(1)   În sensul prezentei decizii, pentru perioada de șapte ani cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020, suma globală a asistenței financiare a Uniunii de 364,5 milioane EUR din cadrul celui de al 11-lea FED, stabilită prin Acordul intern de instituire a celui de al 11-lea FED, se alocă după cum urmează:

(2)   Fondurile celui de al 11-lea FED nu pot fi angajate după 31 decembrie 2020, cu excepția cazului în care Consiliul adoptă în unanimitate o decizie contrară, la propunerea Comisiei.

(3)   În cazul în care fondurile prevăzute la alineatul (1) se epuizează înainte de expirarea prezentei decizii, Consiliul adoptă măsurile corespunzătoare.

(1)   BEI:

(2)   Finanțarea din resursele proprii ale BEI se acordă în temeiul următoarelor clauze și condiții:

(3)   Pentru investițiile finanțate de BEI din resursele sale proprii în întreprinderile din sectorul public, se pot solicita TTPM în cauză garanții sau angajamente specifice legate de proiect.

(1)   Pentru operațiunile efectuate în temeiul prezentei decizii și în privința cărora și-au dat acordul scris, TTPM în cauză:

(2)   În sensul prezentului articol, „TTPM în cauză” înseamnă TTPM care beneficiază de operațiune.

(1)   Resursele facilității pot fi utilizate, inter alia, pentru:

(2)   Participarea la capital vizează, în general, participațiile minoritare și se remunerează pe baza rezultatelor proiectului respectiv.

(3)   Asistența sub formă de cvasicapital poate consta în avansuri ale acționarilor, obligațiuni convertibile, împrumuturi condiționate, subordonate și participative sau în orice altă formă similară de asistență. O astfel de asistență poate consta în special în:

(4)   Remunerația fiecărei operațiuni se stabilește la momentul acordării împrumutului.

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (4):

(6)   Garanțiile se stabilesc astfel încât să reflecte riscurile asigurate și caracteristicile specifice ale operațiunii.

(7)   Rata dobânzii împrumuturilor obișnuite conține o rată de referință aplicată de BEI pentru împrumuturi comparabile cu aceleași clauze și condiții privind perioadele de grație și de rambursare și o marjă de profit stabilită de BEI.

(8)   Împrumuturile obișnuite pot fi prelungite pe baza unor clauze și condiții preferențiale, în următoarele cazuri:

(9)   Rata finală pentru împrumuturile care intră sub incidența dispozițiilor de la litera (a) sau (b) de la alineatul (8) nu este în niciun caz mai mică de 50 % din rata de referință.

(10)   Fondurile care urmează să fie furnizate în aceste scopuri preferențiale vor fi puse la dispoziție din facilitate și nu depășesc suma globală alocată pentru finanțarea investițiilor de către facilitate și de către BEI, din resursele sale proprii.

(11)   Subvențiile la dobândă pot fi capitalizate sau pot fi utilizate sub formă de granturi în scopul de a sprijini asistența tehnică aferentă proiectelor, în special pentru instituții financiare din TTPM.

(1)   Facilitatea operează în toate sectoarele economice și sprijină investițiile entităților din sectorul privat și ale entităților cu caracter comercial din sectorul public, inclusiv infrastructurile economice și tehnologice generatoare de venituri care sunt esențiale pentru sectorul privat. Facilitatea:

(2)   BEI este remunerată pentru costurile suportate în gestionarea facilității. Remunerația BEI include o componentă fixă de 0,5 % pe an din fondul de dotare inițial și o componentă variabilă în valoare de cel mult 1,5 % pe an din portofoliul facilității, care este investit în proiecte realizate în TTPM. Remunerația este finanțată din facilitate.

(3)   La expirarea prezentei decizii și în absența unei decizii specifice a Consiliului, rambursările nete cumulative către facilitate se transferă următorului instrument financiar destinat TTPM.

(1)   Operațiunile Facilității pentru investiții fac obiectul controlului și al procedurii de descărcare de gestiune prevăzute în statutul BEI pentru toate operațiunile sale.

(2)   Supravegherea de către Curtea de Conturi Europeană a operațiunilor Facilității pentru investiții se desfășoară în conformitate cu procedurile convenite între Comisie, BEI și CEC și, în special, cu Acordul tripartit între Comisia Europeană, Curtea Europeană de Conturi și Banca Europeană de Investiții din 27 octombrie 2003, astfel cum a fost amendat, completat sau modificat ulterior.

(1)   Atunci când desfășoară activități care au legătură cu prezenta decizie sau activități de punere în aplicare a prezentei decizii, reprezentanții BEI beneficiază în TTPM de privilegiile, imunitățile și facilitățile acordate în mod obișnuit pe durata exercitării atribuțiilor lor și a deplasărilor către sau din locul unde trebuie să își exercite atribuțiile respective.

(2)   Pentru comunicările oficiale și transmiterea tuturor documentelor sale, BEI beneficiază, pe teritoriul TTPM, de tratamentul acordat organizațiilor internaționale.

(3)   Corespondența oficială și alte comunicări oficiale ale BEI nu fac obiectul cenzurii.

(1)   Gradul de dependență a economiei unui TTPM de exportul de mărfuri, în special cel de produse agricole, piscicole și miniere, este un criteriu pentru determinarea alocării resurselor pentru dezvoltarea pe termen lung.

(2)   Pentru a atenua efectele negative ale instabilității veniturilor din exporturi și pentru a proteja programul de dezvoltare pus în pericol de scăderea veniturilor, se poate mobiliza un sprijin financiar suplimentar din resursele programabile pentru dezvoltarea pe termen lung a țării, pe baza articolelor 2 și 3 din prezenta anexă.

(1)   Eligibilitatea pentru atribuirea de resurse suplimentare este determinată de:

(2)   Dreptul la un sprijin suplimentar este limitat la patru ani succesivi.

(3)   Resursele suplimentare se înscriu în conturile publice ale țării în cauză. Acestea se utilizează în conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare care se vor adopta în temeiul articolului 85 din prezenta decizie. Cu acordul ambelor părți, resursele pot fi utilizate pentru a finanța programele incluse în bugetul național. Cu toate acestea, o parte a resurselor suplimentare poate fi, de asemenea, rezervată pentru sectoare specifice.

(1)   Următoarele produse sunt considerate originare dintr-un TTPM:

(2)   Produsele originare realizate din materiale obținute în întregime sau prelucrate suficient sau transformate suficient în două sau mai multe TTPM se consideră produse originare din TTPM în care a avut loc ultima prelucrare sau transformare.

(3)   Pentru aplicarea alineatului (1), teritoriile din TTPM se consideră teritoriu unic.

(1)   Se consideră ca fiind obținute în întregime într-un TTPM:

(2)   Expresiile „navele TTPM” și „navele-fabrică ale TTPM” utilizate la alineatul (1) literele (h) și (i) se aplică numai navelor și navelor-fabrică ce îndeplinesc toate cerințele următoare:

(3)   Fiecare dintre condițiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite TTPM. În acest caz, produsele se consideră a fi originare din TTPM sub al cărui pavilion este înregistrată nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 5 și 6 din prezenta anexă, produsele care nu sunt obținute în întregime într-un TTPM în sensul articolului 3 din prezenta anexă sunt considerate originare din TTPM în cauză dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în lista din apendicele II pentru mărfurile respective.

(2)   Dacă un produs care a dobândit caracterul originar într-un TTPM în conformitate cu alineatul (1) face obiectul prelucrării ulterioare în TTPM în cauză și este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui.

(3)   Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerințele de la alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat.

Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conținut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ține seama de fluctuațiile costurilor și ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unor valori medii, în conformitate cu alineatul (4).

(4)   În cazul menționat la alineatul (3) al doilea paragraf, prețul mediu franco fabrică al produsului și valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei prețurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exercițiului financiar precedent și, respectiv, pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exercițiului financiar precedent, astfel cum este definit în țara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exercițiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte, de cel puțin trei luni.

(5)   Exportatorii care au optat pentru calculul pe baza unor valori medii aplică în mod sistematic o astfel de metodă în cursul exercițiului ulterior exercițiului financiar de referință sau, dacă este cazul, în cursul exercițiului ulterior perioadei mai scurte utilizate ca referință. Exportatorii pot înceta să aplice o astfel de metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exercițiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative mai scurte cu o durată de cel puțin trei luni, dispariția fluctuațiilor costurilor sau ale cursurilor de schimb valutar care justificau utilizarea metodei respective.

(6)   Pentru a verifica respectarea conținutului maxim de materiale neoriginare, mediile menționate la alineatul (4) se utilizează ca preț franco fabrică și, respectiv, ca valoare a materialelor neoriginare.

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operațiuni sunt considerate transformare sau prelucrare insuficientă pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă cerințele de la articolul 4 din prezenta anexă sunt îndeplinite sau nu:

(2)   În sensul alineatului (1), operațiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici mașini, aparate sau instrumente produse sau instalate special pentru realizarea operațiunilor respective.

(3)   Toate operațiunile efectuate într-un TTPM în legătură cu un anumit produs se iau în considerare atunci când se stabilește dacă prelucrarea sau transformarea suferită de produsul respectiv trebuie considerată ca fiind insuficientă în sensul alineatului (1).

(1)   Prin derogare de la articolul 4 din prezenta anexă și sub rezerva prezentului articol alineatele (2) și (3), materialele neoriginare care, conform condițiilor prevăzute în lista din apendicele II, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuși utilizate, cu condiția ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă stabilită pentru produsul respectiv să nu depășească:

(2)   Alineatul (1) nu permite depășirea procentajelor corespunzătoare conținutului maxim de materiale neoriginare prevăzute în regulile stabilite în lista din apendicele II.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică produselor obținute în întregime într-un TTPM în sensul articolului 3 din prezenta anexă. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 5 și articolului 11 alineatul (2) din prezenta anexă, toleranța prevăzută la alineatele respective se aplică sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs și în privința cărora regula stabilită în lista din apendicele I pentru acest produs impune ca materialele în cauză să fie obținute în întregime.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 2 din prezenta anexă, materialele originare din Uniune se consideră materiale originare dintr-un TTPM atunci când sunt încorporate într-un produs obținut în TTPM în cauză, cu condiția ca acestea să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări care sunt mai ample decât operațiunile prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

(2)   Fără a aduce atingere articolului 2 din prezenta anexă, prelucrarea sau transformarea efectuată în Uniune se consideră a fi efectuată într-un TTPM în cazul în care materialele fac obiectul unei prelucrări sau transformări ulterioare în TTPM în cauză care depășește sfera operațiunilor menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezenta anexă.

(3)   În scopul cumulului prevăzut la prezentul articol, originea materialelor se stabilește în conformitate cu prezenta anexă.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 2 din prezenta anexă, materialele originare din APE se consideră materiale originare dintr-o TTPM atunci când sunt încorporate într-un produs obținut într-un TTPM, cu condiția ca acestea să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări care sunt mai ample decât operațiunile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezenta anexă.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 2 din prezenta anexă, prelucrarea sau transformarea efectuată în țările APE se consideră a fi efectuată într-un TTPM în cazul în care materialele fac obiectul unei prelucrări sau transformări ulterioare în TTPM în cauză care depășește sfera operațiunilor menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezenta anexă.

(3)   În sensul alineatului (1) din prezentul articol, proveniența materialelor originare dintr-o țară APE se determină în conformitate cu regulile de origine aplicabile APE în cauză și cu dispozițiile relevante privind dovezile de origine și cooperarea administrativă.

Cumulul prevăzut la prezentul articol nu se aplică următoarelor:

(4)   Cumulul prevăzut la prezentul articol se poate aplica numai cu condiția ca:

(5)   În cazul în care țările APE au îndeplinit deja condițiile prevăzute la alineatul (4) înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, nu este necesar să își asume un nou angajament.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 2 din prezenta anexă, materialele originare din țările și teritoriile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol se consideră materiale originare dintr-un TTPM atunci când sunt încorporate într-un produs obținut în TTPM în cauză, cu condiția ca acestea să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări care sunt mai ample decât operațiunile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezenta anexă.

(2)   În sensul alineatului (1), materialele provin dintr-o țară sau dintr-un teritoriu:

(3)   Originea materialelor din țările sau teritoriile în cauză se determină în conformitate cu regulile de origine stabilite în temeiul articolului 33 din Regulamentul (UE) nr. 978/2012 și în conformitate cu articolul 32 sau 41 din prezenta anexă.

(4)   Cumulul prevăzut la prezentul alineat nu se aplică următoarelor:

(5)   Cumulul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol se poate aplica numai cu condiția ca:

(6)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care cumulul prevăzut la prezentul articol poate fi aplicat țărilor sau teritoriilor enumerate la prezentul articol care au îndeplinit cerințele necesare.

(1)   Comisia poate acorda, la cererea unei TTPM, cumulul de origine între un TTPM și o țară cu care Uniunea a încheiat un acord de liber schimb, în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

Ținând seama de riscul de eludare a schimburilor comerciale și de caracterul sensibil specific al fiecărui material care urmează a fi folosit în cumul, Comisia poate stabili condiții suplimentare pentru a garanta cumulul solicitat.

(2)   Cererea menționată la primul paragraf al alineatului (1) din prezentul articol se adresează Comisiei, în scris. Cererea indică țara sau țările terțe în cauză, cuprinde o listă a materialelor care fac obiectul cumulului și este susținută de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) din prezentul articol.

(3)   Originea materialelor utilizate și documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu regulile prevăzute în acordul de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniune se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în prezenta anexă.

(4)   Pentru dobândirea caracterului originar de către un produs, nu este necesar ca materialele originare din țara terță și utilizate în TTPM la fabricarea produsului destinat exportului către Uniune să fi făcut obiectul unei prelucrări sau transformări suficiente, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea efectuată în TTPM în cauză să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 5 alineatul (1) din prezenta anexă.

(5)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data de la care intră în vigoare cumulul extins, partenerul Uniunii la acordul de liber schimb care participă la cumulul respectiv, condițiile aplicabile și lista materialelor care fac obiectul cumulului.

(6)   Comisia adoptă o măsură de acordare a cumulului prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol prin acte de punere în aplicare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 64 alineatul (2) din prezenta anexă.

(1)   Unitatea de referință pentru aplicarea dispozițiilor prezentei anexe este produsul specific care este considerat unitate de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat.

(2)   În cazul în care un transport constă într-un număr de produse identice clasificate în cadrul aceleași poziții din Sistemul armonizat, dispozițiile prezentei anexe se aplică fiecărui articol luat în considerare în mod individual.

(3)   Atunci când, în temeiul regulii generale nr. 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conține, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.

(1)   Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare și neoriginare, autoritățile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea scrisă a operatorilor economici, gestionarea materialelor în Uniune conform metodei separării contabile, în scopul exportării lor ulterioare către un TTPM în cadrul cumulului bilateral, fără ca materialele respective să fie păstrate în stocuri separate.

(2)   Autoritățile vamale ale statelor membre pot acorda autorizația prevăzută la alineatul (1) sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

Autorizația se acordă numai dacă prin utilizarea metodei prevăzute la alineatul (3) se poate asigura că numărul de produse obținute care ar putea fi considerate „originare din Uniune” este, în orice moment, același cu numărul de produse care ar fi fost obținute utilizând o metodă de separare fizică a stocurilor.

Dacă este autorizată, metoda se aplică, iar aplicarea acesteia se înregistrează pe baza principiilor generale de contabilitate în vigoare în Uniune.

(3)   Beneficiarul metodei prevăzute la alineatul (2) întocmește sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, solicită dovezile de origine pentru cantitățile de produse care pot fi considerate originare din Uniune. La cererea autorităților vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile.

(4)   Autoritățile vamale ale statelor membre monitorizează utilizarea autorizației prevăzute la alineatul (1).

Acestea pot retrage autorizația în următoarele cazuri:

(1)   La inițiativa Comisiei sau ca răspuns la solicitarea unui stat membru sau a unui TTPM, se poate acorda unui TTPM o derogare temporară de la dispozițiile prezentei anexe, în oricare din următoarele cazuri:

(2)   Cererea menționată la alineatul (1) se adresează în scris Comisiei, utilizându-se formularul din apendicele X. Cererea precizează motivele care stau la baza sa și conține documentele justificative corespunzătoare.

(3)   Examinarea cererilor ține seama, în special, de următoarele aspecte:

(4)   Comisia răspunde pozitiv tuturor cererilor care sunt justificate în mod corespunzător în conformitate cu prezentul articol și care nu pot cauza un prejudiciu grav unui sector industrial existent în Uniune.

(5)   Comisia ia măsurile necesare pentru a asigura luarea unei decizii cât mai curând posibil și adoptă poziția sa în termen de 95 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri complete.

(6)   Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară TTPM pentru a se conforma regulilor sau pentru a atinge obiectivele stabilite de derogare, având în vedere situația specială a TTPM în cauză și dificultățile cu care se confruntă aceasta (acesta).

(7)   În cazul în care se acordă o derogare, beneficiarul îndeplinește toate cerințele prevăzute cu privire la informațiile care trebuie furnizate Comisiei referitor la utilizarea derogării și la gestionarea cantităților pentru care a fost acordată derogarea.

(8)   Comisia adoptă o măsură de acordare a derogării temporare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol prin acte de punere în aplicare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 64 alineatul (2) din prezenta anexă.

(1)   Cu excepția dispozițiilor de la articolele 7-10 din prezenta anexă, condițiile prevăzute în prezenta anexă privind dobândirea caracterului originar sunt îndeplinite fără întrerupere în TTPM.

(2)   Dacă produsele originare exportate din TTPM către altă țară sunt returnate, acestea se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că:

(1)   Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulație în Uniune sunt aceleași cu cele exportate din TTPM din care se consideră că sunt originare. Acestea nu au fost modificate, transformate în niciun fel și nu făcut obiectul altor operațiuni în afara celor necesare pentru păstrarea lor în stare bună, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulație. Depozitarea produselor sau a transporturilor și divizarea transporturilor este permisă, în cazul în care sunt efectuate sub responsabilitatea exportatorului sau a unui deținător ulterior al mărfurilor, iar produsele rămân sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit.

(2)   Se consideră că dispozițiile alineatului (1) sunt respectate, cu excepția cazurilor în care autoritățile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autoritățile vamale pot solicita declarantului să facă dovada conformității, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, cum ar fi conosamente, sau dovezi factuale sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.

(3)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis în cazul în care se aplică cumulul în temeiul articolelor 7-10 din prezenta anexă.

(1)   Produsele originare, trimise dintr-un TTPM pentru a fi expuse într-o altă țară decât un TTPM, o țară APE sau un stat membru și vândute după expoziție pentru a fi importate în Uniune, beneficiază la import de dispozițiile prezentei decizii, cu condiția de a demonstra autorităților vamale că:

(2)   O dovadă de origine trebuie să fie eliberată sau întocmită în conformitate cu titlul IV din prezenta anexă și prezentată în condiții normale autorităților vamale ale țării importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în acea țară. Denumirea și adresa expoziției trebuie indicate în această dovadă. În cazul în care este necesar, se poate solicita un document justificativ suplimentar privind condițiile în care acestea au fost expuse.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol sau artizanal, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau spații comerciale în vederea vânzării de produse străine și pe durata cărora produsele rămân sub controlul autorităților vamale.

(1)   Pentru aplicarea articolelor 26, 31, 43 și 44 din prezenta anexă în cazurile în care produsele sunt facturate în altă monedă decât euro, sumele exprimate în monedele naționale ale statelor membre, echivalente cu sumele exprimate în euro, se stabilesc anual, de către fiecare țară în cauză.

(2)   Un transport beneficiază de articolele 26, 31, 43 și 44, în raport cu moneda în care este emisă factura.

(3)   Sumele care urmează să fie utilizate în orice monedă națională dată reprezintă contravaloarea în moneda respectivă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie a fiecărui an. Sumele sunt comunicate Comisiei până la 15 octombrie și se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor. Comisia notifică sumele respective tuturor țărilor în cauză.

(4)   Un stat membru poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate să difere cu mai mult de 5 % față de suma rezultată din conversie. Un stat membru poate menține neschimbată contravaloarea în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro dacă, la momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia sumei respective, înainte de orice rotunjire, conduce la o creștere mai mică de 15 % a contravalorii în moneda națională. Contravaloarea în moneda națională poate fi menținută neschimbată în cazul în care conversia ar avea ca rezultat o scădere a contravalorii respective.

(5)   Sumele exprimate în euro și echivalentele acestora în monedele naționale ale unor state membre sunt revizuite de Comisie din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru sau a unui TTPM. În cadrul revizuirii respective, Comisia analizează oportunitatea de a păstra efectele limitelor în cauză în termeni reali. În acest scop, Comisia poate să decidă modificarea sumelor exprimate în euro.

(1)   Un certificat de circulație EUR.1 este eliberat de autoritățile vamale ale TTPM exportator la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.

(2)   În acest scop, exportatorul sau reprezentantul său autorizat completează atât certificatul de circulație EUR.1, cât și formularul de cerere, ale căror modele sunt prevăzute în apendicele III și IV. Aceste formulare se completează în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe. Dacă formularele sunt completate de mână, se utilizează cerneală și se scrie cu litere de tipar. Descrierea produselor trebuie să fie făcută în caseta rezervată în acest scop, fără a se lăsa rânduri libere. În cazul în care caseta nu este completată integral, trebuie să se tragă o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, iar spațiul necompletat se taie cu o altă linie.

(3)   Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulație EUR.1 este pregătit să prezinte în orice moment, la cererea autorităților vamale ale TTPM exportator în care se eliberează certificatul de circulație EUR.1, toate documentele corespunzătoare care dovedesc caracterul originar al produselor în cauză, precum și îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(4)   Un certificat de circulație EUR.1 este eliberat de autoritățile vamale ale TTPM exportator în cazul în care produsele respective pot fi considerate produse originare dintr-un TTPM, din Uniune sau dintr-o țară APE și îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(5)   Autoritățile vamale care eliberează certificatul iau toate măsurile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor și îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute în prezenta anexă. În acest scop, autoritățile respective au dreptul de a solicita orice dovadă și de a efectua orice inspecție a conturilor exportatorului sau orice altă verificare pe care o consideră adecvată. Autoritățile vamale care eliberează certificatul se asigură, de asemenea, că formularele prevăzute la alineatul (2) sunt completate în mod corespunzător. În special, acestea verifică dacă spațiul rezervat descrierii produselor a fost completat astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.

(6)   Data eliberării certificatului de circulație EUR.1 se indică în caseta 11 a certificatului.

(7)   Un certificat de circulație EUR.1 este eliberat de autoritățile vamale și pus la dispoziția exportatorului de îndată ce exportul efectiv a fost efectuat sau asigurat.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 22, un certificat de circulație EUR.1 poate fi eliberat după exportul produselor la care se referă, dacă:

(2)   Pentru punerea în aplicare a alineatului (1), exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul și data exportului produselor la care se referă certificatul de circulație EUR.1 și să prezinte motivele care stau la baza cererii sale.

(3)   Autoritățile vamale pot elibera retroactiv un certificat de circulație EUR.1 doar după ce au verificat dacă informațiile furnizate în cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul corespunzător.

(4)   Certificatele de circulație EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să conțină una din mențiunile următoare în căsuța „Observații” (căsuța 7) a certificatului de circulație EUR.1:

(5)   Mențiunea prevăzută la alineatul (4) se introduce în caseta „Observații” a certificatului de circulație EUR.1.

(1)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație EUR.1, exportatorul poate solicita un duplicat autorităților vamale care l-au eliberat, pe baza documentelor de export pe care acestea le dețin.

(2)   Duplicatul certificatului de circulație EUR.1 conține în caseta „Observații” (caseta 7) următorul cuvânt:

„DUPLICATE”.

(3)   Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se introduce în rubrica „Observații” a duplicatului certificatului de circulație EUR.1.

(4)   Duplicatul, pe care trebuie înscrisă data eliberării certificatului de circulație EUR.1 original, produce efecte de la data respectivă.

(1)   Declarația de origine prevăzută la articolul 21 litera (b) din prezenta anexă poate fi întocmită:

(2)   O declarație de origine se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate produse originare dintr-un TTPM, dintr-o țară APE sau din Uniune și îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(3)   Exportatorul care întocmește o declarație de origine este pregătit să prezinte în orice moment, la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare sau ale teritoriului exportator, toate documentele corespunzătoare care dovedesc caracterul originar al produselor în cauză, precum și îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(4)   Exportatorul întocmește declarația de origine prin dactilografierea, ștampilarea sau tipărirea pe factură, pe nota de livrare sau pe alt document comercial a declarației al cărei text este prevăzut în apendicele VI, în una dintre versiunile lingvistice stabilite în anexa respectivă și în conformitate cu dispozițiile dreptului intern al țării exportatoare sau al teritoriului exportator. Dacă declarația este completată de mână, aceasta se scrie cu cerneală și cu litere de tipar.

(5)   Declarațiile de origine poartă semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 27 din prezenta anexă nu are obligația de a semna astfel de declarații cu condiția să prezinte autorităților vamale ale țării exportatoare un angajament scris prin care își asumă responsabilitatea deplină pentru orice declarație de origine care îl identifică în calitate de semnatar al acesteia.

(6)   O declarație de origine poate fi întocmită de exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate sau după export, cu condiția ca prezentarea acesteia în țara importatoare să nu aibă loc după mai mult de doi ani de la importul produselor la care se referă.

(1)   Autoritățile vamale ale țării exportatoare pot autoriza orice exportator să întocmească declarații de origine, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor, precum și îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale acordă exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală, care apare pe declarația de origine.

(4)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Acestea procedează astfel în cazul în care exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile prevăzute la alineatul (1), nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau abuzează în orice fel de autorizație.

(1)   Dovada de origine este valabilă timp de 10 luni de la data eliberării în țara exportatoare și trebuie prezentată autorităților vamale din țara importatoare în termenul menționat.

(2)   Dovezile de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după data-limită pentru prezentare prevăzută la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării tratamentului preferențial în cazul în care nerespectarea termenului de prezentare a documentelor este cauzată de circumstanțe excepționale.

(3)   În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine atunci când produsele le-au fost prezentate înainte de data-limită menționată.

(1)   Produsele expediate sub formă de colete de mici dimensiuni de persoane fizice către persoane fizice sau care fac parte din bagajul personal al călătorilor sunt admise ca produse originare, fără a fi necesar să se prezinte o dovadă de origine, cu condiția ca produsele respective să constituie importuri fără caracter comercial și să fie declarate ca îndeplinind cerințele prevăzute în prezenta anexa și în cazul în care nu există nicio îndoială în ceea ce privește veridicitatea unei astfel de declarații. În cazul produselor expediate prin poștă, această declarație se poate face prin completarea unei declarații vamale CN22/CN23 sau a unei foi anexate la documentul respectiv.

(2)   Importurile cu un caracter ocazional și care constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor sau al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri fără caracter comercial, dacă este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

(3)   În plus, valoarea totală a produselor respective nu poate depăși 500 EUR în cazul coletelor de mici dimensiuni sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajul personal al călătorilor.

(1)   În sensul articolului 2 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (1) din prezenta anexă, dovada caracterului originar, în sensul prezentei anexe, al materialelor care provin dintr-un alt TTPM sau din Uniune se face printr-un certificat de circulație EUR.1 sau o declarație de origine sau printr-o declarație a furnizorului, prezentată de exportator în țara din care provin materialele. Modelul declarației furnizorului este prevăzut în apendicele VII. În cazul în care TTPM care asigură furnizarea a implementat sistemul exportatorilor înregistrați, dar TTPM în care are loc prelucrarea ulterioară nu a făcut acest lucru, dovada caracterului originar poate fi, de asemenea, furnizată prin intermediul unui atestat de origine.

(2)   În sensul articolului 2 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (2) din prezenta anexă, dovada prelucrării sau a transformării efectuate într-un alt TTPM sau în Uniune se face printr-o declarație a furnizorului, prezentată de exportator în țara din care provin materialele. Modelul declarației furnizorului este prevăzut în apendicele VIII.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), furnizorul dă o declarație separată pentru fiecare transport de materiale, fie pe factura comercială privind transportul respectiv, fie pe o anexă la factura în cauză, fie pe o notă de livrare sau pe alt document comercial referitor la transportul respectiv, care descrie materialele în cauză suficient de detaliat pentru a permite identificarea acestora.

Declarația furnizorului poate fi întocmită pe un formular tipizat.

Declarațiile furnizorilor se semnează de mână. Cu toate acestea, în cazul în care factura și declarația furnizorului se întocmesc în format electronic, declarația furnizorului nu trebuie să fie semnată de mână, cu condiția ca responsabilul din cadrul societății furnizoare să fie identificat de autoritățile vamale din țara sau teritoriul în care au fost întocmite declarațiile furnizorului. Autoritățile vamale în cauză pot stabili condiții pentru punerea în aplicare a prezentului alineat.

Declarațiile furnizorului sunt prezentate biroului vamal competent din TTPM exportator în care s-a solicitat eliberarea certificatului de circulație EUR.1.

(4)   În cazul în care se aplică articolele 8 și 10, dovada caracterului originar, în conformitate cu dispozițiile acordului de liber schimb relevant dintre Uniune și țara în cauză, se face prin dovezile de origine prevăzute de acordul de liber schimb relevant.

(5)   În cazul în care se aplică articolul 9, dovada caracterului originar, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (4), se face prin dovezile de origine prevăzute de regulamentul menționat.

(6)   În cazurile menționate la alineatele (1), (2), (4) și (5), caseta 7 a certificatului de circulație EUR.1 sau declarația de origine sau atestatul de origine conține, după caz, mențiunea „OCT cumulation”, „EU cumulation”, „EPA cumulation”, „cumulation with GSP country” sau „extended cumulation with country x” sau „Cumul PTOM”, „Cumul UE”, „cumul avec pays APE”, „cumul avec pays SPG” sau „cumul étendu avec le pays x”.

(1)   Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulație EUR.1 păstrează cel puțin trei ani documentele prevăzute la articolul 22 alineatul (3).

(2)   Exportatorul care întocmește o declarație de origine păstrează cel puțin trei ani o copie a acesteia, precum și documentele prevăzute la articolul 26 alineatul (3).

(3)   Autoritățile vamale ale TTPM exportator care eliberează un certificat de circulație EUR.1 păstrează cel puțin trei ani formularul de cerere prevăzut la articolul 22 alineatul (2).

(4)   Autoritățile vamale ale țării importatoare păstrează cel puțin trei ani certificatele de circulație EUR.1 și declarațiile de origine care le sunt prezentate.

(1)   Constatarea unor mici discrepanțe între declarațiile din dovada de origine și cele din documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților pentru importarea produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă și neavenită, dacă se stabilește în mod temeinic că documentul respectiv corespunde produselor prezentate.

(2)   Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu ar trebui să aibă drept consecință respingerea documentului, în cazul în care aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea declarațiilor din documentul respectiv.

(1)   Autoritățile competente ale TTPM instituie și actualizează permanent un registru electronic al exportatorilor înregistrați stabiliți în țara respectivă. Registrul este actualizat imediat ce un exportator este radiat din registru în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din prezenta anexă.

(2)   Registrul conține următoarele informații:

(3)   Sistemul național de numerotare utilizat pentru desemnarea exportatorilor înregistrați este notificat Comisiei de către autoritățile competente ale TTPM. Numărul începe cu codul de țară ISO alfa 2.

(1)   Exportatorii înregistrați care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a exporta orice mărfuri care beneficiază de dispozițiile prezentei decizii sau care nu mai intenționează să exporte astfel de mărfuri informează autoritățile competente din TTPM, care îi radiază imediat din registrul exportatorilor înregistrați al TTPM în cauză.

(2)   Fără a aduce atingere sistemului de penalități și sancțiuni aplicabil în TTPM, în cazul în care exportatorii înregistrați întocmesc sau dispun întocmirea, în mod intenționat sau din neglijență, a unui atestat de origine sau a oricărui document justificativ conținând informații incorecte care conduc la obținerea tratamentului tarifar preferențial în mod neregulamentar sau fraudulos, autoritățile competente din TTPM radiază exportatorul din registrul exportatorilor înregistrați al TTPM în cauză.

(3)   Fără a aduce atingere posibilului impact al neregulilor constatate în ceea ce privește verificările în curs, radierea din registrul exportatorilor înregistrați are efect pentru viitor, și anume referitor la atestatele întocmite după data radierii.

(4)   Exportatorii radiați din registrul exportatorilor înregistrați de autoritățile competente, în conformitate cu alineatul (2), pot fi reînregistrați în registrul exportatorilor înregistrați numai după ce dovedesc autorităților competente din TTPM că au remediat situația care a condus la radierea lor.

(1)   Exportatorii, înregistrați sau nu, respectă următoarele obligații:

(2)   Registrele menționate la primul paragraf litera (d) pot fi electronice, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora.

(3)   Obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) se aplică și furnizorilor care prezintă exportatorilor declarații de atestare a caracterului originar al mărfurilor pe care le furnizează.

(1)   Exportatorul întocmește un atestat de origine atunci când produsele la care acesta se referă sunt exportate, dacă mărfurile respective pot fi considerate originare din TTPM.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), un atestat de origine poate fi întocmit în mod excepțional după efectuarea exportului (atestat retroactiv), cu condiția ca acesta să fie prezentat în statul membru al declarației de punere în liberă circulație în termen de cel mult doi ani după efectuarea exportului. În cazul în care divizarea unui transport are loc în conformitate cu articolul 18 din prezenta anexă, atestatul de origine poate fi, de asemenea, întocmit retrospectiv.

(3)   Atestatul de origine este furnizat de către exportator clientului său din Uniune și conține informațiile prevăzute în apendicele XII. Atestatul de origine se redactează fie în limba engleză, fie în limba franceză.

Acesta se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv și a mărfurilor în cauză.

(4)   În cazul în care se aplică un cumul în temeiul articolelor 2 și 7 din prezenta anexă, exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-un TTPM sau din Uniune se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul său. În cazul în care furnizorul este stabilit într-un TTPM care nu a implementat încă sistemul exportatorilor înregistrați, exportatorul din TTPM în care are loc prelucrarea ulterioară se poate baza și pe un certificat de circulație EUR.1, o declarație de origine sau o declarație a furnizorului.

(5)   În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator conține, după caz, mențiunea „EU cumulation”, „OCT cumulation” sau „Cumul UE”, „cumul PTOM”.

(6)   În cazul în care se aplică articolele 8 și 10 din prezenta anexă, dovada caracterului originar, în conformitate cu dispozițiile acordului de liber schimb relevant dintre Uniune și țara în cauză se face pe baza dovezilor de origine prevăzute de acordul de liber schimb relevant.

În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conține mențiunea „cumulation with EPA country” sau „extended cumulation with country x” sau „cumul avec pays APE” sau „cumul étendu avec le pays x”.

(7)   În cazul în care se aplică un cumul în temeiul articolului 9 din prezenta anexă, dovada caracterului originar stabilit în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se face prin dovezile de origine prevăzute de regulamentul menționat anterior.

În acest caz, atestatul de origine întocmit de către exportator conține mențiunea „cumulation with GSP country” sau „cumul avec pays SPG”.

(1)   Pentru fiecare transport se întocmește un atestat de origine.

(2)   Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii sale de către exportator.

(3)   Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe transporturi dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:

(1)   Declarația vamală pentru punerea în liberă circulație face referire la atestatul de origine. Atestatul de origine se pune la dispoziția autorităților vamale, care pot solicita să le fie prezentat în scopul verificării declarației. Autoritățile pot solicita, de asemenea, o traducere a atestatului în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în cauză.

(2)   În cazul în care declarantul solicită aplicarea beneficiilor prevăzute în prezenta decizie fără a deține un atestat de origine la momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație, declarația respectivă este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 și tratată ca atare.

(3)   Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă regulile prevăzute în prezenta anexă, verificând, în special:

(1)   Pentru următoarele produse, întocmirea și prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:

(2)   Produsele prevăzute la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiții:

(3)   În sensul alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate ca lipsite de caracter comercial dacă următoarele condiții sunt îndeplinite în totalitate:

(1)   Constatarea unor mici discrepanțe între informațiile incluse într-un atestat de origine și cele menționate în documentele prezentate autorităților vamale în vederea îndeplinirii formalităților pentru importarea produselor nu duce ipso facto la considerarea atestatului de origine ca nul și neavenit, în cazul în care se constată că documentul respectiv corespunde produselor în cauză.

(2)   Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-un atestat de origine, nu au drept consecință respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea declarațiilor făcute în documentul respectiv.

(1)   Procedura prevăzută la articolul 42 alineatul (3) din prezenta anexă se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)   Autoritățile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile succesive în liberă circulație verifică dacă transporturile succesive corespund produselor demontate sau neasamblate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.

(1)   În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulație, un atestat de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de deținătorul mărfurilor, în scopul de a expedia toate produsele sau unele dintre acestea în altă parte în interiorul teritoriului vamal al Uniunii. Pentru a avea dreptul de a întocmi atestate de origine înlocuitoare, nu este necesar ca deținătorii mărfurilor să fie ei înșiși exportatori înregistrați.

(2)   În cazul în care un atestat de origine este înlocuit, atestatul de origine inițial precizează următoarele:

Pe atestatul de origine inițial se înscrie mențiunea „Replaced” sau „Remplacée”, după caz.

(3)   Pe atestatul de origine înlocuitor se indică următoarele:

Persoana care întocmește atestatul de origine înlocuitor poate atașa la acesta o copie a atestatului de origine inițial.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor care înlocuiesc atestate de origine care înlocuiesc la rândul lor alte atestate de origine.

(5)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor care înlocuiesc atestate de origine în urma divizării unui transport efectuată în conformitate cu articolul 18 din prezenta anexă.

(1)   În cazul în care au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autoritățile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care acestea îl precizează, orice dovadă disponibilă în scopul verificării exactității indicației privind originea din declarație sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 18 din prezenta anexă.

(2)   Autoritățile vamale pot suspenda aplicarea măsurii tarifare preferențiale pe durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 64 din prezenta anexă în cazul în care:

(3)   În așteptarea fie a informațiilor solicitate declarantului, prevăzute la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare, prevăzute la alineatul (2), se acordă importatorului liberul de vamă, sub rezerva oricăror măsuri asigurătorii considerate necesare.

(1)   Autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de dispozițiile prezentei decizii, fără a avea obligația de a solicita dovezi suplimentare sau de a trimite TTPM o cerere de verificare, în cazul în care:

(2)   Ca urmare a unei cereri de verificare, în sensul articolului 60 din prezenta anexă, adresate autorităților competente din TTPM, autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de dispozițiile prezentei decizii, în cazul în care:

(1)   Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a preferințelor, TTPM:

(2)   Cooperarea prevăzută la alineatul (1) litera (b) constă în:

(3)   TTPM transmit Comisiei, înainte de 1 ianuarie 2015, un angajament oficial privind îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1).

(1)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) lista TTPM și data la care se consideră că acestea îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 51 și 54 sau la articolul 57 din prezenta anexă. Comisia actualizează această listă atunci când un nou TTPM îndeplinește aceleași condiții.

(2)   La punerea lor în liberă circulație în Uniune, produsele originare, în sensul prezentei anexe, dintr-un TTPM beneficiază de tarifele preferențiale numai dacă au fost exportate la data specificată în lista prevăzută la alineatul (1) sau după această dată.

(3)   Se consideră că un TTPM respectă cerințele prevăzute la articolele 51 și 54 sau la articolul 57 din prezenta anexă la data la care:

(4)   Pentru punerea în aplicare a titlului IV secțiunea 3 și a titlului V secțiunea 3 din prezenta anexă, TTPM transmit Comisiei informațiile prevăzute la articolul 57 alineatul (1) litera (b) din prezenta anexă cu cel puțin trei luni înainte de aplicarea efectivă, pe teritoriile lor, a sistemului exportatorilor înregistrați.

(1)   Comisia este notificată de TTPM cu privire la denumirile și adresele autorităților situate pe teritoriul lor care:

(2)   TTPM trimit Comisiei specimenele ștampilelor utilizate.

(3)   TTPM informează imediat Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)   Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre.

(1)   Verificările ulterioare ale dovezilor de origine se efectuează în mod aleatoriu sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare au îndoieli întemeiate în ceea ce privește autenticitatea unor astfel de documente, caracterul originar al produselor respective sau îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(2)   În scopul punerii în aplicare a alineatului (1), autoritățile vamale ale țării importatoare returnează certificatul de circulație EUR.1 și factura, dacă a fost prezentată, declarația de origine, sau o copie a acestor documente, autorităților vamale ale țării exportatoare sau ale teritoriului exportator, indicând, dacă este cazul, motivele care stau la baza anchetei. În sprijinul cererii de verificare se transmit orice documente și informații obținute care sugerează că informațiile furnizate cu privire la dovada de origine sunt incorecte.

(3)   Verificarea este efectuată de autoritățile vamale ale țării exportatoare sau ale teritoriului exportator. În acest scop, autoritățile respective au dreptul de a solicita orice dovadă și de a efectua orice inspecție a conturilor exportatorului sau orice altă verificare pe care o consideră adecvată.

(4)   Dacă autoritățile vamale ale țării importatoare decid să suspende acordarea tratamentului preferențial pentru produsele respective în așteptarea rezultatelor verificării, se acordă importatorului liberul de vamă, sub rezerva oricăror măsuri asigurătorii considerate necesare.

(5)   Autoritățile vamale care au solicitat verificarea sunt informate cât mai repede posibil cu privire la rezultatele acesteia. Rezultatele trebuie să indice în mod clar dacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare dintr-un TTPM, din Uniune sau dintr-o țară APE și dacă îndeplinesc celelalte cerințe prevăzute în prezenta anexă.

(6)   Dacă, în cazul unor îndoieli întemeiate, în termen de 10 luni de la data cererii de verificare nu se primește un răspuns sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili autenticitatea documentului în cauză sau a originii reale a produselor, autoritățile vamale care au solicitat verificarea refuză acordarea preferințelor, cu excepția unor circumstanțe excepționale.

(1)   Verificarea declarației furnizorilor se poate efectua în mod aleatoriu sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare sau ale teritoriului importator au îndoieli întemeiate în ceea ce privește autenticitatea documentului sau exactitatea sau exhaustivitatea informațiilor privind adevărata origine a materialelor în cauză.

(2)   Autoritățile vamale cărora li se prezintă o declarație a furnizorului pot solicita autorităților vamale ale țării sau ale teritoriului în care s-a făcut declarația să emită un certificat de informare, al cărui model este prevăzut în apendicele IX. În mod alternativ, autoritățile vamale cărora li se prezintă o declarație a furnizorului pot solicita exportatorului să prezinte un certificat de informare emis de autoritățile vamale ale țării sau ale teritoriului în care s-a făcut declarația.

O copie a certificatului de informare se păstrează cel puțin trei ani de către biroul care l-a eliberat.

(3)   Autoritățile vamale care au solicitat verificarea sunt informate cât mai repede posibil cu privire la rezultatele acesteia. Rezultatele trebuie să indice în mod clar dacă declarația privind caracterul materialelor este corectă sau nu.

(4)   În scopul verificării, furnizorii păstrează timp de cel puțin trei ani o copie a documentului care conține declarația, însoțită de orice dovadă necesară care atestă adevăratul caracter al materialelor.

(5)   Autoritățile vamale din țara sau din teritoriul în care s-a întocmit declarația furnizorului au dreptul de a solicita orice dovadă sau de a efectua orice verificare pe care o consideră adecvată în vederea verificării corectitudinii declarației furnizorului.

(6)   Orice certificat de circulație EUR.1 eliberat sau întocmit pe baza unei declarații incorecte a furnizorului se consideră ca fiind nul și neavenit.

(1)   Comisia este notificată de TTPM cu privire la denumirile și adresele autorităților situate pe teritoriul lor care:

(2)   TTPM informează imediat Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(3)   Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre.

(1)   Comisia instituie o bază de date electronică a exportatorilor înregistrați în temeiul informațiilor furnizate de autoritățile guvernamentale ale TTPM și de autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)   Accesul la baza de date și la informațiile conținute de acestea este rezervat exclusiv Comisiei. Autoritățile prevăzute la primul paragraf se asigură că datele comunicate Comisiei sunt actualizate, complete și exacte.

(3)   Datele prelucrate în baza de date prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului prin internet, cu excepția informațiilor confidențiale din casetele 2 și 3 ale cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat prevăzute la articolul 28 din prezenta anexă.

(4)   Datele cu caracter personal prelucrate în baza de date prevăzută la alineatul (1) sunt transferate sau puse la dispoziția unor țări terțe sau a unor organizații internaționale numai în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(5)   Prezenta decizie nu afectează în niciun fel nivelul de protecție a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu dispozițiile dreptului Uniunii Europene și a legislațiilor naționale, și, în special, nu modifică nici obligațiile statelor membre referitoare la prelucrarea de către acestea a datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și al Consiliului (6), nici obligațiile instituțiilor și ale organismelor Uniunii cu privire la prelucrarea de către acestea, în exercitarea competențelor lor, a datelor cu caracter personal, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

(6)   Datele de identificare și de înregistrare ale exportatorilor, constituite de setul de date enumerate la apendicele XI punctele 1, 3 (referitor la descrierea activităților), 4 și 5 sunt publicate de Comisie pe internet numai dacă exportatorii respectivi și-au dat în prealabil consimțământul în scris, de bunăvoie și în cunoștință de cauză.

(7)   Exportatorii primesc informațiile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(8)   Drepturile persoanelor cu privire la datele lor de înregistrare enumerate în apendicele XI și prelucrate în cadrul sistemelor naționale se exercită în conformitate cu legislația statului membru care a stocat datele lor cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

(9)   Drepturile persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în baza de date centrală prevăzută la alineatele (1)-(4) se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(10)   Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în cadrul competențelor care le revin, cooperează activ și asigură o supraveghere coordonată a bazei de date prevăzută la alineatele (1)-(4).

(1)   În scopul de a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autoritățile competente ale TTPM efectuează:

Cumulul extins este permis, în temeiul articolului 10 din prezenta anexă, doar dacă o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să furnizeze TTPM un sprijin în materie de cooperare administrativă în același mod în care ar fi furnizat un astfel de sprijin autorităților vamale ale statelor membre, în conformitate cu dispozițiile relevante din acordul de liber schimb în cauză.

(2)   Controalele prevăzute la alineatul (1) litera (b) asigură respectarea continuă de către exportatori a obligațiilor care le revin. Controalele se efectuează la intervale stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. În acest scop, autoritățile competente ale TTPM solicită exportatorilor să furnizeze copii sau o listă a atestatelor de origine pe care le-au întocmit.

(3)   Autoritățile competente ale TTPM au dreptul de a solicita orice dovadă sau de a efectua orice inspecție a conturilor exportatorului și, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează pe exportator, inclusiv la sediile acestora, sau orice alte verificări pe care le consideră adecvate.

(1)   Verificările ulterioare ale atestatelor de origine se efectuează în mod aleatoriu sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în ceea ce privește autenticitatea acestora, caracterul originar al produselor respective sau îndeplinirea altor cerințe prevăzute în prezenta anexă.

În cazul în care autoritățile vamale ale unui stat membru solicită cooperarea autorităților competente ale unui TTPM pentru a verifica valabilitatea atestatelor de origine, a caracterului originar al produselor sau al ambelor, acestea indică în cererea lor, după caz, motivele pentru care au îndoieli întemeiate cu privire la valabilitatea atestatului de origine sau a caracterului originar al produselor.

În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine și orice informații suplimentare sau documente care sugerează că informațiile furnizate în atestatul respectiv sunt incorecte.

Pentru comunicarea rezultatelor, statul membru solicitant stabilește un termen inițial de șase luni, care începe de la data transmiterii cererii de verificare.

(2)   În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în perioada prevăzută la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili originea reală a produselor, o a doua comunicare este transmisă autorităților competente. Această comunicare stabilește un termen suplimentar care nu trebuie să depășească șase luni.

(1)   Secțiunea III din prezentul titlu și titlul VI secțiunea III se aplică mutatis mutandis:

(2)   La cerere, exportatorii din Uniune sunt considerați de autoritatea vamală a unui stat membru ca exportatori înregistrați pentru a beneficia de dispozițiile prezentei decizii în cazul în care îndeplinesc următoarele condiții:

(1)   Dispozițiile prezentei anexe cu privire la eliberarea, utilizarea și verificarea ulterioară a dovezilor de origine se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-un TTPM către Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla către un TTPM în vederea cumulului bilateral.

(2)   Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

(3)   Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile de aplicarea prezentei anexe în Ceuta și Melilla.

(1)   Prin derogare de la sistemul exportatorilor înregistrați, Comisia poate adopta decizii care să permită aplicarea articolelor 21-35 și a articolelor 54, 55 și 56 din prezenta anexă privind exporturile din una sau mai multe TTPM după 1 ianuarie 2017.

Derogarea se limitează la perioada de care TTPM în cauză are nevoie pentru a fi în măsură să aplice articolele 38-50 și articolele 57-61 din prezenta anexă.

(2)   TTPM care doresc să beneficieze de derogarea prevăzută la alineatul (1) adresează o cerere Comisiei. Cererea indică perioada de care are nevoie TTPM în cauză pentru a fi considerată în măsură să aplice articolele 38-50 și articolele 57-61 din prezenta anexă.

(3)   Comisia adoptă o măsură de acordare a derogării temporare prevăzute la alineatul (1) prin acte de punere în aplicare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 64 alineatul (2).

(1)   Comisia este asistată de Comitetul Codului vamal, instituit prin articolul 247a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.

(2)   În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(1)   Prezenta anexă se aplică de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Articolul 52 alineatul (3) litera (b) din prezenta anexă se aplică de la 1 ianuarie 2015.

(3)   Articolul 8 alineatul (3) litera (b) din prezenta anexă se aplică până la 30 septembrie 2015.

(4)   Articolele 21-35 și 54, 55 și 56 din prezenta anexă se aplică până la 31 decembrie 2016.

(5)   Articolele 38-50 și articolele 57-61 din prezenta anexă se aplică de la 1 ianuarie 2017.