(1)

La data de 21 decembrie 2011, Comisia a anunțat printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”) deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de anumite produse din oțel cu acoperire organică originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „țara în cauză” sau „RPC”).

(2)

Procedura a fost deschisă în urma unei plângeri introduse la 7 noiembrie 2011 de către Eurofer (denumit în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezentau o proporție majoră, în acest caz de peste 70%, din producția totală a Uniunii de anumite produse din oțel cu acoperire organică. Plângerea conținea elemente probatoare prima facie care atestau existența dumpingului în privința produsului menționat, precum și a prejudiciilor materiale rezultate, aceste elemente fiind considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat în mod oficial reclamanții, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din RPC, importatorii, comercianții, utilizatorii, furnizorii și asociațiile cunoscute a fi vizate, precum și reprezentanții RPC cu privire la deschiderea procedurii. Comisia a informat și producători din Canada și din Republica Africa de Sud („Africa de Sud”) care au fost vizați în avizul de deschidere ca posibile țări analoge. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul fixat în avizul de deschidere.

(4)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători-exportatori, de producători din Uniune și de importatori neafiliați, în avizul de deschidere a procedurii s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, de a selecta eșantioane, toți producătorii-exportatori și importatorii neafiliați cunoscuți au fost rugați să se prezinte Comisiei și să furnizeze, după cum se specifică în avizul de deschidere, informații de bază privind activitățile lor legate de produsul în cauză în perioada 1 octombrie 2010 - 30 septembrie 2011.

(5)

În ceea ce privește producătorii din Uniune, Comisia a anunțat în avizul de deschidere că a selectat, în mod provizoriu, un eșantion de producători din Uniune. Acest eșantion este constituit din șase producători din Uniune, cunoscuți de către Comisie deoarece produc produsul similar, selectați în funcție de vânzări, de volumul producției, de mărimea lor și de localizarea geografică în Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 46% din producția Uniunii și 38% din totalul vânzărilor Uniunii. Părțile interesate au fost și ele invitate în avizul de deschidere să își facă cunoscute punctele de vedere în privința eșantionului provizoriu. Unul dintre producătorii din Uniune a precizat că nu dorește să fie inclus în eșantion, fiind înlocuit în eșantion de următorul cel mai mare producător.

(6)

26 de producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori din RPC au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Pe baza informațiilor primite de la producătorii-exportatori, Comisia a selectat inițial un eșantion de trei producători-exportatori având cel mai mare volum de exporturi către Uniune. Cu toate acestea, unul dintre producătorii exportatori incluși în eșantion nu a furnizat date de export exacte și a fost exclus din eșantion. Alți doi producători-exportatori care au fost incluși ulterior în eșantion și-au retras acordul de cooperare. Prin urmare, Comisia a decis în cele din urmă să limiteze eșantionul la cei doi producători-exportatori care au fost selectați inițial să facă parte din eșantion și care aveau cel mai mare volum de exporturi către Uniune. Volumul exporturilor acestora reprezintă mai mult de 30% din exporturile totale ale tuturor producătorilor-exportatori chinezi care au cooperat.

(7)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC să transmită o cerere de aplicare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață („TEP”) sau a tratamentului individual („TI”), în cazul în care și-au exprimat dorința în acest sens, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori chinezi cunoscuți ca fiind vizați, autorităților chineze și celorlalți producători-exportatori chinezi care sau făcut cunoscuți în termenele specificate în avizul de deschidere. Trei producători-exportatori chinezi, inclusiv unul care a fost inclus în eșantion, au solicitat aplicarea TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază sau a TI, în cazul în care ancheta ar stabili că nu îndeplinesc condițiile pentru aplicarea TEP. Unul dintre acești producători-exportatori, care nu a fost inclus în eșantion, și-a retras ulterior cererea. Celălalt producător-exportator inclus în eșantion a solicitat doar aplicarea TI.

(8)

Cinci importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Ținând cont de numărul limitat de importatori care au cooperat, s-a considerat că eșantionarea nu mai era necesară.

(9)

Comisia a trimis chestionare celor doi producători-exportatori incluși în eșantion din RPC, altor 14 producători-exportatori din RPC care au solicitat acest lucru, precum și la patru producători din Canada, trei producători din Africa de Sud, cinci producători din Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea de Sud”), cinci producători din Republica Federativă a Braziliei (denumită în continuare „Brazilia”) – țările candidate pentru opțiunea de țară analogă, celor șase producători din Uniune incluși în eșantion, celor cinci importatori din Uniune care au cooperat și utilizatorilor cunoscuți.

(10)

Au fost primite răspunsuri de la nouă producători-exportatori și de la societăți afiliate din RPC, de la un producător din Canada și de la un producător dintr-o altă țară analogă posibilă, Coreea de Sud. Mai mult, cei șase producători din Uniune incluși în eșantion, cei doi importatori neafiliați și cei zece utilizatori au răspuns la chestionar.

(11)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea cu titlu provizoriu a dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(12)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2010 și 30 septembrie 2011 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(13)

Produsele în cauză sunt anumite produse din oțel cu acoperire organică („OAO”), și anume produse laminate plate din oțeluri nealiate și aliate (cu excepția oțelului inoxidabil) care sunt vopsite, lăcuite sau acoperite cu materiale plastice, cel puțin pe o parte, cu excepția așa-numitelor panouri de tip sandwich precum cele utilizate pentru aplicații în construcții și alcătuite din două foi metalice exterioare cu un miez stabilizator din material izolant amplasat între acestea și excluzând produsele cu acoperire finală pe bază de praf de zinc (vopsea cu conținut ridicat de zinc care reprezintă 70% sau mai mult din greutate), încadrate în prezent la codurile NC ex 7210 70 80 , ex 7212 40 80 , ex 7225 99 00 , ex 7226 99 70 , originare din Republica Populară Chineză ( denumite în continuare „produsul în cauză”).

(14)

OAO se aplică în principal în industria construcțiilor, dar și pentru prelucrarea ulterioară a diverselor produse utilizate în construcții (cum ar fi panourile de tip sandwich, acoperișuri, placări etc.). Printre alte întrebuințări se numără producția de aparatură de uz casnic (articole albe și maro) sau echipamente pentru construcții (uși, radiatoare, lumini etc.).

(15)

Ancheta a arătat că OAO produs și vândut de către industria din Uniune în Uniune, OAO produs și vândut pe piața internă a RPC și OAO importat în Uniune din RPC, precum și cel produs și vândut în Canada, care a servit drept țară analogă, are aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări finale de bază. Prin urmare, aceste produse sunt considerate provizoriu produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(16)

Anumite părți interesate au susținut că produsele din RPC nu sunt comparabile cu cele vândute de industria din Uniune deoarece cele din RPC au fost vândute într-un alt segment de piață și de preț și pentru o utilizare finală diferită, cum ar fi cea la construcțiile în aer liber, pe când o parte substanțială dintre produsele industriei Uniunii sunt produse de calitate superioară, utilizate doar în sectorul aparatelor de uz casnic de nișă.

(17)

Ancheta a arătat că, deși producătorii din Uniune și-au vândut o parte din producția către segmente de piață cum ar fi cel al aparatelor de uz casnic, aceste produse au fost vândute și industriei de materiale de construcții, care se presupune că este principalul segment de piață al exporturilor din China. În plus, s-a constatat că nivelul de prețuri dintre aceste sectoare este în mare măsură comparabil pentru aceleași tipuri de produse vândute mai multor utilizatori.

(18)

Ar trebui reținut faptul că, întrucât produsul în cauză este în mare parte standardizat, aceasta are proprietăți fizice și chimice de bază asemănătoare produsului similar, indiferent de utilizările finale. Prin urmare, argumentul este deocamdată respins.

(19)

Mai multe cereri de excludere a anumitor tipuri de produse au fost primite de la utilizatori, exportatori chinezi și producători din Uniune. Printre tipurile de produse pentru care s-a solicitat excluderea se numără de exemplu, oțelul acoperit cu crom sau cositorit, tablele de oțel vopsite cu grund pe bază de silicat de zinc anorganic sau vopsite cu alte materiale neorganice.

(20)

Cu toate acestea, nu s-a ajuns la nicio concluzie până în prezent, deoarece unele dintre aceste cereri nu sunt suficient de bine documentate pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză. Prin urmare, s-a decis să se analizeze mai detaliat aceste cereri.

(21)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în anchetele antidumping privind importurile originare din RPC, valoarea normală se determină în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul menționat pentru acei producători despre care s-a constatat că îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Pe scurt și doar pentru a ușura referirea la ele, aceste criterii sunt enumerate mai jos în formă rezumată:

(22)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul (8) de mai sus, trei producători-exportatori din RPC au solicitat tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „TEP”) și au depus formularul de cerere privind aplicarea TEP în termenul prevăzut, din care un producător-exportator și-a retras ulterior cererea.

(23)

În ceea ce-i privește pe ceilalți doi producători-exportatori din RPC care au cooperat și care au solicitat TEP, în urma unei hotărâri a Curții de Justiție din 2 februarie 2012 (3) s-a decis să se examineze atât cererea producătorului-exportator care a fost inclus în eșantion (Zhangjiagang Panhua Steel Strip Co. Ltd și societățile sale afiliate), cât și cererea producătorului-exportator care nu a fost inclus în eșantion (Union Steel China și societatea sa afiliată). Comisia a adunat toate informațiile estimate necesare și a verificat toate datele furnizate în cererea de aplicare a TEP la sediile societăților în cauză.

(24)

S-a constatat că niciunul dintre cele două grupuri de producători-exportatori din RPC care au cooperat nu îndeplinește criteriile pentru a beneficia de TEP, deoarece costul principalelor materii prime, bobine de oțel laminate la cald, este denaturat semnificativ din cauza amestecului statului pe piața oțelului din RPC și nu reflectă în esență valorile de piață conform dispozițiilor de la prima liniuță a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(25)

Amestecul statului chinez în sectorul siderurgic, este demonstrat de faptul că o mare majoritate a producătorilor chinezi importanți de oțel sunt companii de stat, iar capacitatea instalată din oțel și producția de oțel sunt influențate de diferitele planuri industriale pe cinci ani, în special, cel de-al 12-lea plan cincinal actual (2011-2015) pentru sectorul fierului și oțelului.

(26)

De asemenea, statul exercită un control semnificativ asupra pieței de materii prime. Cocsul (împreună cu minereul de fier sunt principalele materii prime necesare pentru a fabrica oțel) este supus unor restricții cantitative în ceea ce privește exporturile și unei taxe la export de 40%. Prin urmare, se poate trage concluzia că piața chineză a oțelului este denaturată din cauza amestecului semnificativ al statului.

(27)

Această denaturare se reflectă în prețul plătit de societățile anchetate pentru bobinele de oțel laminate la cald în cursul perioadei de anchetă. Acestea s-au dovedit a fi semnificativ mai mici decât prețurile de pe piața internațională. Prin urmare, se poate trage concluzia că producția de OAO se bucură de bobine de oțel laminate la cald la prețuri stabilite anormal din cauza amestecului guvernului care denaturează prețul OAO în RPC. Această denaturare constituie un avantaj major la nivel de costuri pentru producătorii-exportatori chinezi, deoarece costul sau principala materie primă, bobinele de oțel laminate la cald, reprezintă aproximativ 80% din costul de producție. În consecință, criteriul 1 nu poate fi considerat ca fiind îndeplinit.

(28)

În plus față de situația generală descrisă mai sus, un producător-exportator nu a îndeplinit nici criteriul 2, din cauza unor deficiențe semnificative în sistemele contabile a trei societăți afiliate din grupul său.

(29)

Comisia a comunicat în mod oficial rezultatele constatărilor referitoare la TEP societăților în cauză din RPC, autorităților din RPC și reclamantului. De asemenea, acestora li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere, în cazul în care existau motive speciale în acest sens.

(30)

Reclamantul, un producător-exportator chinez și autoritățile din RPC au furnizat observații în scris. Reclamantul a fost de acord cu rezultatele constatărilor referitoare la TEP. Producătorul-exportator chinez a pus sub semnul întrebării în principal dacă prețurile plătite de către societățile anchetate pentru bobinele de oțel laminate la cald sunt în mod semnificativ mai mici decât prețurile de la nivel internațional, dar nu a furnizat informații în sprijinul afirmației sale. Cu toate acestea, datele furnizate de Eurostat, confirmate de alte date statistice disponibile (4), indică în mod clar că aceste prețuri erau semnificativ mai mici decât prețurile de la nivel internațional dacă le comparăm cu prețurile corespondente din Europa, America de Nord, America de Sud și Japonia. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(31)

Autoritățile din RPC au afirmat că existența unor eventuale denaturări ale prețurilor materiei prime (bobine de oțel laminate la cald) la nivelul industriei nu exclude în mod automat respectarea criteriului 1, care impune o determinare la nivel de societate. Cu toate acestea, așa cum s-a menționat în considerentul (27), denaturarea prețului principalei materii prime se reflectă în prețul plătit de toate societățile care au făcut obiectul anchetei. În primul rând, acest fapt nu a fost contestat de niciuna dintre părți și, în al doilea rând, analiza TEP s-a efectuat la nivel de întreprindere, iar concluziile nu se limitează la aspecte orizontale cu caracter general. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(32)

De asemenea, autoritățile din RPC au precizat că planurile cincinale sunt orientări fără caracter obligatoriu, neavând forță juridică în RPC. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în considerentul (25), indiferent de statutul juridic exact al acestor planuri, nu se poate nega faptul că, prin aceste planuri, intervenția guvernului RPC are un impact semnificativ asupra capacității instalate și producției de oțel. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(33)

S-a afirmat, de asemenea, că prelucrarea de către Comisie a cererilor de acordare a TEP a fost în neconcordanță cu hotărârile Curții de Justiție din 2 februarie 2012 (5) („hotărârea Brosmann”) și din 19 iulie 2012 (6) („hotărârea Zhejiang Xinan Chemical”). În ceea ce privește această afirmație, ar trebui să se remarce faptul că procedura a fost efectuată în conformitate cu hotărârea Brosmann, așa cum au recunoscut chiar autoritățile din RPC în observațiile lor. În plus, problema care se punea în hotărârea Zhejiang a fost amestecul statului în luarea deciziilor societății. Cu toate acestea, în procedura de față, principalul motiv pentru refuzul de a acorda TEP a fost prețul principalei materii prime care nu reflecta valorile pieței. Prin urmare, acest argument a fost deocamdată respins.

(34)

De asemenea, s-a afirmat că, deoarece procedura antisubvenție desfășurată în paralel cu privire la produsul în cauză a examinat și problema denaturării înregistrărilor, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare elementele de probă strânse referitoare la acest aspect în cadrul procedurii paralele menționate. În ceea ce privește acest argument, ar trebui notat faptul că, în cadrul prezentei proceduri antidumping în ancheta privind TEP s-a analizat dacă costurile principalelor materii prime reflectă valorile pieței. Concluzia potrivit căreia producția de OAO din RPC beneficiază de prețuri stabilite anormal la bobinele de oțel laminate la cald, așa cum se arată în considerentul (27), este, așadar, perfect justificată în această privință și nu aduce atingere prin niciun fel de mijloace unor eventuale constatări ale procedurii antisubvenție sau invers. Eventualele constatări ale procedurilor antisubvenție sunt destul de diferite de determinarea TEP. Prin urmare, acest argument a fost deocamdată respins.

(35)

Autoritățile din RPC au afirmat, de asemenea, că autorităților chineze nu le-au fost comunicate de către Comisie constatările privind TEP. Această afirmație este însă inexactă, deoarece serviciile Comisiei au furnizat, prin intermediul unei note verbale din 12 iulie 2012 adresate Misiunii chineze pe lângă UE, documentul de informare privind TEP.

(36)

În cele din urmă, s-a afirmat că Comisia utilizează date neverificate de la producătorul din țara analogă pentru impunerea taxelor provizorii. Acest lucru nu este însă corect, deoarece Comisia a utilizat date pe care le-a analizat și le-a considerat fiabile, așa cum a arătat în mod clar în considerentul (48). Comisia a fost nevoită să solicite cooperarea producătorului analog canadian, deoarece producătorul analog coreean și-a retras cooperarea chiar înainte să aibă loc vizita de verificare planificată și convenită, așa cum s-a explicat în considerentul (43). Ancheta la fața locului la sediul producătorului se va face, așadar, după etapa provizorie a procedurii. S-a susținut, de asemenea, că societatea coreeană din țara analogă și-a retras cooperarea din cauza deciziei privind TEP. Acest lucru nu este însă adevărat, deoarece retragerea a avut loc la 3 iulie, în vreme ce comunicarea constatărilor privind TEP s-a făcut la 12 iulie 2012.

(37)

Niciunul dintre argumentele aduse nu a fost în măsură să modifice constatările cu privire la determinarea TEP.

(38)

Pe baza celor de mai sus, niciunul dintre cele două grupuri de producători-exportatori din RPC care au cooperat și care au solicitat aplicarea TEP nu a putut demonstra că îndeplinesc criteriile menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(39)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabilește o taxă la nivel de țară, după caz, pentru țările care intră sub incidența articolului menționat, cu excepția cazurilor în care societățile pot demonstra îndeplinirea tuturor criteriilor stabilite la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. Pe scurt și numai în scopul facilitării referirilor, aceste criterii sunt descrise în continuare:

(40)

Producătorul-exportator care a fost inclus în eșantion și a solicitat TEP a cerut și TI în cazul în care nu i se acordă TEP. Celălalt producător-exportator, care a fost inclus în eșantion, a solicitat doar TI. Pe baza informațiilor disponibile s-a stabilit, cu titlu provizoriu, că cei doi producători-exportatori din RPC au îndeplinit criteriile pentru a beneficia de TI.

(41)

Șase producători-exportatori care au cooperat au depus cereri de examinare individuală în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, dintre aceștia doar unul solicitând aplicarea TEP. S-a decis provizoriu să se efectueze EI pentru producătorul-exportator care a solicitat aplicarea TEP, Union Steel China, deoarece această examinare nu reprezenta o sarcină împovărătoare inutilă întrucât acest producător-exportator a fost deja inspectat în cadrul examinării cererii sale de aplicare a TEP.

(42)

Acest producător exportator a solicitat aplicarea TEP, dar și un TI în cazul în care nu i se acordă TEP. După examinarea acestei cereri, s-a stabilit, în mod provizoriu, să se acorde un TI în cazul Union Steel China deoarece a îndeplinit criteriile pentru a beneficia de TI.

(43)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a aplicat TEP trebuie să fie stabilită pe baza prețurilor interne sau a valorii normale construite într-o țară analogă.

(44)

În avizul de deschidere, Comisia a indicat intenția sa de a folosi fie Canada, fie Africa de Sud ca țară analogă adecvată pentru stabilirea valorii normale, iar părțile interesate au fost invitate să comenteze cu privire la acest aspect.

(45)

Comisia a examinat dacă alte țări ar putea fi o opțiune rezonabilă de țară analogă și au fost trimise chestionare producătorilor de OAO din Canada și Africa de Sud, dar și producătorilor din Brazilia și Coreea de Sud. Numai doi producători de OAO, unul din Canada și unul din Coreea de Sud, au răspuns la chestionare. Ambele țări par să fie piețe deschise, fără taxe de import și cu importuri semnificative din mai multe țări terțe. În plus, au existat cel puțin alți patru producători interni ai produsului în cauză în Coreea de Sud, ceea ce permite un nivel bun de concurență pe piața internă. Cu toate acestea, într-o etapă foarte avansată a procedurii, la 3 iulie 2012 și chiar înainte de vizita de verificare efectuată de serviciile Comisiei, producătorul sud-coreean și-a retras cooperarea fără explicații.

(46)

Având în vedere cele de mai sus, Canada a fost aleasă ca țară analogă. Există cel puțin alți patru producători interni ai produsului în cauză în Canada, ceea ce permite un nivel bun de concurență pe piața internă. Ancheta a arătat că nu există niciun motiv de a considera Canada neadecvată pentru stabilirea valorii normale.

(47)

Mai multe părți interesate au susținut că structura costurilor unui producător canadian nu poate fi comparată cu structura costurilor unui producător-exportator chinez. Cu toate acestea, nu s-au constatat diferențe semnificative în structura costurilor și, în consecință, acest argument a fost respins.

(48)

Informațiile transmise în răspunsul producătorului din Canada care a cooperat au fost analizate și s-a constatat că sunt informații fiabile pe baza cărora se poate determina o valoare normală.

(49)

Prin urmare, s-a concluzionat că, provizoriu, Canada reprezintă o țară analogă adecvată și satisfăcătoare în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(50)

Deoarece societatea selectată să facă parte din eșantion și societatea a cărei cerere de examinare individuală a fost acceptată nu au putut demonstra că îndeplinesc criteriile privind TEP, iar cealaltă societate care a fost selectată să facă parte din eșantion nu a solicitat aplicarea TEP, valoarea normală pentru toți producătorii-exportatori chinezi a fost stabilită pe baza informațiilor verificate primite de la producătorul din țara analogă.

(51)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a determinat în primul rând dacă vânzările produsului similar în Canada către clienți independenți au fost reprezentative. S-a constatat că vânzările de produs similar ale producătorului canadian care a cooperat au fost în cantități reprezentative pe piața internă din Canada în comparație cu produsul în cauză exportat către Uniune de către producătorii-exportatori incluși în eșantion și de către producătorul-exportator a cărui cerere de examinare individuală a fost acceptată.

(52)

Comisia a analizat ulterior dacă aceste vânzări ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale în sensul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări profitabile către clienți independenți. Operațiunile de vânzare au fost considerate profitabile atunci când prețul unitar a fost egal cu costul de producție sau mai mare decât acesta. Costul de producție al producătorului canadian în cursul perioadei de anchetă a fost, prin urmare, determinat.

(53)

Pentru tipurile de produs ale cărui vânzări (ca volum) pe piața internă a tipului de produs respectiv s-au realizat, în proporție de peste 80%, la prețuri care erau superioare costului și al cărui preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost calculată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(54)

În cazul în care volumul de vânzări profitabile ale unui tip de produs a reprezentat 80% sau mai puțin din volumul total al vânzărilor acelui tip de produs sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(55)

În ceea ce privește tipurile de produs care nu au fost profitabile, valoarea normală a fost alcătuită utilizând costul de fabricație al producătorului canadian plus cheltuielile generale și administrative și marja de profit pentru tipurile de produs care sunt profitabile.

(56)

Deoarece toți producătorii-exportatori care au cooperat și cărora li s-a aplicat TI au realizat vânzări la export în Uniune direct către clienți independenți din Uniune, prețurile de export s-au bazat pe prețurile plătite efectiv sau pe cele care urmează să fie plătite efectiv pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(57)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe bază franco fabrică. În scopul garantării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au făcut ajustări corespunzătoare ale diferențelor care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări, dacă a fost cazul, în ceea ce privește cheltuielile de transport, de asigurare, de manipulare, auxiliare, de ambalare, de creditare, bancare, precum și cele cu comisioanele, în toate cazurile în care acestea au fost considerate rezonabile, precise și susținute de dovezi verificate.

(58)

În temeiul articolului 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marjele de dumping pentru producătorii-exportatori care beneficiază de TI au fost stabilite pe baza unei comparații între o valoare normală medie ponderată stabilită pentru țara analogă și prețul de export mediu ponderat practicat de fiecare societate, exprimat ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(59)

O medie ponderată a marjelor de dumping ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion a fost calculată pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au fost incluși în eșantion. Pe această bază, marja de dumping provizorie pentru producătorii-exportatori neincluși în eșantion, exprimată ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 61,1%.

(60)

Pentru a calcula marja de dumping la scară națională aplicabilă producătorilor-exportatori din RPC care nu au cooperat și care nu sunt cunoscuți, a fost stabilit în primul rând nivelul de cooperare, prin compararea volumului exporturilor către Uniune raportat de către producătorii-exportatori cooperanți cu datele statistice echivalente provenite de la Eurostat.

(61)

Dat fiind că nivelul de cooperare din partea RPC a fost de aproximativ 70%, marja de dumping la nivel național aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din RPC a fost stabilită prin utilizarea celei mai ridicate marje de dumping stabilite pentru tipurile reprezentative de produse ale producătorilor-exportatori. Din aceste motive, nivelul de dumping la nivel național a fost stabilit provizoriu la 77,9% din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(62)

Din acest motiv, marjele de dumping provizorii, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt:

(63)

Toate informațiile disponibile cu privire la producătorii din Uniune, inclusiv informațiile furnizate în reclamație, datele colectate de la producătorii din Uniune înainte și după deschiderea anchetei și răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate în scopul stabilirii producției totale în Uniune pentru perioada examinată.

(64)

În perioada de anchetă, OAO a fost fabricat de către 22 de producători în Uniune. Pe baza celor menționate în considerentul anterior, producția totală a Uniunii a fost estimată la aproximativ 3 645 298 de tone în timpul perioadei de anchetă. Producătorii din Uniune care reprezintă producția totală a Uniunii constituie industria Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și, prin urmare, vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”.

(65)

S-a constatat în cursul anchetei că o parte semnificativă a producției producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost destinată utilizării captive, adică adesea a fost pur și simplu transferată (fără factură) și/sau livrată la prețuri de transfer în cadrul aceleiași societăți sau aceluiași grup de societăți, în vederea prelucrării ulterioare în aval.

(66)

Pentru a stabili dacă au fost aduse sau nu prejudicii industriei din Uniune și pentru a determina nivelul consumului și diferiții indicatori economici referitori la situația industriei din Uniune, s-a examinat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar din industria din Uniune trebuie luată în considerare în cadrul analizei.

(67)

Pentru a avea o imagine cât mai completă cu putință a situației industriei din Uniune, au fost culese și analizate date privind întreaga activitate legată de OAO și s-a stabilit apoi dacă producția este destinată utilizării captive sau pieței libere.

(68)

În ceea ce privește următorii indicatori economici referitori la industria din Uniune, s-a constatat că o analiză și o evaluare semnificativă trebuie să se concentreze asupra situației predominate de pe piața liberă: volumul vânzărilor și prețurile vânzărilor pe piața Uniunii, cota de piață, creșterea, volumul exporturilor și prețurile de export și, prin urmare, indicatorii de prejudiciu au fost corectați pentru utilizarea captivă și vânzările cunoscute în industria din Uniune, iar utilizarea captivă și vânzările au fost analizate separat.

(69)

Cu toate acestea, s-a constatat pe baza anchetei că ceilalți indicatori economici pot fi analizați în mod rezonabil numai făcându-se referire la întreaga activitate. Într-adevăr, producția (destinată atât pieței captive, cât și pieței libere), capacitățile, utilizarea capacităților, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile și capacitatea de creștere a capitalurilor depind de ansamblul activităților, fie că producția este captivă sau vândută pe piața liberă.

(70)

Produsul similar este vândut de către industria din Uniune unor clienți neafiliați și vândut/transferat unor societăți afiliate pentru prelucrare ulterioară, de exemplu în centrele de servicii siderurgice.

(71)

La calcularea consumului aparent de OAO din Uniune, Comisia a adăugat volumul total al importurilor de OAO în Uniune, astfel cum a fost raportat de Eurostat și volumul vânzărilor și al utilizării captive în Uniune de produs similar fabricat de industria din Uniune, astfel cum a fost raportat în plângere și cum a fost verificat în cursul vizitelor de verificare pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(72)

În ceea ce privește datele Eurostat privind importurile, ar trebui menționat că descrierile codurilor NC relevante (a se vedea considerentul 13 de mai sus) nu se limitează la descrierea produsului care face obiectul anchetei și, prin urmare, importurile înscrise de Eurostat la aceste coduri pot include alte produse. Cu toate acestea, în absența informațiilor privind cantitățile afectate în final din aceste alte importuri sau în absența dovezilor că aceste cantități ar putea fi importante, s-a decis, cu titlu provizoriu, să se utilizeze datele complete privind importurile în conformitate cu codurile NC relevante, astfel cum au fost raportate de Eurostat.

(73)

Pe această bază, consumul total la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

(74)

Consumul total de pe piața UE a scăzut cu 9 % în cursul perioadei examinate. Între 2008 și 2009 s-a înregistrat o scădere de aproximativ 24% ca urmare a efectelor negative ale crizei economice mondiale, în special asupra industriei construcțiilor. După aceea, nivelul consumului a început să se redreseze și a crescut în total cu 20% între 2009 și perioada de anchetă, dar tot a fost sub nivelul inițial din 2008.

(75)

Importurile în Uniune provenite din RPC au cunoscut următoarea evoluție în cursul perioadei examinate:

(76)

Fără a ține seama de evoluția consumului, volumul importurilor din RPC a crescut semnificativ cu 49 % în cursul perioadei examinate. Din cauza efectelor negative ale crizei economice și volumul importurilor din RPC a scăzut brusc în 2009. Cu toate acestea, volumul importurilor din RPC a început să se redreseze într-un ritm extrem de rapid, astfel încât între 2009 și perioada de anchetă s-a înregistrat o creștere impresionantă de 367%.

(77)

În mod similar, cota de piață deținută de aceste importuri a crescut cu 63% în cursul perioadei examinate. Deși din 2008 până în 2009 a scăzut cu mai mult de jumătate, între 2009 și perioada de anchetă a urmat o tendință de creștere impresionantă și a crescut cu 290%.

(78)

Prețul mediu de import din RPC a scăzut cu 9% în cursul perioadei examinate. Între 2008 și 2009, acesta a scăzut în mod semnificativ cu 17%, apoi a crescut cu 5 puncte procentuale între 2009 și 2010 și cu încă 3 puncte procentuale în perioada de anchetă.

(79)

Prețurile de import din RPC au rămas permanent mai mici decât prețurile de vânzare practicate de industria din Uniune pe parcursul întregii perioade examinate. Așa cum s-a evidențiat în tabelul de mai sus, deși în 2009, când criza economică se afla în punctul său culminant, nici măcar reducerea prețului cu 17% nu a putut contribui la menținerea cotei de piață a importurilor din China, într-un moment în care consumul a scăzut brusc, iar piața a înregistrat un declin semnificativ, subcotarea continuă din anii următori explică creșterea impresionantă constantă a cotei de piață deținute de importurile din RPC între 2009 și perioada de anchetă.

(80)

Pentru a putea determina subcotarea prețurilor în perioada de anchetă, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs practicate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții neafiliați pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate corespondente pe tip de produs pentru importurile de la producătorii chinezi care au cooperat, practicate în relația cu primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător în ceea ce privește costurile posterioare importului.

(81)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației, exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, a arătat că, în cursul perioadei de anchetă, marjele medii ponderate de subcotare ale producătorilor-exportatori chinezi a fost de 25,9 %.

(82)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți care influențează situația industriei din Uniune.

(83)

Astfel cum s-a menționat în considerentul (5) de mai sus, eșantionarea a fost utilizată pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(84)

Datele furnizate și verificate la cei șase producători din UE incluși în eșantion au fost folosite în scopul stabilirii indicatorilor microeconomici, cum ar fi prețul unitar, costurile unitare, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor, capacitatea de a mobiliza capitaluri și stocurile.

(85)

Datele furnizate de reclamant pentru toți producătorii de OAO din Uniune, contraverificate cu alte surse disponibile și datele verificate de la producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate pentru a stabili indicatori macroeconomici, cum ar fi producția industriei din Uniune, capacitatea de producție, utilizarea capacităților, volumul vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă și productivitatea.

(86)

Toate informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, inclusiv informațiile furnizate în reclamație, datele colectate de la producătorii din Uniune înainte și după deschiderea anchetei și răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate în scopul stabilirii producției totale în Uniune pentru perioada examinată.

(87)

Tabelul de mai sus arată că producția a scăzut cu 14% în cursul perioadei examinate. În urma scăderii cererii, producția a scăzut drastic în 2009, după care s-a redresat parțial în 2010 înainte de a scădea din nou ușor în perioada de anchetă, în ciuda unei creșteri a consumului.

(88)

Capacitatea de producție a scăzut cu 4% în cursul perioadei examinate. Utilizarea capacității a urmat tendința producției și a scăzut cu 10% în cursul perioadei examinate.

(89)

În 2009, volumul vânzărilor industriei din Uniune către clienți neafiliați a scăzut drastic cu 19%. În 2010, volumul vânzărilor a crescut cu nouă puncte procentuale, dar apoi a scăzut cu trei puncte procentuale în perioada de anchetă.

(90)

Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 4% în cursul perioadei examinate. După o creștere inițială a cotei de piață în 2009, industria din Uniune a înregistrat o scădere a acesteia în 2010 și în perioada de anchetă ceea ce a avut drept rezultat o cotă de piață cu 6% mai mică în perioada de anchetă decât în 2009; acest lucru a avut loc în contextul unei creșteri de peste 20% a consumului în aceeași perioadă. Prin urmare, nu s-a putut profita de creșterea consumului, iar volumul vânzărilor și o parte a cotei de piață pierdute anterior nu s-au redobândit.

(91)

În timp ce consumul Uniunii a scăzut cu 9% în cursul perioadei examinate, iar volumul vânzărilor industriei din Uniune către părți neafiliate a scăzut cu 13%, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 2,3 puncte procentuale, de la 59% în 2008 la 56,7% în cursul perioadei de anchetă.

(92)

Ocuparea forței de muncă în industria din Uniune a urmat o tendință descrescătoare treptată. Astfel, numărul total de angajați din industrie, măsurat în echivalent normă întreagă (ENI) a scăzut cu 20% în cursul perioadei examinate și a atins cel mai scăzut nivel al său în perioada de anchetă. Cu toate acestea, productivitatea a crescut cu 8% pe parcursul perioadei examinate, ceea ce indică faptul că industria a încercat și să raționalizeze costurile de producție.

(93)

Prețurile de vânzare medii ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion către clienți neafiliați din UE au scăzut cu 3% în cursul perioadei examinate. În intervalul cuprins între 2009 și perioada de anchetă, concomitent cu o creștere a consumului și a volumului vânzărilor, prețurile au recuperat 23%, dar nu au ajuns la nivelul din 2008.

(94)

În paralel, costurile medii pentru producerea și vânzarea produsului similar au crescut cu 6% în decursul perioadei examinate, din cauza creșterii costurilor de producție pe unitate, deoarece cheltuielile generale și administrative pe unitate au scăzut cu 34%.

(95)

După scăderea prețului unitar pentru clienții neafiliați cu 21% în 2009 și pierderea aferentă, prețul unitar a început să se redreseze. În 2010 și în perioada de anchetă, industria din Uniune s-a confruntat cu o creștere a costurilor și a putut să crească doar moderat prețurile pentru acoperirea lor, doar atât cât să mențină rentabilitatea la același nivel în 2010 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, acest lucru a avut ca rezultat o nouă pierdere pentru cota de piață, deoarece prețurile de import din China au fost mereu mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune.

(96)

Rentabilitatea industriei din Uniune a fost stabilită prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați ca procentaj din cifra de afaceri corespunzătoare acestor vânzări. În anul de criză economică 2009, rentabilitatea industriei din Uniune a scăzut dramatic și a avut ca rezultat pierderi de 13,9%. Începând din 2010, aceasta a început să se redreseze, dar creșterea costurilor de producție a stat în calea realizării unui nivel considerat sănătos și sustenabil pentru industrie [6,7% - a se vedea considerentul (156)]. Pe parcursul întregii perioade examinate, rentabilitatea a scăzut cu 61%.

(97)

Tendința fluxului de numerar a urmat în mare măsură tendința negativă a rentabilității. Nivelul cel mai de jos a fost atins în 2010. În mod similar, randamentul investițiilor a scăzut cu 56% de la 13,8% în 2008 la 6% în perioada de anchetă.

(98)

Evoluția rentabilității, fluxul de numerar și randamentul investițiilor în cursul perioadei examinate au limitat capacitatea industriei din Uniune de a investi în activitățile proprii și i-a subminat dezvoltarea. Industria din Uniune a reușit să facă investiții substanțiale la începutul perioadei examinate, însă, ulterior, investițiile au scăzut drastic în 2009 și, per ansamblu, au scăzut cu 73% în cursul perioadei examinate.

(99)

Așa cum s-a arătat mai sus, performanțele financiare ale industriei din Uniune s-au deteriorat, dar nu au indicat o deteriorare gravă a capacității sale de mobilizare a capitalului în perioada examinată.

(100)

Pentru cei șase producători din Uniune incluși în eșantion, stocurile au reprezentat aproximativ 8% din volumul de producție în perioada de anchetă. Nivelul stocurilor finale a crescut cu 12% în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, ar trebui menționat faptul că stocurile nu constituie un indicator important pentru industrie, deoarece producția se face în principal pe bază de comandă; principala creștere a stocurilor a avut loc între 2009 și perioada de anchetă și a coincis cu creșterea puternică a importurilor care fac obiectul dumpingului din RPC.

(101)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au crescut cu numai 2% în cursul perioadei examinate, adică cu mai puțin decât rata inflației. Ancheta a arătat că producătorii incluși în eșantion au realizat reduceri semnificative, în special în ceea ce privește cheltuielile generale și administrative și au supravegheat îndeaproape eficiența.

(102)

Așa cum se arată în considerentul (65), există o piață importantă pentru OAO în UE care este formată prin utilizarea în aval a OAO de către industria din Uniune. Pentru a analiza această piață, au fost examinate toate volumele de utilizare captivă și de vânzări captive către părți afiliate (vânzări captive) efectuate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion și de către alți producători din Uniune.

(103)

S-a constatat că utilizarea captivă și vânzările captive au fost destinate transformării ulterioare chiar de către societățile respective sau de către societățile lor afiliate în cadrul grupurilor de producători din Uniune incluși în eșantion care se ocupă, în principal, cu materiale de construcții, adică sunt utilizatori finali de OAO.

(104)

Pe baza celor precizate anterior, s-a stabilit că utilizarea captivă și vânzările captive practicate de producătorii din Uniune au reprezentat 27% din volumul total al producției în perioada de anchetă. În perioada examinată, utilizarea captivă și volumul vânzărilor aferente au scăzut cu 19%, iar cota de piață a scăzut cu 11%.

(105)

Valoarea utilizării captive și a vânzărilor captive a fost analizată pe baza răspunsurilor la chestionar furnizate și verificate în cursul vizitelor de verificare efectuate la producătorii incluși în eșantion. Ancheta a constatat că nu există nici o diferență semnificativă între utilizarea captivă și vânzările captive în ceea ce privește utilizarea finală a produsului. Utilizarea captivă a fost raportată de societăți în care în producția din aval a avut loc în aceeași entitate juridică, însă vânzările captive au fost vânzări către alte entități juridice afiliate cu emiterea de factură. În plus, metoda de stabilire a prețului, atât pentru utilizarea captivă, cât și pentru vânzările către părți afiliate a fost similară, adică o valoare justă (metoda „cost plus”) a produsului a fost facturată atât societăților afiliate, cât și unităților de producție internă din aval ale societăților incluse în eșantion.

(106)

Astfel, valoarea medie pe tonă a crescut cu 1% în cursul perioadei examinate și, ca atare, a fost cu 2% mai mică decât prețul de vânzare către clienți neafiliați în cursul perioadei de anchetă pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(107)

Având în vedere că majoritatea vânzărilor captive și utilizarea captivă au fost destinate activității din aval de producere de materiale de construcții a producătorilor din Uniune, aceste vânzări și utilizarea captivă au fost, de asemenea, expuse indirect la concurență din partea altor actori de pe piață, care au inclus importurile din RPC care fac obiectul unui dumping. Cererea internă de producție în aval ar depinde de posibilitatea de a vinde produsele din aval pe piața liberă care nu este afectată de importurile care fac obiectul unui dumping. Astfel, se poate concluziona că volumele și cota de piață în scădere în perioada examinată s-au datorat concurenței generate de importurile din RPC care fac obiectul unui dumping.

(108)

Deoarece aceasta este prima procedură antidumping privind produsul în cauză, nu există date disponibile pentru a evalua efectele unor eventuale practici de dumping sau de subvenționare din trecut.

(109)

Toate marjele stabilite și specificate mai sus, în secțiunea privitoare la dumping sunt net superioare nivelului de minimis. În plus, date fiind volumul și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC, impactul marjei actuale de dumping reale asupra pieței din UE nu poate fi considerat ca fiind neglijabil.

(110)

Ancheta a demonstrat că toți indicatorii de prejudiciu referitori la situația economică a industriei din Uniune s-au deteriorat sau nu au evoluat în concordanță cu consumul, în cursul perioadei examinate.

(111)

Pe parcursul perioadei examinate, în contextul scăderii consumului, volumul importurilor din RPC a crescut constant și semnificativ. În același timp, volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut per ansamblu cu 13%, iar cota de piață a scăzut de la 59% în 2008 la 56,7% în perioada de anchetă. Deși consumul s-a redresat cu 20% din 2009 până în perioada de anchetă, după anul de criză economică care a afectat cererea, cota de piață a industriei din Uniune a fost în scădere. Industria din Uniune nu a reușit să recâștige cota de piață pierdută, dată fiind expansiunea semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC pe piața UE. Importurile la prețuri reduse care fac obiectul unui dumping s-au înmulțit în mod constant în cursul perioadei examinate, subcotând mereu prețurile practicate de industria din Uniune.

(112)

În plus, indicatorii de prejudiciu referitori la performanța financiară a industriei din Uniune, cum ar fi fluxul de numerar și rentabilitatea, au fost grav afectați. Aceasta înseamnă că a fost compromisă capacitatea industriei din Uniune de a mobiliza capitaluri și de a investi.

(113)

Date fiind argumentele de mai sus, s-a concluzionat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(114)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă importurile din RPC care fac obiectul unui dumping au cauzat industriei Uniunii un prejudiciu semnificativ care poate fi considerat important. S-au examinat și alți factori cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut, în același timp, să prejudicieze industria din Uniune, pentru a se asigura că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(115)

Ancheta a arătat o scădere cu 9% a consumului din Uniune pe parcursul perioadei examinate, în timp ce volumul importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping a crescut dramatic cu aproximativ 49%, iar cota lor de piață a crescut, de asemenea, cu 63%, de la 8,3% în 2008 la 13,6% în perioada de anchetă. În același timp, volumul vânzărilor industriei din Uniune către părți neafiliate a scăzut cu 13%, iar cota de piață a acestor vânzări a scăzut cu 4%, de la 59% în 2008 la 56,7% în perioada de anchetă.

(116)

În plus, în timp ce importurile din RPC au fost și ele afectate de criza economică și au scăzut cu 68% în 2009 față de 2008, acestea au recuperat din 2009 până în perioada de anchetă într-un ritm foarte rapid, înregistrând o creștere de 367% la sfârșitul perioadei de anchetă, deși consumul în Uniune a crescut cu doar 20% în cursul perioadei respective. Scăzând prețul unitar cu 9% în comparație cu 2008 și subcotând industria din Uniune cu 25,9% în cursul perioadei de anchetă, importurile chineze și-au crescut cota de piață între 2008 și perioada de anchetă cu 63% ajungând la 13,6%.

(117)

În același timp, între 2008 și perioada de anchetă, volumul vânzărilor producătorilor din Uniune către părți neafiliate a scăzut per ansamblu cu 13%. La momentul redresării piețelor, între 2009 și perioada de anchetă, industria din Uniune a putut să își ridice volumul de vânzări către părți neafiliate cu numai 8%, dar a pierdut o cotă de piață de 9% beneficiind doar într-o măsură limitată de creșterea consumului. Într-adevăr, cele care au beneficiat cel mai mult de pe urma relansării consumului au fost importurile din China lăsând alți actori de pe piață mult în urmă.

(118)

Prețurile medii de import din RPC au scăzut cu 9% în cursul perioadei examinate. Deși în creștere după scăderea bruscă din 2009, între 2009 și perioada de anchetă, acestea au rămas în mod constant sub nivelurile de preț percepute de industria din Uniune. Prețul unitar pentru clienții neafiliați din UE a scăzut cu numai 3%, dovedind o oarecare rezistență la presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din China. Este însă evident că menținerea prețurilor a avut ca rezultat o scădere a volumului vânzărilor și o scădere a rentabilității acestor vânzări cu 61%, ajungând de la 6,7% în 2008 la 2,6% în perioada de anchetă, în timp ce costurile de producție au crescut.

(119)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că avântul rapid al importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping la prețuri care subcotează în mod constant prețurile practicate de industria din Uniune a avut un rol determinant în prejudiciul semnificativ suferit de industria din Uniune, care a împiedicat industria din Uniune să beneficieze pe deplin de pe urma relansării consumului la nivelul Uniunii.

(120)

În timp ce importurile din RPC reprezintă 56% din totalul importurilor în UE în perioada de anchetă, printre alte surse importante de importuri se numără cele din Republica India („India”) (11%) și Coreea de Sud (19%). Spre deosebire de importurile din RPC, importurile din India, deși prețul lor mediu a scăzut brusc cu 12%, în ansamblu a scăzut cu 12% în cursul perioadei examinate și a pierdut 3% din cota de piață. Importurile din Coreea de Sud au crescut cu doar 4%, prețul mediu rămânând la același nivel ca în 2008. Cota de piață a importurilor din India a fost de 2,7% în perioada de anchetă, în timp ce importurile din Coreea de Sud dețineau o cotă de 4,6%.

(121)

Alte importuri care reprezintă 14% din totalul importurilor au scăzut cu 33%, iar prețul lor mediu a rămas la același nivel ca în 2008.

(122)

Deși prețul mediu al tuturor celorlalte importuri a fost mai mic decât nivelul prețurilor industriei din Uniune, efectul acestor importuri, dacă există unul, nu poate fi decât marginal. În primul rând, nu există nicio dovadă că importurile provenind din alte surse au fost tranzacționate neloial. În al doilea rând, spre deosebire de importurile din China, nivelul global al prețurilor la principalele alte surse de importuri a rămas relativ stabil de-a lungul perioadei examinate, arătând astfel că industria din Uniune poate concura cu succes pe anumite segmente de piață cu importurile respective. În al treilea rând, importurile din alte țări au scăzut în perioada examinată și sunt în continuare la un nivel scăzut, atât per total, cât și pentru principalele țări exportatoare luate separat. În plus, scăderea cotei de piață a altor importuri confirmă faptul că aceste importuri nu ar fi putut aduce prejudicii industriei din Uniune.

(123)

Exporturile totale de OAO realizate de industria din Uniune către țări terțe în conformitate cu statisticile Eurostat au scăzut cu 10% în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, prețul mediu a fost relativ ridicat și a crescut cu 2% în cursul perioadei examinate. Exporturile au reprezentat 17% din producția totală a UE și, ca atare, au ajutat industria din Uniune să realizeze economii de scară și să reducă costurile totale de producție. Prin urmare, se poate concluziona că activitatea de export a industriei din Uniune nu a putut fi una din cauzele posibile ale prejudiciului suferit.

(124)

Această imagine de ansamblu este reflectată de situația exporturilor către clienți neafiliați din țări terțe realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Acestea au scăzut cu 14% în cursul perioadei examinate, deși și în acest caz prețul de export per unitate a fost în mod constant mai mare (în medie cu 2 până la 12% în funcție de an) decât prețul în UE. Deoarece volumul exporturilor a fost de doar 3% din producția totală, acestea nu au putut contribui la prejudiciul suferit pe piața UE.

(125)

În timpul anchetei, s-a afirmat că reclamanții (prin intermediul societăților lor afiliate) au făcut importuri din produsul în cauză din RPC și că aceste importuri au constituit între 20 și 40% din totalul importurilor din RPC. Cu toate acestea, nu a fost furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații. La anchetarea acestor afirmații, s-a constatat că numai aproximativ 10 000 de tone au fost importate în cursul perioadei de anchetă de către producătorii din Uniune, ceea ce a fost în mare parte în conformitate cu datele furnizate la deschiderea procedurii de către reclamant. S-a constat că aproximativ un volum similar, nedezvăluit în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, a fost importat de către societățile afiliate ale producătorilor din Uniune. Toate aceste importuri au însemnat doar circa 2-3% din totalul importurilor din RPC. În consecință, nu se poate concluziona că industria din Uniune a importat din RPC în asemenea cantități și urmând un model care (1) să le pună sub semnul întrebării statutul de producători din Uniune în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază sau (2) care să le aducă prejudicii. Prin urmare, argumentul este deocamdată respins.

(126)

Unele părți interesate au afirmat că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de propriul angajament într-o activitate în aval de producere de materiale de construcție (de exemplu, panouri de tip sandwich, foi trapezoidale etc.) fie în mod direct, fie prin intermediul unor societăți afiliate din cadrul grupurilor. În special, s-a afirmat că industria din Uniune a oferit întreprinderilor sale din aval OAO la prețuri mai mici decât cel oferit societăților neafiliate, subvenționându-le astfel în cadrul grupului și permițându-le să își devanseze concurenții pe segmentul din aval.

(127)

Așa cum se arată în considerentele (101) - 0 de mai sus, valoarea medie a utilizării captive și a vânzărilor captive pe tonă a fost cu doar 2% mai mică decât prețul de vânzare către clienți neafiliați în cursul perioadei de anchetă. În plus, ancheta a arătat că utilizarea captivă și vânzările captive au fost, cel mai probabil, și ele afectate indirect de concurența neloială din partea importurilor care fac obiectul unui dumping. Într-adevăr, dacă ar fi existat vreun avantaj pentru întreprinderile din aval ale producătorilor din Uniune așa cum s-a susținut, s-ar fi văzut în evoluția acestui indicator de prejudiciu. Prin urmare, acest argument a fost deocamdată respins.

(128)

Criza economică și efectul său asupra sectorului construcțiilor, explică cel puțin parțial scăderea cererii și presiunea asupra prețurilor în timpul perioadei examinate. După cum s-a menționat mai sus, în 2009, consumul a scăzut cu 24%. Cu toate acestea, începând din 2010, piața a început să își revină și, până la sfârșitul perioadei de anchetă, consumul a crescut cu 20%.

(129)

Cu toate acestea, analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate a separat prăbușirea pieței din 2009 și recuperarea care a urmat între 2009 și perioada de anchetă. S-a demonstrat în mod clar în analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate că importurile din RPC au profitat pe deplin de redresarea consumului și, în plus, au subcotat în mod constant prețurile industriei din Uniune, transformând astfel posibilitatea ca toți actorii de pe piață să aibă șanse egale să se relanseze după declin, într-o bătălie continuă pentru supraviețuire.

(130)

Unele părți interesate au susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune, care cuprinde, în mare parte, producători de oțel integrați pe verticală nu a fost cauzat de importurile din RPC, ci de problemele structurale de la nivelul industriei siderurgice din UE, cum ar fi supracapacitatea. S-a susținut, de asemenea, că o consolidare a industriei siderurgice care a avut loc înainte de perioada examinată a condus la crearea unei capacități de producție excedentare și că eventualul prejudiciu suferit a fost o consecință a prea multe instalații de producție.

(131)

Într-adevăr, producția de OAO este mare consumatoare de capital, iar industria are costuri fixe relativ ridicate. Cu toate acestea, nu se poate concluziona că această consolidare a industriei siderurgice care a avut loc înainte de perioada examinată a condus la supracapacitate. Constatările arată că, după o mică creștere a capacității instalate în 2009, industria și-a redus capacitatea în 2010 și din nou în perioada de anchetă. Nivelul de capacitate în perioada de anchetă a fost mai scăzut decât consumul efectiv înregistrat în anul 2008, an care a precedat anul în care s-au făcut resimțite toate efectele crizei economice. Consumul în UE nu a revenit încă la nivelul din 2008.

(132)

În plus, rezultatele anchetei arată că efectul negativ al supracapacității poate fi atribuit numai într-o mică măsură producătorilor de OAO din UE. În primul rând, ancheta a arătat că industria din Uniune a luat categoric măsuri pentru a sprijini eficiența – cheltuielile generale și administrative au fost reduse semnificativ cu 34%, iar productivitatea a crescut cu 8% pe întreaga industrie și cu 6% pentru societățile incluse în eșantion. În al doilea rând, investițiile continue în liniile de producție și flexibilitatea utilizării acestora pentru producerea de alte produse au contribuit la realizarea economiei de scară și la reducerea costurilor fixe finale. Astfel, odată cu scăderea cu 18% a gradului de utilizare a capacității de producție a societăților incluse în eșantion pe parcursul perioadei examinate, costul mediu de producție a crescut cu numai 9%, și asta în condițiile în care includea și costurile cu materia primă. Prin urmare, nu se poate concluziona că supracapacitatea ar putea rupe legătura de cauzalitate. Acest argument este, prin urmare, deocamdată respins.

(133)

S-a demonstrat că există o creștere substanțială a volumului și a cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping, originare din RPC, în perioada examinată, mai ales între 2009 și perioada de anchetă. S-a constatat și că aceste importuri au subcotat în mod constant prețurile practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii, în special, în perioada de anchetă.

(134)

Această creștere a volumului și a cotei de piață a importurilor din RPC la un preț scăzut, care fac obiectul unui dumping a coincis cu o evoluție negativă a situației economice a industriei din Uniune. Această situație s-a înrăutățit în perioada de anchetă, când industria din Uniune nu a reușit să recâștige cota de piață pierdută în pofida redresării consumului, iar rentabilitatea și alți indicatori financiari, cum ar fi fluxul de numerar și randamentul investițiilor au rămas la nivelul din 2010, iar ocuparea forței de muncă a atins nivelul cel mai scăzut.

(135)

Examinarea celorlalți factori cunoscuți care ar fi putut produce prejudicii industriei din Uniune a arătat că acești factori nu sunt de așa natură încât să rupă legătura de cauzalitate stabilită între importurile din RPC care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(136)

Pe baza analizei de mai sus, care a evidențiat și separat în mod adecvat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale exporturilor care au făcut obiectul dumpingului, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că importurile care au făcut obiectul dumpingului, provenite din RPC, au cauzat un prejudiciu semnificativ industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(137)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă, în ciuda concluziilor provizorii privind dumpingul prejudiciabil, existau motive imperioase pentru a se ajunge la concluzia că nu era în interesul Uniunii să se adopte măsuri provizorii în acest caz special. Analiza interesului Uniunii s-a bazat pe aprecierea tuturor intereselor implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor produsului vizat.

(138)

Industria din Uniune în ansamblul său este compusă din 22 de producători cunoscuți reprezentând toată producția de OAO a Uniunii potrivit Eurofer. Producătorii sunt stabiliți în diferite state membre ale Uniunii și angajează direct peste 5 400 de oameni în producția produsului în cauză.

(139)

Niciunul dintre producători nu s-a opus la deschiderea anchetei. Așa cum s-a arătat mai sus în indicatorii macroeconomici, întreaga industrie a UE s-a confruntat cu o deteriorare a situației sale și a fost afectată negativ de importurile care fac obiectul unui dumping.

(140)

Industria din Uniune a suferit un prejudiciu semnificativ cauzat de importurile care au făcut obiectul dumpingului, provenite din RPC. Se reamintește că toți indicatorii de prejudiciu au prezentat o evoluție negativă pe parcursul perioadei examinate. În special, indicatorii de prejudiciu legați de performanța financiară a producătorilor din Uniune care au cooperat, cum ar fi rentabilitatea și randamentul investițiilor, au fost grav afectați. În absența unor măsuri, este foarte probabil ca deteriorarea situației economice a industriei din Uniune să se accentueze.

(141)

Este de așteptat ca instituirea unor taxe antidumping provizorii să restabilească condițiile comerciale echitabile pe piața Uniunii, permițând industriei din Uniune să își alinieze prețurile la OAO, astfel încât să reflecte costurile diferitelor componente și condiții de piață. Este de așteptat, de asemenea, ca instituirea unor măsuri provizorii să permită industriei din Uniune să-și recâștige cel puțin parțial cota de piață pierdută în cursul perioadei examinate, cu impact pozitiv asupra rentabilității sale și a situației financiare generale.

(142)

Dacă nu se instituie măsuri, ar putea fi așteptate alte pierderi de cotă de piață, iar rentabilitatea industriei din Uniune s-ar deteriora. Acest lucru ar da naștere unei situații imposibil de susținut pe termen mediu și lung. De asemenea, este posibil ca unii producători individuali să fie nevoiți să își închidă instalațiile de producție, din cauza pierderilor semnificative înregistrate în cursul perioadei examinate. Având în vedere pierderile suportate și nivelul ridicat al investițiilor efectuate în producție, la începutul perioadei luate în considerare este de așteptat ca majoritatea producătorilor din Uniune să nu fie în măsură să își recupereze investițiile, dacă nu se instituie măsuri.

(143)

Prin urmare, se concluzionează în mod provizoriu că impunerea de taxe antidumping ar fi în interesul industriei din Uniune.

(144)

După cum s-a menționat anterior în considerentul (9), cinci importatori și-au exprimat interesul, dar numai doi au răspuns la chestionar. Dintr-un total de aproximativ 100 de utilizatori enumerați în plângere, 19 și-au manifestat interesul față de procedură. Ulterior, zece societăți au furnizat răspunsuri la chestionar.

(145)

Cei mai activi utilizatori și importatori au făcut observații scrise comune și mai multe audieri au avut loc în cursul anchetei. Principalele lor argumente privind impunerea de măsuri sunt analizate în cele ce urmează.

(146)

S-a avansat ideea că piața de OAO din UE nu a fost suficient de competitivă și că importurile din RPC au fost necesare pentru a oferi societăților care importă și utilizează OAO mai multă putere de negociere. În plus, s-a sugerat că industria din Uniune s-a angajat în acorduri de oligopol ca să poată controla piața. Ancheta, în etapa provizorie, nu a confirmat aceste acuzații. În plus, s-a constatat că producătorii din Uniune concurează pe aceleași piețe și adesea vând acelorași clienți sau societăților de construcții care aparțin unora dintre ei. Având în vedere că nu a fost furnizată nicio dovadă în afară de unele plângeri anecdotice cu privire la dificultăți în negocierea prețurilor și că, pe lângă cele cinci grupuri de producători din Uniune care au depus plângere, alți 11 producători de OAO își desfășoară activitatea în UE, dintre care unii sunt foarte importanți și, având în vedere varietatea celorlalte surse de import, acest argument nu pare justificat și este deocamdată respins.

(147)

S-a afirmat, de asemenea, că instituirea de măsuri privind importurile din China ar crea o penurie de OAO pe piața UE. Cu toate acestea, având în vedere marea varietate a surselor de aprovizionare descrise mai sus, precum și capacitatea de producție liberă a industriei din Uniune, nu se consideră că ar putea exista o astfel de penurie. Prin urmare, argumentul este deocamdată respins.

(148)

Cei zece utilizatori care au cooperat au reprezentat 7% din totalul importurilor din China în timpul perioadei de anchetă. Ancheta a arătat că toți utilizatorii își păstrează diferitele surse de aprovizionare. În medie, achizițiile din China au reprezentat aproximativ 15% din totalul achizițiilor de produse din OAO; în plus, cele mai mari volume s-au dovedit a fi achiziționate de la producători din UE (73%), iar 12% au fost importate din alte țări terțe. Într-adevăr, deoarece produsul în cauză este foarte standardizat, importanța fidelizării clientului este mai degrabă relativă, atât utilizatorii, cât și importatorii putând foarte ușor să schimbe sursa de aprovizionare în ceea ce privește calitatea produsului.

(149)

Ancheta a arătat că toți utilizatorii care au cooperat, cu o singură excepție, au înregistrat profit în sectorul care utilizează produsul în cauză, iar rentabilitatea lor în cursul perioadei de anchetă a variat de la 1% la 13%, în funcție de societate. În plus, rentabilitatea acelor societăți nu a depins semnificativ de importurile produsului în cauză din RPC.

(150)

Pe baza răspunsurilor la chestionar primite din partea utilizatorilor, a fost estimat efectul probabil al măsurilor propuse. Astfel, chiar și în ipoteza puțin probabilă și pesimistă pentru utilizatorii care au cooperat, și anume că nicio creștere a prețurilor nu poate să se reflecte în prețul final și că ar fi obligați să importe din China la volumele anterioare, impactul taxei asupra costurilor lor de producție s-ar traduce într-o creștere cuprinsă între 1 și 5% și asupra rentabilității ar putea însemna o reducere de 1 până la 2,8 puncte procentuale pentru cea mai mare parte a importurilor și cu aproximativ 4 puncte procentuale pentru importurile sub taxa reziduală. Cu toate acestea, scenariul cel mai plauzibil este cel cu un impact mult mai mic decât acesta, deoarece importurile din China reprezintă doar o parte mică din activitatea comercială a utilizatorilor; se poate preconiza că majorarea costurilor în urma măsurilor antidumping se va reflecta destul de puțin în prețurile finale. Mai mult, dat fiind faptul că, pe lângă numeroșii producători din UE, sunt disponibile surse semnificative de importuri alternative, care nu fac obiectul măsurilor, de exemplu India și Coreea de Sud, se estimează că prețurile de pe piață, după instituirea de măsuri, vor lua în considerare și acești factori.

(151)

Cei doi importatori care au cooperat au reprezentat aproximativ 6% din importurile totale din China în timpul perioadei de anchetă, valoarea exactă nefiind dezvăluită în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază. La fel ca în cazul utilizatorilor, și importatorii și-au păstrat diferite surse de aprovizionare în afară de RPC. În plus, s-a stabilit că rentabilitatea importatorilor ar putea fi mai afectată de măsuri decât cea a utilizatorilor, dacă ar fi să-și mențină tiparul de import practicat în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, în practică, importatorii, ca toți comercianții, au tendința să fie și mai flexibili decât utilizatorii și este foarte probabil ca aceștia să fie primii care apelează la surse alternative de aprovizionare.

(152)

Ar trebui să se ia în considerare în acest context și că o parte din beneficiile utilizatorilor și importatorilor în urma importurilor din China este generată efectiv și făcută posibilă de discriminarea prin prețuri neloiale practicată de exportatorii chinezi și nu de un avantaj concurențial firesc. Prin urmare, restabilirea unor condiții de concurență echitabile pe piața UE prin corectarea denaturării comerțului cauzată de importurile care fac obiectul unui dumping va permite de fapt pieței de OAO să revină la o dinamică și la o evoluție a prețului sănătoasă, bazată pe economia de piață, nedezavantajând alți actori (utilizatori, producători, consumatori finali) care nu pot beneficia imediat de pe urma importurilor care fac obiectul unui dumping.

(153)

Ținând seama de cele menționate anterior și pe baza informațiilor disponibile privind interesul Uniunii, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că nu există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri provizorii asupra importurilor de produs în cauză originar din RPC.

(154)

Ținând seama de concluziile privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii pentru a se preveni agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(155)

Pentru a determina nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de dumping constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(156)

Pentru calcularea valorii taxei necesare pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei din Uniune să-și acopere costurile de producție și să realizeze un profit înainte de impozitare, profit pe care o industrie de acest tip ar putea să îl obțină în mod rezonabil în acest sector, în condiții de concurență normală, adică în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, din vânzările de produs similar în Uniune. Se consideră că profitul care ar putea fi obținut în absența unor importuri care fac obiectul unui dumping ar trebui să aibă la bază datele din anul 2008, an în care importurile din China au fost mai puțin prezente pe piața Uniunii. Astfel, se consideră că o marjă de profit de 6,7% din cifra de afaceri ar putea fi privită ca un minim adecvat pe care industria din Uniune l-ar putea atinge în absența dumpingului prejudiciabil.

(157)

Pe această bază, s-a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune. Acest preț neprejudiciabil a fost obținut adăugând la costul de producție marja de profit de 6,7% menționată anterior.

(158)

Majorarea de preț necesară a fost apoi determinată prin compararea prețului de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din RPC, ajustat în mod corespunzător la costurile de import și la taxele vamale, cu prețul neprejudiciabil practicat de industria din Uniune pe piața Uniunii, în perioada de anchetă. Orice diferență care rezultă din această comparație a fost în continuare exprimată ca procentaj din valoarea CIF medie de import a tipurilor comparate.

(159)

Luând în considerare cele menționate mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping provizorii asupra importurilor originare din RPC, la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu, în conformitate cu regula celei mai mici taxe.

(160)

Nivelurile taxelor antidumping pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, s-au stabilit pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetei în legătură cu societățile respective. Astfel, aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa națională aplicabilă în cazul „tuturor celorlalte societăți”) sunt aplicabile exclusiv importurilor de produse originare din RPC și fabricate de societăți, și anume de persoanele juridice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și fac obiectul nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(161)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (7) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, eventualele modificări ale activităților societății în ceea ce privește producția și vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma acestei schimbări a denumirii sau în urma modificării respective a entităților de producție și de vânzare. Regulamentul va fi modificat, după caz, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(162)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei reziduale ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori care nu cooperează, ci și acelor producători care nu au realizat exporturi către Uniune în decursul perioadei de anchetă.

(163)

Pe baza celor de mai sus, marjele de dumping și de prejudiciu stabilite și nivelurile provizorii ale taxei sunt următoarele:

(164)

În interesul unei bune administrări, ar trebui să se stabilească o perioadă în decursul căreia părțile interesate care s-au făcut cunoscute în termenul specificat în avizul de deschidere să își poată prezenta în scris punctele de vedere și să poată solicita o audiere. De asemenea, ar trebui precizat că, în ceea ce privește instituirea de taxe în sensul prezentului regulament, constatările sunt provizorii și ar putea fi reexaminate în scopul instituirii unor măsuri definitive.