciul prezentată în regulamentul provizoriu, pe baza faptului că mai mulți indicatori de prejudiciu s-au îmbunătățit chiar în ultima parte a perioadei examinate. Totuși, acest aspect nu poate aduce atingere faptului că majoritatea indicatorilor de prejudiciu s-au deteriorat în perioada examinată. Această deteriorare a indicatorilor de prejudiciu poate fi observată pentru majoritatea indicatorilor macroeconomici, cum ar fi volumul producției, capacitatea, vânzările către clienți neafiliați, ocuparea forței de muncă, precum și pentru indicatorii de prejudiciu legați de performanțele financiare ale industriei Uniunii, cum ar fi rentabilitatea și investițiile.

(148)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele (139)-(143) din regulamentul provizoriu.

(149)

În absența oricăror observații referitoare la considerentul (144) din regulamentul provizoriu, se confirmă acest considerent.

(150)

Mai multe părți au contestat concluzia prezentată la considerentul (148) din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, chiar dacă unele dintre procentajele care au fost subliniate în considerentele (145) și (147) din regulamentul provizoriu au fost ușor revizuite, astfel cum s-a explicat mai sus, acest lucru nu schimbă faptele și concluziile prezentate la considerentele (145)-(148) din regulamentul provizoriu.

(151)

Într-adevăr, dată fiind evoluția cotei de piață a importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping, este clar că nu există nicio contradicție între considerentul (147) din regulamentul provizoriu, în special în ceea ce privește afirmația că scăderea prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii pe piața sa internă și a rentabilității acesteia poate fi atribuită erodării prețurilor de pe piața Uniunii cauzate de importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și de evoluția cotei de piață a industriei Uniunii, așa cum a afirmat o parte.

(152)

De asemenea, faptul că prețurile importurilor din RPC au crescut în perioada examinată, astfel cum au subliniat mai multe părți, nu infirmă constatarea legată de subcotare și de dumpingul prejudiciabil din perioada de anchetă.

(153)

În lipsa oricăror alte observații privind efectul importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă considerentele (145)-(148) din regulamentul provizoriu.

(154)

Astfel cum s-a menționat la considerentul (106) de mai sus, ca urmare a instituirii măsurilor provizorii, datele Eurostat privind importurile au fost actualizate. În cursul verificării încrucișate a acestor noi date cu datele anterioare incluse în regulamentul provizoriu, s-a descoperit o eroare materială în calculul cifrelor legate de importurile din Thailanda și din Turcia. Eroarea a fost corectată și, în consecință, cifrele definitive privind importurile produsului similar din țări terțe, pe baza datelor Eurostat, sunt după cum urmează:

Tabelul 4

(155)

Importurile din țări terțe s-au redus cu 12 % în perioada examinată, în timp ce cota de piață a acestor importuri a rămas destul de stabilă.

(156)

Trebuie remarcat faptul că prețurile medii de import ale produselor din alte țări terțe au crescut cu 6 % în perioada examinată, menținându-se în mod constant mai ridicate decât prețul mediu al vânzărilor la export ale RPC (cu 68 % în perioada de anchetă).

(157)

Înainte de publicarea regulamentului provizoriu, CCCLA a remarcat că importurile din Turcia ar fi crescut cu 8 % între 2010 și 2011, prețurile de import ale produselor din Turcia depășind, se pare, cu doar aproximativ 20 % prețurile de import ale produselor din RPC. Apoi, mai multe părți au contestat concluzia din regulamentul provizoriu în ceea ce privește importurile din Turcia.

(158)

Având în vedere că a existat o eroare materială evidentă în declararea importurilor din Turcia în regulamentul provizoriu și ținând cont de datele actualizate prezentate mai sus, nimic nu sugerează că importurile din Turcia, luând în considerare prețurile lor și cota lor de piață, pot rupe legătura de cauzalitate dintre exporturile din RPC ale produsului în cauză și prejudiciul suferit de industria Uniunii. De asemenea, trebuie remarcat faptul că neincluderea importurilor originare din Turcia în plângere nu poate fi considerată ca fiind discriminatorie deoarece, în etapa deschiderii procedurii, nu au existat dovezi suficiente ale unui dumping, ale unui prejudiciu și ale unei legături de cauzalitate cu privire la importurile din Turcia.

(159)

Cota de piață a importurilor provenite din Thailanda nu a fost niciodată mai mare de 3,5 % în perioada de anchetă.

(160)

Pentru motivele de mai sus, se concluzionează că importurile din alte țări terțe nu au afectat substanțial situația industriei Uniunii, astfel încât să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(161)

În lipsa oricăror observații noi în ceea ce privește segmentele de piață, se confirmă considerentele (156)-(158) din regulamentul provizoriu.

(162)

O parte a sugerat că prejudiciul ar putea fi atribuit unei reduceri pe termen lung a cererii pentru produsele fabricate în Uniune. Totuși, ancheta nu a confirmat această tendință, astfel cum s-a explicat deja la considerentul (112) din regulamentul provizoriu.

(163)

În absența oricăror alte observații în ceea ce privește consumul și cererea, se confirmă considerentele (159)-(166) din regulamentul provizoriu.

(164)

O parte a indicat că, în perioada examinată, prețurile medii de export ale Uniunii au fost mai scăzute decât prețurile medii de vânzare pe piața Uniunii. Acest lucru ar fi putut afecta capacitatea industriei Uniunii de a face noi investiții sau de a angaja personal nou. Un argument similar a fost reiterat după comunicarea constatărilor definitive. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat deja la considerentul (169) din regulamentul provizoriu, majoritatea indicatorilor de prejudiciu nu pot fi afectați de performanțele vânzărilor la export. De asemenea, s-ar putea argumenta de asemenea că aceste vânzări au fost o modalitate de a compensa, în parte, prejudiciul suferit pe piața Uniunii. Mai mult, deoarece prețurile medii au fost calculate împărțind valoarea totală a vânzărilor produsului similar la volumul total al vânzărilor respective, o combinație diferită a produselor vândute pe piața Uniunii în raport cu vânzările la export ar putea genera, de asemenea, diferențe semnificative în ceea ce privește valorile medii ale vânzărilor în general. În fine, aceste vânzări la export au reprezentat mai puțin de 37 % din volumele totale de vânzări ale industriei din Uniune, adică piața dominantă pentru industria Uniunii era încă, de departe, piața internă a Uniunii. Prin urmare, se respinge argumentul că aceste vânzări la export au prejudiciat industria Uniunii într-o măsură suficientă pentru a rupe legătura de cauzalitate dintre importurile din RPC și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(165)

În absența oricăror observații noi privind exporturile industriei Uniunii, se confirmă considerentele (167)-(170) din regulamentul provizoriu.

(166)

În urma instituirii măsurilor provizorii, o altă parte a sugerat că eliminarea contingentelor de import ar fi avut un impact asupra producătorilor din Uniune în perioada examinată. Cu toate acestea, nu au fost prezentate elemente noi care ar putea schimba concluzia de la considerentul (173) din regulamentul provizoriu.

(167)

În lipsa unor noi observații motivate în ceea ce privește eliminarea contingentelor de import, se confirmă considerentele (171)-(173) din regulamentul provizoriu.

(168)

În urma instituirii măsurilor provizorii, mai multe părți au susținut că ancheta anticartel lansată de autoritățile germane, menționată la considerentul (175) din regulamentul provizoriu, sau amenda pentru constituirea unui cartel, menționată la același considerent, nu au fost luate în considerare în mod corespunzător. Cu privire la aceste afirmații, De asemenea față de ceea ce este s-a menționat deja la considerentele (174) și (175) din regulamentul provizoriu, se pot formula câteva observații.

(169)

Ancheta anticartel din Germania, care investighează o presupusă fixare a prețurilor din perioada iulie 2005-februarie 2008, este încă în desfășurare. Deoarece producătorii din Uniune beneficiază de confidențialitate și având în vedere faptul că rezultatele finale ale anchetei germane în curs nu au fost încă publicate, nu se pot face comentarii cu privire la detaliile analizei efectuate. Cu toate acestea, se poate confirma faptul că niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion nu face obiectul acestei anchete în curs de desfășurare. Ancheta a concluzionat, de asemenea, că indicatorii microeconomici nu au fost afectați de practicile care au făcut obiectul anchetei, iar indicatorii macroeconomici nu pot fi afectați, dacă este cazul, decât într-o măsură limitată.

(170)

În ceea ce privește rezultatele anchetei anticartel privind instalațiile și accesoriile pentru baie, se reamintește faptul că acest cartel de fixare a prețurilor a fost activ între 1992 și 2004 și că un singur producător amendat este activ și în sectorul articolelor de masă și de bucătărie. Datele furnizate de acest producător în cadrul examinării reprezentativității și prejudiciului nu sunt influențate de practicile de cartel, deoarece numai datele privind secțiunea articolelor de masă și de bucătărie au fost utilizate, și nu datele consolidate ale acestui producător. Prin urmare, amenda legată de cartel nu a afectat datele furnizate de acest producător. Se reamintește și faptul că perioada de fixare a prețurilor a fost mult anterioară perioadei examinate. Deoarece identitatea producătorilor din Uniune este confidențială, nu se poate divulga dacă această societate este inclusă în eșantion. Cu toate acestea, dacă un producător din Uniune inclus în eșantion a înregistrat în conturile sale orice elemente (de exemplu, o amendă pentru constituirea unui cartel) de natură să distorsioneze situația prejudiciului în scopul prezentei anchete, autoritatea responsabilă cu ancheta l-a izolat, astfel încât factorii de prejudiciu relevanți să nu fie distorsionați.

(171)

În consecință, se resping afirmațiile privind impactul anchetelor anticartel, menționate mai sus, asupra analizei prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.

(172)

O parte interesată a menționat că au existat acorduri ilegale privind prețurile și o repartizare ilegală a cotelor de piață între producătorii din Uniune, însă nu a furnizat nicio dovadă care să susțină această afirmație; prin urmare, afirmația este respinsă.

(173)

În lipsa oricăror observații noi cu privire la practicile anticoncurențiale de pe piața Uniunii, se confirmă considerentele (174)-(176) din regulamentul provizoriu.

(174)

În lipsa oricăror observații noi cu privire la metodele de producție, se confirmă considerentele (177)-(178) din regulamentul provizoriu.

(175)

Un importator a reiterat argumente similare după comunicarea constatărilor definitive, invocând o diferență în ceea ce privește metodele de producție utilizate de producătorii din Uniune comparativ cu metodele mai artizanale ale fabricilor din RPC. Cu toate acestea, nu a fost prezentat niciun argument de substanță care ar putea modifica concluzia de la considerentul (178) din regulamentul provizoriu; prin urmare, argumentul este respins în mod definitiv.

(176)

În absența oricăror observații noi cu privire la piețele second-hand, se confirmă considerentele (179)-(180) din regulamentul provizoriu.

(177)

O parte a declarat că considerentul (183) din regulamentul provizoriu cuprinde o analiză eronată a situației din perioada de redresare economică 2010-2011 și că impactul crizei economice a fost subestimat. Aceste observații au fost reiterate după comunicarea constatărilor finale. Cu toate acestea, afirmațiile nu au fost motivate. Trebuie subliniat de asemenea faptul că, conform considerentului citat, importurile din RPC care fac obiectul unui dumping au amplificat efectul recesiunii economice. În ceea ce privește impactul crizei economice, considerentul (184) din regulamentul provizoriu este clar cu privire la faptul că criza economică a contribuit poate la performanțele slabe ale industriei Uniunii, chiar dacă acest lucru nu a putut rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria Uniunii în perioada de anchetă.

(178)

În lipsa altor observații noi privind criza economică, se confirmă considerentele (181)-(184) din regulamentul provizoriu.

(179)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au susținut că scăderea numărului de locuri de muncă a fost o evoluție normală în industria bunurilor de larg consum. Cu toate acestea, afirmația în cauză nu a fost argumentată. De asemenea, chiar dacă această tendință ar fi fost normală în acest sector, ea nu ar putea rupe legătura de cauzalitate dintre importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și pierderea semnificativă de locuri de muncă din acest sector. Prin urmare, acest argument se respinge.

(180)

O parte a susținut că deficitele structurale cu care industria Uniunii încă se confruntă, împreună cu supracapacitatea existentă, indicată în tabelul 3 din regulamentul provizoriu, ar putea rupe legătura de cauzalitate dintre importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de producătorii din Uniune. În ceea ce privește acest argument, deși industria Uniunii era deja într-o stare fragilă la începutul perioadei examinate și a trecut printr-o restructurare, ancheta a confirmat că aceasta este competitivă și că face față în mod corespunzător cererii de pe toate piețele. În ceea ce privește tabelul 3 din regulamentul provizoriu, scăderea producției trebuie corelată cu presiunea generată de volumul ridicat al importurilor la prețuri scăzute din RPC, având în vedere faptul că exporturile efectuate de industria Uniunii au rămas stabile. Prin urmare, argumentul nu a putut fi acceptat.

(181)

O parte a considerat că Comisia nu a ținut cont de efectul cumulativ al fiecăruia dintre ceilalți factori prejudiciabili. Acest argument a fost de asemenea prezentat de mai multe părți după comunicarea constatărilor definitive. Cu toate acestea, având în vedere rezultatele anchetei în ceea ce privește diverșii alți factori invocați, nu se poate considera că efectul lor cumulat ar fi putut rupe legătura de cauzalitate. Într-adevăr, impactul majorității celorlalți factori menționați, dacă a existat, a fost slab.

(182)

O parte a considerat că autoritatea responsabilă cu ancheta nu a făcut distincția între simultaneitate și cauzalitate. Cu toate acestea, informațiile justificative furnizate au fost departe de a fi concludente în această privință; prin urmare, argumentul este respins.

(183)

În lipsa oricăror observații noi cu privire la alți factori, se confirmă considerentele (185)-(190) din regulamentul provizoriu.

(184)

În absența oricăror observații noi, se confirmă considerentul (191) din regulamentul provizoriu.

(185)

În absența oricăror observații referitoare la considerentul (192) din regulamentul provizoriu, se confirmă acest considerent.

(186)

Un producător polonez care nu se numără printre reclamanți a salutat măsurile, în timp ce un fabricant din Regatul Unit care nu se numără printre reclamanți și care are interes să importe produsul în cauză s-a opus măsurilor. A doua parte consideră că taxele ar avea un efect negativ asupra producătorilor care își completează gama de produse cu ajutorul importurilor din RPC și care s-au adaptat la globalizare prin intermediul unui model de afaceri în care activitățile cu valoare adăugată ridicată se realizează în Uniune. De asemenea, clienții ar fi mai puțin dispuși să cumpere produsele lor deoarece nu ar mai oferi o gamă completă de produse.

(187)

În ceea ce privește afirmația celei de-a doua părți, s-a examinat situația societății în cauză. S-a constatat că importurile de articole de masă din RPC reprezintă o parte minoră din totalul importurilor sale. Societatea a susținut, fără a oferi detalii însă, că aceste importuri sunt importante pentru ea. Societatea nu a oferit niciun fel de cifre privind producția proprie. Conform situațiilor financiare, societatea a avut în 2011 un profit înainte de impozitare de peste 10 % din cifra totală de afaceri, cea mai mare parte din acesta fiind obținută pe piețe din afara Uniunii (nu s-au furnizat cifre cu privire la produsul în cauză). În aceste condiții, nu este de așteptat ca instituirea de măsuri să pună în pericol viabilitatea acestei societăți. În ceea ce privește afirmația că numeroase alte societăți ar întâmpina de asemenea dificultăți ca urmare a măsurilor, nu s-au furnizat dovezi specifice în acest sens. De asemenea, potrivit răspunsurilor primite în etapa anterioară deschiderii procedurii și conform observațiilor primite ulterior, nu există nicio indicație că un număr semnificativ de societăți s-ar găsi într-o astfel de situație.

(188)

Impactul taxelor asupra activităților de fabricare ale industriei din Uniune ar fi pozitiv. De fapt, după recenta instituire a taxelor antidumping provizorii, s-au raportat mai multe evoluții pozitive în această privință.

(189)

Evoluțiile pozitive menționate mai sus confirmă declarația reclamanților, potrivit căreia producția Uniunii ar putea fi crescută substanțial în timp foarte scurt, utilizând instalații, utilaje și forță de muncă deja disponibile, în vreme ce creșteri mai importante ar fi fezabile pe termen mai lung. Prin urmare, remedierea practicilor incorecte în materie de prețuri de pe piață are beneficii pentru producători, deoarece un nou nivel al prețurilor ar încuraja și mai mult fabricarea mai multor produse în Uniune, fie că este vorba de comenzi mari sau mici, de designuri speciale sau de produse curente fără marcă. Aceasta conduce la crearea de noi locuri de muncă ce implică competențe de diferite tipuri și astfel nivelul șomajului s-ar reduce.

(190)

În ceea ce privește imposibilitatea de a oferi o gamă completă de produse, această afirmație nu poate fi reținută, deoarece consumatorii cer game de produse în continuă schimbare, ceea ce implică existența mai multor surse de aprovizionare.

(191)

În absența oricăror alte observații privind interesul industriei Uniunii, se confirmă considerentele (193)-(198) din regulamentul provizoriu.

(192)

Cei mai mari doi importatori incluși în eșantion au contestat nivelul lor de cooperare în ceea ce privește datele complete privind rentabilitatea lor și marja dintre prețurile de achiziție și prețurile de revânzare către clienți neafiliați, în vreme ce unul dintre aceștia a contestat faptul că a refuzat accesul la situațiile sale financiare și a susținut că nu s-ar fi schimbat nimic dacă s-ar fi acordat accesul. Părțile au susținut că dimensiunea lor și modelul lor de afaceri nu le permit să furnizeze date atât de detaliate cum s-a solicitat. În etapa finală, se confirmă faptul că unul dintre importatori a refuzat din nou accesul la situațiile financiare ale importatorului său și că cei doi importatori, deși au depus eforturi, nu au putut furniza date complete și utilizabile privind rentabilitatea și informații privind marja dintre prețurile de achiziție și prețurile de revânzare către clienți neafiliați, astfel încât aceste date și informații să poată fi utilizate de instituții în analiza situației importatorilor neafiliați. Informațiile limitate furnizate de cele două societăți cu privire la prețurile lor de achiziție și de revânzare, deși neconcludente per ansamblu, au fost totuși în deplină concordanță cu informațiile generale privind marja, obținute și rezumate în considerentul (202) din regulamentul provizoriu.

(193)

La considerentul (203) din regulamentul provizoriu, părțile interesate au fost invitate să transmită date suplimentare, cuprinzătoare și verificabile pentru a efectua o analiză mai aprofundată a impactului măsurilor asupra lanțului de aprovizionare.

(194)

În urma instituirii măsurilor provizorii, noi răspunsuri la chestionarul destinat importatorilor au fost trimise de doi importatori neafiliați. De asemenea, s-au primit observații privind interesul Uniunii de la alți importatori neincluși în eșantion, de la o asociație de comerț european și internațional (Asociația de Comerț Exterior - Foreign Trade Association), de la o asociație suedeză de importatori, angrosiști și detailiști (Svensk Handel), de la CCCLA și de la un producător din Uniune care are interes să efectueze importuri. Niciuna dintre observații nu conținea date concludente privind impactul măsurilor asupra lanțului de aprovizionare.

(195)

O parte a susținut că cifrele forței de muncă în aval afectate de taxe au fost subestimate, având în vedere faptul că statisticile Eurostat arată că, în mod global, întreprinderile comerciale de distribuție angajează un număr mai mare de persoane (33 de milioane) decât societățile producătoare (31 de milioane). Cu toate acestea, cifrele furnizate vizau activitățile de import și producție în general și nu au putut fi utilizate în scopul prezentei anchete.

(196)

Într-o observație comună, mai mulți importatori au afirmat că cei cinci importatori incluși în eșantion furnizează peste 10 000 de locuri de muncă legate de produsul în cauză, și nu 350, astfel cum s-a menționat la considerentul (200) din regulamentul provizoriu. Cifrele au fost verificate din nou. Ar trebui subliniat faptul că, în cadrul analizei intereselor importatorilor, se ia în considerare numărul de locuri de muncă legate de importul și revânzarea produsului în cauză, inclusiv funcțiile de suport. Locurile de muncă legate de alte produse sau de alte origini ori de activități precum comerțul angro sau cu amănuntul, nu ar trebui, în mod evident, să fie incluse în acest număr. Se reamintește faptul că, într-o etapă anterioară a procedurii, un grup de 14 importatori au estimat la 7 000 numărul global de locuri de muncă relevante la nivelul importatorilor. Această cifră pare să reprezinte o estimare rezonabilă, pe baza extrapolării situației importatorilor incluși în eșantion, în măsura în care cifrele lor ar putea fi utilizate.

(197)

Mai multe părți au contestat marja brută ridicată menționată la considerentul (202) din regulamentul provizoriu, susținând că ar fi înșelătoare. Cu toate acestea, ancheta a arătat că marea majoritate a importatorilor care au răspuns la chestionar au raportat o marjă brută între prețul de achiziție și prețul de revânzare cuprinsă între 50 % și 200 % și că importatorii incluși în eșantion erau într-o situație similară. De asemenea, în urma comunicării constatărilor provizorii, reclamanții au prezentat mai multe exemple care susțin informațiile oferite de publicația menționată la considerentul (202) din regulamentul provizoriu, și anume cele care confirmă raportul dintre prețul de import și prețul de vânzare cu amănuntul al produsului în cauză.

(198)

Un producător din Regatul Unit care are interes să importe produsul a explicat că aceste marje sunt necesare pentru a acoperi anumite costuri suportate în Uniune. Nu au fost furnizate niciun fel de date care ar fi permis să se calculeze aceste marje pe baza cifrei de afaceri.

(199)

Dat fiind că nu s-au putut obține și verifica date utilizabile privind profitul decât de la trei importatori incluși în eșantion, iar acești trei importatori reprezentau doar aproximativ 3 % din importurile produsului în cauză, cifra profitului mediu ponderat nu a fost considerată concludentă și, prin urmare, nu a fost menționată în regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că profitul mediu ponderat era solid (între 6 % și 10 % - se specifică un interval din motive de confidențialitate).

(200)

Un importator a susținut că în Uniune nu există o producție suficientă de articole din gresie ceramică colorate și că nu are alternativă la importurile din RPC. Același argument a fost prezentat după comunicarea constatărilor. Cu toate acestea, ancheta a stabilit că articole din gresie ceramică colorate pot fi achiziționate din mai multe surse, inclusiv de la producători din Uniune. De asemenea, producătorii din Uniune au capacitatea de producție necesară pentru a vinde mai mult pe piața Uniunii.

(201)

Informațiile colectate în cursul anchetei nu au permis să se cuantifice în mod corespunzător în ce măsură importatorii ar putea să transfere asupra cumpărătorilor creșterile prețurilor de achiziție ca urmare a nivelurilor propuse ale taxelor. Cu toate acestea, dacă importurile din RPC ar face obiectul unei taxe antidumping definitive, și având în vedere informațiile cu privire la marjele brute și nete, nu există nimic care să sugereze că viabilitatea activităților importatorilor ar fi pusă în pericol. Un importator a sugerat de asemenea că marii operatori de pe piață și importatorii a căror activitate principală nu vizează articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică nu ar fi afectați negativ.

(202)

Prin urmare, se concluzionează că instituirea unor măsuri la nivelurile propuse nu are un impact negativ semnificativ asupra situației importatorilor neafiliați ai produsului în cauză în ansamblu.

(203)

În lipsa unor observații suplimentare noi în ceea ce privește interesul importatorilor neafiliați, se confirmă considerentele (199)-(211) din regulamentul provizoriu.

(204)

În urma invitației menționate la considerentul (203) din regulamentul provizoriu, în ziua publicării măsurilor provizorii, Comisia a contactat direct detailiștii și asociațiile de detailiști vizate, importatorii cu posibile activități de comerț cu amănuntul și, de asemenea, societăți de proiectare de care Comisia avea cunoștință și i-a invitat să completeze chestionare relevante. Unii dintre destinatari care inițial au susținut că sunt detailiști au răspuns că ancheta nu îi privește, deoarece nu sunt activi în acest tip de activitate. În cele din urmă, Comisia a primit șapte răspunsuri noi la chestionarul destinat detailiștilor. Acești șapte detailiști au reprezentat 1 % din importurile din RPC în cursul perioadei de anchetă. Majoritatea acestor răspunsuri au conținut lacune în multe privințe, însă au fost totuși analizate în măsura în care a fost posibil. Nu s-au primit răspunsuri la chestionarul destinat societăților de proiectare.

(205)

Informațiile astfel obținute nu au oferit, în substanță, dovezi noi privind interesul altor sectoare economice care ar putea pune în discuție concluzia formulată la considerentul (217) din regulamentul provizoriu.

(206)

În urma publicării măsurilor provizorii, observații privind interesul Uniunii în ceea ce privește alte sectoare economice au fost primite atât de la importatori incluși în eșantion, cât și de la importatori neincluși în eșantion (inclusiv un importator polonez activ în sectorul articolelor promoționale), de la o asociație de comerț european și internațional (Asociația de Comerț Exterior - Foreign Trade Association), de la o asociație suedeză de importatori, angrosiști și detailiști (Svensk Handel), de la mai mulți detailiști, de la CCCLA și de la opt societăți de prăjire a cafelei (șapte situate în Italia, una cu sediul central în Austria).

(207)

Societățile de prăjire a cafelei au susținut că, din cauza numărului foarte mic de producători din Uniune care deservesc piața lor (maximum 5), dintre care majoritatea ar importa produse din RPC, fie direct, fie prin intermediul unor filiale, și ținând cont de numărul foarte mare de instalații de prăjire a cafelei (1 500-3 000), măsurile la nivelul propus în etapa provizorie ar putea să le împiedice să achiziționeze exact aceleași articole în viitor. Acest argument nu poate fi acceptat. În primul rând, măsurile definitive sunt inferioare măsurilor provizorii. În al doilea rând, ancheta a arătat că producătorii din Uniune sunt în măsură să-și mobilizeze potențialul de producție și să continue să deservească industria de prăjire a cafelei, în cazul în care se elimină prejudiciul cauzat de importurile din RPC care fac obiectul unui dumping. Având în vedere numărul mare de producători din Uniune, este foarte probabil să existe mai mult de cinci producători din Uniune care să poată prelua comenzile societăților de prăjire a cafelei.

(208)

Societățile de prăjire a cafelei au susținut că măsurile antidumping le-ar afecta exporturile din cauza unei pierderi de competitivitate și a unor posibile represalii din partea autorităților chineze. Cu toate acestea, nu există dovezi care să indice că nivelul măsurilor instituite ar genera o astfel de pierdere de competitivitate, ținând cont de faptul că și alți membri ai OMC instituie măsuri antidumping pentru acest tip de produs. Afirmația privind represaliile a fost, de asemenea, considerată nefondată.

(209)

Societățile de prăjire a cafelei au declarat că măsurile antidumping ar conduce în mod inevitabil la o reducere generală a activității lor, la o scădere a vânzărilor lor, la o creștere generală a prețului cafelei în sectorul HORECA (hoteluri, restaurante și servicii catering) și la o scădere a calității produselor și serviciilor. Toate acestea, susțin societățile, ar pune în pericol un număr considerabil de locuri de muncă directe și indirecte. Cu toate acestea, ținând cont de activitatea principală a societăților de prăjire a cafelei și de concluziile privind efectele măsurilor asupra lanțului de aprovizionare, aceste afirmații nu pot fi reținute. De asemenea, trebuie remarcat că faptul de a furniza numărul total de locuri de muncă legate de activitățile mondiale ale unei societăți de prăjire a cafelei nu poate fi considerat o bază de calcul adecvată pentru numărul de locuri de muncă care ar fi amenințate din cauza instituirii măsurilor antidumping.

(210)

Doi detailiști au susținut că nu există suficientă producție de porțelan nou de os și de porțelan de os în Uniune și că nu au nicio alternativă la importurile din RPC. Același argument a fost prezentat de o asociație de importatori după comunicarea constatărilor. În primul rând și în general, ar trebui remarcat faptul că măsurile antidumping urmăresc restabilirea unui comerț echitabil, și nu blocarea importurilor. În cazul de față, nivelul măsurilor nu poate fi considerat prohibitiv. În al doilea rând, ancheta a stabilit că aceste produse pot fi achiziționate din mai multe surse, inclusiv de la producători din Uniune. În fine, producătorii din Uniune au capacitatea de producție necesară pentru a vinde mai mult pe piața Uniunii și ar putea continua să-și exploateze potențialul, dacă se instituie măsuri antidumping definitive.

(211)

Un detailist a susținut că măsurile ar avea un impact negativ asupra anumitor obiecte care deservesc piața turismului. Totuși, această afirmație nu este susținută de informații solide. De asemenea, ponderea obiectelor în cauză în acest sector este limitată.

(212)

Un importator și angrosist a susținut că instituirea de măsuri ar conduce la o integrare pe verticală a pieței în beneficiul câtorva actori mari. Cu toate acestea, având în vedere numărul actual de actori, o astfel de evoluție este puțin probabilă pe termen scurt și mediu.

(213)

Pe lângă chestiunile abordate deja în regulamentul provizoriu, trebuie remarcat faptul că mai multe părți au constatat că interesul societăților mai mici, cum ar fi detailiștii, distribuitorii și firmele care se ocupă de articole promoționale, nu a fost luat suficient în considerare. Această afirmație a fost reiterată de mai multe părți după comunicarea constatărilor definitive. Trebuie recunoscut faptul că, în general, microîntreprinderile și întreprinderile mici ar putea fi mai vulnerabile la orice creștere a prețurilor ca urmare a taxelor antidumping. Cu toate acestea, nu există dovezi că nivelul măsurilor instituite va avea un efect negativ semnificativ asupra celorlalți actori economici care se încadrează în categoria IMM-urilor. Prin urmare, argumentul se respinge definitiv.

(214)

În absența unor observații suplimentare în ceea ce privește interesul altor sectoare economice, se confirmă considerentele (212)-(217) din regulamentul provizoriu.

(215)

În ciuda faptului că au fost contactate de Comisie, nicio parte care reprezintă în mod direct interesele cumpărătorilor finali, precum asociațiile de consumatori, nu a transmis observații.

(216)

Mai multe părți au contestat concluzia de la considerentul (222) din regulamentul provizoriu legată de creșterea prețurilor. Obiecții similare au fost formulate după comunicarea constatărilor definitive.

(217)

În cazul puțin probabil în care taxa este transferată integral asupra consumatorilor și presupunând că nivelul importurilor și al prețurilor rămâne aceleași, taxele antidumping ar antrena un cost anual suplimentar pe gospodărie mai mic de 1 EUR. Acest calcul se bazează pe volumele și valorile importurilor în perioada de anchetă, pe nivelul propus al taxelor și pe numărul de gospodării din Uniune.

(218)

Nu se poate considera că acest efect este suficient pentru a depăși efectul pozitiv asupra industriei Uniunii generat de limitarea prejudiciului cauzat de importurile din RPC care fac obiectul unui dumping.

(219)

O parte a susținut că măsurile ar duce la o penurie de articole de masă ieftine. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor definitive. Totuși, acest argument nu poate fi acceptat întrucât, astfel cum s-a menționat la considerentul (157) din regulamentul provizoriu, industria Uniunii deservește toate piețele (inclusiv cea a articolelor de masă ieftine).

(220)

În absența oricăror alte observații în ceea ce privește interesul consumatorilor (gospodării), se confirmă considerentele (218)-(226) din regulamentul provizoriu.

(221)

Având în vedere cele de mai sus, se confirmă evaluarea din regulamentul provizoriu.

(222)

Prin urmare, se confirmă considerentele (227)-(229) din regulamentul provizoriu.

(223)

S-a susținut că marja de profit utilizată pentru a calcula valoarea taxei necesare pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil este prea ridicată. Această afirmație a fost respinsă, astfel cum s-a explicat la secțiunea 4.5.3.3 de mai sus.

(224)

Mai multe părți au contestat ținta de profit utilizată pentru calcularea marjei de prejudiciu. Aceste observații sunt abordate la considerentele (135)-(142) de mai sus. Pe baza analizei acestor observații, se concluzionează că ținta de profit de 6 % ar trebui menținută.

(225)

În lipsa altor observații cu privire la nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă metodologia descrisă la considerentele (230)-(234) din regulamentul provizoriu.

(226)

Având în vedere concluziile stabilite cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză, la nivelul marjei celei mai scăzute (dumping sau prejudiciu) în conformitate cu regula taxei celei mai mici. În consecință, taxele ar trebui să se instituie la nivelul marjelor de dumping.

(227)

Mica ajustare menționată la considerentele (115) și (132) de mai sus a dus la o revizuire ușoară a marjelor de subcotare, reflectată în marjele de prejudiciu prezentate mai jos. Taxele antidumping definitive propuse sunt următoarele:

(228)

Nivelurile taxelor antidumping pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, s-au stabilit pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților respective în cursul anchetei. Astfel, aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” la scară națională) sunt aplicabile exclusiv importurilor de produse originare din RPC și fabricate de societăți, și anume de entitățile juridice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate a cărei denumire nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de către entitățile afiliate societăților expres menționate, nu pot beneficia de aceste niveluri și li se aplică nivelul taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(229)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție din cauza diferenței mari dintre nivelurile taxelor, se consideră, în cazul de față, că sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Aceste măsuri speciale prevăd prezentarea în fața autorităților vamale din statele membre a unei facturi comerciale valabile, care să respecte cerințele prevăzute în anexa II la prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură fac obiectul taxei antidumping reziduale care se aplică tuturor celorlalți exportatori.

(230)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ ca volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere a volumului constituie ea însăși o modificare a structurii schimburilor comerciale, cauzată de instituirea de măsuri în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de împrejurări și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate iniția o anchetă privind circumvenția. Ancheta poate, printre altele, să examineze necesitatea de a elimina nivelurile individuale ale taxelor și, prin urmare, de a institui o taxă la scară națională.

(231)

Orice cerere privind aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, ca urmare a unei schimbări a denumirii entității sau ca urmare a stabilirii unor noi entități de producție sau vânzări) trebuie să fie transmisă imediat Comisiei (11), împreună cu toate informațiile aferente, în special orice modificare a activităților societății legate de producție, vânzări interne și la export generată, de exemplu, de această modificare a denumirii sau de crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. După caz, prezentul regulament va fi modificat în consecință prin actualizarea listei de societăți care beneficiază de niveluri individuale ale taxei antidumping.

(232)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei la scară națională ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori care nu cooperează, ci și acelor producători care nu au realizat exporturi către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(233)

În vederea asigurării tratamentului egal între orice noi exportatori și societățile cooperante neincluse în eșantion, menționate în anexa I la prezentul regulament, ar trebui să se prevadă ca media ponderată a taxei instituite asupra acestora din urmă să se aplice oricăror noi exportatori care ar fi altfel îndreptățiți la o reexaminare în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(234)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din RPC și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de taxe provizorii („comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la constatările finale.

(235)

Observațiile verbale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(236)

Având în vedere amploarea marjei de dumping și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, se consideră necesar ca sumele depuse în contul taxei antidumping provizorii instituite prin regulamentul provizoriu să fie colectate definitiv până la limita valorii taxelor definitive instituite,

(a)

nu a exportat în Uniune produsul descris la articolul 1 alineatul (1) pe parcursul perioadei de anchetă (1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011);

(b)

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament; și

(c)

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune.