29.12.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 360/78 |
REGULAMENTUL (UE) NR. 1255/2012 AL COMISIEI
din 11 decembrie 2012
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate 12, Standardele Internaționale de Raportare Financiară 1 și 13 și Interpretarea 20 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 (2) al Comisiei au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008. |
(2) |
La 20 decembrie 2010, Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat amendamente la Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară - Hiperinflație gravă și eliminarea datelor fixe pentru entitățile care adoptă pentru prima dată IFRS-urile (denumite în continuare „amendamentele la IFRS 1”) și la Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 12 Impozitul pe profit - impozitul amânat: Recuperarea activelor de bază (denumite în continuare „amendamentele la IAS 12”). Obiectivul amendamentelor la IFRS 1 este introducerea unei noi excepții în domeniul de aplicare al IFRS 1 – și anume, entitățile care au fost supuse unei hiperinflații grave sunt autorizate să utilizeze valoarea justă drept costul presupus al activelor și al datoriilor lor în situația poziției financiare IFRS de deschidere. În plus, aceste amendamente înlocuiesc de asemenea trimiterile la date fixe din IFRS 1 cu trimiteri la data trecerii la IFRS-uri. În ceea ce privește IAS 12, acesta reglementează tratamentul contabil pentru impozitul pe profit. Obiectivul amendamentelor la IAS 12 este de a introduce o excepție de la principiul de evaluare din IAS 12, sub forma unei prezumții relative conform căreia valoarea contabilă a unei investiții imobiliare evaluate la valoarea justă va fi recuperată prin vânzare, iar entitatea va trebui să utilizeze rata de impozitare aplicabilă vânzării activului de bază. |
(3) |
La 12 mai 2011, IASB a publicat IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă (denumit în continuare IFRS 13). IFRS 13 stabilește un cadru unic IFRS pentru evaluarea valorii juste și oferă instrucțiuni detaliate cu privire la modul de evaluare la valoarea justă atât a activelor și datoriilor financiare, cât și a celor nefinanciare. IFRS 13 se aplică în situația în care un alt IFRS impune sau permite evaluarea la valoarea justă sau prezentări de informații cu privire la evaluarea la valoarea justă. |
(4) |
La 19 octombrie 2011, IASB a publicat Interpretarea 20 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) Costuri de exploatare în carieră în etapa de producție suportate de o mină la suprafață (IFRIC 20). Obiectivul IFRIC 20 este de a oferi instrucțiuni cu privire la recunoașterea ca activ a costurilor de producție aferente exploatării în carieră și cu privire la evaluarea inițială și ulterioară a activului de exploatare în carieră pentru a reduce diversitatea modurilor în care entitățile contabilizează costurile exploatării în carieră aferente etapei de producție a unei mine de suprafață. |
(5) |
Prin prezentul regulament, se adoptă amendamentele la IAS 12, amendamentele la IFRS 1, IFRS 13, IFRIC 20, precum și amendamentele la alte standarde și interpretări care decurg din acestea. Respectivele standarde și amendamente la standarde și interpretări existente conțin unele trimiteri la IFRS 9 care în prezent nu pot fi aplicate, deoarece IFRS 9 nu a fost încă adoptat de Uniune. Prin urmare, orice trimitere la IFRS 9, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament, trebuie să fie interpretată ca o trimitere la IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare. În plus, niciun amendament la IFRS 9 care rezultă din anexa la prezentul regulament nu poate fi aplicat. |
(6) |
În urma consultării Grupului de experți tehnici (TEG) al Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG), s-a confirmat că amendamentele la IAS 12 și amendamentele la IFRS 1, precum și IFRS 13 și IFRIC 20, îndeplinesc criteriile tehnice pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. |
(7) |
Prin urmare, este necesară modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008. |
(8) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
1. Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică după cum urmează:
(a) |
Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 12 Impozitul pe profit se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament; |
(b) |
Interpretarea 21 a Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) se elimină în conformitate cu amendamentele la IAS 12, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament. |
(c) |
Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament; |
(d) |
IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă se inserează astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament; |
(e) |
IFRS 1, IFRS 2, IFRS 3, IFRS 4, IFRS 5, IFRS 7, IAS 1, IAS 2, IAS 8, IAS 10, IAS 16, IAS 17, IAS 18, IAS 19, IAS 20, IAS 21, IAS 28, IAS 31, IAS 32, IAS 33, IAS 34, IAS 36, IAS 38, IAS 39, IAS 40, IAS 41, IFRIC 2, IFRIC 4, IFRIC 13, IFRIC 17 și IFRIC 19 se modifică în conformitate cu IFRIC 13, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament; |
(f) |
Interpretarea IFRIC 20 Costuri de exploatare în carieră în etapa de producție suportate de o mină la suprafață se inserează astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament; |
(g) |
IFRS 1 se modifică în conformitate cu IFRIC 20, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament. |
2. Orice trimitere la IFRS 9, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament, trebuie să fie interpretată ca o trimitere la IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare.
3. Nu trebuie să se aplice niciun amendament la IFRS 9 care rezultă din anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
1. Societățile aplică amendamentele menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) cel târziu de la data începerii primului lor exercițiu financiar care debutează la sau după data intrării în vigoare a prezentului regulament.
2. Societățile aplică IFRS 13, IFRIC 20 și amendamentele care decurg din acestea, menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (d) - (g), cel târziu de la data începerii primului lor exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2013 sau ulterior.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 11 decembrie 2012.
Pentru Comisie
Președintele
José Manuel BARROSO
(1) JO L 243, 11.09.2002, p. 1.
(2) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.
ANEXĂ
STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE
IFRS 1 |
|
||
IAS 12 |
|
||
IFRS 13 |
|
||
IFRIC 20 |
|
„Se permite reproducerea în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul IASB www.iasb.org”
MODIFICĂRI LA IFRS 1
Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
După punctul 31B, se adaugă un titlu și punctul 31C.
PREZENTARE ȘI DESCRIERE
Explicații privind trecerea la IFRS-uri
Utilizarea costului presupus după hiperinflația severă
31C |
Dacă o entitate alege să evalueze activele și datoriile la valoarea justă și să utilizeze valoarea justă drept cost presupus în situația de deschidere a poziției financiare în conformitate cu IFRS din motive de hiperinflație severă (a se vedea punctele D26–D30), entitatea va prezenta în primele situații financiare IFRS o explicație privind modalitatea prin care și motivația pentru care entitatea a avut și apoi a încetat să mai aibă o monedă funcțională cu ambele dintre următoarele caracteristici:
|
Anexa B
Excepții privind aplicarea retroactivă a altor IFRS-uri
Se modifică punctul B2.
Derecunoașterea activelor financiare și a datoriilor financiare
B2 |
Cu excepția situațiilor permise de punctul B3, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice prospectiv dispozițiile de derecunoaștere din IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare pentru tranzacțiile efectuate la sau după data trecerii la IFRS-uri. De exemplu, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a derecunoscut activele financiare nederivate sau datoriile financiare nederivate în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ca urmare a unei tranzacții efectuate înainte de data trecerii la IFRS-uri, aceasta nu trebuie să recunoască acele active și datorii în conformitate cu IFRS-urile (cu excepția cazului în care acestea se califică pentru recunoaștere ca rezultat al unei tranzacții sau al unui eveniment ulterior). |
Anexa D
Derogări de la alte IFRS-uri
Sunt modificate punctele D1 și D20:
D1 |
O entitate poate să aleagă să utilizeze una sau mai multe dintre următoarele derogări:
|
O entitate nu trebuie să aplice aceste derogări prin analogie cu alte elemente.
Evaluarea la valoarea justă a activelor financiare sau a datoriilor financiare la recunoașterea inițială
D20 |
În ciuda dispozițiilor de la punctele 7 și 9, o entitate poate aplica prospectiv dispozițiile cuprinse în ultima propoziție din IAS 39, la punctul AG76 și la punctul AG76A pentru tranzacții efectuate la data trecerii la IFRS-uri ulterior acestei date. |
Se adaugă un titlu și punctele D26–D30.
Hiperinflație severă
D26 |
Dacă o entitate are o monedă funcțională care a fost sau este moneda unei economii hiperinflaționiste, aceasta trebuie să stabilească dacă moneda a fost afectată de hiperinflația severă anterior datei trecerii la IFRS-uri. Această dispoziție este aplicabilă entităților care adoptă pentru prima dată IFRS-urile, dar și celor care au aplicat anterior IFRS-urile. |
D27 |
Moneda unei economii hiperinflaționiste este afectată de hiperinflație severă dacă are ambele dintre următoarele caracteristici:
|
D28 |
Moneda funcțională a unei entități încetează să mai fie afectată de hiperinflație severă la data normalizării monedei funcționale. Aceasta este data la care moneda funcțională nu mai are niciuna sau ambele dintre caracteristicile de la punctul D27 sau când entitatea schimbă moneda funcțională cu o monedă neafectată de hiperinflație severe. |
D29 |
Atunci când data trecerii la IFRS-uri a unei entități este aceeași cu data normalizării monedei funcționale sau o dată ulterioară acesteia, entitatea poate să aleagă să evalueze la valoarea justă, la data trecerii la IFRS-uri, toate activele și datoriile deținute anterior datei normalizării monedei funcționale. Entitatea poate utiliza acea valoare justă drept costul presupus al acelor active și datorii în situația de deschidere a poziției financiare în conformitate cu IFRS. |
D30 |
Atunci când data normalizării monedei funcționale se încadrează într-o perioadă comparativă de 12 luni, perioada comparativă poate fi mai scurtă de 12 luni, cu condiția să se furnizeze un set complet de situații financiare (astfel cum se prevede la punctul 10 din IAS 1) pentru acea perioadă mai scurtă. |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
Se adaugă punctul 39H.
39H |
Prin Hiperinflație severă și eliminarea datelor fixe pentru cei care adoptă pentru prima dată IFRS-urile (Modificări la IFRS 1), emis în decembrie 2010, se modifică punctele B2, D1 și D20 și se adaugă punctele 31C și D26–D30. O entitate trebuie să aplice modificările respective pentru perioade anuale, care încep de la 1 iulie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. |
MODIFICĂRI LA IFRS 9
IFRS 9 Instrumente financiare (emis în noiembrie 2009)
Se modifică punctul C2 după cum urmează:
C2 |
În Anexa B, se modifică punctele B1, B2 și B5 …
|
Se modifică punctul C3 prin adăugarea punctului D20, după cum urmează:
C3 |
În Anexa D (scutiri de la aplicarea altor IFRS-uri) se modifică punctele D19 și D20 …
|
IFRS 9 Instrumente financiare (emis în octombrie 2010)
Se modifică punctele C2 și C3, după cum urmează:
La punctul C2, modificarea de la punctul B2 se modifică după cum urmează:
B2 |
Cu excepția situațiilor prevăzute de punctul B3, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice prospectiv dispozițiile de derecunoaștere din IFRS 9 Instrumente financiare pentru tranzacții efectuate la sau după data trecerii la IFRS-uri. De exemplu, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a derecunoscut activele financiare nederivate sau datoriile financiare nederivate în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ca urmare a unei tranzacții efectuate înainte de data trecerii la IFRS-uri, aceasta nu trebuie să recunoască acele active și datorii în conformitate cu IFRS-urile (cu excepția cazului în care acestea îndeplinesc condițiile pentru recunoaștere ca rezultat al unei tranzacții sau al unui eveniment ulterior). |
La punctul C3, modificarea de la punctul D20 se modifică după cum urmează:
D20 |
În ciuda dispozițiilor de la punctele 7 și 9, o entitate poate aplica prospectiv dispozițiile cuprinse în ultima propoziție de la punctul B5.4.8 și punctul B5.4.9 din IFRS 9 pentru tranzacții efectuate data trecerii la IFRS-uri sau ulterior acestei date. |
Modificări la IAS 12
Impozitul pe profit
Punctul 52 este renumerotat și devine punctul 51A. Punctul 10 și exemplele care urmează după punctul 51A se modifică. Se adaugă punctele 51B și 51C și exemplul următor, precum și punctele 51D, 51E, 98 și 99.
DEFINIȚII
Baza fiscală
10 |
În cazul în care baza fiscală a unui activ sau a unei datorii nu este imediat determinabilă, este utilă luarea în considerare a principiului fundamental pe care se bazează prezentul standard: acest principiu prevede faptul că o entitate trebuie, cu anumite excepții limitate, să recunoască o datorie (un activ) privind impozitul amânat ori de câte ori recuperarea sau decontarea valorii contabile a unui activ sau a unei datorii determină plăți viitoare mai mari (sau mai mici) ale impozitelor decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecințe fiscale. Exemplul C care urmează punctului 51A ilustrează circumstanțele în care poate fi utilă luarea în considerare a acestui principiu fundamental, spre exemplu atunci când baza fiscală a unui activ sau a unei datorii depinde de modul preconizat de recuperare sau de decontare. |
EVALUARE
51A |
În unele jurisdicții, modul în care o entitate recuperează (decontează) valoarea contabilă a unui activ (a unei datorii) poate afecta fie unul dintre următoarele elemente, fie ambele:
În astfel de situații, entitatea evaluează datoriile privind impozitul amânat și creanțele privind impozitul amânat utilizând rata de impozitare și baza fiscală care sunt consecvente cu modul preconizat de recuperare sau de decontare. |
Exemplul A
Un element de imobilizări corporale are o valoare contabilă de 100 și o bază fiscală de 60. Dacă elementul s-ar vinde, s-ar aplica o cotă de impozitare de 20 %, iar în cazul altui venit s-ar aplica o cotă de impozitare de 30 %.
Entitatea recunoaște o datorie privind impozitul amânat în valoare de 8 (20 % din 40) dacă preconizează vânzarea elementului fără a-l mai folosi și o datorie privind impozitul amânat în valoare de 12 (30 % din 40) dacă preconizează că va păstra elementul și îi va recupera valoarea contabilă prin utilizarea sa.
Exemplul B
Un element de imobilizări corporale cu un cost de 100 și o valoare contabilă de 80 este reevaluat la 150. Nu se face nicio ajustare echivalentă în scopuri fiscale. Amortizarea cumulată în scopuri fiscale se ridică la valoarea de 30 și rata de impozitare este de 30 %. Dacă elementul este vândut la un preț mai mare decât costul său, amortizarea fiscală cumulată în valoare de 30 va fi inclusă în venitul impozabil, dar încasările din vânzare care depășesc costul elementului nu vor fi impozabile.
Baza fiscală a elementului este de 70 și există o diferență temporară impozabilă egală cu 80. Dacă entitatea preconizează că va recupera valoarea contabilă prin folosirea elementului, ea trebuie să genereze profit impozabil în valoare de 150, dar va putea deduce doar amortizarea în valoare de 70. În acest caz, există o datorie privind impozitul amânat egală cu 24 (30 % din 80). Dacă entitatea preconizează că va recupera valoarea contabilă prin vânzarea imediată a elementului și obținerea unor încasări de 150, datoria privind impozitul amânat este calculată după cum urmează:
|
Diferență temporară impozabilă |
Rata de impozitare |
Datoria privind impozitul amânat |
Amortizarea fiscală cumulată |
30 |
30 % |
9 |
Încasări peste cost |
50 |
zero |
— |
Total |
80 |
|
9 |
(observație: în conformitate cu punctul 61A, impozitul amânat suplimentar care apare în urma reevaluării este recunoscut la alte elemente ale rezultatului global)
Exemplul C
Datele sunt aceleași ca în exemplul B, cu excepția faptului că, dacă elementul este vândut la un preț mai mare decât costul său, amortizarea fiscală cumulată va fi inclusă în venitul impozabil (impozitat la 30 %), iar încasările din vânzare vor fi impozitate la 40 %, după deducerea unui cost ajustat la inflație de 110.
Dacă entitatea preconizează că va recupera valoarea contabilă prin folosirea elementului, ea trebuie să genereze profit impozabil în valoare de 150, dar va putea deduce doar amortizarea în valoare de 70. În acest caz, baza fiscală este de 70, există o diferență temporară impozabilă în valoare de 80 și există o datorie privind impozitul amânat în valoare de 24 (30 % din 80), la fel ca în exemplul B.
Dacă entitatea preconizează că va recupera valoarea contabilă prin vânzarea imediată a elementului, cu încasări de 150, entitatea va putea să deducă costul indexat de 110. Încasările nete în valoare de 40 vor fi impozitate la 40 %. În plus, amortizarea fiscală cumulată în valoare de 30 va fi inclusă în profitul impozabil și impozitată cu 30 %. În acest caz, baza fiscală este de 80 (110 minus 30), există o diferență temporară impozabilă de 70 și există o datorie privind impozitul amânat de 25 (40 % din 40 plus 30 % din 30). Dacă baza fiscală nu este imediat evidentă în acest exemplu, ar putea fi util să se ia în considerare principiul fundamental evidențiat la punctul 10.
(observație: în conformitate cu punctul 61A, impozitul amânat suplimentar care apare în urma reevaluării este recunoscut la alte elemente ale rezultatului global)
51B |
Dacă datoria sau creanța privind impozitul amânat este generată de un activ neamortizabil reevaluat utilizând modelul de reevaluare din IAS 16, evaluarea datoriei sau a creanței privind impozitul amânat trebuie să reflecte consecințele fiscale ale recuperării prin vânzare a valorii contabile a activului neamortizabil, indiferent de baza utilizată pentru evaluarea valorii contabile a activului respectiv. În consecință, dacă legislația fiscală specifică o rată de impozitare aplicabilă valorii impozabile rezultate din vânzarea activului care diferă de rata de impozitare aplicabilă valorii impozabile rezultate din utilizarea activului, la evaluarea datoriei sau a creanței privind impozitul amânat legate de un activ neamortizabil se aplică prima rată de impozitare menționată. |
51C |
Dacă o datorie sau o creanță privind impozitul amânat este generată de o investiție imobiliară evaluată utilizând modelul valorii juste din IAS 40, există o prezumție relativă potrivit căreia valoarea contabilă a investiției imobiliare va fi recuperată prin vânzare. În consecință, cu excepția cazului în care prezumția este respinsă, evaluarea datoriei sau a creanței privind impozitul amânat trebuie să reflecte consecințele fiscale ale recuperării prin vânzare a valorii contabile a investiției imobiliare. Prezumția este respinsă dacă investiția imobiliară este amortizabilă și este deținută în cadrul unui model de afaceri care urmărește mai degrabă consumarea substanțială a tuturor beneficiilor economice încorporate în investiția imobiliară în timp, și nu prin vânzare. Dacă prezumția este respinsă, trebuie respectate dispozițiile de la punctele 51 și 51A. |
Exemplu ilustrativ pentru punctul 51C
O investiție imobiliară are un cost de 100 și o valoare justă de 150. Ea este evaluată utilizând modelul valorii juste din IAS 40. Investiția este formată dintr-un teren cu un cost de 40 și o valoare justă de 60 și o clădire cu un cost de 60 și o valoare justă de 90. Terenul are o durată de viață utilă nelimitată.
Amortizarea cumulată a clădirii în scopuri fiscale este de 30. Modificările nerealizate ale valorii juste a investiției imobiliare nu afectează profitul impozabil. Dacă investiția imobiliară este vândută la un preț mai mare decât costul său, reluarea amortizării fiscale cumulate în valoare de 30 va fi inclusă în profitul impozabil și impozitată la o rată de impozitare ordinară de 30 %. Pentru încasările din vânzare care depășesc costul, legislația fiscală specifică o rată de 25 % pentru activele deținute mai puțin de doi ani și de 20 % pentru activele deținute cel puțin doi ani.
Deoarece investiția imobiliară este evaluată utilizând modelul valorii juste din IAS 40, există o prezumție relativă potrivit căreia prin vânzare entitatea va recupera integral valoarea contabilă a investiției imobiliare. Dacă această prezumție nu este respinsă, impozitul amânat reflectă consecințele fiscale ale recuperării integrale a valorii contabile prin vânzare, chiar dacă înainte de vânzare entitatea preconizează să obțină venituri din chirii.
Baza fiscală a terenului, dacă este vândut, este de 40 și există o diferență temporară impozabilă egală cu 20 (60-40). Baza fiscală a clădirii, dacă este vândută, este de 30 (60-30) și există o diferență temporară impozabilă egală cu 60 (90-30). Drept urmare, diferența temporară impozabilă totală aferentă investiției imobiliare este de 80 (20 + 60).
În conformitate cu punctul 47, rata de impozitare este rata care se preconizează a fi aplicabilă în perioada în care este realizată investiția imobiliară. Prin urmare, datoriile rezultante privind impozitul amânat se calculează după cum urmează, dacă entitatea preconizează să vândă investiția imobiliară după mai mult de doi ani de la achiziționarea ei:
|
Diferență temporară impozabilă |
Rata de impozitare |
Datoria privind impozitul amânat |
Amortizarea fiscală cumulată |
30 |
30 % |
9 |
Încasări peste cost |
50 |
20 % |
10 |
Total |
80 |
|
19 |
Dacă entitatea preconizează să vândă investiția imobiliară la mai puțin de doi ani de la achiziționarea ei, calculul de mai sus va fi modificat pentru a aplica o rată de impozitare de 25 %, și nu de 20 %, încasărilor peste cost.
Dacă, în schimb, entitatea deține clădirea în cadrul unui model de afaceri care urmărește mai degrabă consumarea substanțială a tuturor beneficiilor economice încorporate în investiția imobiliară în timp, și nu prin vânzare, această prezumție va fi respinsă pentru clădire. Terenul nu este însă amortizabil. Prin urmare prezumția de recuperare prin vânzare nu va fi respinsă pentru teren. Așadar, datoria privind impozitul amânat va reflecta consecințele fiscale ale recuperării valorii contabile a clădirii prin utilizare și a valorii contabile a terenului prin vânzare.
Baza fiscală a clădirii, dacă este utilizată, este de 30 (60-30) și există o diferență temporară impozabilă egală cu 60 (90-30), ceea ce generează o datorie privind impozitul amânat de 18 (30 % din 60).
Baza fiscală a terenului, dacă este vândut, este de 40 și există o diferență temporară impozabilă egală cu 20 (60-40), ceea ce generează o datorie privind impozitul amânat de 4 (20 % din 20).
Drept urmare, dacă în cazul clădirii prezumția de recuperare prin vânzare este respinsă, datoria privind impozitul amânat aferentă investiției imobiliare este de 22 (18 + 4).
51D |
Prezumția relativă de la punctul 51C se aplică și în cazul în care o datorie privind impozitul amânat sau o creanță privind impozitul amânat ia naștere din evaluarea investiției imobiliare într-o combinare de întreprinderi dacă entitatea va utiliza modelul valorii juste pentru evaluarea ulterioară a investiției imobiliare. |
51E |
Punctele 51B-51D nu modifică dispozițiile privind aplicarea principiilor de la punctele 24-33 (diferențe temporare deductibile) și de la punctele 34-36 (pierderi fiscale neutilizate și credite fiscale neutilizate) din prezentul standard pentru recunoașterea și evaluarea creanțelor privind impozitul amânat. |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
98 |
Prin Impozitul amânat: Recuperarea activelor de bază, publicat în decembrie 2010, s-a renumerotat punctul 52, care a devenit punctul 51A, punctul 10 și exemplele care urmează după punctul 51A s-au modificat și s-au adăugat punctele 51B și 51C și exemplul următor, precum și punctele 51D, 51E și 99. O entitate trebuie să aplice respectivele modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2012 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. |
RETRAGEREA SIC -21
99 |
Modificările efectuate prin Impozitul amânat: Recuperarea activelor de bază, publicat în decembrie 2010, înlocuiesc Interpretarea SIC 21 Impozitul pe profit - Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate. |
STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ 13
Evaluarea la valoarea justă
OBIECTIV
1 |
Prezentul IFRS:
|
2 |
Valoarea justă este o evaluare în funcție de piață și nu o evaluare specifică entității. Pentru anumite active și datorii pot fi disponibile tranzacții observabile pe piețe sau informații cu privire la piață. Pentru alte active și datorii este posibil să nu existe tranzacții observabile pe piețe sau informații cu privire la piață. Cu toate acestea, obiectivul unei evaluări la valoarea justă este același în ambele cazuri - de a estima prețul la care ar avea loc o tranzacție normală de vânzare a unui activ sau de transfer al unei datorii între participanți pe piață la data de evaluare, în condiții de piață actuale (adică un preț de ieșire la data de evaluare din perspectiva unui participant pe piață care deține activul sau datoria). |
3 |
Atunci când prețul unui activ sau al unei datorii identic(e) nu este observabil, o entitate evaluează valoarea justă folosind o altă tehnică de evaluare prin care se utilizează la maximum date de intrare observabile relevante și se reduce la minimum utilizarea datelor de intrare neobservabile. Deoarece valoarea justă este o evaluare în funcție de piață, aceasta se efectuează utilizând ipotezele pe care le-ar folosi participanții pe piață pentru a determina valoarea unui activ sau a unei datorii, inclusiv ipoteze privind riscul. Drept urmare, atunci când se evaluează valoarea justă, nu este relevantă intenția entității de a deține un activ sau de a deconta sau de a onora în vreun fel o datorie. |
4 |
Definirea valorii juste se axează pe active și datorii, deoarece acestea sunt un obiect principal al evaluării contabile. În plus, prezentul IFRS trebuie aplicat la instrumentele proprii de capital ale entității, evaluate la valoarea justă. |
DOMENIU DE APLICARE
5 |
Prezentul IFRS este aplicabil atunci când un alt IFRS prevede sau permite evaluări la valoarea justă sau prezentări de informații privind evaluări la valoarea justă (și evaluări, cum ar fi valoarea justă fără costurile generate de vânzare, pe baza valorii juste sau prezentări de informații privind evaluările respective), exceptând situațiile prevăzute la punctele 6 și 7. |
6 |
Cerințele de evaluare și de prezentare de informații din prezentul IFRS nu sunt aplicabile la:
|
7 |
Prezentările de informații solicitate prin prezentul IFRS nu sunt necesare pentru următoarele:
|
8 |
Cadrul de evaluare la valoarea justă descris în prezentul IFRS este aplicabil atât evaluării inițiale, cât și evaluării ulterioare, dacă valoarea justă este prevăzută sau permisă în alte IFRS-uri. |
EVALUARE
Definiția valorii juste
9 |
Prezentul IFRS definește valoarea justă drept prețul încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacție normală între participanți pe piață, la data de evaluare. |
10 |
La punctul B2 se descrie abordarea generală a evaluării la valoarea justă. |
Activul sau datoria
11 |
O evaluare la valoarea justă se efectuează pentru un activ sau o datorie specific(ă). Prin urmare, atunci când efectuează evaluarea la valoare justă, o entitate trebuie să ia în calcul caracteristicile activului sau ale datoriei, dacă participanții pe piață ar lua în calcul acele caracteristici atunci când ar determina valoarea activului sau a datoriei la data de evaluare. Astfel de caracteristici cuprind, de exemplu, următoarele:
|
12 |
Efectul asupra evaluării care provine dintr-o anumită caracteristică va fi diferit în funcție de modul în care participanții pe piață iau în calcul caracteristica respectivă. |
13 |
Activul sau datoria evaluat(ă) la valoarea justă poate fi unul(una) dintre următoarele:
|
14 |
Unitatea de cont determină, în contextul recunoașterii și prezentării de informații, dacă activul sau datoria este un activ sau o datorie de sine stătătoare sau un grup de active, un grup de datorii sau un grup de active și datorii. Unitatea de cont a activului sau datoriei trebuie stabilită în conformitate cu IFRS-ul care prevede sau care permite evaluarea la valoarea justă, exceptând cele prevăzute în prezentul IFRS. |
Tranzacția
15 |
Într-o evaluare la valoarea justă se presupune că activul sau datoria este schimbat(ă) într-o tranzacție normală de vânzare a activului sau de transfer al datoriei, între participanți pe piață, la data de evaluare, în condiții de piață actuale. |
16 |
Într-o evaluare la valoarea justă se presupune că tranzacția de vânzare a activului sau de transfer al datoriei are loc fie:
|
17 |
Nu este necesar ca o entitate să efectueze o verificare exhaustivă a tuturor piețelor posibile pentru a identifica piața principală sau, în lipsa unei piețe principale, a pieței celei mai avantajoase, dar trebuie să se țină cont de toate informațiile disponibile în mod rezonabil. În lipsa unor dovezi contrare, se presupune că piața principală, sau dacă nu există o piață principală, piața cea mai avantajoasă, este piața pe care entitatea ar încheia în mod normal o tranzacție de vânzare a activului sau de transfer al datoriei. |
18 |
Dacă există o piață principală pentru activ sau pentru datorie, evaluarea la valoarea justă trebuie să reprezinte prețul pe acea piață (indiferent dacă prețul este observabil direct sau este estimat utilizând altă tehnică de evaluare), chiar dacă prețul pe o piață diferită poate fi mai avantajos la data de evaluare. |
19 |
La data de evaluare, entitatea trebuie să aibă acces pe piața principală (sau cea mai avantajoasă). Deoarece entități diferite (și întreprinderi din cadrul acelor entități) cu activități diferite pot avea acces la piețe diferite, piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru un activ sau o datorie identic(ă) poate fi diferită pentru entități distincte (și întreprinderile din cadrul acelor entități). Prin urmare, piața principală (sau cea mai avantajoasă) (și, în consecință, participanții pe piață), trebuie să fie analizată din perspectiva entității, permițând astfel existența diferențelor dintre entitățile cu activități diferite. |
20 |
Deși o entitate trebuie să poată avea acces pe piață, nu este necesar ca ea să aibă capacitatea de a vinde activul respectiv sau de a transfera datoria respectivă la data de evaluare pentru a putea să evalueze valoarea justă pe baza prețului de pe piața respectivă. |
21 |
Chiar și atunci când nu există o piață observabilă pentru a furniza informații pentru stabilirea prețului de vânzare a unui activ sau de transfer al unei datorii la data de evaluare, o evaluare la valoarea justă trebuie să presupună că are loc o tranzacție la data de evaluare, analizată din perspectiva unui participant pe piață care deține activul sau datoria. Tranzacția presupusă stabilește o bază de estimare a prețului de vânzare a activului sau de transfer al datoriei. |
Participanți pe piață
22 |
O entitate trebuie să evalueze valoarea justă a unui activ sau a unei datorii pe baza ipotezei pe care ar utiliza-o participanții pe piață atunci când ar stabili valoarea activului sau a datoriei, presupunând că participanții pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim. |
23 |
Pentru a ajunge la ipotezele respective, nu este necesar ca o entitate să identifice anumiți participanți pe piață. Mai degrabă, entitatea trebuie să identifice caracteristicile care disting participanții pe piață în general, luând în considerare factorii specifici tuturor elementelor următoare:
|
Prețul
24 |
Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat la vânzarea unui activ sau plătit la transferul unei datorii într-o tranzacție normală pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) la data de evaluare, în condiții de piață actuale (adică un preț de ieșire), indiferent dacă prețul respectiv este observabil direct sau este estimat utilizând altă tehnică de evaluare. |
25 |
Prețul de pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) utilizat pentru evaluarea valorii juste a activului sau a datoriei nu trebuie ajustat la costurile tranzacției. Costurile tranzacției trebuie contabilizate în conformitate cu alte IFRS-uri. Costurile tranzacției nu reprezintă o caracteristică a unui activ sau a unei datorii; mai degrabă, acestea sunt specifice tranzacției și vor fi diferite în funcție de modul în care o entitate efectuează o tranzacție cu un activ sau o datorie. |
26 |
Costurile tranzacției nu includ costurile de transport. Dacă o caracteristică a activului este amplasamentul (cum poate fi cazul, de exemplu, pentru mărfuri), prețul pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) trebuie să fie ajustat pentru a include costurile, dacă există, care ar fi suportate pentru transportul activului de la amplasamentul curent la piața respectivă. |
Aplicare pentru active nefinanciare
Cea mai intensă și cea mai bună utilizare a activelor nefinanciare
27 |
O evaluare la valoarea justă a unui activ nefinanciar ține cont de capacitatea participantului pe piață de a genera beneficii economice prin utilizarea cea mai intensă și cea mai bună a activului sau prin vânzarea acestuia unui alt participant pe piață, care va întrebuința activul cel mai intens și cel mai bine. |
28 |
Cea mai intensă și cea mai bună utilizare a unui activ nefinanciar ține cont de utilizarea posibilă din punct de vedere fizic, permisă legal și fezabilă financiar a activului, după cum urmează:
|
29 |
Cea mai intensă și cea mai bună utilizare se stabilește din perspectiva participanților pe piață, chiar dacă entitatea intenționează să utilizeze altfel activul. Cu toate acestea, se presupune că cea mai intensă și cea mai bună utilizare este utilizarea curentă a unui activ nefinanciar de către entitate, cu excepția cazului în care piața sau alți factori sugerează că, dacă participanții pe piață ar utiliza diferit activul, ar maximiza valoarea acestuia. |
30 |
Pentru a-și proteja poziția competitivă sau din alte motive, o entitate poate intenționa să nu utilizeze în mod activ activul nefinanciar dobândit sau poate intenționa să nu folosească activul la cea mai bună utilizare. De exemplu, un caz poate fi acela în care entitatea intenționează să utilizeze în mod defensiv o imobilizare necorporală dobândită, împiedicând alte părți să o utilizeze. Cu toate acestea, entitatea trebuie să evalueze valoarea justă a activului nefinanciar, presupunând cea mai intensă și cea mai bună utilizare a acestuia de către participanți pe piață. |
Premisa de evaluare pentru activele nefinanciare
31 |
Cea mai intensă și cea mai bună utilizare a unui activ nefinanciar stabilește premisa de evaluare utilizată pentru estimarea valorii juste a activului, după cum urmează:
|
32 |
Evaluarea la valoarea justă a unui activ nefinanciar presupune că activul este vândut în conformitate cu unitatea de cont prevăzută în alte IFRS-uri (care poate fi un activ individual). Un astfel de caz este atunci când prin evaluarea la valoarea justă se presupune că cea mai intensă și cea mai bună utilizare a activului este aceea în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii, deoarece prin evaluarea la valoarea justă se presupune că participanții pe piață dețin deja activele complementare și datoriile aferente. |
33 |
La punctul B3 se descrie aplicarea conceptului premisei de evaluare pentru activele nefinanciare. |
Aplicare pentru datorii și propriile instrumente de capitaluri proprii ale unei entități
Principii generale
34 |
O evaluare la valoarea justă presupune că o datorie financiară sau nefinanciară sau un instrument propriu de capitaluri proprii al entității (de exemplu, participații în capitalurile proprii emise drept contrapartidă într-o combinare de întreprinderi) este transferat(ă) unui participant pe piață la data de evaluare. Transferul unei datorii sau al unui instrument propriu de capitaluri proprii al entității presupune următoarele:
|
35 |
Chiar și atunci când nu există o piață observabilă care să furnizeze informații de evaluare privind transferul unei datorii sau a unui instrument propriu de capitaluri proprii al unei entități (de exemplu, din cauza unor restricții contractuale sau juridice care împiedică transferul unor astfel de elemente), este posibil să existe o piață observabilă pentru astfel de elemente, dacă acestea sunt deținute de alte părți sub formă de active (de exemplu, o obligațiune a unei corporații sau o opțiune de cumpărare a acțiunilor unei entități). |
36 |
În toate cazurile, o entitate trebuie să utilizeze la maximum intrările observabile relevante și să reducă la minimum intrările neobservabile pentru a îndeplini obiectivul unei evaluări la valoarea justă, și anume de a estima prețul unei tranzacții normale de transfer al datoriei sau instrumentului de capitaluri proprii, care ar avea loc între participanți pe piață, la data de evaluare, în condiții de piață actuale. |
Datorii și instrumente de capitaluri proprii deținute de alte părți sub formă de active
37 |
Atunci când nu este disponibil un preț cotat pentru transferul unei datorii identice sau similare sau a unui instrument propriu de capitaluri proprii al entității, iar un element identic este deținut de o altă parte sub formă de activ, o entitate trebuie să evalueze valoarea justă a datoriei sau a instrumentului de capitaluri proprii din perspectiva participantului pe piață care deține elementul identic sub formă de activ, la data de evaluare. |
38 |
În astfel de cazuri, o entitate trebuie să evalueze valoarea justă a datoriei sau a instrumentului de capital propriu, după cum urmează:
|
39 |
O entitate trebuie să ajusteze prețul cotat al unei datorii sau al unui instrument propriu de capitaluri proprii al entității, deținut de altă parte sub formă de activ, numai dacă există factori specifici activului, care nu se aplică în evaluarea la valoarea justă a datoriei sau a instrumentului de capitaluri proprii. O entitate trebuie să se asigure că prețul activului nu reflectă efectul unei restricții prin care se împiedică vânzarea activului. Anumiți factori care pot indica faptul că prețul cotat trebuie ajustat, includ următoarele:
|
Datorii și instrumente de capitaluri proprii care nu sunt deținute de alte părți sub formă de active
40 |
Atunci când nu este disponibil un preț cotat pentru transferul unei datorii sau al unui instrument propriu de capitaluri proprii al entității similar(ă) sau identic(ă), iar o altă parte nu deține un element identic sub formă de activ, o entitate trebuie să evalueze valoarea justă a datoriei sau a instrumentului de capitaluri proprii pe baza altei tehnici de evaluare, din perspectiva participantului pe piață care deține datoria sau care a emis o pretenție asupra capitalurilor proprii. |
41 |
De exemplu, atunci când aplică o tehnică bazată pe valoarea actualizată, o entitate poate ține cont de oricare din următoarele:
|
Riscul de neîndeplinire a obligațiilor
42 |
Valoarea justă a unei datorii reflectă efectul riscului de neîndeplinire a obligațiilor contractuale. Riscul de neîndeplinire a obligațiilor contractuale cuprinde, dar este posibil să nu se limiteze la, riscul de credit al entității (astfel cum este definit în IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat). Se presupune că riscul de neîndeplinire a obligațiilor contractuale este același și înainte și după transferul datoriei. |
43 |
Atunci când evaluează valoarea justă a unei datorii, o entitate ține cont de efectul riscului său de credit (solvabilitatea) și oricare alți factori care ar putea influența probabilitatea ca obligația să fie sau nu îndeplinită. Efectul respectiv poate fi diferit în funcție de datorie, cum ar fi:
|
44 |
Valoarea justă a unei datorii reflectă efectul riscului de neîndeplinire a obligațiilor pe baza unității sale de cont. Emitentul unei datorii emise cu o ameliorare a condițiilor de credit din partea unei terțe părți, ce nu poate fi separată, contabilizată separat față de datorie, nu trebuie să includă efectul ameliorării condițiilor de credit (de exemplu, garantarea datoriei de o terță parte) în evaluarea la valoarea justă a datoriei. Dacă ameliorarea condițiilor de credit este contabilizată separat față de datorie, atunci când va evalua valoarea justă a datoriei emitentul va ține cont de propria solvabilitate și nu de cea a terței părți care garantează. |
Restricții care împiedică transferul unei datorii sau al unui instrument propriu de capitaluri proprii al unei entități
45 |
Atunci când evaluează valoarea justă a unei datorii sau a unui instrument propriu de capitaluri proprii al entității, o entitate nu trebuie să includă date de intrare separate sau o ajustare a altor date de intrare asociate existenței unei restricții care împiedică transferul elementului. Efectul unei restricții care împiedică transferul unei datorii sau a unui instrument propriu de capitaluri proprii al entității este inclus fie implicit, fie explicit în alte date de intrare utilizate în evaluarea la valoarea justă. |
46 |
De exemplu, atât creditorul, cât și debitorul au acceptat la data tranzacției prețul tranzacției pentru datorie, fiind pe deplin conștienți că obligația include o restricție care împiedică transferul. Ca urmare a includerii restricției în prețul tranzacției, nu mai este necesară o intrare separată sau o ajustare la o intrare existentă, la data tranzacției, pentru a reprezenta efectul restricției de transfer. În mod similar, nu mai este necesară o intrare separată sau o ajustare la o intrare existentă, la date de evaluare ulterioare, pentru a reflecta efectul restricției de transfer. |
Datorii financiare cu o caracteristică „la vedere“
47 |
Valoarea justă a unei datorii financiare cu o caracteristică „la vedere“ (de exemplu, un depozit la vedere) nu este mai mică decât valoarea de plată „la vedere”, actualizată la prima dată la care suma poate fi cerută spre plată. |
Aplicare pentru active financiare și pentru datorii financiare cu poziții de compensare la riscul de piață sau riscul de credit al co-contractantului
48 |
O entitate care deține un grup de active financiare și de datorii financiare este expusă la riscul de piață (astfel cum este definit în IFRS 7) și la riscul de credit (astfel cum este definit în IFRS 7) ale fiecărui co-contractant. Dacă entitatea gestionează grupul respectiv de active financiare și de datorii financiare pe baza expunerii sale nete fie la riscul de piață, fie la riscul de credit, entității i se permite să aplice o excepție la prezentul IFRS pentru evaluarea valorii juste. Excepția respectivă permite entității să evalueze valoarea justă a unui grup de active financiare și de datorii financiare pe baza prețului ce poate fi obținut la vânzarea unei poziții nete lungi (adică un activ) pentru o anumită expunere la risc sau la transferul unei poziții nete scurte (adică o datorie) pentru o anumită expunere la risc, într-o tranzacție normală între participanți pe piață, la data de evaluare, în condiții de piață actuale. În consecință, o entitate trebuie să evalueze valoarea justă a grupului de active financiare și de datorii financiare în conformitate cu modul în care participanții pe piață ar stabili valoarea expunerii nete la risc, la data de evaluare. |
49 |
O entitate are dreptul să utilizeze excepția de la punctul 48, numai dacă entitatea efectuează următoarele:
|
50 |
Excepția de la punctul 48 nu se referă la prezentarea situațiilor financiare. În unele cazuri, baza de prezentare a instrumentelor financiare în situația poziției financiare este diferită de baza de evaluare a instrumentelor financiare, de exemplu, dacă un IFRS nu prevede sau nu permite prezentarea instrumentelor financiare pe o bază netă. În astfel de cazuri, o entitate poate fi nevoită să aloce ajustările la nivelul portofoliului (a se vedea punctele 53-56) activelor sau datoriilor individuale care alcătuiesc grupul de active financiare și de datorii financiare gestionate pe baza expunerii nete la risc a entității. O entitate trebuie să efectueze astfel de alocări în mod rezonabil și consecvent, utilizând o metodologie adecvată circumstanțelor. |
51 |
O entitate trebuie să decidă cu privire la politica de contabilitate, în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori pentru a utiliza excepția de la punctul 48. O entitate care utilizează excepția respectivă trebuie să aplice consecvent politica contabilă respectivă, inclusiv politica proprie de alocare a ajustărilor de licitație (a se vedea punctele 53-55) și ajustărilor de credit (a se vedea punctul 56), dacă este aplicabil, de la o perioadă la alta, pentru un anumit portofoliu. |
52 |
Excepția de la punctul 48 se aplică numai pentru active financiare și datorii financiare care intră sub incidența IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare sau IFRS 9 Instrumente financiare. |
Expunerea la riscurile de piață
53 |
Atunci când utilizează excepția de la punctul 48 pentru a evalua valoarea justă a unui grup de active financiare și de datorii financiare gestionate pe baza expunerii nete a entității la un anumit risc (sau riscuri) de piață, entitatea trebuie să aplice prețul inclus în marja de licitație cea mai reprezentativă pentru valoarea justă în circumstanțele expunerii nete a entității la riscurile de piață respective (a se vedea punctele 70 și 71). |
54 |
Atunci când utilizează excepția de la punctul 48, o entitate trebuie să se asigure că riscul (sau riscurile) de piață la care se expune entitatea în cadrul grupului de active financiare și de datorii financiare este(sunt) în mare măsură același(aceleași). De exemplu, o entitate nu va combina riscul ratei dobânzii aferent unui activ financiar cu riscul de preț al unor mărfuri aferent unei datorii financiare, deoarece, acționând astfel, nu va micșora expunerea entității la riscul ratei dobânzii sau la riscul de preț al mărfurilor. Atunci când se utilizează excepția de la punctul 48 pentru evaluarea la valoarea justă a activelor financiare și a datoriilor financiare din cadrul grupului, trebuie să se țină cont de orice risc de bază datorat faptului că parametrii riscului de piață nu sunt identici. |
55 |
În mod similar, durata expunerii entității la un anumit risc (sau riscuri) de piață generat(e) de activele financiare și de datoriile financiare trebuie să fie în mare măsură aceeași. De exemplu, o entitate care utilizează un contract futures pe o perioadă de 12 luni pentru fluxurile de trezorerie aferente valorii riscului ratei dobânzii la 12 luni a expunerii la un instrument financiar pe cinci ani, în cadrul unui grup alcătuit doar din active financiare și din datorii financiare, evaluează valoarea justă a expunerii la riscul ratei dobânzii la 12 luni pe o bază netă, iar expunerea rămasă la riscul ratei dobânzii (adică, anii 2-5) pe o bază brută. |
Expunerea la riscul de credit al unui anumit co-contractant
56 |
Atunci când se utilizează excepția de la punctul 48 pentru evaluarea la valoarea justă a grupului de active financiare și de datorii financiare gestionat împreună cu un anumit co-contractant, entitatea trebuie să includă în evaluarea la valoarea justă efectul expunerii nete a entității la riscul de credit al acelui co-contractant sau expunerea netă a co-contractantului la riscul de credit al entității, atunci când participanții pe piață țin cont de orice angajament existent care diminuează expunerea la riscul de credit în caz de neplată (de exemplu, un angajament de compensare globală cu co-contractantul sau un contract care prevede schimbul de garanții reale pe baza expunerii nete a fiecărei părți la riscul de credit al celeilalte părți). Evaluarea la valoarea justă trebuie să reflecte așteptările participanților pe piață cu privire la probabilitatea aplicării legale a unui astfel de angajament în cazul nerespectării obligațiilor. |
Valoarea justă la recunoașterea inițială
57 |
Atunci când se dobândește un activ sau se preia o datorie într-o tranzacție de schimb, prețul tranzacției pentru activul sau datoria respectivă este prețul plătit pentru dobândirea activului sau încasat pentru preluarea datoriei (un preț de intrare). În schimb, valoarea justă a activului sau a datoriei este prețul care ar fi încasat pentru vânzarea activului sau plătit pentru transferul datoriei (un preț de ieșire). Entitățile nu vând în mod necesar activele la prețurile la care le-au dobândit. În mod similar, entitățile nu transferă în mod necesar datoriile la prețurile la care le-au preluat. |
58 |
În multe cazuri, prețul tranzacției va fi egal cu valoarea justă (de exemplu, un astfel de caz poate fi dacă, la data tranzacției, tranzacția de cumpărare a unui activ are loc pe piața pe care ar fi vândut activul). |
59 |
Atunci când stabilește dacă valoarea justă la recunoașterea inițială este egală cu prețul tranzacției, o entitate trebuie să țină cont de factorii specifici tranzacției și activului sau datoriei. La punctul B4 sunt descrise situațiile în care este posibil ca prețul tranzacției să nu reprezinte valoarea justă a unui activ sau a unei datorii la recunoașterea inițială. |
60 |
Dacă un alt IFRS impune sau permite unei entități să evalueze inițial un activ sau o datorie la valoarea justă, iar prețul tranzacției este diferit de valoarea justă, entitatea trebuie să recunoască câștigul sau pierderea rezultată în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care IFRS-ul respectiv prevede altfel. |
Tehnici de evaluare
61 |
O entitate trebuie să utilizeze tehnici de evaluare corespunzătoare circumstanțelor și pentru care există date suficiente pentru evaluarea la valoarea justă, utilizând la maxim datele de intrare observabile relevante și reducând la minimum datele de intrare neobservabile utilizate. |
62 |
Obiectivul utilizării unei tehnici de evaluare este de a estima prețul la care ar avea loc o tranzacție normală de vânzare a unui activ sau de transfer al unei datorii între participanții pe piață, la data evaluării, în condiții de piață actuale. Trei tehnici de evaluare utilizate deseori sunt abordarea bazată pe piață, modelul costului și abordarea pe bază de venit. Aspectele principale ale abordărilor respective sunt rezumate la punctele B5-B11. Pentru a evalua valoarea justă, o entitate trebuie să utilizeze tehnici de evaluare în conformitate cu una sau mai multe din abordările respective. |
63 |
În unele cazuri va fi adecvată o singură tehnică de evaluare (de exemplu, atunci când se evaluează un activ sau o datorie pe baza prețului cotat al activelor sau datoriilor identice). În alte cazuri, vor fi utile mai multe tehnici de evaluare (de exemplu, un astfel de caz poate fi atunci când se evaluează o unitate generatoare de numerar). Dacă, pentru evaluarea valorii juste, se utilizează mai multe tehnici de evaluare, rezultatele (adică indicatorii respectivi ai valorii juste) trebuie să fie evaluate ținând cont de caracterul rezonabil al intervalului de valori indicat de rezultatele respective. O evaluare la valoarea justă este punctul din acel interval, care este cel mai reprezentativ pentru valoarea justă în circumstanțele date. |
64 |
Dacă prețul tranzacției este valoarea justă la recunoașterea inițială, iar pentru a măsura valoarea justă în perioade ulterioare se utilizează o tehnică de evaluare cu date de intrare neobservabile, tehnica de evaluare trebuie să fie calibrată astfel încât rezultatul tehnicii de evaluare la recunoașterea inițială este egal cu prețul tranzacției. Prin calibrare se asigură că tehnica de evaluare reflectă condițiile de piață actuale și ajută entitatea să stabilească dacă este necesară o ajustare a tehnicii de evaluare (de exemplu, este posibil ca o caracteristică a activului sau a datoriei să nu fie inclusă în tehnica de evaluare). După recunoașterea inițială, atunci când se evaluează valoarea justă printr-o tehnică de evaluare sau prin tehnici care folosesc date de intrare neobservabile, o entitate trebuie să se asigure că tehnicile de evaluare respective reflectă datele de piață observabile (de exemplu, prețul unui activ sau al unei datorii similar(e)) la data de evaluare. |
65 |
Tehnicile de evaluare utilizate în evaluarea valorii juste trebuie să fie aplicate în mod consecvent. Cu toate acestea, o modificare a tehnicii de evaluare sau a aplicării acesteia (de exemplu, o modificare a ponderii acesteia când sunt utilizate mai multe tehnici de evaluare sau o modificare la ajustarea aplicată tehnicii de evaluare) este adecvată dacă modificarea are ca rezultat o evaluare echivalentă sau mai reprezentativă a valorii juste în circumstanțele date. Un astfel de caz poate fi, de exemplu, dacă au loc oricare din evenimentele următoare:
|
66 |
Revizuirile rezultate în urma modificării tehnicii de evaluare sau a aplicării acesteia trebuie să fie contabilizate ca o modificare a estimării contabile, în conformitate cu IAS 8. Cu toate acestea, prezentările de informații din IAS 8 privind o modificare a estimării contabile nu sunt prevăzute pentru revizuiri rezultate în urma modificării tehnicii de evaluare sau a aplicării acesteia. |
Date de intrare pentru tehnicile de evaluare
Principii generale
67 |
Tehnicile de evaluare utilizate în evaluarea valorii juste trebuie să folosească la maximum date de intrare observabile și să reducă la minimum datele de intrare neobservabile. |
68 |
Exemple de piețe în care pot fi observabile intrări pentru anumite active și datorii (de exemplu, instrumente financiare) sunt piețele bursiere, piețele de dealeri, piețele de brokeri, piețele fără intermediari (a se vedea punctul B34). |
69 |
O entitate trebuie să aleagă datele de intrare conforme cu caracteristicile activului sau datoriei de care ar ține cont participanții pe piață într-o tranzacție cu activul sau datoria respectivă (a se vedea punctele 11 și 12). În anumite cazuri, acele caracteristici apar în urma aplicării unei ajustări, cum ar fi o primă sau o actualizare (de exemplu, o primă de control sau o actualizare a unui interes care nu controlează). Cu toate acestea, o evaluare la valoarea justă nu va include o primă sau o actualizare care nu corespunde unității de cont din IFRS-ul care prevede sau care permite evaluarea la valoarea justă (a se vedea punctele 13 și 14). În evaluarea la valoarea justă nu sunt acceptate primele și actualizările care reflectă dimensiunea drept caracteristică a participației entității (în special, un factor de blocaj care ajustează prețul de cotare a unui activ sau a unei datorii deoarece volumul zilnic de tranzacționare al unei piețe nu este suficient pentru a absorbi cantitatea deținută de entitate, conform descrierii de la punctul 80), și nu drept caracteristică a activului sau a datoriei (de exemplu, prima de control în evaluarea la valoarea justă a unui interes care controlează). În toate cazurile, dacă există un preț cotat pe o piață activă (adică date de intrare de nivel 1) pentru un activ sau o datorie, o entitate trebuie să utilizeze acel preț fără a-l ajusta atunci când evaluează valoarea justă, cu excepția prevederilor de la punctul 79. |
Date de intrare bazate pe prețul de ofertă și pe cel de cerere
70 |
Dacă un activ sau o datorie evaluat(ă) la valoarea justă are un preț de ofertă și un preț de cerere (de exemplu, o intrare dintr-o piață de dealeri), pentru a evalua valoarea justă trebuie să se utilizeze prețul din marja de licitație cel mai reprezentativ pentru valoarea justă în circumstanțele date, indiferent de clasa în care este încadrată intrarea în ierarhia valorii juste (adică nivelul 1, 2 sau 3; a se vedea punctele 72–90). Se permite, dar nu se impune utilizarea prețurilor de ofertă pentru pozițiile de active și a prețurilor de cerere pentru pozițiile pe datorii. |
71 |
Prezentul IFRS nu interzice utilizarea prețurilor medii de pe piață sau a altor convenții de determinare a valorii utilizate de participanții pe piață ca avantaj practic pentru evaluarea la valoarea justă în marja de licitație. |
Ierarhia valorii juste
72 |
Pentru a îmbunătăți consecvența și comparabilitatea evaluărilor la valoarea justă și a prezentărilor de informații conexe, prezentul IFRS stabilește o ierarhie a valorii juste prin care datele de intrare utilizate în tehnicile de evaluare a valorii juste sunt clasificate pe trei nivele (a se vedea punctele 76-90). În ierarhia valorii juste, nivelul prioritar îl ocupă prețurile cotate (neajustate) pe piețele active pentru active sau datorii identice (date de intrare de nivelul 1), iar cel mai scăzut nivel de prioritate este cel al datelor de intrare neobservabile (date de intrare de nivelul 3). |
73 |
În unele cazuri, datele de intrare utilizate în evaluarea valorii juste a unui activ sau a unei datorii pot fi clasificate în cadrul diferitelor nivele ale ierarhiei valorii juste. În acele cazuri, evaluarea la valoarea justă este clasificată în întregime la același nivel al ierarhiei valorii juste drept cel mai jos nivel semnificativ pentru întreaga evaluare. Evaluarea importanței unei anumite intrări pentru întreaga evaluare necesită efectuarea de raționamente profesionale și analizarea factorilor specifici activului sau datoriei. Ajustările pentru obținerea evaluării pe bază de valori juste, precum costuri generate de vânzare atunci când se evaluează valoarea justă fără costurile generate de vânzare, nu trebuie luate în considerare atunci când se stabilește nivelul în ierarhia valorii juste în care este clasificată o evaluare la valoarea justă. |
74 |
Existența datelor de intrare relevante și a subiectivității relative a acestora poate influența alegerea tehnicii de evaluare corespunzătoare (a se vedea punctul 61). Cu toate acestea, în ierarhia valorii juste sunt clasificate datele de intrare utilizate în tehnicile de evaluare și nu tehnicile de evaluare utilizate pentru evaluarea valorii juste. De exemplu, evaluarea la valoarea justă bazată pe tehnica valorii actualizate poate fi clasificată la nivelul 2 sau la nivelul 3, în funcție de datele de intrare care influențează întreaga evaluare și nivelul la care sunt clasate datele de intrare respective în ierarhia valorii juste. |
75 |
Dacă o intrare observabilă trebuie ajustată printr-o intrare neobservabilă, iar ajustarea are drept rezultat o evaluare la valoarea justă semnificativ mai ridicată sau mai scăzută, evaluarea care rezultă trebuie clasificată la nivelul 3 în ierarhia valorii juste. De exemplu, dacă, la vânzarea unui activ, un participant pe piață ar ține cont de efectul unei restricții atunci când stabilește valoarea activului, o entitate va ajusta prețul cotat pentru a reflecta efectul acelei restricții. Dacă un preț cotat este o intrare de nivel 2, iar ajustarea este o intrare neobservabilă semnificativă în evaluarea totală, evaluarea va fi clasificată la nivelul 3 în ierarhia valorii juste. |
Date de intrare de nivel 1
76 |
Datele de intrare de nivel 1 sunt prețuri cotate (neajustate) pe piețe active pentru active și datorii identice, la care entitatea are acces la data de evaluare. |
77 |
Un preț cotat pe o piață activă oferă cea mai sigură dovadă a valorii juste și, ori de câte ori este disponibil, trebuie utilizat fără ajustări pentru evaluarea valorii juste, cu excepția cazului de la punctul 79. |
78 |
Date de intrare de nivel 1 vor fi disponibile pentru multe active financiare și datorii financiare, unele putând fi schimbate pe mai multe piețe active (de exemplu, pe piețe bursiere diferite). Prin urmare, la nivelul 1 se va pune accent pe determinarea următoarelor două elemente simultan:
|
79 |
O entitate nu trebuie să ajusteze o intrare de nivel 1, decât în situațiile următoare:
|
80 |
Dacă o entitate deține o poziție într-un singur activ sau datorie (inclusiv o poziție care cuprinde un număr mare de active sau datorii, cum ar fi deținerea unui instrument financiar), iar activul sau datoria este tranzacționat(ă) pe o piață activă, valoarea justă a activului sau datoriei trebuie evaluată la nivelul 1 ca produs al prețului cotat pentru activul sau datoria individual(ă) și al cantității deținute de entitate. Această situație se aplică chiar și dacă volumul de tranzacții zilnic al unei piețe nu este suficient pentru a absorbi cantitatea deținută, iar plasarea unei comenzi de vânzare a poziției într-o singură tranzacție poate influența prețul cotat. |
Date de intrare de nivel 2
81 |
Datele de intrare de nivel 2 sunt acele intrări diferite de prețurile cotate incluse la nivelul 1, care sunt observabile direct sau indirect pentru activ sau datorie. |
82 |
Dacă activul sau datoria are un termen (contractual) specificat, o intrare de nivel 2 trebuie să fie observabilă în principal pentru întregul termen al activului sau al datoriei. Datele de intrare de nivel 2 cuprind următoarele:
|
83 |
Ajustarea datelor de intrare de nivel 2 variază în funcție de factorii specifici activului sau datoriei. Factorii respectivi cuprind următoarele:
|
84 |
O ajustare a unei intrări de nivel 2 cu un rol semnificativ în întreaga evaluare poate avea drept rezultat o evaluare la valoarea justă clasificată la nivelul 3 în ierarhia valorii juste, în cazul în care ajustarea se bazează pe intrări neobservabile semnificative. |
85 |
La punctul B35 se descrie utilizarea intrărilor de nivel 2 pentru active și datorii specifice. |
Date de intrare de nivel 3
86 |
Datele de intrare de nivel 3 sunt date neobservabile pentru activ sau datorie. |
87 |
Datele de intrare neobservabile trebuie utilizate în evaluarea valorii juste în măsura în care nu sunt disponibile date de intrare observabile, permițând existența unor situații în care activitatea pe o piață pentru activ sau datorie e redusă, poate chiar inexistentă, la data de evaluare. Cu toate acestea, obiectivul evaluării la valoarea justă rămâne același, adică un preț de ieșire la data de evaluare din perspectiva unui participant pe piață care deține activul sau datoria. Prin urmare, datele de intrare neobservabile trebuie să reflecte ipotezele pe care le-ar folosi participanții pe piață la stabilirea prețului unui activ sau al unei datorii, inclusiv ipotezele privind riscul. |
88 |
Ipotezele privind riscul includ riscul inerent unei tehnici de evaluare specifice utilizate în evaluarea valorii juste (de exemplu, un model de stabilire a prețului) și riscul inerent datelor de intrare utilizate în tehnica de evaluare. O evaluare care nu cuprinde o ajustare de risc nu va reprezenta o evaluare la valoarea justă dacă participanții pe piață ar include o astfel de ajustare atunci când ar determina valoarea activului sau datoriei. De exemplu, este posibil să fie necesar să se includă o ajustare de risc atunci când există o incertitudine semnificativă a evaluării (de exemplu, atunci când volumul sau nivelul de activitate a suferit o scădere importantă în comparație cu activitatea normală de pe piață privind activul sau datoria, sau active sau datorii similare, iar entitatea a stabilit că prețul tranzacției sau prețul cotat nu reprezintă valoarea justă, astfel cum este descrisă la punctele B37-B47). |
89 |
O entitate trebuie să elaboreze date de intrare neobservabile pe baza celor mai bune informații disponibile în circumstanțele date, care por cuprinde datele proprii ale entității. În elaborarea datelor neobservabile, o entitate poate porni de la propriile date, dar trebuie să ajusteze datele respective dacă informații de piață disponibile în mod rezonabil ar indica faptul că alți participanți pe piață ar utiliza date diferite sau dacă există un element specific entității care nu este disponibil altor participanți pe piață (de exemplu, o sinergie specifică entității). Nu este necesar ca o entitate să întreprindă eforturi excesive pentru a obține informații privind ipotezele participanților pe piață. Cu toate acestea, o entitate trebuie să țină cont de toate informațiile privind ipotezele participanților pe piață, disponibile în mod rezonabil. Datele de intrare neobservabile create în maniera descrisă mai sus sunt considerate ipoteze ale participanților pe piață și întrunesc obiectivul evaluării la valoarea justă. |
90 |
La punctul B36 se descrie utilizarea intrărilor de nivel 3 pentru active și datorii specifice. |
PREZENTAREA DE INFORMAȚII
91 |
O entitate trebuie să prezinte informații care să permită utilizatorilor situațiilor sale financiare să evalueze următoarele două aspecte:
|
92 |
Pentru a îndeplini obiectivul de la punctul 91, o entitate trebuie să analizeze toate aspectele următoare:
Dacă informațiile furnizate în conformitate cu prezentul IFRS împreună cu cele prevăzute de alte IFRS-uri nu sunt suficiente pentru a întruni obiectivele de la punctul 91, o entitate trebuie să furnizeze orice informații suplimentare necesare pentru a întruni obiectivele respective. |
93 |
Pentru a îndeplini obiectivele de la punctul 91, o entitate trebuie să furnizeze cel puțin informațiile următoare pentru fiecare clasă de active sau datorii (a se vedea punctul 94 pentru informații privind stabilirea clasei corespunzătoare activelor sau datoriilor) evaluate la valoarea justă (inclusiv evaluările bazate pe valoarea justă care intră sub incidența prezentului IFRS) în situația poziției financiare după recunoașterea inițială:
|
94 |
O entitate trebuie să stabilească categoriile de active și de datorii corespunzătoare, pe baza următoarelor:
Este posibil să fie nevoie de un număr mai mare de categorii pentru evaluările la valoarea justă clasificate la nivelul 3 în ierarhia valorii juste, deoarece evaluările respective au un nivel mai mare de incertitudine și subiectivitate. Sunt necesare raționamente profesionale pentru stabilirea categoriilor corespunzătoare ale activelor și ale datoriilor pentru care trebuie prezentate informații cu privire la evaluarea la valoarea justă. O categorie de active și de datorii va necesita deseori o dezagregare mai amplă decât elementele-rând din situația poziției financiare. Cu toate acestea o entitate trebuie să furnizeze informații suficiente pentru a permite reconcilierea elementelor-rând din situația poziției financiare. Dacă un alt IFRS prevede o categorie pentru un activ sau o datorie, o entitate poate să utilizeze categoria respectivă pentru a furniza informațiile prevăzute de prezentul IFRS, dacă categoria respectivă îndeplinește dispozițiile de la acest punct. |
95 |
O entitate trebuie să prezinte și să urmărească în mod consecvent politica proprie de stabilire a momentului în care se estimează ca au avut loc transferuri între nivelurile ierarhiei valorii juste, în conformitate cu punctul 93 litera (c) și litera (e) punctul (iv). Politica privind momentul recunoscut al transferurilor trebuie să fie aceeași pentru transferurile către niveluri cu aceea pentru transferurile de la niveluri. Exemple de politici de stabilire a momentului transferurilor cuprind următoarele:
|
96 |
Dacă o entitate ia o decizie contabilă să utilizeze excepția de la punctul 48, aceasta trebuie să prezinte acest fapt. |
97 |
Pentru fiecare categorie de active sau de datorii care nu sunt evaluate la valoarea justă în situația poziției financiare, dar a căror valoare justă este prezentată, o entitate trebuie să furnizeze informațiile solicitate la punctul 93 literele (b), (d) și (i). Cu toate acestea, o entitate nu este obligată să furnizeze informații cantitative privind datele de intrare neobservabile semnificative utilizate în evaluările la valoarea justă clasificate la nivelul 3 în ierarhia valorii juste solicitate la punctul 93 litera (d). O entitate nu are obligația să furnizeze celelalte informații prevăzute de prezentul IFRS pentru astfel de active și datorii. |
98 |
Pentru o datorie evaluată la valoarea justă și emisă cu o ameliorare a condițiilor de credit inseparabilă a unei terțe părți, un emitent trebuie să prezinte existența acelei ameliorări a condițiilor de credit și dacă această ameliorare se reflectă în evaluarea la valoarea justă a datoriei. |
99 |
O entitate trebuie să furnizeze informațiile cantitative prevăzute de prezentul IFRS în format tabelar, cu excepția cazului în care un alt format este mai adecvat. |
Anexa A
Termeni definiți
Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.
piață activă |
O piață pe care tranzacțiile cu activul sau datoria în cauză au loc la un volum și cu o frecvență suficiente pentru a oferi informații de preț în mod constant. |
||||||||
modelul costului |
O tehnică de evaluare care reflectă valoarea care ar fi necesară în acel moment pentru a înlocui capacitatea de serviciu a activului (denumită deseori costul curent de înlocuire). |
||||||||
preț de intrare |
Prețul plătit pentru dobândirea unui activ sau încasat pentru preluarea unei datorii într-o tranzacție de schimb. |
||||||||
preț de ieșire |
Prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii. |
||||||||
flux de trezorerie preconizat |
Media ponderată a probabilității (adică valoarea medie a distribuirii) fluxurilor de trezorerie viitoare posibile. |
||||||||
valoare justă |
Prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacție normală între participanți pe piață, la data evaluării. |
||||||||
cea mai intensă și cea mai bună utilizare |
Utilizarea de către participanții pe piață a unui activ nefinanciar care ar maximiza valoarea activului sau grupului de active și datorii (de exemplu, o întreprindere) în cadrul căruia se va utiliza activul. |
||||||||
abordarea pe bază de venit |
Tehnici de evaluare care transformă valorile viitoare (de exemplu, fluxuri de trezorerie sau venituri și cheltuieli) într-o singură valoare actuală (adică actualizată). Evaluarea la valoarea justă se efectuează pe baza valorilor indicate de estimările actuale ale pieței privind acele valori viitoare. |
||||||||
date de intrare |
Ipotezele pe care le-ar utiliza participanții pe piață atunci când stabilesc prețul unui activ sau al unei datorii, inclusiv ipotezele privind riscurile, precum:
Datele de intrare pot fi observabile sau neobservabile. |
||||||||
Date de intrare de nivel 1 |
Prețuri cotate (neajustate) pe piețe active pentru active sau datorii identice, la care entitatea are acces la data de evaluare. |
||||||||
Date de intrare de nivel 2 |
Datele de intrare diferite de prețurile cotate incluse la nivelul 1, observabile direct sau indirect pentru activ sau datorie. |
||||||||
Date de intrare de nivel 3 |
Date neobservabile pentru activ sau datorie. |
||||||||
abordarea bazată pe piață |
O tehnică de evaluare care utilizează prețurile și alte date relevante generate de tranzacțiile pieței, care implică active, datorii sau un grup de active și datorii identice sau comparabile, cum ar fi o întreprindere. |
||||||||
date de intrare confirmate în funcție de piață |
Date de intrare care sunt generate în principal sau confirmate de datele unei piețe observabile, prin corelare sau prin alte mijloace. |
||||||||
participanți pe piață |
Cumpărători sau vânzători de active sau datorii pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) care au toate caracteristicile următoare:
|
||||||||
piața cea mai avantajoasă |
Piața pe care se maximizează valoarea care ar fi obținută pentru vânzarea activului sau s-ar reduce la minim valoarea plătită pentru transferul datoriei, după ce s-au luat în calcul costurile tranzacției și costurile de transport. |
||||||||
riscul de neîndeplinire a obligațiilor |
Riscul ca o entitate să nu își onoreze o obligație. Riscul de neîndeplinire a obligațiilor cuprinde, dar este posibil să nu se limiteze la, riscul de credit al entității. |
||||||||
date de intrare observabile |
Date de intrare elaborate pe baza datelor de pe piață, cum ar fi informații publice privind evenimente sau tranzacții curente și care reflectă ipotezele pe care le-ar utiliza participanții pe piață atunci când stabilesc valoarea activului sau a datoriei. |
||||||||
tranzacție normală |
O tranzacție care presupune expunerea la piață pe o perioadă anterioară datei de evaluare, pentru a permite desfășurarea activităților de marketing normale și regulate pentru tranzacții care implică astfel de active și datorii; nu este o tranzacție forțată (de exemplu, o lichidare forțată sau o vânzare forțată). |
||||||||
piață principală |
Piața cu cel mai mare volum și nivel de activitate pentru activ sau datorie. |
||||||||
primă de risc |
Compensații solicitate de participanții pe piață refractari la asumarea riscurilor pentru a suporta incertitudinea implicită a fluxurilor de trezorerie ale unui activ sau ale unei datorii. Denumită și „ajustare de risc“. |
||||||||
costurile tranzacției |
Costuri generate de vânzarea unui activ sau de transferul unei datorii pe piața principală (sau cea mai avantajoasă) pentru activul sau datoria atribuibil(ă) direct cedării activului sau transferului datoriei care îndeplinesc cumulat următoarele condiții:
|
||||||||
costuri de transport |
Costurile ce ar fi suportate pentru transportul unui activ de la amplasamentul actual la piața principală (sau cea mai avantajoasă). |
||||||||
unitate de cont |
Nivelul la care este agregat(ă) sau dezagregat(ă) un activ sau o datorie pentru a fi recunoscut(ă) conform prezentului IFRS. |
||||||||
date de intrare neobservabile |
Date de intrare pentru care nu sunt disponibile date de pe piață și care sunt elaborate pe baza celor mai bune informații disponibile privind ipotezele pe care le-ar utiliza participanții pe piață atunci când stabilesc valoarea activului sau a datoriei. |
Anexa B
Îndrumări de aplicare
Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS. Descrie modul de aplicare a punctelor 1-99 și are aceeași putere de impunere ca și celelalte secțiuni ale IFRS-ului.
B1 |
Raționamentele aplicate în diferite situații de evaluare pot fi distincte. În prezenta anexă se descriu raționamentele care ar putea fi aplicabile atunci când o entitate evaluează valoarea justă în diferite situații de evaluare. |
ABORDAREA EVALUĂRII LA VALOAREA JUSTĂ
B2 |
Obiectivul unei evaluări la valoarea justă este de a estima prețul la care ar avea loc o tranzacție normală de vânzare a unui activ sau de transfer al unei datorii între participanții pe piață, la data evaluării, în condiții de piață actuale. Pentru o evaluare la valoarea justă este necesar ca o entitate să stabilească cumulat următoarele:
|
PREMISA DE EVALUARE PENTRU ACTIVELE NEFINANCIARE (PUNCTELE 31-33)
B3 |
Atunci când se evaluează valoarea justă a unui activ nefinanciar utilizat ca grup în combinație cu alte active (astfel cum a fost instalat sau configurat pentru utilizare) sau în combinație cu alte active sau datorii (de exemplu, o întreprindere), efectul premisei de evaluare depinde de circumstanțe. De exemplu:
|
VALOAREA JUSTĂ LA RECUNOAȘTEREA INIȚIALĂ (PUNCTELE 57-60)
B4 |
Atunci când stabilește dacă valoarea justă la recunoașterea inițială este egală cu prețul tranzacției, o entitate trebuie să țină cont de factorii specifici tranzacției și activului sau datoriei. De exemplu, este posibil ca prețul tranzacției să nu reprezinte valoarea justă a unui activ sau a unei datorii la recunoașterea inițială, dacă există vreuna dintre următoarele condiții:
|
TEHNICI DE EVALUARE (PUNCTELE 61-66)
Abordarea bazată pe piață
B5 |
Abordarea bazată pe piață utilizează prețurile și alte date relevante generate de tranzacțiile pieței, care implică active, datorii sau un grup de active și datorii identice sau comparabile (adică, similare), cum ar fi o întreprindere. |
B6 |
De exemplu, tehnicile de evaluare corespunzătoare abordării bazate pe piață utilizează deseori multipli de piață derivați dintr-un set de valori comparabile. Multiplii pot fi în intervale cu un multiplu diferit pentru fiecare valoare comparabilă. Alegerea multiplului corespunzător din interval necesită raționamente, analizarea factorilor calitativi și cantitativi specifici evaluării. |
B7 |
Tehnicile de evaluare corespunzătoare abordării pe bază de piață includ matricea de stabilire a prețurilor. Matricea de stabilire a prețurilor este o tehnică matematică utilizată în principal pentru evaluarea unor tipuri de instrumente financiare, precum titlurile de creanță, fără a se baza exclusiv pe prețuri cotate pentru titluri specifice, ci mai degrabă pe relația titlurilor cu alte titluri de referință cotate. |
Modelul costului
B8 |
Modelul costului reflectă valoarea care ar fi necesară în acel moment pentru a înlocui capacitatea de serviciu a activului (denumită deseori costul actual de înlocuire). |
B9 |
Din perspectiva unui participant pe piață vânzător, prețul ce ar fi obținut pentru activ se bazează pe costurile suportate de un participant pe piață cumpărător pentru a achiziționa sau construi un activ înlocuitor cu utilitate comparabilă, ajustat pentru uzură morală. Aceasta se datorează faptului că un participant pe piață cumpărător nu va plăti pentru un activ mai mult decât valoarea necesară pentru a înlocui capacitatea de serviciu a activului respectiv. Uzura morală presupune deteriorarea fizică, uzura funcțională (tehnologică) și uzura economică (externă) și este mai vastă decât amortizarea în scopul raportării financiare (o alocare a costului istoric) sau al impozitării (pe baza unei durate de funcționare specificată) În multe cazuri, pentru a evalua valoarea justă a activelor corporale utilizate în combinație cu alte active sau cu alte active și datorii, se folosește metoda costului curent de înlocuire. |
Abordarea pe bază de venit
B10 |
Abordarea pe bază de venit transformă valorile viitoare (de exemplu, fluxuri de trezorerie sau venituri și cheltuieli) într-o singură valoare actuală (adică actualizată). Când se utilizează abordarea pe bază de venit, evaluarea valorii juste reflectă estimările actuale ale pieței privind acele valori viitoare. |
B11 |
Aceste tehnici de evaluare cuprind, de exemplu, următoarele:
|
Tehnicile valorii actualizate
B12 |
La punctele B13–B30 se descrie utilizarea tehnicilor valorii actualizate pentru evaluarea valorii juste. Punctele respective sunt axate pe o tehnică de ajustare a ratei de actualizare și pe o tehnică a fluxurilor de trezorerie preconizate (valoarea actualizată preconizată). Punctele respective nu prevăd utilizarea unei singure tehnici specifice a valorii actualizate, nici nu limitează utilizarea tehnicilor valorii actualizate în evaluarea valorii juste la tehnicile dezbătute. Tehnicile valorii actualizate utilizate pentru evaluarea valorii juste vor depinde de date și circumstanțe specifice activului sau datoriei evaluate (de exemplu, dacă pot fi observate pe piață prețuri comparabile ale activelor sau datoriilor) și de existența unor date suficiente. |
Componentele unei evaluării a valorii actualizate
B13 |
Valoarea actualizată (adică o aplicare a abordării pe bază de venituri) este un instrument utilizat pentru a face legătura între valori viitoare (de exemplu, fluxuri de trezorerie sau valori) și o valoare actuală, pe baza unei rate de actualizare. O evaluare la valoarea justă a unui activ sau a unei datorii prin tehnica valorii actualizate include toate elementele următoare, din perspectiva participanților pe piață, la data de evaluare:
|
Principii generale
B14 |
Tehnicile valorii actualizate includ în mod diferit elementele de la punctul B13. Cu toate acestea, toate principiile generale următoare stau la baza aplicării oricărei tehnici a valorii actualizate utilizată în evaluarea valorii juste:
|
Risc și incertitudine
B15 |
O evaluare la valoarea justă pe baza tehnicilor valorii actualizate se efectuează în condiții de incertitudine deoarece fluxurile de trezorerie utilizate sunt mai degrabă estimări decât valori cunoscute. În multe cazuri, atât valoarea cât și plasarea în timp a fluxurilor de trezorerie sunt incerte. Chiar și valorile fixe stabilite contractual, precum plățile la un împrumut, sunt incerte dacă există un risc de neîndeplinire a obligațiilor. |
B16 |
În general, participanții pe piață solicită compensații (adică prime de risc) pentru a suporta incertitudinea implicită a fluxurilor de trezorerie ale unui activ sau ale unei datorii. O evaluare la valoarea justă trebuie să includă o primă de risc care să reflecte valoarea pe care ar solicita-o participanții pe piață drept compensații pentru incertitudinea implicită a fluxurilor de trezorerie. Altfel, evaluarea nu ar reprezenta fidel valoarea justă. În unele cazuri poate fi dificil să se calculeze prima de risc adecvată. Cu toate acestea, numai gradul de dificultate nu este suficient pentru a nu include o primă de risc. |
B17 |
Tehnicile valorii actualizate sunt diferite prin modul în care efectuează ajustări de risc și prin tipurile de fluxuri de trezorerie pe care le utilizează. De exemplu:
|
Tehnica ajustării ratei de actualizare
B18 |
Tehnica ajustării ratei de actualizare utilizează un singur set de fluxuri de trezorerie din intervalul de valori preconizate disponibile, fie fluxuri de trezorerie contractuale, fie promise (cum ar fi în cazul unei obligațiuni), fie foarte probabile. În toate cazurile, fluxurile de trezorerie respective depind de evenimente specifice (de exemplu, fluxurile de trezorerie contractuale sau promise ale unei obligațiuni depind de debitor să își respecte obligațiile). Rata de actualizare utilizată în tehnica ajustării ratei de actualizare este derivată pe baza ratelor de rentabilitate observate la active sau datorii comparabile tranzacționate pe piață. În consecință, fluxurile de trezorerie contractuale, promise sau foarte probabile sunt actualizate la o rată a pieței observată sau estimată pentru astfel de fluxuri de trezorerie condiționale (adică rata de rentabilitate a pieței). |
B19 |
Tehnica ajustării ratei de actualizare necesită o analiză a datelor pieței pentru active sau datorii comparabile. Comparabilitatea se stabilește pe baza analizării naturii fluxurilor de trezorerie (de exemplu, dacă fluxurile de trezorerie sunt contractuale sau necontractuale și dacă este probabil să reacționeze similar la modificările condițiilor economice), precum și a altor factori (de exemplu, bonitatea, garanții reale, durata, clauze restrictive și lichiditate). Alternativ, dacă un(o) singur(ă) activ sau datorie comparabil(ă) nu reflectă corect riscul inerent fluxurilor de trezorerie ale activului sau datoriei evaluate, poate fi posibil să se extragă o rată de actualizare pe baza datelor de la mai multe active sau datorii comparabile împreună cu curba randamentului fără risc (adică utilizând o abordare „construită“- build-up). |
B20 |
Pentru a ilustra o abordare construită, se va presupune că Activul A este un drept contractual de încasare a 800 u.m. (1) într-un an (adică nu există incertitudini privind plasarea în timp). Există o piață stabilită pentru active comparabile și informații despre active, inclusiv informații despre prețuri. În ceea ce privește activele comparabile respective:
|
B21 |
Pe baza plasării în timp a plăților contractuale ce trebuie încasate de la Activul A în comparație cu plasarea în timp a Activului B și a Activului C (adică un an pentru Activul B comparabil cu doi ani pentru Activul C) se consideră că Activul B este mai comparabil cu Activul A. Pe baza plăților contractuale ce trebuie încasate pentru Activul A (800u.m.) și a ratei pieței la un an, derivată de la Activul B (10,8 %), valoarea justă a Activului A este de 722u.m. (800u.m./1.108). Alternativ, în lipsa unor informații de piață disponibile pentru Activul B, rata de piață la un an poate fi dedusă de la Activul C pe baza abordării construite. În acel caz, rata de piață de doi ani indicată de Activul C (11,2 %) va fi ajustată la o rată de piață de un an utilizând structura termenelor curbei randamentului fără riscuri. Este posibil să fie necesare informații și analize suplimentare pentru a stabili dacă primele de risc pentru activele pe un an și pe doi ani sunt aceleași. Dacă se stabilește că primele de risc pentru activele pe un an și pe doi ani nu sunt aceleași, rata de rentabilitate pe doi ani a pieței va fi ajustată din nou pentru a reflecta acel efect. |
B22 |
Atunci când tehnica ajustării ratei de actualizare se aplică pentru încasări sau plăți fixe, ajustarea pentru riscul inerent fluxurilor de trezorerie ale activului sau datoriei evaluat(ă) este inclusă în rata de actualizare. Uneori, când se aplică tehnica ajustării ratei de actualizare la fluxurile de trezorerie care nu sunt încasări sau plăți fixe, este posibil să fie necesară o ajustare a fluxurilor de trezorerie pentru a obține un grad de comparabilitate cu activul sau datoria observate, din care se deduce rata de actualizare. |
Tehnica valorii actualizate preconizate
B23 |
Tehnica valorii actualizate preconizate utilizează ca punct de pornire un set de fluxuri de trezorerie care reprezintă media ponderată cu probabilitățile a tuturor fluxurilor de trezorerie viitoare (adică fluxurile de trezorerie preconizate). Estimarea care rezultă este identică cu valoarea preconizată, care, în termeni statistici, reprezintă media ponderată a valorilor posibile ale unei variabile aleatorii discrete, cu probabilitățile respective drept ponderi. Deoarece toate fluxurile de trezorerie sunt ponderate cu probabilitățile, fluxurile de trezorerie preconizate rezultate nu depind de un anumit eveniment (spre deosebire de fluxurile de trezorerie utilizate în tehnica ajustării ratei de actualizare). |
B24 |
Atunci când iau o decizie de investiție, participanții pe piață refractari la asumarea riscurilor ar lua în calcul riscul ca fluxurile de trezorerie curente să fie diferite de fluxurile de trezorerie preconizate. Teoria portofoliului distinge două tipuri de risc:
Teoria portofoliului susține că într-o stare de echilibru a pieței participanții pe piață vor primi compensații doar pentru suportarea riscului sistematic inerent fluxurilor de trezorerie. (Pe piețele care nu sunt eficiente sau în dezechilibru, pot fi disponibile alte forme de compensare sau de randament). |
B25 |
Metoda 1 a tehnicii valorii actualizate preconizate ajustează fluxurile de trezorerie preconizate ale unui activ la riscul sistematic (adică de piață) prin scăderea unei prime de risc în numerar (adică fluxuri de trezorerie preconizate ajustate la risc). Aceste fluxuri de trezorerie preconizate ajustate la risc reprezintă un flux de trezorerie cu o certitudine echivalentă, actualizat la o rată a dobânzii fără risc. Un flux de trezorerie cu o certitudine echivalentă se referă la un flux de trezorerie preconizat (astfel cum este definit), ajustat la risc astfel încât un participant pe piață nu va avea preferințe față de un flux de trezorerie cert comparativ cu un flux de trezorerie preconizat. De exemplu, dacă un participant pe piață ar fi dispus să schimbe un flux de trezorerie preconizat de 1 200 u.m. cu un flux de trezorerie cert de 1 000 u.m., valoarea de 1 000 u.m. reprezintă o certitudine echivalentă cu cea a valorii de 1 200 u.m. (adică 200 u.m. ar reprezenta prima de risc în numerar). În acest caz, participantul pe piață nu manifestă preferințe în ceea ce privește activul deținut. |
B26 |
În opoziție, metoda 2 a tehnicii valorii actualizate preconizate face ajustarea la riscul sistematic (adică de piață) aplicând prima de risc la rata dobânzii fără risc. În consecință, fluxurile de trezorerie preconizate sunt actualizate la o rată care corespunde unei rate preconizate asociate fluxurilor de trezorerie ponderate cu probabilitățile (adică o rată de rentabilitate preconizată). Pentru a estima rata de rentabilitate preconizată pot fi utilizate modelele de determinare a valorilor activelor cu risc, precum modelul de determinare a valorii activelor de capital. Deoarece rata de actualizare utilizată în tehnica ajustării ratei de actualizare este o rată de rentabilitate aferentă fluxurilor de trezorerie condiționale, este probabil ca aceasta să fie mai ridicată decât cea utilizată în metoda 2 a tehnicii valorii actualizate preconizate, care este o rată de rentabilitate preconizată aferentă fluxurilor de trezorerie preconizate sau ponderate cu probabilitățile. |
B27 |
Pentru a ilustra metodele 1 și 2 se va presupune că un activ are fluxuri de trezorerie preconizate de 780 u.m. într-un an, determinate pe baza fluxurilor de trezorerie posibile și a probabilităților ilustrate mai jos. Rata dobânzii fără risc aplicabilă fluxurilor de trezorerie pe o perioadă de un an este de 5 %, iar prima de risc sistematic pentru un activ cu același profil de risc este de 3 %.
|
B28 |
În această ilustrare simplă, fluxurile de trezorerie preconizate (780 u.m.) reprezintă media ponderată cu probabilitățile a trei rezultate posibile. În situații mai realiste, pot exista multe rezultate posibile. Cu toate acestea, pentru a aplica tehnica valorii actualizate preconizate nu este mereu necesar să se țină cont de repartizările tuturor fluxurilor de trezorerie posibile prin utilizarea de modele și tehnici complexe. Mai degrabă, este posibil să se elaboreze un număr limitat de scenarii și probabilități discrete posibile prin care să se reprezinte gama de fluxuri de trezorerie posibile. De exemplu, o entitate ar putea utiliza fluxurile de trezorerie realizate în anumite perioade anterioare relevante, ajustate la modificări ulterioare ale circumstanțelor (de exemplu, modificarea factorilor externi, inclusiv condițiile de piață sau economice, precum și modificarea factorilor interni care influențează semnificativ entitatea), ținând cont de ipotezele participanților pe piață. |
B29 |
Teoretic, valoarea actualizată (adică valoarea justă) a fluxurilor de trezorerie ale activului este aceeași, fie că este calculată prin metoda 1, fie prin metoda 2, după cum urmează:
|
B30 |
Când se utilizează o tehnică a valorii actualizate preconizate pentru a evalua valoarea justă se poate utiliza fie metoda 1, fie metoda 2. Alegerea între metoda 1 și metoda 2 va depinde de datele și circumstanțele specifice activului sau datoriei evaluat(e), a măsurii în care sunt disponibile date suficiente și de raționamentele aplicate. |
APLICAREA TEHNICILOR VALORII ACTUALIZATE LA DATORII ȘI LA INSTRUMENTELE PROPRII DE CAPITALURI PROPRII ALE UNEI ENTITĂȚI CARE NU SUNT DEȚINUTE DE ALTE PĂRȚI SUB FORMĂ DE ACTIVE (PUNCTELE 40 ȘI 41)
B31 |
Atunci când se utilizează tehnica valorii actualizate pentru a evalua valoarea justă a unei datorii care nu este deținută de o altă parte sub formă de activ (de exemplu, datorii de dezafectare), printre altele, o entitate trebuie să estimeze ieșirile de numerar viitoare pe care participanții pe piață s-ar aștepta să le suporte pentru onorarea obligației. Acele ieșiri de numerar viitoare trebuie să includă preconizările participanților pe piață privind costurile de onorare a obligației și compensația pe care ar solicita-o un participant pe piață în schimbul preluării obligației. O astfel de compensație include rentabilitatea solicitată un participant pe piață în schimbul următoarelor:
|
B32 |
De exemplu, o datorie nefinanciară nu cuprinde o rata de rentabilitate contractuală și nu există niciun randament observabil al pieței pentru datoria respectivă. În unele cazuri, componentele rentabilității pe care ar solicita-o participanții pe piață nu vor putea fi separate una de cealaltă (de exemplu, când se utilizează prețul pe care l-ar solicita un terț contractor pe baza unui comision fix). În alte cazuri, o entitate trebuie să estimeze acele componente separat (de exemplu, atunci când se utilizează prețul pe care l-ar solicita un terț contractor pe baza unui contract „cost plus“, deoarece în acel caz contractorul nu ar suporta riscul modificărilor viitoare ale costurilor). |
B33 |
O entitate poate să includă o primă de risc în evaluarea valorii juste a unei datorii sau a unui instrument propriu de capital care nu este deținut de altă parte sub formă de activ în unul din următoarele moduri:
O entitate trebuie să se asigure că nu face o dublă contabilizare sau omite ajustările de risc. De exemplu, dacă se majorează fluxurile de trezorerie pentru a se ține cont de compensația pentru asumarea riscului asociat obligației, rata de actualizare nu trebuie ajustată pentru a reflecta acel risc. |
DATE DE INTRARE PENTRU TEHNICILE DE EVALUARE (PUNCTELE 67-71)
B34 |
Exemple de piețe în care pot fi observabile date de intrare pentru anumite active și datorii (de exemplu, instrumente financiare) cuprind următoarele:
|
IERARHIA VALORII JUSTE (PUNCTELE 72-90)
Date de intrare de nivel 2 (punctele 81-85)
B35 |
Exemple de date de intrare de nivel 2 pentru anumite active și datorii cuprind următoarele:
|
Date de intrare de nivel 3 (punctele 86-90)
B36 |
Exemple de date de intrare de nivel 3 pentru anumite active și datorii cuprind următoarele:
|
EVALUAREA VALORII JUSTE ATUNCI CÂND VOLUMUL SAU NIVELUL DE ACTIVITATE AL UNUI ACTIV SAU AL UNEI DATORII A SCĂZUT SEMNIFICATIV
B37 |
Valoarea justă a unui activ sau a unei datorii poate fi afectată atunci când volumul sau nivelul de activitate al unui activ sau al unei datorii scade semnificativ comparativ cu activitatea normală a activului sau datoriei (sau a activelor sau datoriilor similare). Pentru a stabili dacă, pe baza informațiilor disponibile, volumul sau nivelul de activitate al activului sau al datoriei a scăzut semnificativ, o entitate trebuie să evalueze importanța și relevanța unor factori, precum:
|
B38 |
Dacă o entitate ajunge la concluzia că volumul sau nivelul de activitate al activului sau al datoriei a scăzut semnificativ comparativ cu activitatea normală pe piață a activului sau datoriei (sau a unor active sau datorii similare), este necesară o analiză mai aprofundată a tranzacțiilor sau a prețurilor cotate. Este posibil ca o scădere a volumului sau nivelului de activitate pe cont propriu să nu însemne că prețul tranzacției sau prețul cotat nu reprezintă valoarea justă sau că nu este o tranzacție normală pe acea piață. Cu toate acestea, dacă o entitate stabilește că un preț al tranzacției sau un preț cotat nu reprezintă valoarea justă (de exemplu, pot exista tranzacții nesistematice), este necesară o ajustare a prețurilor tranzacției sau a prețurilor cotate, în cazul în care entitatea utilizează acele prețuri drept bază în evaluarea la valoarea justă, iar ajustarea respectivă poate influența semnificativ toată evaluarea la valoarea justă. Pot fi necesare ajustări și în alte circumstanțe (de exemplu, atunci când un preț al unui activ similar trebuie ajustat substanțial pentru a deveni comparabil cu activul evaluat sau atunci când prețul este învechit). |
B39 |
Prezentul IFRS nu prevede o metodologie pentru efectuarea ajustărilor substanțiale la prețurile tranzacțiilor sau la prețurile cotate. A se vedea punctele 61-66 și B5-B11 pentru o dezbatere privind utilizarea tehnicilor de evaluare în evaluarea valorii juste. Indiferent de tehnica de evaluare folosită, o entitate trebuie să includă ajustări corespunzătoare de risc, inclusiv o primă de risc care să reflecte valoarea pe care ar solicita-o participanții pe piață drept compensație pentru incertitudinea implicită a fluxurilor de trezorerie ale activului sau datoriei (a se vedea punctul B17). Altfel, evaluarea nu reprezintă fidel valoarea justă. În unele cazuri poate fi dificil să se stabilească ajustarea de risc adecvată. Cu toate acestea, numai gradul de dificultate nu este suficient pentru a nu include o ajustare de risc. Ajustarea de risc trebuie să reflecte o tranzacție normală între participanți pe piață, la data de evaluare, în condiții de piață actuale. |
B40 |
Dacă volumul sau nivelul de activitate al activului sau al datoriei a scăzut semnificativ, poate fi adecvată schimbarea tehnicii de evaluare sau utilizarea mai multor tehnici de evaluare (de exemplu, utilizarea unei abordări pe bază de piață și a unei tehnici a valorii actualizate). Atunci când analizează indiciile de valoare justă rezultate în urma utilizării mai multor tehnici de evaluare, o entitate trebuie să țină cont de caracterul rezonabil al evaluărilor la valoarea justă. Obiectivul este de a stabili punctul din acel interval care este cel mai reprezentativ pentru valoarea justă în condiții de piață actuale. O varietate de evaluări la valoarea justă pot să indice necesitatea unei analize mai aprofundate. |
B41 |
Chiar și atunci când volumul sau nivelul de activitate al activului sau al datoriei a scăzut semnificativ, obiectivul unei evaluări la valoarea justă rămâne neschimbat. Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacție normală (adică nu o lichidare sau vânzare forțată) între participanți pe piață, la data evaluării, în condiții de piață actuale. |
B42 |
Estimarea prețului la care participanții pe piață ar fi dispuși să încheie o tranzacție la data de evaluare, în condiții de piață actuale, dacă volumul sau nivelul de activitate al activului sau al datoriei a scăzut semnificativ, depinde de datele și de circumstanțele de la data evaluării și necesită raționamente. Intenția unei entități de a deține activul sau de a deconta ori de a onora în alt mod obligația nu este relevantă în evaluarea valorii juste, deoarece valoarea justă este o evaluare în funcție de piață, nu o evaluare specifică unei entități. |
Identificarea tranzacțiilor care nu sunt normale
B43 |
Este mai dificil să se stabilească dacă o tranzacție este (sau nu este) normală în cazul în care volumul sau nivelul de activitate al unui activ sau al unei datorii scade semnificativ comparativ cu activitatea normală a activului sau datoriei (sau a activelor sau datoriilor similare). În astfel de circumstanțe nu este adecvat să se concluzioneze că toate tranzacțiile pieței sunt nesistematice (adică lichidare sau vânzare forțată) Circumstanțe care pot indica faptul că o tranzacție nu este normală cuprind următoarele:
O entitate trebuie să evalueze circumstanțele pentru a stabili dacă, în funcție de dovezile disponibile, tranzacția este normală. |
B44 |
O entitate trebuie să țină cont de următoarele atunci când evaluează valoarea justă sau estimează primele de risc de piață:
Nu este necesar ca o entitate să facă eforturi excesive pentru a stabili dacă o tranzacție este normală, dar nu va ignora informațiile disponibile în mod rezonabil. Atunci când o entitate este parte într-o tranzacție, se presupune că deține informații suficiente pentru a decide dacă tranzacția este normală. |
Utilizarea prețurilor cotate furnizate de terțe părți
B45 |
Prezentul IFRS nu interzice utilizarea prețurilor cotate furnizate de terțe părți, cum ar fi servicii de stabilire a prețului sau brokeri, dacă o entitate a stabilit că prețurile cotate furnizate de părțile respective sunt elaborate în conformitate cu prezentul IFRS. |
B46 |
Dacă volumul sau nivelul de activitate al activului sau al datoriei a scăzut semnificativ, o entitate trebuie să evalueze dacă prețurile cotate furnizate de terțe părți sunt elaborate pe baza unor informații recente care reflectă tranzacții normale sau pe baza unei tehnici de evaluare care reflectă ipoteze ale participanților pe piață (inclusiv ipoteze privind riscul). Atunci când alocă o pondere prețului cotat utilizat ca informație de intrare într-o evaluare la valoarea justă, o entitate va aloca o pondere mai scăzută (atunci când face o comparație cu alți indicatori ai valorii juste care reflectă rezultatele tranzacțiilor) cotațiilor care nu reflectă rezultatele tranzacțiilor. |
B47 |
În plus, atunci când se alocă ponderi pentru informațiile disponibile, trebuie să se țină cont de natura unei cotații (de exemplu, dacă cotația este un preț orientativ sau o ofertă irevocabilă) și se va plasa o pondere mai mare cotațiilor care reprezintă oferte irevocabile, furnizate de terțe părți. |
Anexa C
Data intrării în vigoare și tranziția
Prezenta anexă constituie parte integrantă a IFRS și are aceeași putere de impunere ca și celelalte secțiuni ale IFRS-uri.
C1 |
O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS pentru perioade anuale care încep la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul IFRS pentru o perioadă anterioară, aceasta va prezenta acest fapt. |
C2 |
Prezentul IFRS trebuie aplicat în mod prospectiv de la începutul perioadei anuale în care este aplicat inițial. |
C3 |
Dispozițiile de furnizare de informații din prezentul IFRS nu trebuie aplicate informațiilor comparative furnizate pentru perioade anterioare aplicării inițiale a prezentului IFRS. |
Anexa D
Modificări ale altor IFRS-uri
În această anexă sunt stabilite modificări ale altor IFRS-uri, care reprezintă consecințe ale publicării IFRS 13 de către Consiliu. O entitate trebuie să aplice modificările pentru perioade anuale, care încep de la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 13 pentru o perioadă mai recentă, aceasta trebuie să aplice modificările pentru acea perioadă mai recentă. Punctele modificate conțin textul nou subliniat, iar textul șters apare tăiat cu o line.
MODIFICĂRI DE DEFINIȚII
D1 |
În IFRS 1, 3-5 și 9 (emise în octombrie 2010) definiția valorii juste se înlocuiește cu: Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacție normală între participanți pe piață, la data evaluării. (A se vedea IFRS 13.) În IAS 2, 16, 18–21, 32 și 40 definiția valorii juste se înlocuiește cu: Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacție normală între participanți pe piață, la data evaluării. (A se vedea IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă.) |
IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (astfel cum a fost modificat în septembrie 2010)
D2 |
Se elimină punctul 19. |
D3 |
Se adaugă punctul 39J, după cum urmează:
|
D4 |
Se modifică punctele D15 și D20, după cum urmează:
|
IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni
D5 |
Se adaugă punctul 6A, după cum urmează:
|
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
D6 |
Se modifică punctele 20, 29, 33 și 47, după cum urmează:
|
D7 |
Se adaugă punctul 64F, după cum urmează:
|
D8 |
În Anexa B, se modifică punctele B22 și B40, B43–B46, B49 și B64, după cum urmează:
|
IFRS 4 Contracte de asigurare
D9 |
Se adaugă punctul 41E, după cum urmează:
|
IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte
D10 |
Se adaugă punctul 44H, după cum urmează:
|
IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat (astfel cum a fost modificat în octombrie 2009)
D11 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D12 |
Se modifică punctul 3, după cum urmează:
|
D13 |
Se elimină punctele 27–27B. |
D14 |
Se modifică punctul 28, după cum urmează:
|
D15 |
Se modifică punctul 29, după cum urmează:
|
D16 |
Se adaugă punctul 44P, după cum urmează:
|
D17 |
În Anexa A se modifică definiția altor riscuri de preț, după cum urmează:
|
IFRS 9 Instrumente financiare (emis în noiembrie 2009)
D18 |
Se modifică punctul 5.1.1, după cum urmează:
|
D19 |
Se adaugă punctul 5.1.1A, după cum urmează:
|
D20 |
Se modifică punctele 5.2.1, 5.3.2, 8.2.5 și 8.2.11, după cum urmează:
|
D21 |
Se adaugă punctul 8.1.3, după cum urmează:
|
D22 |
În Anexa A textul introductiv este modificat după cum urmează: Termenii următori sunt definiți la punctul 11 din IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, punctul 9 din IAS 39 sau Anexa A din IFRS 13 și sunt utilizați în prezentul IFRS cu semnificațiile prevăzute în IAS 32, IAS 39 sau IFRS 13: … |
D23 |
În Anexa B se modifică punctul B5.1, titlul anterior punctului B5.5 și punctele B5.5 și B5.7, după cum urmează:
Investiții în instrumente de capitaluri proprii și contracte privind acele investiții
|
IFRS 9 Instrumente financiare (emis în octombrie 2010)
D29 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D30 |
Se modifică punctele 3.2.14, 4.3.7 și 5.1.1, după cum urmează:
|
D31 |
Se adaugă punctul 5.1.1A, după cum urmează:
|
D32 |
Se modifică punctul 5.2.1, după cum urmează:
|
D33 |
Se elimină titlul anterior punctului 5.4.1 și punctele 5.4.1–5.4.3. |
D34 |
Se modifică punctele 5.6.2, 7.2.5, 7.2.11 și 7.2.12, după cum urmează:
|
D35 |
Se adaugă punctul 7.1.3, după cum urmează:
|
D36 |
În Anexa B, se modifică punctele B3.2.11, B3.2.17, B5.1.1 și B5.2.2, după cum urmează:
|
D37 |
Se adaugă punctele B5.1.2A și B5.2.2A, după cum urmează:
|
D38 |
Se elimină punctele B5.4.1–B5.4.13 și titlurile aferente. |
D39 |
Se modifică titlul anterior punctului B5.4.14 și punctele B5.4.14, B5.4.16 și B5.7.20 după cum urmează: Investiții în instrumente de capitaluri proprii și contracte privind aceste investiții
|
D40 |
În Anexa C, la punctul C3 modificările la punctele D15 și D20 din IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară se modifică după cum urmează:
|
D41 |
La punctul C11, modificările la punctul 28 din IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat se modifică după cum urmează:
|
D42 |
La punctul C26 modificările la punctul 1 din IAS 28 Investiții în entitățile asociate se modifică după cum urmează:
|
D43 |
La punctul C28 modificările la punctul 1 din IAS 31 Interese în asocierile în participație sunt modificate după cum urmează:
|
D44 |
La punctul C30, modificările la punctul 23 din IAS 32 Instrumente financiare: prezentare se modifică după cum urmează:
|
D45 |
La punctul C49 modificările la punctul A8 din IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare se modifică după cum urmează:
|
D46 |
La punctul C53 modificările la punctul 7 din IFRIC 19 Stingerea datoriilor financiare cu instrumente de capitaluri proprii se modifică după cum urmează:
|
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare
D47 |
Se modifică punctele 128 și 133, după cum urmează:
|
D48 |
Se adaugă punctul 139I, după cum urmează:
|
IAS 2 Stocuri
D49 |
Se modifică punctul 7, după cum urmează:
|
D50 |
Se adaugă punctul 40C, după cum urmează:
|
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori
D51 |
Se modifică punctul 52, după cum urmează:
|
D52 |
Se modifică punctul 54C, după cum urmează:
|
IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare a bilanțului
D53 |
Se modifică punctul 11, după cum urmează:
|
D54 |
Se adaugă punctul 23A, după cum urmează:
|
IAS 16 Imobilizări corporale
D55 |
Se modifică punctul 26, după cum urmează:
|
D56 |
Se elimină punctele 32 și 33. |
D57 |
Se modifică punctele 35 și 77, după cum urmează:
|
D58 |
Se adaugă punctul 81F, după cum urmează:
|
IAS 17 Contracte de leasing
D59 |
Se adaugă punctul 6A, după cum urmează:
|
IAS 18 Venituri
D60 |
Se adaugă punctul 42, după cum urmează:
|
IAS 19 Beneficiile angajaților
D61 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D62 |
Se modifică punctele 50 și 102, după cum urmează:
|
D63 |
Se adaugă punctul 162, după cum urmează:
|
IAS 20 Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistența guvernamentală
D64 |
Se adaugă punctul 45, după cum urmează:
|
IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar
D65 |
Se modifică punctul 23, după cum urmează:
|
D66 |
Se adaugă punctul 60G, după cum urmează:
|
IAS 28 Investiții în entitățile asociate (astfel cum a fost modificat în octombrie 2009)
D67 |
Se modifică punctele 1 și 37, după cum urmează:
|
D68 |
Se adaugă punctul 41G, după cum urmează:
|
IAS 31 Interese în asocierile în participație (astfel cum a fost modificat în octombrie 2009)
D69 |
Se modifică punctul 1, după cum urmează:
|
D70 |
Se adaugă punctul 58F, după cum urmează:
|
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare (astfel cum a fost modificat în septembrie 2010)
D71 |
Se modifică punctul 23, după cum urmează:
|
D72 |
Se adaugă punctul 97J, după cum urmează:
|
D73 |
În Îndrumările de aplicare, se modifică punctul AG31, după cum urmează:
|
IAS 33 Rezultatul pe acțiune
D74 |
Se modifică punctele 8 și 47A, după cum urmează:
|
D75 |
Se adaugă punctul 74C, după cum urmează:
|
D76 |
În Anexa A, se modifică punctul A2, după cum urmează:
|
IAS 34 Raportarea financiară interimară (astfel cum a fost modificat în mai 2010)
D77 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D78 |
Se adaugă punctul 16A litera (j), după cum urmează:
|
D79 |
Se adaugă punctul 50, după cum urmează:
|
IAS 36 Deprecierea activelor
D80 |
Se modifică punctul 5, după cum urmează:
|
D81 |
Se modifică punctul 6 după cum urmează (drept consecință a modificării definiției valorii juste minus costurile generate de vânzare, toate referirile la „valoarea justă minus costurile generate de vânzare“ din IAS 36 se înlocuiesc cu „valoarea justă minus costurile asociate cedării“):
|
D82 |
Se modifică punctele 12, 20 și 22, după cum urmează:
|
D83 |
Se elimină punctele 25–27. |
D84 |
Se modifică punctul 28, după cum urmează:
|
D85 |
Se adaugă punctul 53A, după cum urmează:
|
D86 |
Se modifică punctele 78, 105, 111, 130 și 134, după cum urmează:
|
D87 |
Se adaugă punctul 140I, după cum urmează:
|
IAS 38 Imobilizări necorporale
D88 |
Se modifică punctul 8, după cum urmează:
|
D89 |
Se modifică punctul 33, după cum urmează:
|
D90 |
Se modifică titlul anterior punctului 35, după cum urmează: Imobilizare necorporală dobândită într-o combinare de întreprinderi.
|
IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare (astfel cum a fost modificat în octombrie 2009)
D96 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D97 |
Se modifică punctul 9, după cum urmează:
|
D98 |
Se modifică punctele 13 și 28, după cum urmează:
|
D99 |
Se adaugă punctul 43A.
|
D100 |
Se modifică punctul 47, după cum urmează:
|
D101 |
Se elimină punctele 48-49. |
D102 |
Se modifică punctul 88, după cum urmează:
|
D103 |
Se adaugă punctul 103Q, după cum urmează:
|
D104 |
În Anexa A, se modifică punctele AG46, AG52 și AG64, după cum urmează:
|
D105 |
Se modifică punctul AG64, după cum urmează:
|
D106 |
Se elimină punctele AG69–AG75 și titlurile aferente. |
D107 |
Se modifică punctul AG76, după cum urmează:
|
D108 |
Se modifică punctul AG76A, după cum urmează:
|
D109 |
Se elimină punctele AG77–AG79. |
D110 |
Se modifică punctele AG80 și AG81, după cum urmează:
|
D111 |
Se elimină titlul anterior punctului AG82 și punctul AG82. |
D112 |
Se modifică punctul AG96, după cum urmează:
|
IAS 40 Investiții imobiliare
D113 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D114 |
Se modifică punctele 26, 29 și 32, după cum urmează:
|
D115 |
Se elimină punctele 36-39. |
D116 |
Se modifică punctul 40, după cum urmează:
|
D117 |
Se elimină punctele 42–47, 49, 51 și 75 litera (d). |
D118 |
Se modifică punctul 48, după cum urmează:
|
D119 |
Se modifică titlul anterior punctului 53 și punctele 53 și 53B, după cum urmează: Imposibilitatea de a evalua în mod fiabil valoarea justă
|
D120 |
Se elimină punctul 75 litera (d). |
D121 |
Se modifică punctele 78-80, după cum urmează:
|
D122 |
Se modifică punctul 85B, după cum urmează:
|
D123 |
Se adaugă punctul 85C, după cum urmează:
|
IAS 41 Agricultura
D124-125 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D126 |
Se modifică punctele 8, 15 și 16, după cum urmează:
|
D127 |
Se elimină punctele 9, 17-21 și 23. |
D128 |
Se modifică punctele 25 și 30, după cum urmează:
|
D129 |
Se elimină punctele 47 și 48. |
D130 |
Se adaugă punctul 61, după cum urmează:
|
IFRIC 2 Acțiunile membrilor în entități de tip cooperatist și instrumente similare (astfel cum a fost modificat în octombrie 2009)
D131 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D132 |
După titlul ‘Referințe’ se adaugă o referire la IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. |
D133 |
Se adaugă punctul 16, după cum urmează:
|
D134 |
În apendice se modifică punctul A8, după cum urmează:
|
IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing
D135 |
După titlul ‘Referințe’ se adaugă o referire la IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. |
D136 |
La punctul 15 litera (a) se adaugă o notă de subsol la termenul „valoarea justă“, după cum urmează:
|
IFRIC 13 Programe de fidelizare a clienților
D137 |
După titlul ‘Referințe’ se adaugă o referire la IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. |
D138 |
Se modifică punctul 6, după cum urmează:
|
D139 |
Se adaugă punctul 10B, după cum urmează:
|
D140 |
În îndrumările de aplicare, se modifică punctele AG1-AG3, după cum urmează:
|
IFRIC 17 Distribuiri de active nemonetare către proprietari
D141 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D142 |
După titlul ‘Referințe’ se adaugă o referire la IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. |
D143 |
Se modifică punctul 17, după cum urmează:
|
D144 |
Se modifică punctul 20, după cum urmează:
|
IFRIC 19 Stingerea datoriilor financiare cu instrumente de capitaluri proprii (astfel cum a fost modificat în septembrie 2010)
D145 |
[Nu se aplică dispozițiilor] |
D146 |
După titlul ‘Referințe’ se adaugă o referire la IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă. |
D147 |
Se modifică punctul 7, după cum urmează:
|
D148 |
Se adaugă punctul 15, după cum urmează:
|
INTERPRETAREA IFRIC 20
Costuri de descopertă în etapa de producție a unei mine de suprafață
TRIMITERI
— |
Cadrul general conceptual de raportare financiară |
— |
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare |
— |
IAS 2 Stocuri |
— |
IAS 16 Imobilizări corporale |
— |
IAS 38 Imobilizări necorporale |
CONTEXT
1 |
În operațiunile de minerit la suprafață, entitățile pot considera necesar să îndepărteze sterilul minier („pământul extras“) pentru a obține accesul la zăcăminte de minereu. Această activitate de îndepărtare a sterilului este cunoscută sub denumirea de „descopertă“. |
2 |
În etapa de dezvoltare a minei (înainte de începerea producției), costurile de descopertă sunt capitalizate de obicei în cadrul costurilor amortizabile de construcție și dezvoltare a minei. În momentul în care începe producția, aceste costuri capitalizate sunt amortizate sistematic, de obicei, prin metoda unităților de producție. |
3 |
O entitate minieră poate continua să îndepărteze pământul extras și, astfel, să suporte costuri de descopertă și în etapa de producție a minei. |
4 |
Materialul îndepărtat prin descopertă în etapa de producție nu reprezintă neapărat steril 100 %; de cele mai multe ori, va fi o combinație de minereu și steril. Raportul dintre minereu și produse reziduale miniere poate varia de la un grad scăzut nerentabil economic, la un grad ridicat profitabil. Îndepărtarea de material cu un raport scăzut dintre minereu și produsele reziduale miniere poate genera o anumită cantitate de material utilizabil, care poate fi utilizat pentru a produce stocuri. De asemenea, această operațiune de îndepărtare poate furniza accesul la nivele mai adânci de material cu un raport mai ridicat dintre minereu și produsele reziduale miniere. Prin urmare, entitatea poate înregistra două beneficii din activitatea de descopertă: minereu care poate fi folosit pentru a produce stocuri și un acces mai bun la cantități de material care vor fi exploatate în viitor. |
5 |
Prezenta interpretare analizează când și cum se contabilizează separat aceste două beneficii rezultate în urma descopertei, precum și modul în care se evaluează aceste beneficii, atât inițial, cât și ulterior. |
DOMENIU DE APLICARE
6 |
Prezenta interpretare este aplicabilă costurilor de îndepărtare a sterilului aferente activității de exploatare la suprafață în etapa de producție a minei („costuri de descopertă din etapa de producție“). |
ASPECTE TRATATE:
7 |
Prezenta interpretare tratează următoarele aspecte:
|
CONSENS
Recunoașterea costurilor de descopertă din etapa de producție ca un activ
8 |
În măsura în care beneficiul din activitatea de descopertă este realizat sub forma stocurilor produse, entitatea trebuie să contabilizeze costurile aferente acelei activități de descopertă în conformitate cu principiile IAS 2 Stocuri. În măsura în care beneficiul îl constituie accesul îmbunătățit la minereu, entitatea trebuie să recunoască aceste costuri ca un activ imobilizat dacă se îndeplinesc condițiile de la punctul 9 de mai jos. Prezenta interpretare denumește activul imobilizat „activ aferent activității de descopertă“ |
9 |
O entitate trebuie să recunoască un activ aferent activității de descopertă, dacă și numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:
|
10 |
Activul aferent activității de descopertă trebuie să fie contabilizat ca element suplimentar sau ca majorare a unui activ existent. Cu alte cuvinte, activul aferent activității de descopertă va fi contabilizat ca parte a unui activ existent. |
11 |
Clasificarea activului aferent activității de descopertă ca imobilizare corporală sau necorporală este identică cu clasificarea activului existent. Cu alte cuvinte, entitatea trebuie să clasifice activul aferent activității de descopertă ca imobilizare corporală sau necorporală, în funcție de tipul activului existent. |
Evaluarea inițială a activului aferent activității de descopertă
12 |
Entitatea trebuie să evalueze inițial costurile activului aferent activității de descopertă, acestea reprezentând cumularea costurilor suportate direct pentru efectuarea activității de descopertă, prin intermediul căreia se îmbunătățește accesul la componenta de minereu identificată, plus o alocare a cheltuielilor de regie direct atribuibile. Concomitent cu activitatea de descopertă, se pot desfășura și unele operațiuni ocazionale, dar care nu sunt necesare pentru continuarea conform planului a activității de descopertă din etapa de producție. Costurile aferente acestor operațiuni ocazionale nu trebuie să fie incluse în costurile activului aferent activității de descopertă. |
13 |
Atunci când costurile activului aferent activității de descopertă și stocurile produse nu sunt identificabile în mod distinct, entitatea trebuie să aloce costurile de descopertă din etapa de producție între stocurile produse și activul aferent activității de descopertă, utilizând o bază de alocare întemeiată pe o evaluare relevantă a producției. Această evaluare a producției trebuie să fie calculată pentru componenta identificată a filonului și trebuie să fie utilizată ca punct de referință pentru a identifica în ce măsură a avut loc activitatea suplimentară de generare a unui beneficiu viitor. Exemple de astfel de evaluări cuprind:
|
Evaluarea ulterioară a activului aferent activității de descopertă
14 |
După recunoașterea inițială, activul aferent activității de descopertă trebuie să fie contabilizat la costul său ori la valoarea reevaluată minus amortizarea și minus pierderile prin depreciere, la fel ca și activul existent din care face parte. |
15 |
Activul aferent activității de descopertă trebuie să fie amortizat în mod sistematic pe durata de viață utilă estimată a componentei identificate a filonului la care se îmbunătățește accesul în urma activității de descopertă. Trebuie să se aplice metoda unității de producție, exceptând cazurile în care altă metodă este adecvată. |
16 |
Durata de viață utilă estimată a componentei identificate a filonului utilizată pentru a amortiza activul aferent activității de descopertă va fi diferită de durata de viață utilă estimată utilizată pentru a amortiza mina și activele folosite pe toată durata de exploatare a minei. Excepția o constituie puținele situații în care activitatea de descopertă furnizează un acces mai bun la tot filonul rămas. De exemplu, aceste situații pot apărea la finalul duratei de viață utilă a unei mine, când componenta identificată reprezintă partea finală a filonului ce trebuie extras. |
Anexa A
Data intrării în vigoare și tranziția
Prezenta anexă este parte integrantă a interpretării și are aceeași valoare ca și celelalte părți ale interpretării.
A1 |
O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioadele anuale care încep la 01 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. În cazul în care o entitate aplică prezenta interpretare pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. |
A2 |
O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare costurilor de descopertă din perioada de producție suportate la începutul primului exercițiu raportat sau ulterior acestuia. |
A3 |
La începutul primului exercițiu raportat, orice sold al activului recunoscut anterior, care a rezultat în urma activității de descopertă efectuate în etapa de producție („predecesorul activului de descopertă“) trebuie să fie reclasificat ca parte a unui activ existent cu care este asociată activitatea de descopertă, în măsura în care mai rămâne o componentă identificabilă a filonului cu care se poate asocia predecesorul activului de descopertă. Aceste solduri trebuie să fie amortizate pe durata de viață utilă rămasă a componentei identificate a filonului, componentă asociată fiecărui predecesor al activului de descopertă. |
A4 |
În cazul în care nu există o componentă identificabilă a filonului, asociată predecesorului activului de descopertă, aceasta trebuie recunoscută în soldul de deschidere al rezultatelor reportate la începutul primei perioade raportate. |
Anexa B
Modificările din prezenta anexă trebuie să se aplice perioadelor anuale care încep la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezenta interpretare pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.
Modificări la IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
B1 |
În Anexa D, se modifică punctul D1, după cum urmează:
|
B2 |
După punctul D31, se adaugă un titlu și punctul D32: Costuri de descopertă în etapa de producție a unei mine de suprafață
|
B3 |
După punctul 39L, se adaugă punctul 39M:
|
(1) În prezentul IFRS, valorile monetare sunt exprimate în „Unități monetare (u.m.)“.