30.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 140/14

(1)

Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a utiliza metodologii de rating riguroase, sistematice și continue, care sunt supuse validării pe baza experienței anterioare, inclusiv a testărilor ex post (back-testing).

(2)

Prezentul regulament este necesar pentru a asigura transparența evaluării efectuate de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (2), și existența unor norme uniforme referitoare la cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(3)

Atunci când examinează cererile de înregistrare depuse în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, AEVMP trebuie să evalueze respectarea de către agențiile de rating a prevederilor articolului 8 alineatul (3) din același regulament. După înregistrare, AEVMP trebuie să evalueze, ori de câte ori consideră că este necesar, în cadrul activității sale de supraveghere permanentă, dacă agențiile de rating continuă să respecte prevederile articolului 8 alineatul (3).

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, în mod concret articolul 23, nu permite AEVMP, Comisiei sau autorităților publice ale statelor membre să intervină în privința conținutului ratingurilor de credit sau a metodologiilor utilizate. În consecință, prezentul regulament trebuie să prevadă normele conform cărora vor fi evaluate metodologiile respective, fără a le permite însă acestor autorități să decidă cu privire la precizia unui rating de credit obținut prin metodologiile respective.

(5)

Articolul 6 alineatul (2), coroborat cu anexa I secțiunea A punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, prevede obligația agențiilor de rating de credit de a crea un departament de revizuire responsabil cu examinarea periodică a metodologiilor, a modelelor și a principalelor ipoteze de rating, cum ar fi ipotezele matematice și de corelare, și a oricăror modificări sau schimbări semnificative ale acestora, precum și a gradului de adecvare a acestor metodologii, modele și ipoteze principale, atunci când sunt utilizate sau se intenționează utilizarea lor pentru evaluarea unor noi instrumente financiare.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate de către AEVMP Comisiei în vederea aprobării, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(7)

AEVMP a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În plus, în mai 2011, AEVMP a lansat o cerere de contribuții pentru a colecta informații de la participanții pe piață,

(a)

conțin mecanisme de control și proceduri clare și solide pentru elaborarea și aprobarea lor, care permit o contestare adecvată;

(b)

includ toți factorii considerați pertinenți pentru determinarea bonității unei entități sau a unui instrument financiar căruia i se acordă un rating și bazați pe experiență sau pe date istorice sau statistice;

(c)

iau în considerare relația modelată dintre entitățile sau instrumentele financiare cărora li se acordă ratinguri având același factor de risc și factorii de risc la care metodologiile de rating sunt sensibile;

(d)

includ, dacă este cazul, modele analitice, ipoteze principale de rating și criterii fiabile, pertinente și legate de calitate.

(a)

fiecare factor calitativ, inclusiv marja de apreciere calitativă pentru factorul respectiv;

(b)

fiecare factor cantitativ, inclusiv variabilele cheie, sursele de date, ipotezele principale, tehnicile de modelare și tehnicile cantitative utilizate.

(a)

o indicație a importanței fiecărui factor calitativ sau cantitativ utilizat în cadrul metodologiei de rating de credit, inclusiv, dacă este cazul, o descriere și o justificare pentru ponderările atribuite acestor factori și impactul acestora asupra ratingurilor de credit;

(b)

o evaluare a relației dintre ipotezele principale utilizate în cadrul metodologiei de rating de credit și factorii de risc critici identificați pe baza datelor macroeconomice sau financiare; și

(c)

o evaluare a relației dintre ipotezele principale utilizate în cadrul metodologiei de rating de credit și volatilitatea în timp a ratingurilor de credit obținute prin această metodologie.

(a)

membrii independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere al agenției de rating;

(b)

funcția de revizuire din cadrul agenției de rating;

(c)

orice altă persoană sau alt comitet competent care participă la monitorizarea și revizuirea metodologiilor de rating de credit.

(a)

să continue să fie utilizate, cu excepția cazului în care există un motiv obiectiv pentru a le modifica sau a renunța la ele;

(b)

să poată integra rapid orice constatare desprinsă în urma monitorizării continue sau a unei revizuiri, în special atunci când modificările condițiilor structurale macroeconomice sau ale condițiilor de pe piața financiară ar putea afecta ratingurile de credit obținute prin această metodologie;

(c)

să compare ratingurile de credit între diferitele categorii de active.

(a)

soliditatea și puterea predictivă a ratingurilor de credit emise în trecut folosind metodologia respectivă, în orizonturi de timp adecvate și pentru diferite categorii de active;

(b)

măsura în care ipotezele utilizate în cadrul modelului de rating se îndepărtează de ratele reale de nerambursare și de pierdere.

(a)

să analizeze sensibilitatea metodologiei de rating de credit la modificările ipotezelor care stau la baza acesteia, inclusiv ale factorilor calitativi sau cantitativi;

(b)

să efectueze o evaluare adecvată și corespunzătoare a ratingurilor de credit anterioare obținute cu ajutorul metodologiei de rating respective;

(c)

să utilizeze date fiabile, inclusiv eșantioane de date având o dimensiune corespunzătoare;

(d)

să țină cont în mod corespunzător de principalele zone geografice ale entităților sau instrumentelor financiare cărora li se acordă ratinguri, pentru fiecare categorie de ratinguri de credit (finanțare structurată, ratinguri suverane, entități comerciale, instituții financiare, societăți de asigurare, finanțe publice).

(a)

revizuiri regulate ale ratingurilor de credit și ale performanțelor entităților și instrumentelor financiare cărora li se acordă ratinguri;

(b)

testări pe eșantioane și în afara eșantioanelor;

(c)

informații privind validările sau testările ex post anterioare.

(a)

se asigură că metodologiile de rating de credit sunt indicatori rezonabili ai bonității;

(b)

aplică procedurile interne într-un mod consecvent în timp și pentru diferitele segmente ale pieței;

(c)

dispun de proceduri prin care anomaliile sistemice ale ratingurilor de credit detectate prin procesul de testare ex post sunt identificate și corectate în mod adecvat.