(1)

Prin scrisoarea din 13 august 2008, Polonia a informat Comisia cu privire la măsurile pe care intenționa să le aprobe pentru a susține restructurarea întreprinderii PZL Dębica S.A. („PZL Dębica” sau „întreprinderea”). Prin scrisoarea din 3 octombrie 2008, Comisia a solicitat Poloniei să transmită anumite documente lipsă. Acestea au fost furnizate la 20 octombrie 2008.

(2)

Prin scrisoarea din data de 19 decembrie 2008, Comisia a informat Polonia că a decis inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”) cu privire la aceste măsuri („decizia de inițiere a procedurii”).

(3)

Decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. Niciun terț interesat nu a avut observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(4)

Ca răspuns la decizia de inițiere a procedurii, autoritățile poloneze au transmis informații suplimentare la 12 februarie 2009, 9 iulie 2010, 16 mai 2011, 7 iunie 2011 și respectiv 8 iunie 2011.

(5)

La 18 august 2011, Polonia a solicitat Comisiei să nu evalueze ajutorul notificat până la 31 octombrie 2011. La 10 octombrie 2011, Polonia a retras unele dintre măsurile notificate, și anume o injecție de capital și un împrumut preferențial care urmau să fie acordate de către Agenția pentru Dezvoltare Industrială, deținută de stat.

(6)

La 2 noiembrie 2011, Polonia a transmis un raport în vederea stabilirii faptului că restul notificării, respectiv amânarea datoriei aferente asigurărilor sociale, îndeplinește criteriul creditorului privat și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat.

(7)

Prin scrisoarea din 26 iulie 2012, Comisia a solicitat Poloniei să furnizeze explicații suplimentare cu privire la o serie de aspecte. Polonia a răspuns prin scrisoarea din 31 august 2012, în care a informat Comisia că la data de 1 martie 2012 a fost încheiat un acord privind amânarea datoriei aferente asigurărilor sociale și că datoria restantă către Biroul local al guvernatorului voievodatului a fost achitată la 14 august 2012.

(8)

Autoritățile poloneze au furnizat ultimele informații la 6 decembrie 2012.

(9)

PZL Dębica are 212 angajați. Este o întreprindere mijlocie care activează în special în producția de echipamente frigorifice, cum ar fi: compresoare, unități pentru apă cu gheață și răcitoare de apă, răcitoare cu circulație de aer și lichid, condensatoare cu stropire și cu evaporare, condensatoare tubulare cu manta verticale și orizontale sau aparate de presiune: separatoare de lichide, cisterne orizontale, recipiente de răcire intermediare, economizoare, separatoare de ulei și valve de răcire.

(10)

Întreprinderea are sediul în voievodatul Podkarpackie, regiune care intră sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera (a) din tratat. A fost fondată în 1938, iar începând din 1995 este societate pe acțiuni. În 1999, acțiunile întreprinderii erau deținute de Trezorerie (25,08 %) și de angajați (74,92 %). În 2006, întreprinderea a fost privatizată integral: acțiunile sale erau deținute în cea mai mare parte de angajații existenți la acea dată și de foștii angajați, precum și de moștenitorii acestora. În 2010, un investitor privat, Eurotech, a achiziționat 16,7 % din acțiunile PZL Dębica.

(11)

Cota de piață a întreprinderii pe piața poloneză a echipamentelor de refrigerare este mică (mai puțin de 1 % în 2006). Exporturile din 2006 au reprezentat 15,6 % din totalul vânzărilor, din care 6,8 % au fost în afara Uniunii Europene. Pe piața poloneză, întreprinderea se confruntă cu o concurență puternică de la o serie de întreprinderi, printre care York International, GEA GRASSO Refrigeration Division, Mycom International Refrigeration (Ltd.), MOSTOSTAL Wrocław S.A., Aerzen Maschinenfabrik GmbH și Zakład Metalowy PILZNO.

(12)

Potrivit autorităților poloneze, dificultățile financiare ale întreprinderii datează din anul 2002. În anul respectiv a fost adoptat un plan de restructurare pentru perioada 2002-2007. Planul a fost actualizat în octombrie 2003 și a cuprins următoarele măsuri:

(13)

Din cauza restricțiilor bugetare, Fondul de restructurare a întreprinderilor nu a putut acorda PZL Dębica împrumutul promis [considerentul 12 litera (c)]. În consecință, Oficiul Asigurărilor Sociale a decis să nu amâne restul datoriei existente față de el [a se vedea considerentul 12 litera (d)]. Ca urmare, PZL Dębica nu a efectuat restructurarea financiară, care reprezenta elementul central al planului.

(14)

În pofida acestui fapt, întreprinderea a reușit să pună în aplicare celelalte elemente din planul de restructurare, rezultatul fiind înregistrarea unui profit modest chiar din anul 2006. Rezultatele financiare ale întreprinderii în perioada 2002-2011 sunt sintetizate în tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1

Rezultatele financiare ale întreprinderii PZL Dębica în perioada 2002-2011 (milioane PLN)

(15)

Ca urmare a neîndeplinirii restructurării financiare în cadrul primului plan de restructurare, Comisia a fost notificată cu privire la un al doilea plan de restructurare în august 2008. În mare măsură, acest al doilea plan a fost conceput pentru îndeplinirea restructurării financiare a întreprinderii. Planul a avut în vedere următoarele măsuri:

(16)

În decizia de inițiere a procedurii au fost exprimate îndoieli cu privire la compatibilitatea cu piața internă a următoarelor măsuri de ajutor, care făceau parte din primul plan de restructurare:

De asemenea, Comisia și-a exprimat îndoiala în privința caracterizării măsurilor enumerate în tabelul 2 de mai jos ca ajutoare de minimis.

(17)

În plus, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că planul de restructurare cuprindea toate elementele necesare pentru reabilitarea întreprinderii PZL Dębica, precum și cu privire la perioada de restructurare de 12 ani, considerată prea lungă având în vedere punctul 35 din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (4) („liniile directoare S&R”).

(18)

Având în vedere ajutorul acordat deja în cadrul primului plan [considerentul 12 literele (a) și (b)], Comisia a pus sub semnul întrebării, de asemenea, eligibilitatea întreprinderii de a beneficia de un nou ajutor pentru restructurare (a se vedea considerentul 15), având în vedere principiul „pentru prima și ultima dată” (prevăzut în secțiunea 3.3 din liniile directoare S&R).

(19)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a declarat că nu i s-a prezentat niciun document obligatoriu din punct de vedere juridic prin care autoritățile naționale competente să se angajeze în acordarea de ajutor pentru măsurile caracterizate de Polonia ca măsuri anterioare aderării [considerentul 16 literele (a)-(c)].

(20)

De asemenea, în ceea ce privește suma efectivă a ajutorului care a fost deja acordat întreprinderii, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la caracterizarea ajutorului acordat în 2006 ca fiind ajutor de minimis, întrucât acesta fusese acordat unei întreprinderi aflate în dificultate, care nu era eligibilă să beneficieze de un astfel de ajutor, în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr.1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (5).

(21)

În sfârșit, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că măsurile compensatorii propuse ar putea fi acceptate, întrucât ele sunt asociate cu reabilitarea pe termen lung a întreprinderii și, în aceste condiții, nu pot fi considerate măsuri compensatorii. De asemenea, Comisia a declarat că Polonia nu a demonstrat că activitățile abandonate nu erau o sursă de pierderi.

(22)

Prezentul capitol cuprinde doar observațiile autorităților poloneze cu privire la măsurile care nu au fost retrase în timpul procedurii de investigare.

(23)

În ceea ce privește durata procesului de restructurare, autoritățile poloneze au declarat că cele două planuri de restructurare ar trebui să fie tratate ca un plan unic, întrucât neîndeplinirea primului plan nu a fost din vina întreprinderii, iar al doilea plan de restructurare a continuat, în esență, procesul de restructurare financiară nefinalizat prevăzut în primul plan de restructurare.

(24)

Polonia a retras măsurile de ajutor enumerate în considerentul 15 literele (a) și (b) întrucât, în conformitate cu decizia de inițiere a procedurii, acordarea acestor măsuri ar fi putut fi incompatibilă cu principiul „pentru prima și ultima dată”. Autoritățile poloneze au explicat că retragerea a fost o consecință a faptului că PZL Dębica a pierdut calitatea de întreprindere mare. Fiind o întreprindere cu mai puțin de 250 de angajați, PZL Dębica nu se mai califica pentru finanțare din partea Agenției pentru Dezvoltare Industrială, care oferă finanțare doar pentru întreprinderile mari. Totuși, amânarea datoriei către Oficiul Asigurărilor Sociale și anularea datoriei către Biroul guvernatorului nu au fost retrase. Argumentele Poloniei cu privire la aceste măsuri sunt prezentate mai jos.

(25)

În ceea ce privește cele trei măsuri caracterizate în decizia de inițiere a procedurii ca ajutor promis înainte de aderarea la UE [considerentul 16 literele (a)-(c) din prezenta decizie], Polonia a furnizat documente justificative în sprijinul afirmației sale că ajutorul a fost acordat înainte de aderare și, prin urmare, nu constituie un ajutor nou.

(26)

Referitor la datoria față de Consiliul Municipal Dębica, Polonia a prezentat un act notarial care confirmă că datoria a fost achitată la 31 mai 2004, printr-un transfer de proprietate către Consiliul Municipal Dębica. Actul menționează achitarea principalului de 1 116 788,60 PLN și a dobânzii de 592 669,80 PLN (6).

(27)

De asemenea, Polonia a explicat că această măsură nu a fost inclusă în primul plan de restructurare pentru că cererea de ajutor depusă de PZL Dębica la Consiliul Municipal Dębica a fost respinsă.

(28)

Referitor la datoria față de administrația fiscală, în valoare de 914 552,15 PLN, Polonia a prezentat o decizie privind condițiile de restructurare, datată 20 octombrie 2003 și semnată de șeful administrației fiscale locale. Conform acestei decizii, urma să fie anulată din datorie suma de 636 729,85 PLN, plus dobânda de 277 822,30 PLN.

(29)

Polonia a precizat că afirmația din decizia de inițiere a procedurii, conform căreia acest ajutor a fost promis înainte de aderare, dar nu a fost acordat, este incorectă din mai multe motive.

(30)

În primul rând, Polonia a explicat mecanismul de acordare a ajutoarelor prevăzut de legea din 30 august 2002 privind restructurarea datoriilor publice ale întreprinderilor (7) („legea din 2002”). În temeiul legii respective, în urma unei cereri din partea unei întreprinderi aflate în dificultate, o autoritate care acordă ajutoare (de exemplu, administrația fiscală) poate emite o decizie privind condițiile de restructurare („decizia de restructurare”). Această decizie conferă beneficiarului dreptul de a primi ajutor. Plata efectivă sau anularea datoriei (în funcție de măsură) are loc pe baza unei decizii de punere în aplicare, prin care autoritatea care acordă ajutorul constată finalizarea restructurării („decizia de punere în aplicare”). Potrivit autorităților poloneze, această decizie de punere în aplicare are rolul de a confirma faptul că beneficiarul: (i) a transmis un program de restructurare actualizat, împreună cu informații privind starea financiară a întreprinderii; (ii) a achitat taxa de restructurare; și (iii) nu a acumulat datorii noi față de autoritatea care acordă ajutorul. Decizia de punere în aplicare este doar un document administrativ care confirmă faptul că s-au respectat condițiile din decizia de restructurare. În temeiul legii din 2002, autoritatea care acordă ajutorul verifică respectarea condițiilor de restructurare cel mai devreme după 15 luni de la transmiterea deciziei de restructurare.

(31)

În al doilea rând, Polonia a informat Comisia că administrația fiscală nu a emis o decizie de punere în aplicare cu privire la PZL Dębica. Potrivit Poloniei, acest fapt s-a datorat incertitudinii unora dintre autoritățile publice cu privire la modul de interpretare a normelor privind ajutoarele de stat aplicabile de la 1 mai 2004. În consecință, unele autorități au decis să aștepte până ce Comisia va adopta o poziție față de aceste măsuri. Polonia a depus o declarație a șefului administrației fiscale în cauză, care confirmă că aceasta a fost situația în cazul întreprinderii PZL Dębica.

(32)

În al treilea rând, Polonia a precizat că decizia din 20 octombrie 2003 a administrației fiscale a conferit întreprinderii PZL Dębica dreptul la anularea datoriei. În sprijinul afirmației sale că, pentru a stabili dacă prin documentul respectiv s-a conferit dreptul la ajutor, trebuie să se aplice ordinea juridică internă, Polonia a făcut referire la decizia Comisiei din 6 noiembrie 2008 privind Șantierul Naval Gdynia (8). De asemenea, Polonia s-a referit la așteptările legitime ale beneficiarilor ajutoarelor și a precizat că, dacă autoritatea care acordă ajutorul nu emite o decizie de punere în aplicare, PZL Dębica o poate acționa în instanță. În acest sens, Polonia a făcut referire la hotărârile Curții Supreme și ale Curții Supreme Administrative, care au confirmat că deciziile de restructurare impun statului o obligație și că deciziile de punere în aplicare nu pot afecta obligația respectivă, deoarece au caracter obligatoriu și nu fac obiectul unor prerogative administrative (9).

(33)

În plus, Polonia a depus o declarație a șefului administrației fiscale, care confirmă că PZL Dębica a îndeplinit cerințele juridice necesare pentru emiterea deciziei de punere în aplicare (menționată în considerentul 30), dar afirmă că administrația fiscală așteaptă rezultatul investigației efectuate de Comisie.

(34)

Măsura menționată în considerentul 16 litera (c) este abordată în titlul 5 de mai jos – „Amânarea datoriei față de Oficiul Asigurărilor Sociale”.

(35)

Autoritățile poloneze au informat Comisia că toate măsurile de minimis au fost acordate întreprinderii în 2006, când era în vigoare Regulamentul (CE) nr. 69/2001 din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul de instituire a Comunității Europene ajutoarelor de minimis (10) [Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 a intrat în vigoare abia la 1 ianuarie 2007]; Regulamentul (CE) nr. 69/2001 nu interzicea acordarea de ajutoare de minimis întreprinderilor aflate în dificultate financiară.

(36)

Referitor la îndoiala exprimată de Comisie privind mecanismul de calcul, autoritățile poloneze au explicat formula utilizată pentru calculul elementelor ajutorului, prezentată în regulamentul polonez din 11 august 2004 (11). Formula ia în considerare diferența dintre rata de referință și rata utilizată pentru calculul penalităților de întârziere. S-a prezentat un calcul actualizat al elementului ajutorului de minimis (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2

Ajutoare de minimis – potrivit Poloniei

(37)

Polonia a informat Comisia că doar administrația fiscală a oferit o garanție în scopul amânării. Aceasta a acoperit 100 % din valoarea nominală a amânării. De asemenea, Polonia a subliniat faptul că și în condițiile în care la rată s-ar adăuga 600 de puncte de bază în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind metoda de stabilire a ratelor de referință și de actualizare din 1997 (12), valoarea ajutorului de minimis tot ar fi cu mult sub pragul de 100 000 EUR.

(38)

În ceea ce privește amânarea datoriei sub formă de obligații de asigurări sociale, care crescuse în ambele planuri de restructurare, autoritățile poloneze au reamintit în primul rând că această datorie a crescut ca o consecință a neîndeplinirii restructurării financiare avute în vedere în primul plan. Conform planului respectiv, datoria față de Oficiul Asigurărilor Sociale urma să fie achitată în următoarele moduri: (i) rambursarea a 3 890 000 PLN prin împrumutul de la Fondul de restructurare a întreprinderilor; și (ii) amânarea unei datorii suplimentare de 1 364 600 PLN. Așa cum s-a menționat mai sus (a se vedea considerentul 13), restructurarea financiară a acestei datorii a eșuat.

(39)

În plus, autoritățile poloneze au remarcat faptul că Oficiul Asigurărilor Sociale a decis să participe la cel de al doilea plan de restructurare, care prevedea: (i) rambursarea a 5,5 milioane PLN dintr-un împrumut care urma să fie acordat de Agenția pentru Dezvoltare Industrială; și (ii) amânarea unei datorii suplimentare de 3 milioane PLN. Așa cum s-a menționat anterior (a se vedea considerentul 5), PZL Dębica nu a obținut împrumutul promis și Polonia a retras partea corespunzătoare din notificare.

(40)

Polonia a informat Comisia că datoria PZL Dębica față de Oficiul Asigurărilor Sociale a atras, ca toate fondurile datorate autorităților publice, o dobândă calculată pe baza formulei descrise la articolul 56 din Codul fiscal al Poloniei din 29 august 1997 (13). Rata dobânzii este echivalentă cu 200 % din rata de bază publicată de Banca Națională a Poloniei, plus 2 % (200 de puncte de bază) (a se vedea tabelul 3 de mai jos). Rata nu poate fi mai mică de 8 %; în cazul de față s-a situat între 10 % și 46 %.

Tabelul 3

Modificări ale ratelor dobânzii în perioada 2000-2012

(41)

Polonia a transmis tabele detaliate care prezintă schimbările intervenite în datoria față de Oficiul Asigurărilor Sociale. În tabelul 4 se prezintă un rezumat al modificărilor apărute până la 31 august 2012. Polonia a precizat că, în pofida datoriei care s-a acumulat în principal în perioada 2000-2005, întreprinderea a efectuat plăți curente semnificative către Oficiul Asigurărilor Sociale, adică mai mult de 16 milioane PLN în perioada 2000 - august 2012.

Tabelul 4

Modificări ale datoriei față de Oficiul Asigurărilor Sociale

(42)

Autoritățile poloneze au furnizat informații cu privire și la celelalte măsuri luate de Oficiul Asigurărilor Sociale pentru garantarea și recuperarea datoriei:

Tabelul 5

Vânzarea activelor PZL Dębica

(43)

În octombrie 2011, ca urmare a retragerii unora dintre măsurile notificate, și anume injecția de capital și împrumutul preferențial, Polonia a informat Comisia cu privire la evaluarea sa conform căreia amânarea datoriei aferente asigurărilor sociale ca parte a planului de restructurare notificat [a se vedea considerentul 15 litera (c)] îndeplinește criteriul creditorului privat și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat.

(44)

În acest sens, în 2011 PZL Dębica a solicitat societății „Consulting”, o întreprindere independentă cu sediul în Katowice, să efectueze un studiu. Raportul a prezentat o analiză a criteriului creditorului privat, pe baza unei comparații între următoarele două scenarii:

(45)

În august 2012, Polonia a informat Comisia că la 1 martie 2012, PZL Dębica și Oficiul Asigurărilor Sociale au încheiat un acord de amânare a datoriei, pe baza criteriului creditorului privat. Polonia a arătat că Oficiul Asigurărilor Sociale a analizat avantajele fiecărei opțiuni, în vederea maximizării datoriei recuperate. Acordul acoperă suma de [7-13 milioane] PLN datorată la data respectivă, formată din datoria de [3,5-6,5 milioane] PLN, precum și dobânda de [3,5-6,5 milioane] PLN. La această sumă s-a adăugat un comision aferent amânării de [1-1,7 milioane] PLN. Acordul de amânare prevede rambursarea în 96 de rate lunare, dintre care 9 au fost deja achitate. Polonia a prezentat următoarea comparație a opțiunilor disponibile Oficiului Asigurărilor Sociale în 2012 (tabelul 6).

Tabelul 6

Comparație între opțiunile de recuperare a datoriei întreprinderii PZL Dębica față de Oficiul Asigurărilor Sociale (în PLN)

(46)

Polonia a atras atenția asupra faptului că Oficiul Asigurărilor Sociale deține în continuare o ipotecă asupra activelor întreprinderii, în valoare totală de 6 243 002,55 PLN. În cadrul acordului, orice vânzare de active reduce automat suma amânată, permițând astfel rambursarea datoriei mai rapid decât în cele 96 de luni prevăzute.

(47)

Polonia a confirmat Comisiei faptul că datoria către Biroul local al Guvernatorului, menționată în al doilea plan de restructurare, a fost achitată la 14 august 2012. Aceasta era formată dintr-o datorie de 61 104,97 PLN, aferentă perioadei 1999-2001, și din dobânda de 103 566,29 PLN care se cumulase de atunci.

(48)

În temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat, ajutorul de stat este ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(49)

Condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat sunt cumulative; prin urmare, pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat trebuie să fie îndeplinite toate condițiile.

(50)

Pe baza deciziei de inițiere a procedurii, Comisia va evalua următoarele măsuri:

(51)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (14), după inițierea procedurii oficiale de investigare un stat membru poate retrage notificarea în timp util, înaintea adoptării de către Comisie a unei decizii cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii notificate, iar procedura se închide în consecință.

(52)

Autoritățile poloneze au retras două dintre măsurile care urmau să fie puse în aplicare în temeiul celui de al doilea plan de restructurare, și anume o injecție de capital și un împrumut preferențial, în valoare totală de 10,5 milioane PLN [a se vedea considerentul 15 literele (a) și (b)]. Prin urmare, în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, procedura de investigare a Comisiei referitoare la aceste măsuri trebuie să fie închisă.

(53)

Măsurile de ajutor care au fost acordate înainte de aderarea Poloniei la UE și nu mai sunt aplicabile după aderare nu pot fi examinate de Comisie nici conform procedurii prevăzute la articolul 108 din tratat, nici în cadrul mecanismului intermediar. Mecanismul respectiv nici nu impune Comisiei, nici nu o autorizează să verifice măsurile de ajutor de stat care nu sunt aplicabile după aderare.

(54)

Se consideră că ajutorul acordat de Polonia a fost acordat înainte de aderare în cazul în care autoritatea competentă a adoptat, înainte de 1 mai 2004, un act obligatoriu din punct de vedere juridic, prin care se angaja să acorde ajutorul. În cazul în care la momentul acordării ajutorului se cunoștea cu exactitate expunerea economică a statului în cauză, ajutorul individual nu este aplicabil după aderare.

(55)

Pe de altă parte, în cazul în care măsurile ar fi luate după aderare, ele ar reprezenta un nou ajutor și compatibilitatea lor ar fi evaluată de către Comisie în cadrul procedurii prevăzute la articolul 108 din tratat.

(56)

În plus față de cele două măsuri menționate în decizia de inițiere a procedurii ca măsuri anterioare aderării [(a se vedea considerentul 12 literele (a) și (b)], Polonia afirmă că decizia de anulare a datoriei, emisă de administrația fiscală locală în 2003 pentru suma de 914 522,15 PLN, ar trebui să fie considerată, de asemenea, ca fiind ajutor anterior aderării.

(57)

Ca răspuns la îngrijorarea exprimată de Comisie în decizia de inițiere a procedurii cu privire la faptul că nu s-a transmis niciun document de acordare a ajutorului, autoritățile poloneze au prezentat un document de acordare a ajutorului, datat 20 octombrie 2003, și au clarificat mecanismul de acordare a ajutoarelor în temeiul legii din 2002 (a se vedea considerentul 30).

(58)

Autoritățile poloneze au prezentat Comisiei o analiză a legislației din Polonia, în care se precizează faptul că decizia de restructurare din 2003 constituie un document obligatoriu din punct de vedere juridic, pe baza căruia administrația fiscală este obligată să anuleze arieratele fiscale. La decizia de restructurare au fost atașate o serie de condiții care pot fi verificate în mod obiectiv (a se vedea considerentul 28). Autoritățile poloneze au confirmat faptul că PZL Dębica respectă condițiile respective. Prin urmare, în absența oricărei indicații privind contrariul, Comisia consideră că anularea a fost dispusă înainte de aderarea Poloniei la UE.

(59)

În timpul procedurii de investigare, Polonia a informat Comisia că PZL Dębica a achitat următoarele datorii:

(60)

Polonia a confirmat achitarea acestor datorii.

(61)

Polonia a informat Comisia că, în cadrul negocierilor de restructurare cu creditorii publici care au condus la actualizarea primului plan de restructurare în octombrie 2003, PZL Dębica a solicitat Consiliului Municipal Dębica să includă în planul de restructurare suma de 1 116 788,60 PLN, pe care o datora Consiliului. Consiliul Municipal Dębica a refuzat, iar întreprinderea a reușit să achite datoria la 31 mai 2004, la o lună după aderarea Poloniei la Uniunea Europeană.

(62)

Comisia remarcă faptul că la datorie s-a aplicat o dobândă compusă cu rată mare, cuprinsă între 44 % și 13,5 % (a se vedea tabelul 3). Dobânda acumulată achitată de PZL Dębica la 31 mai 2004 se ridica la 592 669,80 PLN.

(63)

Rata de recuperare pe care Comisia ar fi aplicat-o în cazul ajutorului pus la dispoziție în mod ilegal unei întreprinderi din Polonia în perioada 1-31 mai 2004 este de 7,62 % (15). Această rată este mult mai mică decât rata dobânzii aplicate datoriei de către Polonia.

(64)

Pe baza faptului că datoria a fost achitată integral, iar rata dobânzii de 13,5 % aplicată datoriei în perioada 1-31 mai 2004 a fost mult mai mare decât rata de recuperare de 7,62 % aplicată de către Comisie, Comisia a concluzionat că recuperarea s-a realizat în conformitate cu comunicarea Comisiei „Pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil” (16) („comunicarea privind recuperarea ajutoarelor”). Valoarea dobânzii achitate efectiv depășește dobânda care ar fi trebuit să fie achitată în cazul unei decizii negative, calculată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (17). Prin urmare, Comisia ia notă pur și simplu de achitarea datoriei, fără să se aducă atingere în viitor modului de clasificare a măsurii în sensul aplicării principiului „pentru prima și ultima dată”.

(65)

Comisia remarcă faptul că Biroul local al guvernatorului a decis în 2007 să anuleze datoria, prin urmare fiind inclusă în cel de al doilea plan de restructurare. Planul de restructurare a fost notificat Comisiei.

(66)

În același timp, Comisia remarcă faptul că la datorie s-a aplicat o dobândă compusă, la o rată cuprinsă între 46 % și 10 % (a se vedea tabelul 3). Valoarea totală a dobânzii achitate de PZL Dębica la 14 august 2012 s-a ridicat la 103 566,29 PLN, aproape dublu față de valoarea inițială a datoriei, de 61 104,97 PLN.

(67)

Comisia consideră că între 1999 (când a apărut prima parte a datoriei) și 2012 (când a fost rambursată datoria) a avut loc o amânare în fapt și că, prin urmare, Biroul local al guvernatorului a conferit un avantaj întreprinderii - care se afla deja într-o situație de dificultate financiară gravă -, prin reducerea poverii asociate activităților obișnuite, care include rambursarea datoriilor către autoritățile publice.

(68)

Rata de recuperare pe care Comisia ar fi aplicat-o ajutorului pus la dispoziție în mod ilegal unei întreprinderi din Polonia după aderarea Poloniei la UE și până la achitarea datoriei este cuprinsă între 5,26 % și 7,62 % (18). Această rată este mult mai mică decât rata dobânzii efective aplicate datoriei de către Polonia.

(69)

Pa baza faptului că datoria a fost achitată integral, iar rata dobânzii aplicate datoriei întreprinderii PZL Dębica între 1 mai 2004 și 14 august 2012, cuprinsă între 10 % și 16 %, a fost mult mai mare decât rata de recuperare de 5,25 % - 7,62 % aplicată de către Comisie, aceasta a concluzionat că, indiferent de legalitatea ajutorului, recuperarea a fost îndeplinită în conformitate cu comunicarea sa privind recuperarea ajutoarelor. Valoarea dobânzii achitate efectiv depășește valoarea dobânzii care ar fi trebuit să fie achitată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 794/2004.

(70)

Polonia informează Comisia cu privire la cinci măsuri în valoare totală de 20 873,65 PLN (enumerate în tabelul 2), cu privire la care Polonia afirmă că ar trebui să fie considerate ajutor de minimis. Aceste măsuri se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 69/2001.

(71)

Comisia recunoaște că Regulamentul (CE) nr. 69/2001, care permitea acordarea unei sume maxime de 100 000 EUR (circa 400 000 PLN), nu excludea în mod explicit întreprinderile aflate în dificultate. Pe de altă parte, regulamentul prevedea în mod expres faptul că împrumuturile, care pot fi comparate cu amânările, trebuie să fie „susținute de garanții normale și […] să nu implice riscuri anormale” (considerentul 6). În cazul de față, Comisia consideră că amânarea acordată de către administrația fiscală la 8 septembrie 2006 este singura conformă cu această cerință.

(72)

În primul rând, Comisia consideră că Polonia nu a oferit informații suficiente pentru a permite verificarea mecanismului de calcul al ajutorului de minimis și al valorii pe care Polonia a prezentat-o drept „valoarea ajutorului” în tabelul 2. În special, nu s-au furnizat informații detaliate cu privire la ratele de referință aplicabile și la ratele utilizate pentru calcularea penalității de întârziere, care ar fi permis verificarea calculelor realizate conform formulei aplicate de Polonia (a se vedea considerentul 36). Prin urmare, Comisia consideră că valoarea care trebuie să fie luată în considerare la stabilirea ajutorului de minimis este valoarea nominală a celor trei amânări acordate de primarul din Dębica la 7 aprilie, 28 iulie și 5 octombrie 2006, pentru care nu s-a oferit nicio garanție. Suma de 264 186 PLN a făcut obiectul a două decizii de amânare emise de primarul orașului Dębica. Întrucât aceste decizii se refereau la același obiect, suma va fi luată în considerare o singură dată.

(73)

În cazul amânării de 7 zile acordate de administrația fiscală la 8 septembrie 2006, pentru care s-a oferit o garanție de 100 % din suma de 614 550 PLN amânată, Comisia a calculat elementul de ajutor prin adăugarea a 400 de puncte de bază la rata de referință de 5,56 %, astfel cum prevede Comunicarea Comisiei privind metoda de stabilire a ratelor de referință și de actualizare din 1997 (19). În cazul de față, valoarea ajutorului se ridică la 1 126 PLN.

(74)

În ceea ce privește decizia de anulare emisă de primarul orașului Dębica la 5 octombrie 2006, ea se referă la o subvenție în numerar, prin urmare trebuie să fie luată în calcul în totalitate.

(75)

Având în vedere cele de mai sus, valoarea totală a ajutorului este de 369 788 PLN (circa 93 437 EUR (20)) (a se vedea tabelul 7). Întrucât suma totală este mai mică de 100 000 EUR, aceste măsuri sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 69/2001. Polonia a confirmat că PZL Dębica nu a primit niciun alt ajutor de minimis.

Tabelul 7

Ajutoare de minimis

(76)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat reglementează intervențiile care, sub diverse forme, reduc costurile obișnuite ale unei întreprinderi și care, fără să fie considerate subvenții în sensul strict al cuvântului, au un caracter similar și același efect. Jurisprudența a confirmat faptul că, prin tolerarea întârzierilor la plata asigurărilor sociale de către organismul public însărcinat cu colectarea acestor contribuții, se conferă un avantaj comercial întreprinderilor cu serioase dificultăți financiare, prin reducerea poverii asociate cu aplicarea obișnuită a sistemului de securitate socială, avantaj care nu poate fi înlăturat integral prin dobânda și suprataxele implicite aplicate în cazul întârzierilor la plată (21).

(77)

În cazul de față, Oficiul Asigurărilor Sociale a permis întreprinderii PZL Dębica să acumuleze datorii semnificative în perioada 2000-2005. Schimbările intervenite în datoria totală, inclusiv dobânda, sunt prezentate în tabelul 4.

(78)

Ca o remarcă preliminară, Comisia subliniază posibilitatea ca ajutorul de stat să fi fost acordat întreprinderii PZL Dębica în virtutea eșecului de a executa integral datoria publică a întreprinderii PZL Dębica față de Oficiul Asigurărilor Sociale (22).

(79)

Polonia argumentează că amânarea datoriei de către Oficiul Asigurărilor Sociale nu implică ajutor de stat, întrucât Oficiul Asigurărilor Sociale a acționat ca un creditor privat atunci când a fost de acord, în martie 2012, cu amânarea sumei totale datorate, care urma să fie achitată conform unui plan de rambursare în 96 de rate. Polonia a prezentat o analiză a criteriului creditorului privat, efectuată în octombrie 2011, care confirmă, în opinia sa, faptul că este mai avantajos pentru Oficiul Asigurărilor Sociale să amâne datoriile întreprinderii PZL Dębica decât să dispună executarea lor. De asemenea, Polonia afirmă că Oficiul Asigurărilor Sociale, care a participat la ambele planuri de restructurare, a avut întotdeauna informații ample cu privire la situația financiară a întreprinderii PZL Dębica și la perspectivele acesteia și că a acționat mereu în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privește poziția întreprinderii. În ultimul rând, Polonia a făcut referire la o serie de acțiuni întreprinse de Oficiul Asigurărilor Sociale în vederea garantării și executării datoriei. Potrivit Poloniei, acest lucru confirmă faptul că Oficiul Asigurărilor Sociale a acționat ca un creditor privat și a încercat să-și recupereze datoria.

(80)

Potrivit jurisprudenței constante, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o măsură pentru a fi considerată „ajutor” în sensul articolului 107 din tratat nu sunt îndeplinite atunci când întreprinderea publică ce primește ajutorul ar putea obține, în împrejurări care corespund condițiilor normale de piață, același avantaj ca cel care i-a fost pus la dispoziție prin resurse de stat. În cazul întreprinderilor publice, evaluarea se face prin aplicarea, în principiu, a criteriului investitorului privat (în acest caz, criteriul creditorului privat) (23). În cazul în care un stat membru se bazează pe acest criteriu în timpul procedurii administrative, el trebuie, atunci când există dubii, să stabilească fără echivoc, pe baza unor dovezi obiective și verificabile, că măsura îndeplinește cu adevărat criteriul (24). Prin urmare, pentru a stabili dacă s-a acordat vreun avantaj care poate fi caracterizat ca ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, Polonia trebuie să furnizeze dovezi care să demonstreze că autoritățile publice au acționat în același mod ca un creditor privat ipotetic, care nu ar tolera neplata și care ar lua măsuri efective pentru executarea datoriei, chiar dacă aceasta ar conduce la deschiderea procedurii de insolvență.

(81)

Creditorul privat ipotetic ar monitoriza îndeaproape situația economică a debitorului; lipsa unui plan de restructurare și perspectivele slabe de reabilitare a întreprinderii ar grăbi acțiunea de recuperare a datoriei.

(82)

Rezultă că, pentru a se determina dacă autoritățile publice au acordat vreun ajutor de stat, trebuie să se stabilească dacă, în cazul de față, Oficiul Asigurărilor Sociale a încercat să recupereze toate sumele care îi erau datorate, fără să sufere pierderi financiare, și dacă, prin decizia de a nu iniția procedura de faliment al întreprinderii, Oficiul Asigurărilor Sociale a intenționat să maximizeze recuperarea sumelor datorate, astfel cum ar face creditorul privat ipotetic (25).

(83)

Comisia va analiza raportul prezentat de Polonia privind decizia de a semna acordul de amânare, luată în 2012. Totuși, Comisia remarcă faptul că Oficiul Asigurărilor Sociale a permis acumularea datoriei pe o perioadă de mai mulți ani. Într-adevăr, informațiile furnizate de Polonia se referă la totalitatea intervalului cuprins între sfârșitul primei perioade de restructurare (și chiar mai înainte) și contractarea studiului, în octombrie 2011, în vederea încheierii unui acord de amânare. Având în vedere notificarea din 2008 cu privire la un al doilea plan de restructurare, întreprinderea nu a acționat pentru a încheia un acord cu creditorii săi. Prin urmare, Comisia trebuie să verifice, de asemenea, dacă modul în care a acționat Oficiul Asigurărilor Sociale în intervalul dintre sfârșitul primei perioade de restructurare și semnarea acordului de amânare este conform cu criteriul creditorului privat.

(84)

În considerentele următoare, Comisia va face referire la: (i) implicarea Oficiului Asigurărilor Sociale în primul plan de restructurare; (ii) executarea parțială a datoriei de către Oficiul Asigurărilor Sociale în perioada 2007-2012, ca urmare a neîndeplinirii primului plan de restructurare; și (iii) acordul de amânare de la 1 martie 2012. Primul plan de restructurare a fost aprobat de autoritatea națională competentă înainte de aderarea Poloniei la UE și acoperea, în principal, perioada de preaderare. Evaluarea subpunctelor (ii) și (iii) este decisivă pentru concluzia privind modul în care a acționat Oficiul Asigurărilor Sociale. Cu toate acestea, evaluarea pe care o va efectua Comisia se va concentra din nou asupra schimbărilor apărute cu privire la situația întreprinderii PZL Dębica în cadrul primului plan de restructurare, întrucât este vital să se înțeleagă modul în care a evoluat situația.

(85)

Astfel cum s-a menționat mai sus, Oficiul Asigurărilor Sociale a decis să participe la primul plan de restructurare întocmit și aprobat în 2002, adică înainte de aderarea Poloniei la UE. Planul includea restructurarea datoriei financiare față de Oficiul Asigurărilor Sociale. Pe baza planului de restructurare, Oficiul Asigurărilor Sociale a fost de acord să amâne o datorie de 1 364 600 PLN, în timp ce o datorie mai mare, în valoare de 3 890 000 PLN, urma să fie achitată printr-un împrumut de la Fondul de restructurare a întreprinderilor. După cum s-a explicat mai sus (a se vedea considerentul 13), PZL Dębica nu a primit finanțare de la fond. În consecință, Oficiul Asigurărilor Sociale a decis să nu amâne restul datoriei, iar în 2006 a amenințat că instituie procedurile de declarare a falimentului întreprinderii.

(86)

Comisia remarcă faptul că, în pofida eșecului restructurării financiare și a arieratelor financiare de la sfârșitul primei perioade de restructurare, PZL Dębica a reușit să înregistreze un profit modest în 2006 (a se vedea tabelul 1). Acest lucru confirmă faptul că eforturile de restructurare organizatorică și tehnologică ale întreprinderii au dat rezultate.

(87)

În plus, începând cu 2001, Oficiul Asigurărilor Sociale a instituit o garanție asupra mai multor active ale întreprinderii PZL Dębica, în vederea acoperirii datoriei în creștere. Valoarea ipotecii a ajuns la 11,6 milioane PLN în 2007, acoperind 100 % din datorie.

(88)

În sfârșit, Comisia remarcă faptul că, începând cu anul 2003, Oficiul Asigurărilor Sociale a început executarea datoriei prin vânzarea activelor întreprinderii PZL Dębica (astfel cum se prezintă în tabelul 5). Cu toate acestea, Oficiul Asigurărilor Sociale a decis să nu efectueze vânzarea activelor în regim de urgență, întrucât aceasta conduce, în general, la obținerea unor sume mai mici decât ar fi normal. Într-adevăr, în contextul unei cereri reduse de active din sectorul industrial, ca urmare a climatului economic actual, acest fenomen nu poate fi decât amplificat. În loc de aceasta, Oficiul Asigurărilor Sociale a fost de acord ca întreprinderea să organizeze o vânzare controlată. Oficiul Asigurărilor Sociale a fost nevoit să accepte vânzarea pe baza unei oferte din partea unui terț, iar profitul net din vânzare a fost transferat Oficiului. Dovezile prezentate de Polonia conduc la concluzia că, deși vânzarea organizată de PZL Dębica a generat valori de piață, procesul de vânzare a fost mai lent decât în cazul unei vânzări în regim de urgență. Între 2004 și 2006, Oficiul Asigurărilor Sociale a recuperat peste 1,6 milioane PLN printr-o vânzare controlată a activelor întreprinderii PZL Dębica.

(89)

Eșecul restructurării financiare din primul plan de restructurare și datoria în creștere a întreprinderii PZL Dębica au determinat Oficiul Asigurărilor Sociale să se analizeze cu atenție scenariul falimentului la sfârșitul anului 2006. Așa cum s-a explicat mai sus [a se vedea considerentul 42 litera (c)], Oficiul Asigurărilor Sociale a informat întreprinderea PZL Dębica cu privire la intenția sa de a iniția procedura de faliment al întreprinderii. În urma informațiilor furnizate Oficiului Asigurărilor Sociale de către PZL Dębica la 12 decembrie 2006, amenințarea nu a mai fost pusă în practică. Comisia a evaluat dacă Oficiul Asigurărilor Sociale a acționat ca un creditor privat ipotetic între 2007 (când s-a încheiat prima perioadă de restructurare) și 2012 (când a fost semnat acordul de amânare).

(90)

Comisia a evaluat în primul rând informațiile furnizate Oficiului Asigurărilor Sociale de PZL Dębica la 12 decembrie 2006. Întreprinderea a prezentat o analiză detaliată a situației sale economice și financiare, precum și detalii cu privire la perspectivele acesteia. Comisia remarcă faptul că următoarele aspecte prezentate Oficiului Asigurărilor Sociale de către întreprindere ar fi importante pentru evaluarea de către un creditor privat ipotetic a situației debitorului și pentru stabilirea acțiunilor adecvate în vederea maximizării datoriei recuperate și, prin urmare, ar fi monitorizate de către creditor:

(91)

Comisia remarcă faptul că, pe baza informațiilor cuprinzătoare prezentate mai sus, care indică o evoluție ascendentă pentru PZL Dębica și venituri tangibile pentru Oficiul Asigurărilor Sociale, era rezonabilă ipoteza că s-ar recupera mai mult dacă s-ar permite întreprinderii să își continue activitatea decât dacă s-ar forța lichidarea sa. Pe de altă parte, Comisia remarcă faptul că, din rațiuni de prudență, Oficiul Asigurărilor Sociale nu a fost de acord să suspende procedurile de executare care, conform PZL Dębica, înăbușeau procesul de restructurare. Prin urmare, Oficiul Asigurărilor Sociale a acționat ca un creditor privat, care ar alege acțiunile care i-ar permite maximizarea datoriei recuperate.

(92)

Comisia remarcă faptul că în 2008 Oficiul Asigurărilor Sociale a aderat la al doilea plan de restructurare și s-a angajat astfel să amâne o parte a datoriei. Restul datoriei urma să fie achitat ca urmare a unei injecții de fonduri din partea Agenției pentru Dezvoltare Industrială, deținută de stat. Cu toate acestea, a fost respectată clauza de standstill și măsurile nu au fost puse în aplicare. Comisia remarcă faptul că Oficiul Asigurărilor Sociale nu s-a bazat pe aplicarea celui de al doilea plan de restructurare ca soluție privind datoria restantă, ci a continuat acțiunile la care s-a angajat în 2007, descrise mai sus.

(93)

În 2007 și 2008, datorită vânzării controlate a activelor PZL Dębica, în afară de banii menționați în considerentul 88, Oficiul Asigurărilor Sociale a recuperat peste 5,4 milioane PLN (a se vedea tabelul 5). Potrivit Poloniei, neefectuarea de vânzări ale activelor PZL Dębica după 2008, în pofida faptului că Oficiul Asigurărilor Sociale deținea o ipotecă asupra a trei proprietăți imobiliare în valoare totală de peste 6 milioane PLN, trebuie analizată în contextul economic în care a avut loc vânzarea activelor întreprinderii. Polonia a afirmat că criza economică și amploarea redusă a activității economice în regiune au contribuit la lipsa de interes pentru activele PZL Dębica și a făcut dificilă vânzarea lor la un preț considerat acceptabil de către Oficiul Asigurărilor Sociale.

(94)

Pe de altă parte, astfel cum s-a remarcat mai sus, Oficiul Asigurărilor Sociale a menținut sechestrul pe contul PZL Dębica, ceea ce a adus încă 475 369 PLN între 2007 și 2010.

(95)

Într-adevăr, executarea continuă a adus Oficiului Asigurărilor Sociale peste 7 milioane PLN în perioada analizată [a se vedea considerentul 96 litera (b)]; pentru faptul că procesul de recuperare a datoriei a durat mai mult, la datorie s-a aplicat o dobândă compusă.

(96)

Comisia a analizat, de asemenea, dacă în perioada 2007-2012 PZL Dębica și-a respectat angajamentele luate în ianuarie 2007, când Oficiul Asigurărilor Sociale a decis să nu instituie procedurile de insolvență împotriva sa. Comisia remarcă următoarele:

(97)

Comisia a concluzionat că revenirea întreprinderii PZL Dębica la profitabilitate în 2006, perspectivele bune de viabilitate pe termen lung și îndeplinirea continuă a obligațiilor sale financiare curente începând din 2006, precum și intrarea investitorului privat în 2010, sunt factori importanți pe care un creditor privat i-ar lua în considerare atunci când ar decide dacă acțiunile adoptate în 2007 ar continua să fie calea cea mai bună de maximizare a datoriei recuperate.

(98)

Polonia a prezentat o analiză a criteriului creditorului privat, efectuată de un consultant extern în octombrie 2011, adică înainte de acordul de amânare de la 1 martie 2012. Raportul compară două opțiuni: (i) executarea tuturor creanțelor financiare de către Oficiul Asigurărilor Sociale; și (ii) achitarea datoriilor față de Oficiul Asigurărilor Sociale prin amânarea sumei totale datorate. Aplicarea criteriului a condus la concluzia că Oficiul Asigurărilor Sociale ar trebui să opteze pentru amânare, care garantează recuperarea întregii sume a datoriei, în timp ce scenariul lichidării ar conduce la recuperarea unui procent de 60 %-70 % din datorie.

(99)

Comisia a făcut o analiză critică a raportului și a ipotezelor cuprinse în acesta.

(100)

În primul rând, Comisia remarcă faptul că la baza concluziilor luate în urma aplicării criteriului se află analiza următoarelor: (i) situația economică și financiară actuală a PZL Dębica; (ii) activele întreprinderii și toate datoriile sale; (iii) poziția întreprinderii pe piață; (iv) rezultatele restructurării; și (v) normele juridice și practica aplicabile în Polonia în cazul procedurilor de insolvență.

(101)

În scenariul de lichidare, Oficiul Asigurărilor Sociale ar putea recupera doar circa 60 %-70 % din datorie, într-o perioadă de 3 sau 4 ani (26). Reducerea sumei care poate fi recuperată rezultă în principal din costurile ridicate ale lichidării și din valoarea mică de lichidare a activelor întreprinderii. În ceea ce privește valoarea de lichidare, Comisia ia act de faptul că, în scenariul falimentului, valoarea acestor active în cadrul unei vânzări în regim de urgență se reduce cu circa 50 % din cauza faptului că activele se vând separat și nu se utilizează pentru continuitatea activității. De asemenea, valoarea este afectată de cererea redusă pentru active industriale în contextul crizei din economia reală, dar rămâne peste venitul mediu obținut din vânzările de active în caz de faliment, care în Polonia reprezintă 26,86 % din valoarea lor justă.

(102)

În scenariul de amânare descris în considerentul 44, raportul consideră că următoarele elemente sunt importante din perspectiva unui creditor privat care încearcă să maximizeze recuperarea sumelor care îi sunt datorate:

(103)

Comisia nu poate fi de acord să ia în considerare ultimul element, întrucât plățile obligatorii viitoare nu pot fi comparate cu venitul pe care o întreprindere privată l-ar putea aștepta dintr-o activitate economică. Într-adevăr, colectarea plăților sociale obligatorii nu reprezintă o activitate economică.

(104)

Comisia remarcă faptul că acordul semnat prevede recuperarea întregii sume datorate la 1 martie 2012, adică [7-13 milioane] PLN, formată din datoria de [3,5-6,5 milioane] PLN și dobânda de [3,5-6,5 milioane] PLN. La această sumă s-a adăugat un comision de amânare, în valoare de [1-1,7 milioane] PLN. Datoria trebuie să fie rambursată în 96 de rate lunare.

(105)

De asemenea, Comisia remarcă faptul că Oficiul Asigurărilor Sociale a menținut un gaj asupra activelor întreprinderii PZL Dębica, în valoare de 6 243 002,55 PLN, pe care Oficiul Asigurărilor Sociale intenționează să le vândă în cadrul unei proceduri controlate similare celei din cazul activelor anterioare. Toate veniturile provenite din vânzarea acestor active s-ar folosi pentru reducerea datoriei PZL Dębica față de Oficiul Asigurărilor Sociale.

(106)

Comisia remarcă și faptul că raportul nu conține o comparație între valorile curente ale fluxurilor intrate în cazul opțiunii 1 și al opțiunii 2, comparație care ar permite creditorului privat să determine care dintre cele două opțiuni este mai avantajoasă. Comisia a calculat aceste valori curente pentru mai multe rate de actualizare, utilizând ipoteze conservatoare, și anume 3 ani în cazul lichidării întreprinderii și respectiv 8 ani în cazul amânării. Câștigurile viitoare ale Oficiului Asigurărilor Sociale, care derivă din plățile curente, nu au fost incluse în calculul Comisiei. La toate ratele de actualizare semnificative, un investitor privat este mai avantajat în cazul scenariului de amânare decât în cazul lichidării.

(107)

În sfârșit, Comisia remarcă și faptul că până în luna noiembrie 2012 PZL Dębica a achitat la timp cele nouă rate prevăzute în acordul de amânare.

(108)

Pe această bază, Comisia consideră că, prin acceptarea amânării în martie 2012, Oficiul Asigurărilor Sociale a procedat ca un creditor privat care caută să obțină plata sumelor datorate de către un debitor aflat în dificultate financiară. Prin urmare, creditorul public nu a conferit un avantaj întreprinderii PZL Dębica. În consecință, achitarea datoriei restante pe baza amânării prevăzute în acordul semnat între întreprindere și Oficiul Asigurărilor Sociale în martie 2012 nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(109)

Comisia consideră măsurile de ajutor menționate în considerentul 52 ca fiind retrase. Prin urmare, în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, procedura de investigare a Comisiei referitoare la aceste măsuri trebuie să fie închisă.

(110)

Comisia consideră măsurile de ajutor menționate în considerentul 56 ca fiind acordate înainte de aderarea Poloniei la UE și ca neaplicabile după acea dată. Ele nu pot fi investigate de Comisie conform procedurii prevăzute la articolul 108 din tratat sau conform mecanismului intermediar.

(111)

În ceea ce privește măsurile menționate în considerentul 59, Comisia remarcă faptul că eventualele ajutoare puse la dispoziție în mod ilegal trebuie considerate ca fiind recuperate în conformitate cu comunicarea privind recuperarea ajutoarelor.

(112)

Măsurile de ajutor menționate în tabelul 7 se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 69/2001 și nu depășesc pragul prevăzut în regulamentul respectiv.

(113)

În sfârșit, Comisia consideră că măsura menționată în considerentele 76-108 nu constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat,