10.8.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/3

(1)

Acțiunea Uniunii respectă responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijiri medicale.

(2)

Acțiunea Uniunii nu aduce atingere dispozițiilor naționale privind donarea sau utilizarea în scopuri medicale a organelor și a sângelui.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu oferă o soluție pentru rambursarea prestațiilor de boală în natură pentru un donator în viață atunci când legislația aplicabilă acestuia exclude sau nu prevede rambursarea cheltuielilor și legislația primitorului de organ nu acoperă costurile donatorului.

(4)

Se recunoaște că transplantul de organe este un tratament eficient din punct de vedere al costurilor, care a adus beneficii enorme pacienților, și că donările de la persoane în viață trebuie să se realizeze într-un mod prin care să se reducă la minimum riscurile sociale pentru donatorul respectiv.

(5)

Instituția competentă pentru primitorul de organ, ar trebui să găsească o soluție umanitară ad-hoc și să ramburseze prestațiile în natură necesare pentru donarea transfrontalieră de la persoane în viață, în cazul în care legislația aplicabilă donatorului de organ nu prevede rambursare pentru donatorii de organe în viață sau pentru donările de organe de la donatori în viață în general.

(6)

Donatorul în viață trebuie să fie în măsură să ia o decizie în mod independent pe baza tuturor informațiilor relevante și ar trebui să fie informat în avans cu privire la acoperirea asistenței medicale, rambursarea costurilor aferente donării transfrontaliere de organe și posibila pierdere de venit compensată prin prestații de boală în numerar,

1.

Autoritățile competente pentru un primitor de organ, atunci când pregătesc sau autorizează donarea unui organ de la un donator în viață cu un organ provenit de la un donator în viață asigurat într-un alt stat membru, ar trebui să ia în considerare accesul donatorului în viață la sistemul de asistență medicală pentru probleme legate de procedura de donare.

2.

Instituția competentă pentru primitorul de organ trebuie să găsească o soluție umanitară și să ramburseze donatorului prestațiile în natură necesare pentru donarea transfrontalieră de la persoane în viață, în cazul în care legislația aplicabilă donatorului nu prevede drepturi la prestații de boală în natură pentru donator.

3.

Autoritatea competentă pentru donator trebuie să furnizeze prestații de boală în bani în conformitate cu legislația pe care o aplică, indiferent de statul membru în care a avut loc donarea de organe sau de beneficiarul donării. Posibila pierdere de venituri de către donator legată de donare ar trebui să fie tratată de legislația aplicabilă donatorului ca orice altă incapacitate de muncă, deoarece nu există niciun motiv pentru a se trata incapacitatea de muncă legată de donarea de organe în mod diferit față de alte incapacități pe motive medicale.