30.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/97

(1)

Eurogrupul are o responsabilitate deosebită în guvernanța economică a zonei euro. Criza economică și financiară a expus în mod clar interconexiunile din zona euro, evidențiind nevoia unei strategii politice generale coerente, care să țină cont de efectele de contagiune puternice dintre statele membre a căror monedă este euro („statele membre din zona euro”), pentru ca prin modalități eficace de coordonare a politicilor să se reacționeze rapid la schimbările survenite în mediul economic.

(2)

Statele membre din zona euro s-au angajat să pună în practică o serie de reforme de politică suplimentare extinse și să coordoneze aceste politici prin semnarea, la 2 martie 2012, a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare. Intrarea în vigoare a așa-numitului „pachet de două regulamente” (3) în 2013 va consolida și mai mult coordonarea bugetară și economică a politicilor în zona euro.

(3)

Se lucrează în prezent la aprofundarea în continuare a uniunii economice și monetare („UEM”). La 28 noiembrie 2012, Comisia a prezentat o comunicare privind un proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă. Proiectul a identificat argumentele și obiectivele unei veritabile UEM, precum și instrumentele și măsurile care ar putea să asigure realizarea acestor obiective. Prin intermediul proiectului s-a dorit lansarea unei dezbateri la nivel european. La 12 septembrie 2012, Comisia a prezentat o foaie de parcurs către o uniune bancară. Această propunere a fost însoțită de o propunere de două regulamente necesare pentru instituirea mecanismului unic de supraveghere. La 5 decembrie 2012, președintele Consiliului European a publicat un raport care a fost elaborat în strânsă colaborare cu președintele Comisiei, președintele Eurogrupului și președintele BCE și care conținea o foaie de parcurs specifică, cu termene-limită bine definite, pentru realizarea unei veritabile UEM. Acesta era structurat în funcție de domeniile unui cadru integrat de politică financiară, bugetară și economică și se baza pe legitimitate democratică și responsabilitate.

La 14 decembrie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au decis în legătură cu acțiunile care vor fi întreprinse în ceea ce privește foaia de parcurs pentru realizarea UEM, recunoscând interdependența dintre economiile statelor membre din zona euro și beneficiile pe care stabilitatea din zona euro le poate aduce membrilor săi și Uniunii Europene în ansamblul său.

(4)

Parlamentul European a fost implicat în mod adecvat în derularea Semestrului european și și-a exprimat punctul de vedere privind aprofundarea UEM în rezoluția sa din 20 noiembrie 2012„Către o veritabilă uniune economică și monetară”.

(5)

Gestionarea crizei în zona euro a fost caracterizată de o voință fermă. Angajamentul tuturor statelor membre și al instituțiilor UE pentru protejarea integrității zonei euro a fost în mod clar mai presus de orice îndoială. Cu toate acestea, eficacitatea guvernanței din zona euro, precum și gestionarea crizelor de către Eurogrup trebuie îmbunătățite în continuare pentru a se asigura pe deplin o coordonare eficientă la nivelul zonei euro. Este necesară, de asemenea, o coordonare consolidată pentru a se ajunge la o strategie politică generală coerentă în zona euro și pentru a se asigura că măsurile de politică necesare sunt puse în aplicare. Atingerea acestor obiective va consolida încrederea cetățenilor și a piețelor și va contribui, astfel, la redresarea economică și la stabilitatea financiară în zona euro.

(6)

Punerea în aplicare a pachetului de două regulamente va consolida și mai mult supravegherea bugetară în zona euro. Acest pachet de două regulamente îi acordă Eurogrupului un rol în dezbaterea proiectelor de buget ale statelor membre, precum și a perspectivelor bugetare pentru zona euro în ansamblu, cu scopul de a asigura o strategie fiscală generală adecvată. Aceste discuții au loc pe baza avizelor Comisiei privind proiectele de planuri bugetare ale statelor membre din zona euro și a evaluării de către Comisie a zonei euro în ansamblu pe baza proiectelor de planuri bugetare și a interacțiunii dintre acestea. Pentru a realiza consolidarea fiscală în zona euro, provocarea este ca, în timp, ponderea datoriei în PIB să se situeze pe o traiectorie descendentă. Acest lucru poate fi realizat prin politici de consolidare fiscală diferențiate și favorabile creșterii, stimulând în același timp potențialul de creștere al zonei euro.

Componenta corectivă a Pactului de stabilitate și de creștere prevede ajustarea bugetară, astfel cum este definită din punct de vedere structural, în vederea obținerii valorii de referință nominale, ținându-se seama de diferențele dintre țări privind riscurile care amenință sustenabilitatea, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu, și permite stabilizatorilor automați să acționeze în funcție de strategia de ajustare. Componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere prevede o adaptare progresivă în vederea îndeplinirii obiectivelor pe termen mediu, folosind îmbunătățirea structurală anuală de 0,5 % ca valoare de referință. Această ajustare poate fi adaptată de fiecare țară în parte, ținându-se seama de condițiile ciclice și de riscurile legate de sustenabilitatea datoriei. Credibilitatea politicii fiscale pe termen mediu ar fi consolidată în cazul în care componența cheltuielilor și a veniturilor publice ar reflecta mai bine impactul asupra creșterii al diferitelor linii bugetare de cheltuieli și de surse de venit. În plus, potențialul de creștere a economiei ar putea fi sporit prin noi reforme structurale și prin exploatarea posibilităților oferite de cadrul fiscal existent al UE de echilibrare a necesităților de investiții publice productive cu obiectivele de disciplină fiscală în componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere.

(7)

Majoritatea indicatorilor de risc legați de piețele financiare din Uniune, precum și încrederea pieței s-au îmbunătățit comparativ cu anul 2012, după ce s-a disipat intensitatea spiralelor autosugestionate și distructive. Cu toate acestea, fragmentarea semnificativă a pieței persistă. Îmbunătățirea condițiilor de finanțare pentru bănci nu s-a resimțit prin reluarea creditării economiei reale și există în continuare diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește activitatea de creditare a băncilor și costul finanțării pentru sectorul privat. Principalele provocări ale situației actuale sunt facilitarea unei reduceri ordonate a gradului de îndatorare, atât a sectorului bancar, cât și a sectorului privat nefinanciar și, în același timp, menținerea fluxului de noi credite pentru utilizări productive în economia reală și în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).

(8)

Continuarea exercițiului de echilibrare a bilanțurile băncilor și consolidarea în continuare a rezervelor de capital, atunci când este necesar, ar contribui la redresarea creditării. În acest context, ar trebui efectuate analize privind calitatea activelor și teste de rezistență de către mecanismul unic de supraveghere (MUS) și Autoritatea Bancară Europeană (ABE) pentru a se asigura transparența bilanțurilor băncilor, a se identifica orice puncte de vulnerabilitate rămase, și, astfel, a se consolida încrederea în întregul sector. Riscul persistent de fragmentare a pieței financiare și de perturbări financiare ilustrează importanța, pentru zona euro, a accelerării instituirii uniunii bancare, evitând, în același timp, abordările ad hoc pentru rezoluția bancară.

(9)

Sunt necesare reforme structurale în zona euro pentru a îmbunătăți funcționarea piețelor produselor și a pieței muncii, în vederea promovării competitivității, a consolidării procesului de adaptare aflat în desfășurare și a garantării sustenabilității realocării resurselor. În plus, reformele structurale joacă un rol esențial în facilitarea procesului de reechilibrare și de reducere a gradului de îndatorare. Pentru statele membre cu probleme de deficit, câștigurile în materie de competitivitate vor spori exporturile nete, ceea ce sprijină reechilibrarea modelelor de creștere în favoarea sectoarelor comercializabile cu o producție sporită, dar cu o nevoie mai scăzută de forță de muncă, sprijinind în același timp redresarea economică și reducerea ratelor datoriilor. În același timp, în țările cu un excedent de cont curent reformele menite să îmbunătățească concurența ar putea contribui la realocarea de resurse și stimula investițiile în sectoarele necomercializabile. Acest lucru ar întări rolul cererii interne în cadrul creșterii economice, făcând ajustarea zonei euro mai simetrică. În același timp, criza a avut în mare măsură efecte asimetrice asupra ocupării forței de muncă în statele membre din zona euro, statele membre cele mai afectate fiind cele cu cea mai gravă scădere a cererii interne, legată de inversările de cont curent. În absența unei absorbții efective și rapide a șomajului ciclic, ar putea apărea efecte de histerezis, atunci când șomajul devine cronic și mai puțin sensibil la dinamica salariilor. Prin urmare, realizarea de reforme structurale pe piața muncii este în continuare deosebit de importantă pentru reducerea riscurilor în domeniul coeziunii sociale și al potențialului de creștere în viitor în zona euro. Prin semnarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, la 2 martie 2012, statele membre din zona euro s-au angajat să discute ex ante și, după caz, să își coordoneze planurile naționale de reforme economice majore, în vederea evaluării comparative a celor mai bune practici și a realizării de activități axate pe coordonarea mai strânsă a politicii economice. Impactul măsurilor deja adoptate ar trebui să fie monitorizat de către Eurogrup, cu scopul de a încuraja adoptarea de acțiuni suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar, și de a intensifica nivelul de ambiție al reformelor în concordanță cu recomandările specifice fiecărei țări,

1.

Să își asume răspunderea pentru strategia politică generală din zona euro pentru a asigura buna funcționare a zonei euro, pentru a impulsiona creșterea economică și a spori ocuparea forței de muncă și pentru a avansa activitatea de aprofundare a uniunii economice și monetare. Să se permită Eurogrupului să joace un rol central în cadrul consolidat de supraveghere aplicabil statelor membre din zona euro pentru a coordona și a monitoriza reformele, atât la nivel național, cât și la nivelul zonei euro, care sunt necesare pentru ca zona euro să fie stabilă și solidă și pentru a se asigura coerența politicilor, precum și în cadrul pregătirii reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro.

2.

Să se asigure faptul că Eurogrupul monitorizează și coordonează politicile fiscale din statele membre ale zonei euro și strategia fiscală generală pentru zona euro în ansamblu, astfel încât să se asigure o politică fiscală favorabilă creșterii și diferențiată. În acest scop, Eurogrupul ar trebuie să analizeze avizele Comisiei privind proiectele de planuri bugetare din fiecare dintre statele membre din zona euro, precum și situația și perspectivele bugetare pentru zona euro în ansamblu, pe baza evaluării generale de către Comisie a proiectelor de planuri bugetare și a interacțiunii dintre acestea. Coordonarea ar trebui să contribuie la asigurarea faptului că ritmul de consolidare fiscală este diferențiat în funcție de situația economică și bugetară a statelor membre din zona euro, cu o ajustare bugetară definită din punct de vedere structural în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, permițându-se stabilizatorilor automați să acționeze în funcție de strategia de ajustare, și a faptului că, având în vedere consolidarea credibilității politicii fiscale pe termen mediu, consolidarea bugetară este susținută de o combinație de venituri și cheltuieli în general eficientă și favorabilă creșterii și de reforme structurale adecvate, care consolidează potențialul de creștere economică.

3.

Să se evalueze, în cadrul Eurogrupului, motivele care stau la baza diferențelor dintre ratele de creditare, în special pentru IMM-urile din statele membre din zona euro; să se analizeze consecințele fragmentării piețelor financiare din zona euro și să contribuie cu privire la modalitățile de contracarare a acestui fenomen.

4.

Pornind de la recapitalizarea și restructurarea din ultimii ani, să se promoveze pe mai departe exercițiul de echilibrare a bilanțurile băncilor ca modalitate de inversare a procesului de fragmentare a pieței unice și să se îmbunătățească fluxul de creditare a economiei reale, în special în favoarea IMM-urilor. În acest scop: (a) să se asigure că evaluările bilanțurilor și testele de rezistență efectuate de mecanismul unic de supraveghere (MUS) în cooperare cu Autoritatea Bancară Europeană (ABE) sunt încheiate respectându-se termenele convenite; (b) să se asigure condiții de concurență echitabile atunci când se aplică cerințele de repartizare a sarcinilor în cadrul procesului de recapitalizare a băncilor; (c) să asigure disponibilitatea unor mecanisme credibile de protecție fiscală în contextul evaluărilor bilanțurilor băncilor și al testelor de rezistență; (d) să se elimine stimulentele oferite băncilor de către autoritățile de supraveghere în vederea alinierii activelor și pasivelor în interiorul frontierelor naționale; și (e) să se accelereze adoptarea măsurilor necesare pentru instituirea uniunii bancare, după cum a fost subliniat de Consiliul European.

5.

Să se coordoneze ex ante planurile de reforme economice majore ale statelor membre din zona euro. Să se monitorizeze punerea în aplicare a reformelor structurale, în special pe piețele muncii și ale produselor și să se evalueze impactul acestora asupra zonei euro, luându-se în considerare recomandările Consiliului către fiecare stat membru al zonei euro. Să se promoveze în continuare ajustarea în zona euro, asigurându-se o corecție a dezechilibrelor externe și interne, printre altele prin monitorizarea îndeaproape a reformelor menite să remedieze denaturările comportamentelor în materie de economisire și de investiții atât în statele membre cu deficite de cont curent, cât și în cele care înregistrează excedente. Să se ia măsurile necesare pentru o punere în aplicare eficientă a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, în special prin evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește angajamentele de reformă asumate de statele membre care se confruntă cu dezechilibre excesive și punerea în practică a reformelor în statele membre cu dezechilibre care necesită măsuri decisive pentru a limita efectele colaterale negative asupra celorlalte state din zona euro.

6.

În conformitate cu AAC 2013 și prin adoptarea de măsuri colective și semnificative, să abordeze consecințele sociale ale crizei și creșterea ratei șomajului. Situația tinerilor șomeri este deosebit de îngrijorătoare și se recomandă acțiuni ambițioase, în sensul Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă și al Garanției UE pentru tineret. Se recomandă reforme suplimentare pentru a facilita accesul la locurile de muncă, pentru a preveni retragerile timpurii de pe piața forței de muncă, pentru a reduce costurile muncii, pentru a combate segmentarea pieței forței de muncă și pentru a sprijini inovarea.