pentru Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale (1), în special articolul 7,

(1) Exportul de bunuri culturale face obiectul a trei tipuri de licențe, care se eliberează și se utilizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 116/2009 și cu prezentul regulament:

(2) Utilizarea acestor licențe de export nu afectează în niciun fel obligațiile privind formalitățile de export, nici pe cele privind documentele referitoare la aceasta.

(3) Formularul licenței de export este furnizat, la cerere, de către autoritatea competentă menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 116/2009.

(1) Se folosește, de obicei, o licență normală pentru orice export reglementat de Regulamentul (CE) nr. 116/2009.

Cu toate acestea, fiecare stat membru hotărăște dacă dorește sau nu să elibereze licențe deschise specifice sau generale, acestea putând fi folosite în locul acesteia în cazul în care sunt îndeplinite condițiile speciale referitoare la ele, astfel cum sunt definite la articolele 10 și 13.

(2) O licență deschisă specifică reglementează exportul temporar repetat al unui bun cultural specific de către o persoană sau o organizație, în conformitate cu dispozițiile articolului 10.

(3) O licență deschisă generală reglementează orice export temporar de bunuri culturale ce aparțin colecției permanente a unui muzeu sau a unei alte instituții, în conformitate cu dispozițiile articolului 13.

(4) Un stat membru poate revoca în orice moment o licență deschisă specifică sau generală în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile eliberării acesteia. Comisia este informată de îndată de către respectivul stat membru în cazul în care acesta nu a recuperat licența și atunci când această licență ar putea fi folosită în mod abuziv. Comisia informează imediat celelalte state membre cu privire la aceasta.

(5) Statele membre pot introduce măsurile raționale pe care le consideră necesare pentru a supraveghea folosirea, pe teritoriul lor național, a licențelor deschise pe care le eliberează.

(1) Formularul de licență de export este conform cu modelul stabilit în anexa I. Hârtia care trebuie folosită pentru formular este de culoare albă, fără celuloză mecanică, dimensionată pentru scris și cântărește cel puțin 55 g/m2.

(3) Formularele sunt tipărite sau întocmite prin mijloace electronice și completate într-una din limbile oficiale ale Uniunii desemnate de autoritățile competente ale statului membru emitent.

Autoritățile competente ale statului membru în care este prezentat formularul pot cere traducerea acestuia în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în cauză. În acest caz, eventualele cheltuieli de traducere sunt suportate de titularul licenței.

(5) Formularul se completează de preferință printr-un procedeu mecanic sau electronic, dar se poate totuși completa citeț, de mână; în ultimul caz, trebuie să fie completat cu cerneală și cu litere de tipar.

Indiferent de procedeul de completare folosit, nu se admit nici ștersături, nici adăugiri, nici alte modificări.

(1) Fără a aduce atingere alineatului (3), pentru fiecare transport de bunuri culturale se eliberează o licență de export distinctă.

(2) În sensul alineatului (1), transportul poate conține fie un bun cultural izolat, fie mai multe bunuri culturale.

(3) Atunci când un transport este format din mai multe bunuri culturale, autoritățile competente stabilesc dacă este necesară eliberarea uneia sau mai multor licențe de export pentru transportul respectiv.

(1) Solicitantul completează casetele 1, 3, 6-21, 24 și, după caz, 25 ale cererii și ale celorlalte exemplare, cu excepția casetei sau a casetelor a căror tipărire în prealabil a fost autorizată.

(3) Autoritățile competente pot cere prezentarea efectivă a bunului cultural care urmează să fie exportat, în vederea eliberării licenței de export.

(4) Cheltuielile aferente aplicării alineatelor (2) și (3) revin celui care solicită licența de export.

(5) Formularul corect completat se prezintă, în vederea acordării licenței de export, autorității competente desemnate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 116/2009. Atunci când o autoritate autorizează exportul, aceasta păstrează exemplarul nr. 1 al formularului și înapoiază celelalte exemplare titularului licenței sau reprezentantului său abilitat.

Exemplarele licenței de export care sunt prezentate în sprijinul declarației de export sunt:

(1) Biroul vamal competent pentru acceptarea declarației de export se asigură că datele din declarația de export sau, după caz, din carnetul ATA, corespund celor din licența de export și că se face trimitere la aceasta din urmă în caseta 44 a declarației de export sau pe cotorul carnetului ATA.

Biroul ia măsurile de identificare corespunzătoare. Acestea pot consta în aplicarea unei ștampile sau a unui sigiliu al biroului vamal. Exemplarul licenței de export se returnează autorității emitente, iar o copie a acestui exemplar se anexează la exemplarul nr. 3 al documentului administrativ unic.

(2) După completarea casetei 23 din exemplarele nr. 2 și 3, biroul vamal competent pentru acceptarea declarației de export înmânează declarantului sau reprezentantului acestuia exemplarul destinat titularului.

(3) Exemplarul licenței care trebuie returnat autorității emitente trebuie să însoțească transportul până la biroul vamal de ieșire din teritoriul vamal al Uniunii.

Acest birou își pune ștampila în caseta 26 a acestui exemplar și îl returnează autorității emitente.

(1) Durata valabilității unei licențe de export nu poate depăși douăsprezece luni de la data eliberării.

(2) În cazul cererii de export temporar, autoritatea competentă poate specifica termenul în care bunurile culturale trebuie să fie reimportate în statul membru care emite autorizația.

(3) Atunci când o licență de export este perimată sau nu este utilizată, exemplarele aflate în posesia titularului se trimit de îndată de către acesta autorității emitente.

(1) Licențele deschise specifice pot fi eliberate pentru un bun cultural specific care ar putea fi exportat temporar din Uniune, în mod regulat, pentru a fi folosit sau prezentat în expoziții dintr-o țară terță. Acest bun cultural trebuie să aparțină sau să fie deținut în mod legal de persoana sau organizația care îl folosește sau îl expune.

(2) O licență poate fi eliberată numai în cazul în care autoritățile au certitudinea că persoana sau organizația în cauză oferă toate garanțiile considerate necesare pentru a asigura reîntoarcerea în bună stare a bunului respectiv în Uniune, și numai în cazul în care acest bun poate fi descris sau marcat în așa fel încât, în momentul exportului temporar, să nu existe nicio îndoială că bunul exportat este cel menționat în licența deschisă specifică.

Licența se prezintă în sprijinul unei declarații de export scrise sau, dacă nu, trebuie să poată fi prezentată, la cerere, pentru examinare, în momentul exportului bunurilor culturale la care se referă.

Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă licența pot solicita traducerea acesteia în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru respectiv. În acest caz, costurile traducerii sunt suportate de titularul licenței.

(1) Biroul vamal autorizat să accepte declarația de export se asigură că bunurile prezentate sunt descrise în licența de export și că se face trimitere la această licență în caseta 44 a declarației de export atunci când se solicită o declarație scrisă.

(2) În cazul în care se solicită o declarație scrisă, licența trebuie anexată exemplarului 3 al documentului administrativ unic și trebuie să însoțească bunul exportat până la biroul vamal situat la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii. Atunci când exemplarul 3 al documentului administrativ unic este pus la dispoziția exportatorului sau a reprezentantului său, acestuia i se restituie și licența, pentru a putea fi folosită cu o ocazie ulterioară.

(1) Se pot elibera licențe deschise generale muzeelor sau altor instituții pentru a reglementa exportul temporar al oricărui bun aparținând colecției lor permanente și care poate fi exportat temporar, în mod regulat, din Uniune, pentru a fi expus într-o țară terță.

(2) O licență poate fi eliberată numai în cazul în care autoritățile competente au certitudinea că instituția în cauză oferă toate garanțiile considerate necesare pentru a asigura reîntoarcerea în bună stare a bunurilor respective în Uniune. Aceasta poate reglementa orice gamă de bunuri dintr-o colecție permanentă, în cazul unei operațiuni de export temporar. Poate fi folosită pentru a reglementa o serie de diferite game de bunuri, fie consecutiv, fie simultan.

Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă licența pot solicita traducerea acesteia în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru. În acest caz, costurile traducerii sunt suportate de titularul licenței.

(1) Biroul vamal autorizat să accepte declarația de export se asigură că licența este prezentată împreună cu o listă a bunurilor exportate și care sunt descrise și în declarația de export. Această listă se întocmește pe hârtie cu antetul instituției respective și fiecare pagină a sa se semnează de către o persoană aparținând acestei instituții și care este desemnată în licență. De asemenea, fiecare pagină trebuie să poarte ștampila instituției, identică cu cea care figurează pe licență. Trimiterea la licență se face în caseta 44 din declarația de export.

(2) Licența se anexează exemplarului 3 al documentului administrativ unic și trebuie să însoțească bunul exportat până la biroul vamal situat la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii. Atunci când exemplarul 3 al documentului administrativ unic este pus la dispoziția exportatorului sau a reprezentantului său, acestuia i se restituie și licența, pentru a putea fi folosită cu o ocazie ulterioară.

(1) Formularul licențelor deschise specifice este conform cu modelul stabilit în anexa II.

(2) Formularul licențelor deschise generale este conform cu modelul stabilit în anexa III.

(3) Formularul de licență se tipărește sau se întocmește prin mijloace electronice într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(4) Dimensiunile licenței sunt 210 × 297 mm. Se admite o toleranță maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus în ceea ce privește lungimea.

Hârtia folosită trebuie să fie de culoare albă, fără celuloză mecanică, dimensionată pentru scris și să cântărească cel puțin 55 g/m2. Fondul este ghioșat, de culoare bleu, pentru a face vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(5) Al doilea exemplar al licenței, care nu are un fond ghioșat, este rezervat uzului propriu și înregistrării în evidențele proprii ale exportatorului.

Formularul de cerere care trebuie folosit este indicat de către statele membre în cauză.

(6) Statele membre își pot rezerva dreptul de a tipări formularele de licență sau pot încredința această sarcină tipografiilor aprobate. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face referire la această aprobare.

Fiecare dintre formulare poartă numele și adresa tipografiei sau un simbol prin care aceasta poate fi identificată. De asemenea, fiecare dintre formulare poartă un număr de serie, tipărit sau ștampilat, menit să îl individualizeze.

(7) Statele membre sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a evita falsificarea licențelor.

Mijloacele de identificare aplicate în acest scop de către statele membre sunt transmise serviciilor Comisiei, în vederea comunicării lor autorităților competente ale celorlalte state membre.

(8) Licențele se întocmesc prin mijloace mecanice sau electronice. În cazuri excepționale, ele pot fi scrise cu pix negru și cu litere de tipar.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXA I

Model de formular de licență normală

NOTE EXPLICATIVE

1. Generalități

1.1.

Licența de export a bunurilor culturale se solicită în scopul protejării patrimoniului cultural al statelor membre, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 116/2009.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 prevede formularul pe baza căruia se întocmește licența normală de export. Acesta este menit să asigure un control uniform al exporturilor de bunuri culturale la frontierele externe ale Uniunii.

Sunt prevăzute alte două tipuri de licențe de export, și anume:

—	licențele deschise specifice, menite să fie eliberate pentru un bun cultural specific care ar putea fi exportat temporar, în mod regulat, din Uniune, pentru a fi folosit sau prezentat în expoziții într-o țară terță;

—	licențele deschise generale, menite să fie eliberate muzeelor sau altor instituții pentru a acoperi exportul temporar al oricăror bunuri aparținând colecției lor permanente și care ar putea fi exportate temporar, în mod regulat, din Uniune, pentru a fi expuse într-o țară terță.

1.2.

Cele trei exemplare ale formularului de licență normală de export trebuie completate în mod lizibil și indelebil, de preferință printr-un procedeu mecanic sau electronic. În cazul în care se completează de mână, se completează cu cerneală și cu litere de tipar. Indiferent de modul de completare, acestea nu trebuie să prezinte ștersături, adăugiri sau alte modificări.

1.3.

Orice casetă nefolosită trebuie hașurată astfel încât să nu se mai poată adăuga nimic.

Exemplarele se identifică prin numerotarea și prin funcția lor, menționate pe marginea laterală din stânga. Ordinea în care sunt aranjate este următoarea:

— exemplarul nr. 1: cerere care trebuie păstrată de autoritatea emitentă (se va indica pentru fiecare stat membru care este această autoritate); în cazul listelor suplimentare, se vor utiliza tot atâtea exemplare nr. 1 câte sunt necesare; este de datoria autorităților emitente competente să stabilească dacă este nevoie să se elibereze una sau mai multe licențe de export;

— exemplarul nr. 2: menit să fie prezentat, în sprijinul declarației de export, la biroul vamal de export competent și să fie păstrat de către solicitantul titular, după ce a fost ștampilat de birou;

— exemplarul nr. 3: menit să fie prezentat la biroul vamal de export competent și să însoțească ulterior transportul până la biroul vamal de ieșire din teritoriul vamal al Uniunii; după ce îl vizează, biroul vamal de ieșire returnează exemplarul nr. 3 autorității emitente.

2. Rubrici

Caseta 1:

Solicitantul: numele sau denumirea comercială, precum și adresa completă a reședinței sau sediului social.

Caseta 2:

Licență de export: rezervată autorităților competente.

Caseta 3:

Destinatarul: numele și adresa completă a destinatarului, precum și țara terță spre care bunul se exportă definitiv sau temporar.

Caseta 4:

A se indica dacă exportul este definitiv sau temporar.

Caseta 5:

Autoritatea emitentă: desemnarea autorității competente și a statului membru care eliberează licența.

Caseta 6:

Reprezentantul solicitantului: se va completa numai atunci când solicitantul face apel la un reprezentant autorizat.

Caseta 7:

Proprietarul obiectului (obiectelor): numele și adresa.

Caseta 8:

Denumirea în conformitate cu anexa I la Regulamentul (CE) nr. 116/2009. Categoriile bunului (bunurilor) cultural(e): aceste bunuri sunt clasificate pe categorii numerotate de la 1 la 15. A se indica numai numărul corespunzător.

Caseta 9:

Descrierea bunului (bunurilor) cultural(e): a se preciza natura exactă a bunului (de exemplu, pictură, sculptură, basorelief, matrice negativă sau copie pozitivă pentru filme, mobilă și obiecte, instrumente muzicale) și se va descrie în mod obiectiv aspectul bunului.

—	Pentru obiectele din categoria 13: a se preciza tipul colecției și/sau originea geografică.

—	Pentru colecțiile și specimenele aparținând științelor naturii: a se preciza denumirea științifică.

—	Pentru colecțiile de materiale arheologice care includ un număr mare de obiecte: este suficientă o descriere generică, care ar trebui însoțită de o atestare sau de un certificat eliberat de organismul sau instituția științifică sau arheologică și de o listă a obiectelor.

În cazul în care spațiul nu este suficient pentru a descrie toate obiectele, solicitantul are obligația de a prezenta paginile suplimentare necesare.

Caseta 10:

Codul NC: a se menționa cu titlu indicativ codul din Nomenclatura Combinată.

Caseta 11:

Numărul/cantitatea: a se preciza numărul bunurilor, în special atunci când acestea formează un ansamblu.

Pentru filme, se va indica numărul de bobine, formatul, metrajul.

Caseta 12:

Valoarea în moneda națională: a se indica valoarea bunului în moneda națională.

Caseta 13:

Motivul exportării bunului (bunurilor) cultural(e)/Scopul solicitării licenței: a se preciza dacă bunul care va fi exportat a fost vândut sau este destinat să fie vândut, expus, evaluat, reparat sau altfel utilizat și dacă reîntoarcerea sa este obligatorie.

Caseta 14:

Titlul sau tema: în lipsa unui titlu precis al operei, se va indica tema acesteia printr-o descriere sumară a aspectului bunului sau, pentru filme, a subiectului tratat.

Pentru instrumentele specifice sau alte obiecte pentru care specificarea nu este posibilă, este suficient să se completeze caseta 9.

Caseta 15:

Dimensiuni: dimensiunea (în centimetri) este cea a bunului (bunurilor) și a eventualului suport al acestora.

Pentru formele complexe sau speciale, a se indica dimensiunile în această ordine Î x L x A (înălțime, lățime, adâncime).

Caseta 16:

Datare: în lipsa unei date precise, a se indica secolul, partea secolului (primul sfert, prima jumătate) sau mileniul (în special categoriile 1-7).

Pentru bunurile antice pentru care se prevede o limită temporară (mai vechi de 50 sau 100 de ani sau între 50 și 100 de ani) și pentru care nu este suficientă indicarea secolului, a se specifica anul, chiar și aproximativ (de exemplu, în jur de 1890, aproximativ 1950).

Pentru filme, în lipsa unei date precise, a se indica deceniul.

În cazul ansamblurilor (arhive și biblioteci), a se indica datele extreme.

Caseta 17:

Alte caracteristici: a se indica orice altă informație referitoare la aspectele formale ale bunului care poate fi folosită la identificarea sa, de exemplu, antecedente istorice, condiții de execuție, cui a aparținut, starea de conservare și de restaurare, bibliografie, marcare sau cod electronic etc.

Caseta 18:

Documente anexate/Mențiuni speciale de identificare: se vor semnala cu o cruciuliță în interiorul pătratelor corespunzătoare.

Caseta 19:

Autorul, perioada, atelierul și/sau stilul: a se preciza autorul operei, dacă este cunoscut și înregistrat. Dacă este vorba de opere realizate în colaborare sau de copii, se vor indica autorii sau autorul copiat, în cazul în care aceștia se cunosc. În cazul în care opera nu este atribuită decât unui singur artist, a se indica „atribuită lui …”.

În cazul în care nu se cunoaște autorul, a se indica atelierul, școala sau stilul (de exemplu, atelierul lui Vélasquez, școala venețiană, perioada Ming, stilul Louis XV sau stilul victorian).

Pentru documentele tipărite, a se indica numele editorului, locul și anul editării.

Caseta 20:

Materialul și tehnica: informația din această rubrică trebuie să fie cât mai precisă; a se indica materialele folosite și a se preciza tehnica utilizată (de exemplu, pictură în ulei, xilografii, desen în cărbune sau creion, turnare în tehnica „cerii pierdute”, filme din nitrat de celuloză etc.).

Caseta 21

(exemplarul 1): Cerere: a se completa obligatoriu de către solicitant sau de către reprezentantul acestuia, care se angajează să garanteze corectitudinea informațiilor din cerere și din documentele justificative anexate.

Caseta 22:

Semnătura și ștampila organismului emitent: a se completa de către autoritatea competentă, precizând locul și data pe cele trei exemplare ale licenței.

Caseta 23

(exemplarele 2 și 3): a se completa de către biroul vamal de export: a se completa de către biroul vamal unde se efectuează operațiunile de export și unde se prezintă licența de export.

Prin „birou vamal de export” se înțelege biroul unde se prezintă declarația de export și se îndeplinesc formalitățile de export.

Caseta 24:

Fotografia (fotografiile) bunului (bunurilor) cultural(e): o fotografie color (în format de minimum 9 x 12 cm) trebuie anexată prin lipire. Pentru a facilita identificarea obiectelor tridimensionale, se vor putea solicita fotografii ale diferitelor fețe ale obiectului.

Autoritatea competentă are obligația de a valida fotografia punându-și pe aceasta semnătura și ștampila autorității emitente.

Autoritățile competente pot eventual să solicite și alte fotografii.

Caseta 25:

Pagini suplimentare: a se indica numărul eventualelor pagini suplimentare folosite.

Caseta 26

(exemplarele 2 și 3): Biroul vamal de ieșire: completarea rezervată acestui birou.

Prin „birou vamal de ieșire” se înțelege ultimul birou vamal înainte de ieșirea bunurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii.

ANEXA V

Tabel de corespondență

Regulamentul (CEE) nr. 752/93	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1) frază introductivă	Articolul 1 alineatul (1) frază introductivă
Articolul 1 alineatul (1) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b) și (c)
Articolul 1 alineatele (2) și (3)	Articolul 1 alineatele (2) și (3)
Articolul 2 alineatul (1) prima teză	Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 2 alineatul (1) a doua teză	Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 2 alineatele (2)-(5)	Articolul 2 alineatele (2)-(5)
Articolul 3 alineatele (1) și (2)	Articolul 3 alineatele (1) și (2)
Articolul 3 alineatul (3) prima teză	Articolul 3 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 3 alineatul (3) a doua și a treia teză	Articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 3 alineatul (4) cuvinte introductive	Articolul 3 alineatul (4) cuvinte introductive
Articolul 3 alineatul (4) prima și a doua liniuță	Articolul 3 alineatul (4) literele (a) și (b)
Articolul 3 alineatul (5) prima și a doua teză	Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 3 alineatul (5) a treia teză	Articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5 cuvinte introductive	Articolul 5 cuvinte introductive
Articolul 5 prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 5 literele (a), (b) și (c)
Articolul 6 alineatul (1) prima teză	Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 6 alineatul (1) a doua teză	Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 6 alineatul (2) cuvinte introductive	Articolul 6 alineatul (2) cuvinte introductive
Articolul 6 alineatul (2) prima și a doua liniuță	Articolul 6 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 6 alineatele (3)-(5)	Articolul 6 alineatele (3)-(5)
Articolul 7 frază introductivă	Articolul 7 frază introductivă
Articolul 7 prima și a doua liniuță	Articolul 7 literele (a) și (b)
Articolul 8 alineatele (1) și (2)	Articolul 8 alineatele (1) și (2)
Articolul 8 alineatul (3) prima teză	Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 8 alineatul (3) a doua teză	Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 9	Articolul 9
Articolele 10-15	Articolele 10-15
Articolul 16 alineatele (1), (2) și (3)	Articolul 16 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 16 alineatul (4) prima și a doua teză	Articolul 16 alineatul (4) primul paragraf
Articolul 16 alineatul (4) a treia și a patra teză	Articolul 16 alineatul (4) al doilea paragraf
Articolul 16 alineatul (5)	Articolul 16 alineatul (5)
Articolul 16 alineatul (6) prima și a doua teză	Articolul 16 alineatul (6) primul paragraf
Articolul 16 alineatul (6) a treia și a patra teză	Articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf
Articolul 16 alineatul (7) prima teză	Articolul 16 alineatul (7) primul paragraf
Articolul 16 alineatul (7) a doua teză	Articolul 16 alineatul (7) al doilea paragraf
Articolul 16 alineatul (8) prima și a doua teză	Articolul 16 alineatul (8) primul paragraf
Articolul 16 alineatul (8) a treia teză	Articolul 16 alineatul (8) al doilea paragraf
—	Articolul 17
Articolul 17	Articolul 18
Anexele I, II și III	Anexele I, II și III
—	Anexa IV
—	Anexa V

Regulamentul (CEE) nr. 752/93 al Comisiei	(JO L 77, 31.3.1993, p. 24).
Regulamentul (CE) nr. 1526/98 al Comisiei	(JO L 201, 17.7.1998, p. 47).
Regulamentul (CE) nr. 656/2004 al Comisiei	(JO L 104, 8.4.2004, p. 50).