(1)

Prin scrisoarea din data de 3 noiembrie 2005, întreprinderea Ryanair Ltd. (denumită în continuare: „reclamantul” sau „Ryanair”) a transmis o plângere privind finanțarea construirii Terminalului 2 de la aeroportul din München și contractele de utilizare exclusivă privind acest terminal dintre companiile Deutsche Lufthansa AG (denumită în continuare „LH”) și Flughafen München GmbH (denumită în continuare „FMG”). Reclamantul afirmă, printre altele, că finanțarea asigurată de acționarii FMG (autorități publice) pentru construcția Terminalului 2 nu a fost în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și că drepturile exclusive pentru LH și partenerii săi Star Alliance de utilizare a Terminalul 2 au condus la pierderi financiare în valoare de peste 100 de milioane EUR pentru FMG în ultimii doi ani. Pe această bază, Ryanair a susținut că măsurile în cauză, prin faptul că ofereau avantaje economice societății LH, au constituit ajutor de stat ilegal și incompatibil.

(2)

Comisia a invitat Germania să furnizeze informații suplimentare cu privire la plângere, prin scrisorile din 18 noiembrie 2005, 31 iulie 2006, 6 iunie 2007 și 3 octombrie 2007. Germania a răspuns prin scrisorile din 18 ianuarie 2006, 8 august 2006, 28 august 2007, 17 septembrie 2007, 21 septembrie 2007, 29 noiembrie 2007 și 13 februarie 2008. În data de 10 octombrie 2007 a avut loc o întâlnire între Comisie și autoritățile germane.

(3)

Prin scrisoarea din 31 iulie 2007, reclamantul a transmis o scrisoare de punere în întârziere, în temeiul articolului 265 alineatul (2) din TFUE, afirmând că nu s-a dat curs plângerii sale de către Comisie. La 15 noiembrie 2007, reclamantul a introdus o acțiune în constatarea abținerii de a acționa, la Tribunalul Uniunii Europene (3).

(4)

Prin scrisoarea din data de 23 iulie 2008, Comisia a informat Germania cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE în ceea ce privește împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 17, 20, 21 și 23 acordate de către KfW Bankengruppe, Bayerische Landesbank și LfA societăților FM Terminal 2 Immobilien-Verwaltungsgesellschaft mbH și Terminal 2 Betriebsgesellschaft mbH, precum și în ceea ce privește chiriile plătite de FM Terminal 2 Immobilien-Verwaltungsgesellschaft mbH societății FMG pentru utilizarea unei parcele la aeroportul din München (denumită în continuare „decizia de inițiere”)

(5)

Prin scrisoarea din 31 iulie 2008, Germania a solicitat o prelungire a termenului pentru transmiterea răspunsului său, aceasta fiind acceptată de către Comisie. La cererea Germaniei, a avut loc o reuniune la 12 septembrie 2008. Germania și-a transmis observațiile în data de 6 noiembrie 2008.

(6)

La 12 noiembrie 2008, a fost adoptat un corrigendum la decizia de inițiere, pentru a se iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(7)

Decizia de inițiere a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4) la 10 ianuarie 2009. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsurile în cauză, în termen de o lună de la data publicării.

(8)

Comisia a primit observații din partea companiei Ryanair. Aceasta a transmis Germaniei observațiile, printr-o scrisoare din data de 17 februarie 2009. Germaniei i s-a oferit posibilitatea de a răspunde la acestea în termen de o lună. La 1 aprilie 2009, Germania a solicitat o prelungire a termenului pentru răspunsul său, care a fost acceptată de către Comisie. Germania și-a transmis observațiile în data de 30 aprilie 2009.

(9)

La 19 mai 2011, Tribunalul a emis o hotărâre privind acțiunea în constatarea abținerii de a acționa (5), a companiei Ryanair.

(10)

Prin scrisoarea din data de 30 aprilie 2012, Comisia a solicitat informații suplimentare privind împrumuturile 17 și 20. Germania a răspuns printr-o scrisoare din data de 30 mai 2012.

(11)

Prin scrisoarea din data de 23 iulie 2012, Comisia a solicitat informații suplimentare. Germania a răspuns printr-o scrisoare din data de 16 august 2012.

(12)

Construirea unui al doilea terminal la aeroportul din München s-a hotărât deoarece, abia la numai câțiva ani de la începerea exploatării în 1992, a devenit evident că, datorită creșterii traficului de călători, capacitatea aeroportului își va atinge limitele mai repede decât se estimase. La 15 iulie 1998, FMG (6) și LH (7) au semnat un memorandum de înțelegere privind construirea și exploatarea Terminalului 2 (terminalul nou al aeroportului din München).

(13)

Astfel cum a fost prevăzut în Memorandumul de înțelegere, FMG și LH au înființat societăți deținute în comun, responsabile pentru construirea și exploatarea terminalului (denumite în continuare: „societățile T2”):

(14)

În temeiul Memorandumului de înțelegere, riscurile care revin societăților T2 sunt suportate în conformitate cu alocarea acțiunilor între FMG și LH. FMG și LH au încheiat acorduri de transfer de profit și pierderi cu societățile T2. Acestea acoperă pierderile în mod proporțional cu cota deținută (60:40). În temeiul legii germane, FMG și LH sunt, prin urmare, răspunzătoare pentru toate datoriile contractate de societățile T2 pe parcursul perioadei de valabilitate a acordului de transfer de profit și pierderi; această răspundere se prelungește și după data la care se încheie acordul de transfer de profit și pierderi, dacă datoria a fost contractată înainte de această dată.

(15)

Costul total al investițiilor pentru construirea Terminalului 2 la aeroportul din München, a fost de aproximativ […] EUR (*1). Societățile T2 au finanțat proiectul parțial cu capital propriu (injecții de capital din partea societăților FMG și LH) și parțial din împrumuturi. Trei bănci germane de stat (KfW Bankengruppe (8), Bayerische Landesbank (9) și LfA Förderbank Bayern (10)) au furnizat împrumuturi pe termen lung societăților T2 în valoare de […] milioane EUR în total, în vederea finanțării proiectului Terminalul 2. Societățile T2 sunt amândouă părți la toate acordurile de împrumut.

(16)

În decizia sa de inițiere, Comisia a concluzionat că investițiile de capital efectuate de FMG și LH și utilizarea Terminalului 2 exclusiv de către LH nu au constituit ajutor de stat.

(17)

În ceea ce privește împrumuturile acordate de către KfW, BayernLB și LfA societăților T2 pentru construirea Terminalului 2, Comisia a considerat că împrumuturile 2, 3, 4, 11, 12, 13, 14, 15, 18, 19 și 22 nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(18)

Cu toate acestea, în decizia de inițiere s-au ridicat următoarele întrebări:

(19)

Numai împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 17, 20, 21 și 23 acordate de către KfW și Bayern LB, astfel cum se menționează în decizia de inițiere, sunt relevante pentru prezenta decizie.

(20)

Ratele dobânzii pentru toate împrumuturile menționate în considerentul 19 au fost stabilite în acordurile de împrumut relevante. Rata de bază a fost determinată folosindu-se o scadență dependentă de rata interbancară publicată în sistemul de informare Reuters pe pagina DGZF la ora 11:00 a.m. (ora locală München/Frankfurt) în data la care a fost stabilită rata dobânzii (randamentul pe termen lung al obligațiunilor publice ale Deka Bank). Marjele de risc au fost convenite în acordurile respective de împrumut.

(21)

Împrumuturile 5, 6 și 7 au fost acordate în cadrul programului de infrastructură al KfW, în conformitate cu acordul de împrumut din […], pentru a sprijini asigurarea infrastructurii din perspectiva dezvoltării regionale și economice. Ratele dobânzii pentru împrumuturile 5, 6, și 7 au fost stabilite pentru zece ani. După expirarea perioadei ratei fixe pentru aceste împrumuturi în 2009 – 2011, ratele dobânzilor vor fi ajustate în funcție de rata de referință publicată a Comisiei. Marja de risc convenită în acordul de împrumut rămâne neschimbată.

(22)

În cadrul acordului de împrumut din 13 septembrie 2000, împrumuturile 1, 9, 10, 16, 21 și 23 au următoarele marje de risc exprimate în puncte de bază (denumite în continuare „pb”) fixate pentru întreaga durată a acordului de împrumut:

(23)

În iulie 2003, BayernLB și KfW au încheiat un acord de împrumut suplimentar la acordul de împrumut din 13 septembrie 2000 pentru acoperirea nevoilor suplimentare de finanțare a Terminalului 2, ca urmare a creșterii costurilor de construcție. Rata de bază a fost determinată folosindu-se o scadență dependentă de rata interbancară publicată în sistemul de informare Reuters pe pagina DGZF la ora 11:00 a.m. (ora locală München/Frankfurt) în data la care a fost stabilită rata dobânzii (randamentul pe termen lung al obligațiunilor publice ale Deka Bank). Pe baza acestei modificări, marjele dobânzii pentru împrumuturile 17 și 20 au fost stabilite la […] pb (11).

(24)

Societățile T2 au furnizat următoarele garanții pentru împrumuturile și facilitățile de creditare:

(25)

În plus, băncile și-au rezervat dreptul de a anula acordurile de împrumut în cazul în care:

(26)

Având în vedere faptele menționate în considerentele 20 - 25, Comisia a avut îndoieli cu privire la faptul că împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 17, 20, 21 și 23 oferite societăților T2 de către băncile publice de dezvoltare KfW și LfA și banca publică Bayern LB au fost acordate în condiții care ar fi putut fi obținute în condiții normale de piață. Această evaluare s-a bazat în principal pe faptul că ratele dobânzii pentru aceste împrumuturi păreau să se situeze sub ratele de referință stabilite în cadrul aplicării Comunicării Comisiei privind nivelul actual al ratelor dobânzii aplicabile recuperării ajutoarelor de stat și al ratelor de referință/scont pentru cele 15 state membre aplicabile de la 1 ianuarie 2005 și al ratelor istorice ale dobânzii aplicabile pentru recuperare și al ratelor de referință/scont aplicabile de la 1 august 1997 (12) (denumită în continuare „Comunicarea din 2005 a Comisiei”).

(27)

Comunicarea din 2005 a Comisiei a fost ulterior înlocuită de Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont din 12 decembrie 2007 (13) (denumită în continuare „Comunicarea din 2008 privind ratele de referință”). În conformitate cu Comunicarea din 2008 privind ratele de referință, la stabilirea marjelor de risc trebuie să se țină seama de ratingul (bonitatea) întreprinderilor în cauză și de garanțiile disponibile. Comisia a considerat că ratingurile societăților-mamă FMG și LH au fost relevante pentru cazul în discuție. În evaluarea sa preliminară, Comisia a explicat că, în funcție de ratingurile celor două întreprinderi, ratele dobânzilor pentru împrumuturile respective păreau să fie mai mici decât ratele care rezultă din aplicarea Comunicării din 2008 privind rata de referință.

(28)

Condițiile în care au fost acordate împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 17, 20, 21 și 23 păreau a fi mai favorabile decât valorile indicative stabilite de Comisie pentru rata pe piață, în aplicarea Comunicării din 2008 privind rata de referință.

(29)

Comisia și-a exprimat, de asemenea, îndoielile cu privire la chestiunea imputabilității măsurilor către stat. Părea că nu era necesară aprobarea consiliului de supraveghere pentru împrumuturile acordate de BayernLB și LfA.

(30)

La 30 martie 2000, FMG și Immo T2 au încheiat un contract în temeiul căruia FMG acorda societății Immo T2 dreptul de a utiliza parcelele 4 935/3 și 4881 care aveau o suprafață de aproximativ 170 000 m2, precum și dreptul de a construi Terminalul 2 pe aceste terenuri.

(31)

În schimb, Immo T2 plătește o chirie anuală de […] plus TVA (aproximativ […] EUR) pentru drepturi de utilizare exclusivă. Această chirie se plătește ulterior trimestrial, de la începerea exploatării Terminalului 2. Pentru a se ține seama de modificările prețurilor proprietăților și ale ratelor dobânzilor, valoarea chiriei anuale va fi revizuită după […] ani și va fi ajustată dacă va fi necesar.

(32)

Durata contractului este de […] ani. […]

(33)

În ceea ce privește contractul privind utilizarea terenurilor, Comisia nu putea exclude posibilitatea ca valoarea chiriei plătite de Immo T2 societății FMG pentru terenul pe care a fost construit Terminalul 2 să corespundă prețului de pe piață.

(34)

Comisia și-a exprimat, de asemenea, îndoielile în ceea ce privește imputabilitatea respectivelor măsuri către stat. Comisia nu a primit informații care să indice dacă acționarii publici ai FMG au fost implicați în încheierea acordului privind utilizarea terenurilor.

(35)

Comisia a examinat dacă chiria menționată în considerentul 31 și împrumuturile menționate în considerentul 19 ar fi compatibile cu piața internă în cazul în care constituie ajutor de stat. Împrumuturile 16, 17, 20, 21 și 23, în special, păreau să conțină ajutor de exploatare care este puțin probabil să îndeplinească cerințele de la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE, pentru a fi considerate excepții de la interdicția generală privind ajutorul de stat.

(36)

Germania prezintă mai întâi observații cu privire la noțiunea de activitate economică a societăților T2 și cu privire la aplicabilitatea articolului 107 alineatul (1) din TFUE la acestea, astfel cum s-a interpretat înainte de hotărârea Tribunalului în cauza Aéroports de Paris (14).

(37)

Germania subliniază că BayernLB, care ulterior a preluat rolul de bancă principală pentru împrumuturile în cauză, emisese deja un angajament obligatoriu de creditare pentru finanțarea societăților T2, la 2 decembrie 1998. Germania explică în continuare că, pentru toate împrumuturile acordate de către KfW, LfA și BayernLB, condițiile s-au bazat pe acest angajament, care, prin urmare, a stabilit în mod definitiv condițiile acordurilor de împrumut. Condițiile împrumuturilor 5, 6 și 7 au fost stabilite definitiv în acordul de împrumut din data de 31 august 1999 iar condițiile împrumuturilor 1, 9, 10, 16, 21 și 23 în acordul de împrumut din data de 13 septembrie 2000. Ambele acorduri de împrumut au fost încheiate definitiv înainte de hotărârea Aéroports de Paris. În plus, acordul privind utilizarea terenurilor a fost semnat la 30 martie 2000, adică înainte de hotărârea Tribunalului în cauza Aéroports de Paris.

(38)

În consecință, conformitatea marjelor de risc poate fi evaluată doar pe baza situației de la momentul acela. Mai mult, la acel moment, exploatarea și construirea aeroportului nu au fost considerate a fi o activitate economică, deoarece aeroporturile nu intrau în domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(39)

În ceea ce privește împrumuturile acordate societăților T2, Germania a formulat în primul rând observații privind cadrul adecvat pentru a se evalua dacă împrumuturile erau în concordanță cu condițiile de piață. Aceasta respinge o evaluare a împrumuturilor respective pe baza Comunicării din 2005 a Comisiei. Nu este potrivit să se compare ratele dobânzilor globale pentru împrumuturile individuale acordate societăților T2 cu ratele de referință ale Comisiei. Mai degrabă, ar trebui să se analizeze marjele de risc respective, iar acestea să fie comparate cu o valoare de referință de pe piața relevantă. Rata de bază fluctuează de la o zi la alta și niciuna dintre părți nu poate să exercite vreo influență asupra ei. Prin urmare, Comisia ar trebui să utilizeze în loc comparatori de piață ca valoare de referință pentru marjele de risc, deoarece marja de risc menționată în Comunicarea din 2005 a Comisiei nu este, în general, luată în considerare de către creditorii privați atunci când încheie acorduri de împrumut. Mai mult, Germania susține că inadecvarea Comunicării din 2005 a Comisiei a fost, de asemenea, recunoscută de către Comunicarea din 2008 privind ratele de referință care ia în considerare, de asemenea, ratingul debitorului și garanțiile oferite.

(40)

De asemenea, nu este necesar, în opinia Germaniei, să se aplice de către Comisie Comunicarea din 2008 privind ratele de referință, deoarece aceasta ar trebui, în schimb, să își bazeze evaluarea pe valori de referință ale pieței atunci când există comparatori de piață. Altfel, competitivitatea instituțiilor publice de creditare ar fi grav amenințată, deoarece condițiile specifice ar putea fi determinate în ultimă instanță doar de rata de referință a Comisiei, și nu în funcție de condițiile reale ale pieței.

(41)

Germania susține în continuare că, pentru împrumuturile în cauză, condițiile în care acestea au fost acordate se explică prin ratingul foarte bun și gradul foarte ridicat de bonitate al societăților FMG și LH. În acest context, evaluarea bonității trebuie să fie efectuată la nivelul societăților FMG și LH, deoarece, în cazul în care există un acord de transfer de profit și pierderi între societățile mamă și filialele lor, este absolut o practică standard pentru bănci să ia în considerare numai bonitatea societăților mamă.

(42)

Germania subliniază faptul că agenția Standard & Poor’s a acordat societății LH un rating de BBB+ (15) pentru perioada 2001-2003. FMG nu are un rating de credit extern corporativ deoarece este o societate integral publică. Germania compară situația financiară a FMG cu cea a Aeroportului Schiphol care este, de asemenea, o companie integral publică și a fost cotat între A (16) și AA (17) de către agenția de rating Standard & Poor's. Mai mult, în 2006 FMG a obținut un împrumut sindicalizat, negarantat, de […] EUR de la un consorțiu internațional alcătuit din 21 de bănci publice și private. În memorandumul pentru acest împrumut FMG primit un rating de credit […] (18).

(43)

Germania menționează că, spre deosebire de împrumutul sindicalizat acordat societății FMG, au fost furnizate garanții substanțiale pentru împrumuturile în cauză. În afară de garanțiile menționate în decizia de inițiere, este important să se observe că […] pentru a garanta împrumuturile. Acest lucru demonstrează că pentru împrumuturile în cauză ar fi adecvată o marjă de risc și mai scăzută decât cea utilizată pentru împrumutul sindicalizat, care a fost între […] și […] pb.

(44)

Germania explică în continuare că nu au existat garanții în plus față de cele menționate în considerentele 40 și 45 din decizia de inițiere. Potrivit Germaniei, la 31 decembrie 2002 valoarea […] s-a ridicat la […] EUR, iar valoarea datoriilor aferente la […]. Germania adaugă faptul că valoarea de […] a crescut la […] EUR la 31 decembrie 2003, iar valoarea datoriilor aferente s-a ridicat la […] EUR. Nici FMG și LH și nici acționarii FMG nu au furnizat garanții suplimentare.

(45)

În ceea ce privește comparabilitatea condițiilor împrumuturilor în cauză cu emisiunile de obligațiuni ale Deutsche Telekom AG, Bayer AG, Volkswagen AG și Deutsche Börse AG, ratingurile de credit ale acestor societăți arată că situația lor economică este perfect comparabilă cu cea a societăților FMG și LH. Ratingurile de credit pentru aceste societăți, furnizate de Germania, sunt prezentate sintetic în tabelul 1:

Tabelul 1

Ratingurile de credit ale societăților menționate de Germania în vederea comparării

(46)

Germania atrage atenția în continuare asupra marjelor medii de risc (exprimate în pb) pentru obligațiunile corporative din zona euro cu un rating de credit (în conformitate cu metodologia de rating a Standard & Poor 's) între AA și BBB, astfel cum sunt rezumate în tabelul 2:

Tabelul 2

Marjele medii de risc (exprimate în puncte de bază) pentru obligațiunile corporative din zona euro

(47)

Germania susține că tabelul 2 indică faptul că marjele de risc sunt foarte volatile în timp și că, în consecință, nu este acceptabilă folosirea marjelor de risc care au fost valabile numai într-o anumită lună pentru a concluziona cu privire la faptul că marjele de risc pentru împrumuturile în cauză ar fi fost sau nu ar fi fost stabilite în condiții normale de piață.

(48)

În ceea ce privește acordul privind utilizarea terenurilor semnat la 30 martie 2000, Germania susține că o comparație cu prețul de achiziție a terenurilor perceput de obicei în zona din jurul aeroportul din München demonstrează că chiria plătită de Immo T2 este mai mare decât valoarea pe piață, comparabilă.

(49)

Germania explică faptul că chiria anuală de […] DEM (aproximativ […] milioane EUR) a fost stabilită pe baza următorilor parametri:

(50)

Germania este de părere că prețul de […] DEM (aproximativ […] EUR) pe m2 este un preț de piață din următoarele motive.

(51)

În primul rând, pentru a determina prețul de piață al unei parcele, este necesar să se compare prețurile unor porțiuni de teren similare, în special în ceea ce privește posibilitatea de construire, amplasarea lor și nivelul de amenajare. În 2000, când a fost semnat acordul privind utilizarea terenului, loturile de teren în cauză erau adecvate pentru dezvoltare, dar nu exista infrastructură. În consecință, pentru a stabili prețul de piață pentru utilizarea parcelelor respective trebuie să fie integrate costurile cu infrastructura din tabelul 3. Aceste costuri au fost finanțate de Immo T2, dar altfel ar fi trebuit să fie suportate de proprietarul terenului.

Tabelul 3

Prezentare generală a costurilor de investiții în infrastructură finanțate de Immo T2

(52)

Pe baza costurilor reale de investiții suportate și finanțate de Immo T2, valoarea parcelelor crește cu aproximativ […] EUR pe m2, ajungând la un total de aproximativ […] EUR pe m2. În cazul în care drumurile și podurile finanțate de Immo T2 ar fi excluse, valoarea parcelelor ar continua să înregistreze o creștere, ajungând la aproximativ […] EUR pe m2.

(53)

Germania explică în continuare că scopul acestui calcul este numai analiza comparativă a valorii parcelelor respective cu alte loturi de teren. Când s-a calculat chiria, valoarea terenului a rămas la […] EUR pe m2, deoarece toate costurile cu infrastructura au fost suportate de Immo T2, nu de proprietar. Altfel Immo T2 ar fi trebuit să suporte aceste costuri de două ori.

(54)

În plus, Germania subliniază că loturile de teren se află pe teritoriul comunei Oberding care este situată în districtul rural Erding. Valoarea loturilor de teren cu infrastructură amplasate în zona industrială din imediata vecinătate a aeroportului din zona Schwaig a comunei Oberding a rămas neschimbată în ultimii ani, fiind de aproximativ […] EUR pe m2. Această afirmație a fost confirmată de grupul de experți independenți privind evaluările terenurilor (Unabhängige Gutachterausschuss Für Grundstückswerte) al Autorității Districtului Rural Erding (Landratsamt).

(55)

Germania consideră, cu toate acestea, că prețul de […] EUR pe m2 mai trebuie să fie ajustat. În primul rând, prețul lotului prezentat spre comparație ar trebui, prin urmare, să fi ridicat cu aproximativ […] % sau cu […] EUR pe m2. Pe această bază, prețul de referință a urcat la […] EUR pe m2.

(56)

În al doilea rând, amplasarea unui lot de teren are o influență hotărâtoare asupra valorii sale. Spre deosebire de loturile de teren din Schwaig prezentate spre comparație, loturile Terminalului 2 au acces direct la aeroport, autostradă, căile ferate suburbane (S-Bahn) și la alte infrastructuri de transport public local. Pentru a reflecta aceste avantaje comerciale, prețul ar trebui să fie majorat suplimentar cu aproximativ […] % sau cu […] EUR pe m2, în conformitate cu estimările efectuate de experți. Acest lucru ridică prețul de referință de la […] EUR pe m2 la […] EUR pe m2.

(57)

Având în vedere cele de mai sus, valoarea loturilor de teren în cauză, inclusiv costurile cu infrastructura suportate de Immo T2, se ridică la cel puțin […] EUR pe m2 (fără a se lua în considerare costurile cu podurile și drumurile). Prin urmare, Germania este de părere că valoarea loturilor de teren în cauză este cu cel puțin […] % mai mare decât prețul de referință. În consecință, acordul privind utilizarea terenurilor în cauză a fost încheiat în condiții normale de piață și, prin urmare, nu conține niciun element de ajutor.

(58)

Germania continuă să sublinieze că toate aceste valori de referință sunt legate de vânzarea de terenuri, adică acestea sunt prețurile la care are loc un transfer de proprietate. Cu toate acestea, acordul în cauză se referă doar la permisiunea de a utiliza terenul în schimbul unei chirii pentru o perioadă limitată de timp ([…] ani), fără transfer de proprietate. În timpul negocierilor, LH a încercat să utilizeze acest factor ca justificare pentru plata unei chirii mai mici. Cu toate acestea, în cadrul „clauzei duble de reversie” (doppelte Heimfallregelung) incluse în acordul privind utilizarea terenurilor, Immo T2 nu va putea dobândi dreptul de proprietate asupra clădirii terminalului sau asupra lotului de teren pe care aceasta a fost construită.

(59)

Acesta este motivul pentru care Germania consideră că chiria plătită pentru utilizarea celor două loturi de teren este de fapt mai mare decât prețul obișnuit pe piață pentru achiziționarea lor și, prin urmare, nu conține elemente de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(60)

Comisia a primit observații privind decizia de inițiere numai de la Ryanair. Potrivit Ryanair, argumentul Germaniei care susține că înțelegerile referitoare la Terminalul 2 au permis ca utilizarea aeroportului să fie optimizată, este nefondat. Ryanair susține în continuare că ar fi trebuit să fie investigată de Comisie și repartizarea proprietății între Immo T2 și societatea de exploatare T2.

(61)

Cu privire la împrumuturile bancare, Ryanair susține că o primă de risc de 75 de puncte de bază este adecvată. Ryanair susține, de asemenea, că însăși Comisia a admis că societățile T2 sunt societăți nou înființate, cu un scop special, fără o istorie de evaluare a ratingului de credit, că FMG este foarte dependentă de strategia de afaceri a societății LH, că LH, cu costuri de bază relativ ridicate și randament slab, desfășoară activități ciclice, cu investiții masive de capital și competitive din punctul de vedere al prețului în sectorul transportului aerian, și că se pare că nu sunt furnizate garanțiile cerute în mod normal de bănci. Ca rezultat al acestor factori, ar trebui să se aplice o primă de risc mai ridicată.

(62)

Ryanair suspectează că Germania ar fi reținut informații în ceea ce privește garanțiile oferite de stat către bănci. Ryanair observă că faptul că băncile creditoare și-au rezervat dreptul de a înceta acordurile de împrumut încheiate cu societățile T2 în cazul în care anumite organisme publice pierd controlul asupra FMG sugerează că aceste împrumuturi au fost acordate datorită unei garanții implicite sau explicite oferite de către acționarii publici ai societăților T2. În acest context, Ryanair este de părere că ratele dobânzii cerute de bănci sunt mai scăzute decât ar fi fost în condiții normale de piață și că o investigație ar trebui să examineze dacă societățile T2 au plătit o remunerație corespunzătoare pentru garanție.

(63)

În ceea ce privește chiria pentru terenul pe care a fost construit Terminalul 2, Ryanair susține că, deși terminalul nu a început să funcționeze înainte de luna iunie 2003, Immo T2 a folosit terenurile din martie 2000. Prin urmare, Ryanair este de părere că Immo T2 a putut folosi terenul gratuit timp de trei ani și trei luni. Ryanair susține în continuare că o perioadă de […] între două revizuiri ale chiriei este neobișnuit de lungă și de favorabilă chiriașului.

(64)

În ceea ce privește accesul egal la infrastructură, Ryanair susține că și partenerii Star Alliance ai societății LH au beneficiat de pe urma ajutorului. Ryanair consideră că accesul preferențial pentru membrii Star Alliance este un avantaj special acordat de FMG, fără ca aceasta să primească vreun avantaj special în schimb. Ryanair susține că nu există nicio diferență calitativă între Terminalele 1 și 2 pentru că, de exemplu, capacitatea, locurile de staționare, suprafața și pozițiile terminalului ar fi mai mari în Terminalul 2 decât în Terminalul 1. Se preconizează că Terminalul 1 își va atinge capacitatea maximă mai rapid decât Terminalul 2 în viitor. În opinia Ryanair, se pare că LH nu plătește nicio taxă suplimentară în schimbul acestui tratament preferențial oferit de FMG. În fine, Ryanair subliniază efectele negative ale ajutorului asupra concurenței din sudul Germaniei.

(65)

În răspunsul său la observațiile formulate de Ryanair cu privire la decizia de inițiere, Germania abordează mai întâi chestiunea efectului unui eventual ajutor în acest caz asupra situației concurențiale a Ryanair. Chiar și în ipoteza că ajutorul de stat a fost acordat în acest caz, acesta nu ar afecta în mod substanțial poziția concurențială pe piață a Ryanair. Immo T2 este doar un holding imobiliar care închiriază parcelele pe care este construit Terminalul 2 pe care îl închiriază după aceea societății de exploatare T2. Societatea de exploatare T2 este o întreprindere care închiriază, exploatează și subînchiriază Terminalul 2 unor chiriași individuali. Astfel, ambii potențiali beneficiari ai ajutorului sunt activi pe piețe complet diferite de cele ale companiei Ryanair. Simplul fapt că LH deține acțiuni la societățile T2 nu creează o relație concurențială între LH și Ryanair.

(66)

Germania susține în continuare că acordurile pentru Terminalul 2 au permis ca utilizarea aeroportului să fie optimizată. De asemenea, Germania respinge orice critici cu privire la repartizarea proprietății în societățile T2. Repartizarea reflectă capitalul investit de FMG și, respectiv, de Lufthansa, precum și alocarea riscurilor. Această practică este acceptată de Comisie și confirmă faptul că acordul este în concordanță cu condițiile de piață. În plus, Germania susține că nu au fost necesare sancțiuni pentru a se asigura că LH și-a onorat angajamentele în ceea ce privește instituirea unui nod aeroportuar, din moment ce LH trebuie să împartă riscurile comerciale asociate exploatării Terminalului 2.

(67)

În ceea ce privește observațiile companiei Ryanair referitoare la evaluarea finanțării prin împrumut, Germania ar dori să sublinieze că cele 75 de pb reprezentând primă de risc pe care Comisia le-a utilizat ca bază pentru decizia sa de inițiere, în conformitate cu Comunicarea din 2005 a Comisiei, sunt adecvate numai în cazul în care întreprinderea întâmpină dificultăți sau nu este în măsură să furnizeze garanții suficiente. Niciuna dintre situații nu este prezentă în acest caz, întrucât nu există niciun risc de credit extraordinar implicat.

(68)

În ceea ce privește observațiile companiei Ryanair privind condițiile acordului privind utilizarea terenurilor, Germania explică în primul rând de ce Immo T2 nu a plătit chirie în timpul perioadei de construire a Terminalului 2, care a durat trei ani și trei luni. Germania confirmă că în timpul perioadei de construire Immo T2 nu a plătit chirie pentru utilizarea terenului. Cu toate acestea, măsurile în cauză trebuie să fie evaluate în toate elementele lor, respectiv prin luarea în considerare a plăților reprezentând chirie efectuate după construirea Terminalului 2, care compensează neplata chiriei în perioada de început de trei ani și trei luni. Ar trebui să se țină seama și de faptul că societăților T2 nu li s-a oferit posibilitatea de a achiziționa terenul. Întrucât Ryanair are îndoieli cu privire la justețea existenței perioadei de ajustare de zece ani, Germania dovedit deja că chiria este cu mult peste valoarea de piață, ceea ce reprezintă elementul decisiv.

(69)

În plus, Germania subliniază din nou echivalența calitativă dintre cele două terminale. Argumentele de ordin cantitativ avansate de către Ryanair nu sunt pertinente. Există diferențe deoarece Terminalul 1 este conceput pentru zboruri directe, în timp ce Terminalul 2 este construit ca un nod aeroportuar și este mai mare. În ceea ce privește calitatea, cu toate acestea, Terminalul 1 nu este inferior. Presupunerea companiei Ryanair că Terminalul 1 își va atinge capacitatea maximă mai rapid nu este corectă: în prezent se folosește doar 66 % din capacitatea Terminalului 1, în timp ce Terminalul 2 funcționează aproape la capacitate maximă (90 %).

(70)

Germania susține că, în acest caz, nu se poate aplica un control în materie de ajutoare de stat. Însăși Comisia a admis că exploatarea unui aeroport internațional a fost considerată o activitate economică numai după hotărârea Tribunalului în cauza Aéroports de Paris. Prin urmare, măsurile introduse înainte de această dată reprezintă un ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (19). De asemenea, Germania susține că măsurile constituie ajutoare individuale în sensul articolului 1 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 și, prin urmare, Comisia nu are niciun drept de control asupra acestor măsuri.

(71)

În fine, Germania subliniază că, pentru acest caz este relevantă nu hotărârea Tribunalului din 2000, ci hotărârea definitivă a Curții de Justiție din 24 octombrie 2002. Numai această hotărâre a soluționat chestiunea în mod definitiv și a asigurat securitatea juridică.

(72)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, „sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(73)

Criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE sunt cumulative. Măsurile în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din TFUE în cazul în care toate criteriile descrise la literele (a) - (d) sunt îndeplinite. Ajutorul financiar trebuie:

(74)

Până de curând, dezvoltarea aeroporturilor a fost determinată adeseori de rațiuni de planificare teritorială sau, în unele cazuri, de cerințe de natură militară. Exploatarea aeroporturilor a fost organizată mai degrabă ca parte a administrației publice, decât ca societate comercială. Concurența dintre aeroporturi și operatorii aeroportuari a fost, de asemenea, limitată și s-a dezvoltat treptat. În acest context, finanțarea aeroporturilor și a infrastructurii aeroportuare de către stat a fost considerată anterior chiar de Comisie ca fiind o măsură generală de politică economică, care nu putea fi controlată în temeiul normelor privind ajutoarele de stat prevăzute în tratat (20).

(75)

Cu toate acestea, situația s-a schimbat în ultimii ani. Deși aceste rațiuni de planificare teritorială și structurile administrative pot juca în continuare un rol în unele cazuri, majoritatea aeroporturilor au fost încorporate în dreptul comercial, pentru a li se permite să funcționeze în condiții de piață într-un mediu din ce în ce mai concurențial. Procesul transferului către sectorul privat a luat, în mod normal, forma privatizării sau a deschiderii tot mai mari a capitalului. În ultimii ani, societățile de capital privat și fondurile de investiții și de pensii s-au arătat foarte interesate de achiziționarea de aeroporturi.

(76)

În ultimii ani, industria aeroportuară din Uniune a suferit modificări organizatorice fundamentale care reflectă nu numai interesele active ale investitorilor privați în sectorul aeroportuar, dar și o schimbare de atitudine din partea autorităților publice față de implicarea sectorului privat în dezvoltarea aeroporturilor. Acest lucru a dus la o mai mare diversitate și complexitate a funcțiilor îndeplinite de aeroporturi.

(77)

Aceste schimbări recente au condus însă la o schimbare în relațiile comerciale dintre aeroporturi. Dacă în trecut aeroporturile erau gestionate în cea mai mare măsură ca infrastructuri cu scopul de a asigura accesibilitate și dezvoltare teritorială, de mai mulți ani, tot mai multe aeroporturi urmăresc și obiective comerciale și se află în concurență unele cu altele în vederea atragerii traficului aerian.

(78)

Având în vedere dezvoltarea treptată a forțelor pieței în acest sector, nu este ușor să se determine o dată începând de la care exploatarea facilităților aeroportuare să trebuiască, fără îndoială, să fie considerată o activitate economică. Cu toate acestea, jurisprudența Tribunalului reflectă natura schimbătoare a activității de exploatare a unui aeroport. În hotărârea din cauza Aéroports de Paris, Tribunalul a stabilit că exploatarea unui aeroport, inclusiv furnizarea de servicii aeroportuare pentru companiile aeriene și furnizorii de servicii în aeroporturi, este o activitate economică deoarece constă în asigurarea de instalații aeroportuare pentru companiile aeriene și diferiții prestatori de servicii, în schimbul unei taxe stabilite în mod liber de administrator și, atunci când acesta din urmă este o autoritate publică, activitatea nu se încadrează în exercitarea atribuțiilor sale oficiale și este separabilă de activitățile sale în exercitarea acestor competențe (21). După hotărârea în cauza Aéroports de Paris (12 decembrie 2000), prin urmare, nu a mai fost posibil să se considere că exploatarea și construirea aeroporturilor sunt o sarcină efectuată în cadrul unei misiuni de serviciu public de către o administrație, care nu intră în domeniul de aplicare a controlului asupra ajutoarelor de stat.

(79)

În hotărârea Aeroportul Leipzig/Halle, Tribunalul a confirmat că nu este posibil să se excludă a priori aplicarea normelor privind ajutoarele de stat la aeroporturi, din moment ce exploatarea unui aeroport reprezintă o activitate economică, iar construirea infrastructurii aeroportuare constituie o parte integrantă a acesteia (22). Odată ce un operator aeroportuar, indiferent de statutul său juridic sau de modul în care este finanțat, exercită o activitate economică, aceasta constituie o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și, prin urmare, se aplică normele privind ajutoarele de stat din tratat (23).

(80)

În hotărârea Aeroportul Leipzig/Halle, Tribunalul a susținut, de asemenea, că, începând cu anul 2000, nu a mai fost posibil să se excludă aplicarea normelor privind ajutoarele de stat la finanțarea infrastructurii aeroportuare (24).

(81)

Ținând seama de considerentele 74 - 80, Comisia consideră că, înainte de hotărârea Tribunalului în cauza Aéroports de Paris, statele membre ar fi putut presupune că măsurile de finanțare adoptate definitiv înainte de hotărârea Aéroports de Paris nu constituiau ajutor de stat și, prin urmare, nu trebuiau să fie notificate Comisiei. Rezultă că nu se poate pune în discuție de către Comisie, pe baza normelor privind ajutoarele de stat, măsurile de finanțare adoptate definitiv înainte de hotărârea în cauza Aéroports de Paris.

(82)

Deși măsurile de finanțare adoptate definitiv înainte de dezvoltarea oricărei concurențe în sectorul transporturilor aeriene nu au constituit ajutor de stat atunci când au fost adoptate, acestea ar trebui să fie considerate acum drept ajutor existent în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(83)

În ceea ce privește cazul de față și împrumuturile acordate societăților T2 pentru a finanța construirea Terminalului 2, în decizia de inițiere Comisia a considerat că ratele dobânzii au fost stabilite la momentul în care au fost executate împrumuturile, adică data la care suma a fost virată societăților T2.

(84)

Cu toate acestea, Germania a explicat în cursul procedurii oficiale de investigare că în acordul de împrumut din data de 31 august 1999 au fost stabilite definitiv condițiile împrumuturilor 5, 6 și 7, iar pentru împrumuturile 1, 9, 10, 16, 21 și 23, condițiile au fost stabilite în acordul de împrumut din data de 13 septembrie 2000. În plus, Germania a furnizat dovezi suplimentare potrivit cărora condițiile acordurilor de împrumut din 31 august 1999 și 13 septembrie 2000 au fost stabilite pe baza unui angajament de creditare obligatoriu din punct de vedere juridic, din data de 2 decembrie 1998. Condițiile acestor împrumuturi nu au fost modificate de atunci.

(85)

Comisia observă că, pentru împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 21 și 23, condițiile au fost stabilite definitiv înainte de hotărârea Aéroports de Paris (adică înainte de 12 decembrie 2000). Prin urmare, Comisia concluzionează că nu are dreptul de a examina și de a pune în discuție în temeiul normelor privind ajutoarele de stat împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 21 și 23.

(86)

Având în vedere situația juridică menționată în considerentele 74 - 82, Comisia își va limita evaluarea la împrumuturile 17 și 20 acordate societății de exploatare T2 în temeiul acordului de împrumut suplimentar încheiat în 2003.

(87)

În acest sens, Comisia remarcă faptul că societatea de exploatare T2 exploatează Terminalul 2 pe o bază comercială, închiriindu-l liniilor aeriene, restaurantelor și proprietarilor de întreprinderi în schimbul plății unor taxe. În scopul evaluării împrumuturilor 17 și 20 în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, societatea de exploatare T2 ar trebui, prin urmare, să fie considerată o întreprindere care desfășoară o activitate economică în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(88)

Pentru a verifica dacă o întreprindere a beneficiat de un avantaj economic care decurge dintr-un împrumut acordat în condiții preferențiale, Comisia aplică „principiul creditorului în economia de piață”. În conformitate cu acest principiu, împrumuturile de capital puse la dispoziția unei societăți de către stat, direct sau indirect, în circumstanțe care corespund condițiilor normale de piață, nu ar trebui să fie calificate drept ajutor de stat (25).

(89)

În cazul de față, Comisia trebuie să evalueze dacă pentru împrumuturile 17 și 20 acordate societății de exploatare T2, condițiile conferă un avantaj economic pe care întreprinderea beneficiară nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață.

(90)

Germania este de părere că „principiul creditorului în economia de piață” a fost respectat pe deplin întrucât împrumuturile 17 și 20 au fost acordate în condiții de piață. Pentru a justifica condițiile împrumuturilor în cauză, Germania compară finanțarea societății de exploatare T2 cu condițiile de finanțare disponibile pentru Deutsche Telekom AG, Bayer AG, Volkswagen AG și Deutsche Börse AG, precum și cu un împrumut sindicalizat acordat societății FMG în 2006.

(91)

În conformitate cu practica sa decizională, pentru a stabili dacă finanțarea în cauză a fost acordată în condiții preferențiale, Comisia, în absența altor indicatori, poate să compare rata dobânzii pentru împrumutul în cauză cu rata de referință a Comisiei. Rata de referință a Comisiei este stabilită în conformitate cu metodologia prevăzută în Comunicarea din 2008 privind ratele de referință.

(92)

Comunicarea din 2008 privind ratele de referință stabilește o metodă de determinare a ratelor de referință și de actualizare care sunt aplicate ca un indicator al ratelor pieței. Cu toate acestea, deoarece rata de referință a Comisiei este doar un indicator, în cazul în care Comisia are la dispoziție, într-un caz specific, alți indicatori ai ratei dobânzii pe care entitatea care se împrumută ar fi putut să o obțină pe piață, aceasta poate să își bazeze evaluarea financiară pe acești indicatori.

(93)

Pentru a putea compara condițiile împrumuturilor în cauză cu acei comparatori furnizați de Germania, Comisia trebuie, în primul rând, să evalueze bonitatea societății de exploatare T2.

(94)

Societatea de exploatare T2 nu a fost evaluată de o agenție de rating de credit. Cu toate acestea, Germania susține că, datorită acordurilor de transfer de profit și pierderi încheiate între societatea de exploatare T2 și LH și FMG, proporțional cu cotele lor, ar trebui să fie luat în considerare ratingul societăților-mamă.

(95)

Comisia constată că, în conformitate cu legislația germană, LH și FMG sunt în continuare răspunzătoare pentru orice împrumut contractat de societățile T2 pe durata existenței acordului de transfer de profit și pierderi, chiar și în cazul în care acordul este ulterior revocat.

(96)

Pe această bază, Comisia consideră că ratingul societății de exploatare T2 ar trebui să fie considerat a fi, cel puțin, cel mai mic dintre ratingurile societăților mamă, LH sau, respectiv, FMG.

(97)

LH a primit un rating de la Standard & Poor's și Moody's. La vremea când au fost acordate împrumuturile 17 și 20 (martie 2005), creditul pe termen lung atribuit societății LH de Standard & Poor's era BBB, iar ratingul atribuit de Moody's era Baa2, aceasta demonstrând că ambele agenții de rating au așezat societatea în aceeași categorie de rating de credit.

(98)

Societatea FMG nu a fost evaluată de o agenție de rating. Comisia observă că în Comunicarea din 2008 privind ratele de referință nu se impune ca ratingurile să fie obținute de la o agenție de rating; sistemele de rating utilizate de bănci pentru a reflecta ratele de nerambursare sunt, în egală măsură, acceptabile. Acordul de împrumut sindicalizat dintre FMG și 21 de bănci publice și private semnat în septembrie 2006, adică cu puțin timp după acordarea împrumuturilor 17 și 20, indică faptul că băncile au asumat un rating de cel puțin […] pentru FMG.

(99)

Având în vedere considerentele 94 - 98 de mai sus, Comisia consideră că societatea de exploatare T2 are cel puțin ratingul societății LH, și anume cel puțin […].

(100)

Comisia observă că acordul de împrumut sindicalizat al FMG încheiat în 2006 nu poate fi utilizat drept comparator pentru împrumuturile în cauză, întrucât ratingul societății de exploatare T2 poate fi mai mic decât ratingul societății FMG. În plus, condițiile împrumuturilor 17 și 20 au fost convenite în 2003, în timp ce acordul de împrumut sindicalizat a fost încheiat într-un alt an.

(101)

În ceea ce privește ceilalți comparatori furnizați de Germania, și anume Deutsche Telekom AG, Bayer AG, Volkswagen AG și Deutsche Börse AG, Comisia constată că aceștia constituie doar un eșantion restrâns. Mai mult, numai Deutsche Telekom AG are un rating similar celui al societății de exploatare T2, și anume un rating Standard & Poor's pe termen lung BBB+ și un rating Moody’s pe termen lung Baa1. În plus, ar trebui remarcat că toate condițiile de finanțare oferite de Deutsche Telekom AG în octombrie 2000 au fost stabilite la un timp foarte diferit de cel al împrumuturilor în cauză.

(102)

Având în vedere considerentele 100 și 101 de mai sus, Comisia consideră că Germania nu a efectuat o analiză comparativă de piață adecvată pentru a justifica condițiile împrumuturilor 17 și 20.

(103)

Pentru a evalua dacă împrumuturile 17 și 20 au fost în conformitate cu condițiile de piață, Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză comparativă cu indicatorii de piață bazată pe spreadurile la swapul pe riscul de credit (spreadurile CDS).

(104)

În conformitate cu metodologia care stă la baza Comunicării din 2008 privind ratele de referință, Comisia este de părere că ratele dobânzii acelui împrumut pot fi considerate a fi în concordanță cu condițiile de piață în cazul în care împrumuturile sunt evaluate la o rată mai mare sau egală cu o rată de referință definită prin următoarea formulă:

(105)

Rata de bază reprezintă costul ce revine băncilor pentru furnizarea lichidităților (costurile de finanțare). În caz de finanțare cu rată fixă (adică rata dobânzii este fixată pentru întreaga durată a împrumutului), este potrivit să se stabilească rata de bază în funcție de ratele swap (26) cu o scadență și o monedă corespunzătoare scadenței și monedei datoriei. Marja de risc compensează creditorul pentru riscurile asociate finanțării datoriei respective, în special riscul de credit. Marja de risc poate fi obținută de la un eșantion adecvat de spreaduri CDS (27) aferente entităților de referință (de exemplu, obligațiuni ale societăților) cu un rating similar împrumuturilor destinate societății de exploatare T2. În cele din urmă, este necesar să se adauge 10-20 de puncte de bază ca aproximare pentru comisioanele bancare pe care întreprinderile trebuie să le plătească de obicei (28).

(106)

În vederea stabilirii scadenței relevante a împrumuturilor în cauză, trebuie să fie luată în considerare amortizarea împrumuturilor. Comisia a calculat în acest scop durata de viață medie ponderată (WAL) a împrumuturilor, care indică numărul mediu al anilor în care trebuie rambursat fiecare euro. WAL corespunzătoare împrumutului 17 a fost calculată la […] ani, iar WAL aferent împrumutului 20 la […] ani.

(107)

Pentru a stabili rata de bază a împrumutului 17, cum WAL-ul aferent se ridică la […] ani (pentru care ratele swap nu sunt disponibile), Comisia a utilizat ca indicator rata swap EUR doi ani (29). Pentru împrumutul 20, rata de swap EUR cinci ani (30) este utilizată ca cea mai apropiată aproximare a WAL-ului său de […] ani. Ambele rate swap au fost obținute din Bloomberg, pentru ziua în care au fost acordate împrumuturile (și anume 23 martie 2005). Valorile ratelor swap corespunzătoare sunt după cum urmează: 2,73 % pentru împrumutul 17 și 3,28 % pentru împrumutul 20 (31).

(108)

În ceea ce privește marja, Comisia constată că ambele împrumuturi în cauză sunt foarte bine acoperite de garanții (32). Nivelul de garantare a împrumuturilor la 31 decembrie 2003 s-a ridicat la […] % (adică valoarea activelor s-a ridicat la […] milioane EUR la 31 decembrie 2003, iar valoarea datoriilor aferente se ridica la […] milioane EUR). Practica pe piață în astfel de cazuri este să se crească ratingul instrumentului de datorie („ratingul emisiunii”) în cauză cu o treaptă în raport cu ratingul emitentului (33). În consecință, ratingul societății de exploatare T2 pentru împrumuturile în cauză ar trebui să fie mărit cu o treaptă la un rating de (cel puțin) […].

(109)

Pe baza datelor Bloomberg, Comisia a stabilit eșantioane de entități de referință cu un rating de […] din toate sectoarele de activitate, cu excepția administrațiilor publice și sectorului financiar. Eșantionul pentru împrumutul 17 (bazat pe ratele CDS pe trei ani (34)) conține 29 de entități de referință; eșantionul pentru împrumutul 20 (bazat pe ratele CDS pe cinci ani) conține 38 de societăți. Spreadurile CDS mediane observate in ziua în care au fost acordate împrumuturile sunt de 19 pb pentru o scadență de trei ani (35) și de 28 de pb pentru o scadență de cinci ani (36).

(110)

Această abordare conduce la o rată de referință de 3,12 % (37) pentru împrumutul 17 și de 3,76 % (38) pentru împrumutul 20. Împrumuturile 17 și 20 au fost acordate la rate superioare acestor rate de referință calculate (împrumutul 17 la […] și împrumutul 20 la […]), iar Comisia consideră că aceasta reprezintă un indiciu că împrumuturile au fost, într-adevăr, în conformitate cu condițiile de piață.

(111)

Având în vedere relațiile strânse care există între LH și societatea de exploatare T2, ca o verificare suplimentară, Comisia a analizat nivelurile spreadurilor CDS tranzacționate chiar de LH. Rata CDS pe trei ani (39) pentru LH la data la care a fost virată suma reprezentând împrumutul 17 a fost de […] pb. Rata CDS pe cinci ani pentru LH a fost de […] pb. Pentru a ține seama de nivelul înalt de garantare pentru împrumuturile 17 și 20, este necesar să se ajusteze, în sensul descreșterii, ratele CDS obținute. Aplicarea unui factor de multiplicare de 2/3 (40) conduce la o rată de referință pentru împrumutul 17 de […] %, iar pentru împrumutul 20, de […] %. Această abordare furnizează, de asemenea, un indiciu suplimentar că marjele de risc pentru condițiile împrumutului erau în concordanță cu condițiile de piață.

(112)

Având în vedere considerentele de mai sus (103 – 111), Comisia observă că împrumuturile 17 și 20 au fost acordate la rate mai mari decât ratele de referință calculate și, prin urmare, pot fi considerate a fi în concordanță cu condițiile de piață.

(113)

Având în vedere că Germania nu a furnizat o valoare de referință de pe piață, Comisia va evalua, de asemenea, condițiile împrumuturilor 17 și 20 pe baza Comunicării din 2008 privind ratele de referință. Comunicarea din 2008 privind ratele de referință stabilește o metodă de determinare a ratelor de referință și de actualizare care sunt aplicate ca un indicator al ratelor pieței.

(114)

Ratele de referință se bazează pe o rată de bază (rata de referință interbancară corespunzătoare scadenței de un an - IBOR) la care trebuie adăugate marje de risc. Marjele variază între 60 și 1 000 de puncte de bază, în funcție de bonitatea societății și de nivelul garanțiilor oferite. În condiții normale, se adaugă 100 de puncte de bază la rata de bază, dacă sunt împrumuturi acordate unor întreprinderi care au un rating satisfăcător și un nivel ridicat de garantare sau împrumuturi către întreprinderi cu un rating bun și un nivel obișnuit de garantare sau către întreprinderi cu rating foarte bun dar fără garanții.

(115)

În cazul de față, rata de bază este definită ca media pe trei luni a ratelor EURIBOR (41) pe 1 an pentru lunile septembrie și noiembrie ale anului precedent (2004). Pentru împrumuturile în cauză, rata de bază aplicabilă poate fi aproximată la 2,34 %.

(116)

Marja de risc depinde de ratingul întreprinderii în cauză și de garanțiile oferite. Astfel cum se precizează în considerentul 99, ratingul de credit al societății de exploatare T2 corespunde cel puțin unei valori de […].

(117)

Comisia constată în plus că nivelul de garantare pentru împrumuturile în cauză este foarte ridicat (adică LGD este sub 30 %), în special de către […] (42). O valoare a LGD sub 30 % se bazează pe nivelul creanțelor depuse drept gaj și al activelor depuse drept gaj. Comisia observă că, în general, valoarea LGD pentru un împrumut garantat printr-un […] se ridică la aproximativ 35 % (43). În plus, împrumutul în cauză este garantat de […], iar nivelul de garantare a împrumutului se ridică la […] %.

(118)

Pentru debitorii cu un rating de cel puțin […] și cu un nivel ridicat de garantare a împrumutului, Comunicarea din 2008 privind ratele de referință stabilește o marjă de risc de cel puțin […] pb. Adăugând rata de bază de 2,34 % și marja de risc de […] pb rezultă o rată a dobânzii de […] %.

(119)

Comisia constată că rata dobânzii pentru împrumutul 17 este stabilită la […], iar pentru împrumutul 20 la […]. În consecință, ratele dobânzii pentru ambele împrumuturi sunt stabilite la o valoare mai mare decât rata de referință a Comisiei.

(120)

Comisia poate concluziona că împrumuturile 17 și 20 au fost acordate în conformitate cu condițiile de piață. Comisia precizează că, în absența unui avantaj economic, nu este necesar să se clarifice dacă măsurile sunt imputabile statului.

(121)

Întrucât criteriile cumulative vizate la articolul 107 alineatul (1) din TFUE nu sunt îndeplinite, Comisia consideră că împrumuturile 17 și 20 nu conțin ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(122)

După cum s-a subliniat în considerentele 74 – 81, până în decembrie 2000 încadrarea juridică a exploatării și construirii infrastructurilor aeroportuare în sensul normelor privind ajutoarele de stat a fost neclară. Deși concurența s-a dezvoltate treptat în sector, Comisia și statele membre au obișnuit să considere aceste activități mai degrabă drept activități care se încadrează în domeniul politicilor publice, decât activități economice.

(123)

În ceea ce privește acordul privind utilizarea terenurilor dintre FMG și Immo T2, în timpul procedurii oficiale de investigare Germania a clarificat faptul că, pentru utilizarea parcelelor 4 935/3 și 4881, condițiile au fost definitiv convenite în acordul privind utilizarea terenurilor încheiat la 30 martie 2000.

(124)

Comisia observă că, pentru utilizarea parcelelor 4 935/3 și 4881, condițiile au fost definitiv decise înainte de hotărârea Aéroports de Paris (adică înainte de 12 decembrie 2000). Prin urmare, chiar dacă se consideră că măsura a implicat un avantaj, Comisia nu are dreptul să o examineze și să o pună în discuție în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, din motivele explicate în secțiunea 6.1.1 din prezenta decizie.

(125)

Având în vedere cele prezentate mai sus, Comisia concluzionează că nu are dreptul de a examina și de a pune în discuție, în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, împrumuturile 1, 5, 6, 7, 9, 10, 16, 21 și 23.

(126)

Referitor la împrumuturile 17 și 20, Comisia poate concluziona că aceste împrumuturi au fost acordate în condiții de piață. Întrucât criteriile cumulative vizate la articolul 107 alineatul (1) din TFUE nu sunt îndeplinite, Comisia consideră că împrumuturile 17 și 20 nu conțin nici un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(127)

În ceea ce privește condițiile de utilizare a parcelelor 4 935/3 și 4881, Comisia consideră că nu are dreptul de a examina și de a pune în discuție acordul privind utilizarea terenurilor, în temeiul normelor privind ajutoarele de stat,