21.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 195/19

(1)

La 23 mai 2001, Comisia a aprobat un ajutor pentru restructurarea SCS Sernam (societate în comandită simplă), devenită Sernam SA în decembrie 2001 („decizia Sernam 1”) (3).

(2)

La 20 octombrie 2004, Comisia a adoptat o decizie finală prin care confirmă că ajutorul aprobat prin decizia Sernam 1, în valoare de 503 milioane EUR, este compatibilă cu piața internă, în anumite condiții („decizia Sernam 2”) (4). În această decizie se menționează, de asemenea, existența unui ajutor suplimentar de 41 de milioane EUR, incompatibil cu piața internă, pe care Franța trebuie să îl recupereze.

(3)

Prin scrisoarea din 24 iunie 2005, un prim terț („primul reclamant”) a denunțat aplicarea incorectă a deciziei Sernam 2 (5).

(4)

La 22 februarie 2006, acest prim reclamant a introdus, împotriva Comisiei, o acțiune în constatarea abținerii de a acționa, în măsura în care aceasta nu acționase, la vremea respectivă, la plângerea reclamantului.

(5)

Prin scrisoarea din 10 aprilie 2006, o a doua parte interesată, și anume societatea Mory Group („al doilea reclamant”) a introdus, de asemenea, o plângere la Comisie (6).

(6)

Pe fond, cele două plângeri susțineau că decizia Sernam 2 a fost aplicată în mod abuziv și au solicitat Comisiei să inițieze o nouă procedură oficială de investigare cu privire la aplicarea de către Franța a deciziei Sernam 2.

(7)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2008, Comisia a informat Franța cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE cu privire la aplicarea de către Franța a deciziei Sernam 2 („decizia de inițiere a procedurii”). Comisia a prezentat îndoielile sale cu privire la compatibilitatea cu decizia Sernam 2 a modalităților la care a recurs Franța în vederea (conform acesteia) punerii în aplicare a deciziei menționate, precum și cu privire la posibilitatea ca aceste modalități să conțină ajutoare de stat suplimentare.

(8)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (7). Argumentele celor doi reclamanți sunt prezentate sintetic la considerentul 16 din prezenta decizie. De asemenea, prin decizia de inițiere a procedurii, Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la punerea în aplicare de către Franța a deciziei Sernam 2.

(9)

La 8 octombrie 2008, autoritățile franceze au prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(10)

Comisia a primit observații pe această temă de la părțile interesate. Primul reclamant a prezentat observații la data de 13 noiembrie 2008. Societatea Națională a Căilor Ferate („SNCF”) a comunicat observațiile sale la data de 6 februarie 2009. Fondul de investiții Butler Capital Partners („BCP”) a prezentat observații la data de 9 februarie 2009. La 25 martie 2009, Comisia a transmis Franței observațiile primite, oferindu-i posibilitatea de a trimite observații și, la 7 mai 2009, Comisia a primit comentariile autorităților franceze cu privire la observațiile primului reclamant.

(11)

La 15 martie 2011, al doilea reclamant a cerut Comisiei să inițieze „măsuri de investigare” pentru a verifica în ce condiții se aplică decizia Sernam 2. Comisia a răspuns la data de 18 mai 2011, precizând măsurile de investigare întreprinse după adoptarea deciziei de inițiere.

(12)

La 25 noiembrie 2009 și la 29 noiembrie 2011, Comisia a solicitat autorităților franceze să îi transmită informații. Răspunsurile au fost primite la 15 ianuarie 2010 și, respectiv, la 25 ianuarie 2012.

(13)

La 3 ianuarie 2007, societatea Mory Group a solicitat autorităților franceze să emită două dispoziții de rambursare: 1) un ordin împotriva întreprinderii Sernam SA cu privire la ajutorul de 41 de milioane EUR, declarat incompatibil cu piața comună prin decizia Sernam 2 și care, în opinia Mory Group, nu ar fi făcut obiectul unei recuperări efective de către Franța; 2) un al doilea ordin împotriva beneficiarului (neprecizat) ajutoarelor pentru restructurarea Sernam SA, pe care Franța le-ar fi acordat în vederea efectuării transferului activelor Sernam SA (pentru detalii privind aceasta operațiune, a se vedea secțiunea 2.4 din prezenta decizie).

(14)

Ministerul Economiei, Finanțelor și Industriei a respins printr-o scrisoare cererile celui de al doilea reclamant. Această decizie de respingere a făcut obiectul unei căi de atac introduse de Mory Group la Tribunalul administrativ din Paris, invocându-se un abuz de putere. Din informațiile Comisiei, acest litigiu nu s-a judecat încă.

(15)

În plus, la 31 ianuarie 2012 a fost introdusă o cale de atac judiciară împotriva societății Sernam Xpress („Sernam Xpress”). Sernam Xpress este societatea care a primit activele și pasivele nefinanciare ale Sernam SA atunci când a avut loc transferul activelor societății Sernam SA (în ceea ce privește detaliile acestei operațiuni, a se vedea secțiunea 2.4). Tribunalul Comercial din Nanterre a stabilit o perioadă de ținere sub observație de șase luni și a fixat o nouă audiere pentru data de 27 martie 2012.

(16)

De la înființarea acesteia în 1970 ca parte a SNCF, întreprinderea Sernam desfășoară activități de mesagerie și de transport express de colete și paleți (8).

(17)

La 1 februarie2000, toate activitățile întreprinderii Sernam au fost atribuite unei filiale și, în acest mod, a fost constituită SCS Sernam (societate în comandită simplă). SCS Sernam a fost transformată în societate anonimă (Sernam SA), la 21 decembrie 2001. În 2005, Sernam SA avea 10 filiale operaționale, precum și o societate de servicii de transport rutier, denumită Sernam Transport Route.

(18)

La 17 octombrie 2005, Sernam Xpress a primit activele și pasivele nefinanciare ale Sernam SA, cu ocazia transferării activităților Sernam SA societății Financière Sernam (pentru detalii privind această operațiune, a se vedea secțiunea 2.4). La acea dată, Sernam Xpress era deținută în proporție de 100 % de Financière Sernam.

(19)

In cursul anului 2006, BCP deținea 51,8 % din capitalul Sernam Xpress. În același timp, Sernam Xpress a achiziționat societatea Coulonge, o întreprindere de transport cu sediul în Limoges.

(20)

În cursul anului 2011, societățile Financière Sernam și Sernam Xpress s-au văzut obligate să se recapitalizeze înainte de sfârșitul exercițiului contabil. Întrucât BCP nu aducea capitalul necesar, au fost efectuate două operațiuni.

(21)

În primul rând, în mai 2011 Sernam Xpress a contribuit cu marca Sernam la filiala sa operațională, societatea Sernam Services (acest aport este evaluat la 15 milioane EUR).

(22)

În al doilea rând, la 30 iunie 2011, societatea Sernam Xpress a fost dizolvată, iar societatea Financière Sernam, asociat unic, a preluat patrimoniul acesteia (operațiune denumită „transfer universal de patrimoniu”).

(23)

În consecință, Grupul Sernam este constituit în prezent din Financière Sernam și din filialele fostei întreprinderi Sernam Xpress, și anume Sernam Services, menționată anterior, și societatea Aster (denumită în continuare „Aster”). Aster este fosta societate Sernam Transport Route. Sernam Xpress vânduse această filială în decembrie 2005, și furnizase cumpărătorului o garanție privind cifra de afaceri. În martie 2008, Sernam Xpress a răscumpărat societatea, care, între timp, își schimbase denumirea în Aster. La data preluării, Sernam Xpress a avut un aport de capital de 5 milioane EUR la contul curent al societății Aster. Această contribuție la contul curent a fost oferită societății Aster cu ocazia unei reuniuni care a avut loc în luna iulie. În decembrie 2011, societatea Financière Sernam, care între timp absorbise Sernam Xpress (a se vedea considerentul 22), a recapitalizat societatea Aster, lăsându-i 5 599 998 EUR în contul curent.

(24)

Situația financiară a Grupului Sernam a continuat să se deterioreze, de aceea la 31 ianuarie 2011 a fost inițiată o procedură de administrare judiciară a societăților Financière Sernam și Sernam Services. La 3 februarie 2011, filiala Aster a intrat în lichidare, urmând ca temporar să își continue activitatea. Tribunalul Comercial din Nanterre a stabilit o perioadă de ținere sub observație de șase luni și a fixat o nouă audiere pentru data de 27 martie 2012.

(25)

În decizia Sernam 1, Comisia a autorizat un ajutor în valoare totală de 503 milioane EUR pentru restructurarea SCS Sernam. Acest ajutor era autorizat în special în temeiul unui angajament asumat de Franța de a vinde întreprinderea. În fapt, 60 % din capitalul SCS Sernam trebuia să fie preluat de către societatea Géodis SA (9), societate de drept public cu activități de transport și logistică, listată pe piața secundară la Bursa din Paris. Astfel, Géodis SA ar fi trebuit să își asume în totalitate și în mod nelimitat (10) datoriile SCS Sernam, și să acopere cheltuielile de restructurare suplimentare, în valoare de 67 de milioane EUR. La rândul ei, SCS Sernam se angaja să își reducă numărul centrelor de exploatare de la 107 la 72 în perioada 1999-2004, să își reducă cifra de afaceri cu 18 %, să își reducă efectivele de personal și să pună în aplicare restructurarea cu bugetul menționat și în timpul de care dispune, și anume înainte de începutul anului 2004.

(26)

În decizia Sernam 2, Comisia a constatat că ajutorul în valoare de 503 milioane EUR, autorizat prin decizia Sernam 1, a fost plătit în condiții diferite de cele prevăzute în decizia Sernam 1, în special din cauză că Géodis a preluat 15 % (în loc de 60 %, cum se prevăzuse) din acțiunile SCS Sernam. În afară de asta, Géodis renunțase să mai contribuie la costurile pentru restructurarea întreprinderii, care se ridicau la 67 de milioane EUR.

(27)

Având în vedere aceste elemente, Comisia a impus condiții la autorizarea ajutorului pentru restructurare în valoare de 503 milioane EUR, sumă plătită societății Sernam SA. Articolul 3 din decizia Sernam 2, care prevede aceste condiții, este formulat astfel:

„Articolul 3

1.   Sub rezerva alineatului (2), trebuie îndeplinite următoarele condiții:

2.   În cazul în care Sernam își vinde activele în bloc, până în data de 30 iunie 2005, la prețul pieței, unei societăți independente din punct de vedere juridic de SNCF, pe baza unei proceduri transparente și deschise, condițiile de la alineatul (1) nu se aplică.”

(28)

În decizia Sernam 2, Comisia a evidențiat, de asemenea, faptul că autoritățile franceze au acordat societății Sernam un ajutor suplimentar în valoare de 41 de milioane EUR. Comisia a considerat acest ajutor ca fiind incompatibil cu piața internă și a dispus recuperarea acestuia de către Franța.

(29)

Pentru punerea în aplicare a deciziei Sernam 2, Franța pretinde că a respectat condiția prevăzută de articolul 3 alineatul (2), precizând că, printr-un comunicat de presă (11), SNCF a invitat orice parte interesată să ia legătura cu Banca ABN Amro. Se pare că 34 de grupuri industriale, financiare sau consorții au fost invitate să examineze dosarul. Scrisorile de invitație pentru prima etapă a procedurii, trimise de ABN Amro părților care au solicitat examinarea dosarului, conțin o cerere de oferte pentru preluarea integrală a activelor societății Sernam (scrisoarea fiind redactată în limba engleză, termenul utilizat este „assets”).

(30)

Conform autorităților franceze, situația economică a societății Sernam nu a permis obținerea unor propuneri de evaluare pozitivă a activelor. Toate ofertele depuse în cadrul acestei proceduri au prezentat în concluzie o valoare extrem de negativă:

(31)

În lipsa unei oferte ferme, conducerea societății Sernam SA a făcut, prin intermediul unei societăți ce urma să fie creată, denumită inițial Bidco, apoi Financière Sernam, o ofertă de preluare.

(32)

Această ofertă a fost transmisă SNCF la 30 iunie 2005, fiind acceptată, în principiu, de către Direcția Generală a SNCF, în aceeași zi. Cu toate acestea, încheierea oficială a protocolului de înțelegere între toate părțile implicate a necesitat parcurgerea unor formalități. Protocolul convenit între SNCF, Sernam SA, Sernam Xpress (una dintre cele 10 filiale deținute 100 % de Sernam S.A., înființată în 2002) și conducerea viitoarei societăți Financière Sernam a fost semnat la data de 21 iulie 2005 (denumit în continuare „protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005”). Societatea Financière Sernam a fost înmatriculată în Registrul Comerțului la data de 14 octombrie 2005. La 17 octombrie 2005 au fost efectuate diferite operațiuni de transferare a activităților Sernam către Financière Sernam, descrise în detaliu în considerentele următoare.

(33)

Autoritățile franceze au arătat că transferarea activităților Sernam către Financière Sernam a avut loc în patru etape:

(34)

La data de 15 decembrie 2005, Sernam SA a intrat în lichidare judiciară. Suma de 41 de milioane EUR ce urma să fie rambursată SNCF în baza deciziei Sernam 2 a fost înregistrată la pasivele acestei lichidări (13).

(35)

Operațiunile sunt prezentate în schema următoare:

(36)

Protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 prevedea, în afară de recapitalizarea de către SNCF a societății Sernam SA cu suma de 57 de milioane EUR, și a societății Sernam Xpress cu suma de 2 milioane EUR, garanții acordate de SNCF societății Financière Sernam (descrise detaliat la considerentele 72-85 din decizia de inițiere a procedurii), și o clauză de reziliere în cazul undei decizii negative a Comisiei în decurs de cinci ani de la încheierea protocolului de înțelegere (descrisă detaliat la considerentul 117 din decizia de inițiere).

(37)

În decizia din 16 iulie 2008, Comisia a dorit să verifice dacă Franța a respectat, așa cum pretinde, articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2, și dacă procedura de recuperare a ajutorului incompatibil în valoare de 41 de milioane EUR aleasă de Franța, și anume includerea datoriei față de stat în pasivele lichidării Sernam SA, permitea, de facto, să se elimine denaturarea concurenței cauzată de acest ajutor. În plus, Comisia a dorit să verifice dacă operațiunea de transferare a activelor Sernam SA nu a dat naștere unui alt ajutor de stat, incompatibil cu piața internă.

(38)

Mai întâi, primul reclamant consideră că nu au fost respectate condițiile prevăzute în decizia Sernam 2 pentru vânzarea activelor Sernam SA.

(39)

Pe de o parte, data-limită impusă de decizia Sernam 2, și anume 30 iunie 2005, pentru efectuarea cesiunii, nu a fost respectată, întrucât operațiunile de transfer nu au fost aprobate decât la 17 octombrie 2005, iar cedarea activelor ar fi trebuit să aibă loc în aceeași zi.

(40)

Apoi, cu privire la prețul transferului, primul reclamant consideră că prețul a fost stabilit numai prin raportare la oferta prezentată de Financière Sernam. Se pare că această ofertă a fost ilicită, întrucât implica atribuirea unor ajutoare noi, în special recapitalizarea societății Sernam SA. În fine, primul reclamant subliniază că Sernam Xpress nu era o societate independentă de Sernam SA, astfel cum demonstrează Comisia în decizia sa de inițiere a procedurii.

(41)

Pe de altă parte, operațiunile de transfer par să constituie în realitate o afacere cu participații („share deal”), adică menținerea pe piață a entității beneficiare prin simpla schimbare a proprietarului.

(42)

De asemenea, primul reclamant denunță încălcarea condiției privind organizarea vânzării prin intermediul unei proceduri transparente și deschise. Conform acestuia, vânzarea societății Sernam Xpress ar fi trebuit supusă consultării publice și procedurii de licitație, după recapitalizarea celor două societăți, Sernam SA și Sernam Xpress, mai degrabă decât a societății Sernam SA.

(43)

În al doilea rând, primul reclamant denunță manevre în ceea ce privește evaluarea activelor și pasivelor transferate și evaluarea la o valoare inferioară a entității vândute.

(44)

În al treilea rând, primul reclamant enumeră o serie de măsuri care, în opinia lui, ar constitui ajutoare noi: recapitalizarea de 57 de milioane EUR, nerecuperarea celor 41 de milioane EUR reprezentând un ajutor ilegal, ștergerea datoriilor financiare ale Sernam SA față de SNCF. Toate aceste măsuri ar reprezenta, în opinia sa, ajutoare incompatibile cu piața internă.

(45)

În al patrulea rând, primul reclamant subliniază că Sernam SA trebuia să fie lichidată, în loc să fie vândută. Reclamantul are aceleași îndoieli ca și Comisia cu privire la includerea anumitor costuri în calculul lichidării și consideră că în niciun moment nu rezultă că prețul efectiv al restructurării societății Sernam ar fi fost inferior costului lichidării.

(46)

Primul reclamant conchide nu numai că autoritățile franceze s-au sustras obligației de a recupera ajutorul declarat incompatibil în valoare de 41 de milioane EUR, ci ar fi acordat noi ajutoare în valoare de cel puțin 95 de milioane EUR, la care trebuie să se adauge diferite măsuri de ajutor acordate sub formă de garanții.

(47)

Referitor la cel de al doilea reclamant, acesta nu a prezentat observații cu privire la decizia de inițiere.

(48)

SNCF consideră că a respectat condiția prevăzută de articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2. SNCF susține că a vândut toate activele societății Sernam în bloc, înainte de 30 iunie 2005, la prețul pieței, unei societăți independente din punct de vedere juridic și pe baza unei proceduri transparente și deschise.

(49)

Conform SNCF, operațiunile de transfer au fost indisociabile și simultane. Prin urmare, Comisia nu putea proceda la defalcarea lor artificială.

(50)

Comisia consideră că, în cazul unui preț negativ, principiul investitorului privat în economia de piață ar fi respectat în cazul în care costul transferului este inferior costului lichidării pe care l-ar fi suportat statul acționar, și prezintă observații detaliate pentru a demonstra aceste afirmații.

(51)

În final, SNCF subliniază că obligația privind restituirea ajutorului în valoare de 41 de milioane EUR a fost inclusă în pasivul lichidării societății Sernam SA.

(52)

În primul rând, BCP aduce precizări cu privire la contribuția sa la capitalul societății Sernam Xpress.

(53)

În al doilea rând, BCP precizează obiectivul avut în vedere prin achiziționarea societății Coulonge.

(54)

În al treilea rând, BCP contestă că Sernam Xpress ar fi dispus de un surplus de lichidități ca urmare a injecțiilor de capital de 57 de milioane EUR și, respectiv, de 2 milioane EUR. BCP ar fi trebuit să facă o nouă injecție de lichidități de 6 milioane EUR pentru a le aduce la un nivel acceptabil, având în vedere pierderile care trebuiau finanțate.

(55)

În al patrulea rând, BCP contestă faptul că avantajul ajutorului de 41 de milioane EUR ar fi fost transferat societății Sernam Xpress. BCP estimează că o astfel de situație ar fi luată în considerare numai în cazul în care s-ar demonstra că transferul activităților Sernam SA nu a fost efectuat la prețul pieței. Ori, conform BCP, transferul s-a realizat printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie. BCP reamintește, de asemenea, că procesul de transfer a fost însoțit de o expertiză.

(56)

În fine, având în vedere consecințele preluării controlului asupra Sernam, BCP analizează majorarea de capital ca fiind o vânzare și consideră că, în conformitate cu jurisprudența rezultată din cauzele Banks  (14) și SMI  (15), recuperarea unui ajutor ipotetic nu ar putea fi imputată societății Financière Sernam sau filialei acesteia, Sernam Xpress.

(57)

Autoritățile franceze consideră că oferta fermă de preluare, cu forță juridică pentru cumpărător, a fost înaintată la 30 iunie 2005, fiind acceptată în aceeași zi de către SNCF, ceea ce a făcut ca acordul să fie irevocabil în baza legislației contractuale franceze.

(58)

Autoritățile franceze consideră că decizia Sernam 2 nu interzicea vânzarea la un preț negativ, și că jurisprudența recunoaște că acesta poate fi prețul pieței.

(59)

Activele ar fi fost vândute la prețul negativ de 57 de milioane EUR, ceea ce corespunde sumei prin care SNCF a recapitalizat Sernam SA. Acest preț ar fi fost mai bun decât ofertele orientative prezentate inițial și ar fi constituit singura ofertă fermă propusă SNCF de către piață. Prețul ar fi fost validat de mai multe expertize independente (ABN Amro, Oddo Corporate Finance/Paul Hastings și Commission des Participations et Transferts).

(60)

Conform autorităților franceze, recapitalizarea prealabilă efectuată de SNCF nu este decât o modalitate de punere în aplicare. Prin urmare, Comisia nu ar putea să se refere la această recapitalizare pentru a contesta valoarea de piață a activelor Sernam, întrucât existența unui preț de piață excludea orice calificare drept ajutor pentru integralitatea prețului negativ.

(61)

Ca răspuns la analiza efectuată de Comisie, conform căreia transferul activităților Sernam SA către Financière Sernam a cuprinde două operațiuni succesive, și anume: 1) un transfer intragrupuri de active în bloc de la Sernam SA către Sernam Xpress (în acel moment, filială 100 % a societății Sernam SA), și 2) o vânzare de la Sernam Xpress către Financière Sernam, corespunzător unei share deal și nu unei vânzări de active, autoritățile franceze considerând că este o defalcare artificială și nejustificată.

(62)

În primul rând, se consideră că operațiunile de transfer corespund unei „operațiuni de aport-cesionare” pusă în practică printr-o recapitalizare, și anume o operațiune indisociabilă care ar fi fost efectuată din două motive: 1) dreptul francez nu ar permite o vânzare de active la un preț negativ, și 2) era indicat să se asigure că nu există o legătură juridică între cumpărător și SNCF.

(63)

Având în vedere situația sa economică deficitară permanentă (pierderile cumulate în ultimele patru exerciții dinaintea cesionării ridicându-se la 309,2 milioane EUR), valoarea totală a activelor Sernam SA era negativă.

(64)

Pentru a se conforma interdicției de vânzare la un preț negativ în baza dreptului francez și pentru a asigura neutralitatea economică a operațiunii de cesionare, metoda experților în cazul unei valori negative a activelor ce urmează să fie cesionate ar consta în a se prevedea următoarele: 1) prețul plătit de cumpărător să fie un preț simbolic, și 2) să creeze un mecanism destinat compensării cumpărătorului (o participare a vânzătorului la majorarea de capital înaintea cesionării sau renunțarea de către vânzător la creanțele pe care le deține la societatea cedată).

(65)

În plus, pentru a evita orice contestare a validității operațiunii de către creditorii Sernam SA sau orice exercitare de către aceștia a dreptului lor la opoziție, era de preferat să se adauge la activele în bloc pasivele necesare pentru continuarea activității Sernam. O simplă vânzare a activelor nu ar fi permis includerea acestor pasive.

(66)

Prin urmare, trebuia să se recurgă la un aport parțial de active supus regimului sciziunilor prevăzut la articolul L.236-16 până la L.236-21 din Codul comercial francez. În această privință, autoritățile franceze precizează că aportul echivalează cu o vânzare, întrucât implică și un transfer de proprietate, ca urmare a remunerării cu acțiuni emise de societatea beneficiară a aportului de capital.

(67)

Întrucât, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2, cumpărătorul nu putea fi legat juridic de SNCF, nu era posibil să se efectueze un aport de active în bloc direct în beneficiul societății Financière Sernam pentru că, în acest caz, Sernam SA ar fi devenit automat, ca efect al aportului, acționarul societății Financière Sernam. Acest lucru ar explica faptul că a existat un aport parțial de active în beneficiul Sernam Xpress, apoi cesionarea Sernam Xpress societății Financière Sernam.

(68)

Conform autorităților franceze, aportul parțial de active în beneficiul Sernam Xpress nu constituie în niciun caz un transfer între grupuri, întrucât Sernam Xpress este o „societate-scoică”, utilizată pentru primirea în bloc a activelor Sernam SA, exclusiv în scopul de a permite cesionarea lor concomitentă cumpărătorului - societatea Financière Sernam - și nu pentru continuarea activității desfășurată de societatea mamă. Se avea în vedere ca activele să fie primite de Sernam Xpress și aduse la valoarea lor de piață, în vederea efectuării tranzacției. În orice caz, aportul de active ar fi implicat un transfer de proprietate, pentru care Sernam Xpress a emis o participație cu valoarea nominală de 100 EUR. Conform autorităților franceze, această acțiune reprezintă prețul valorii reale a activelor și pasivelor care constituie aportul, după recapitalizarea de 57 de milioane EUR.

(69)

Autoritățile franceze au adăugat la observațiile lor formulate ca răspuns la decizia de inițiere a procedurii, opinia profesorului de drept Nicolas Molfessis, conform căruia „dreptul francez […] nu permitea ca SNCF să cedeze direct, în bloc, societății Financière Sernam, activele firmei Sernam; normele juridice aplicabile obligau SNCF să efectueze o operațiune de aport-cesionare, pentru a respecta constrângerile impuse de Comisie:

Schema elaborată de Sernam trebuie asimilată unei cesionări în bloc de active:

(70)

Conform autorităților franceze, activele Sernam SA au fost vândute în bloc unei societăți care nu era legată juridic de SNCF, la un preț negativ corespunzător prețului pieței, în urma unei negocieri a cesionării, desfășurată în cadrul unei licitații deschise, transparente, necondiționată și nediscriminatorie, în baza condițiilor stabilite la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2.

(71)

Autoritățile franceze consideră ca fiind falsă din punct de vedere material afirmația conform căreia dosarul transmis cumpărătorilor potențiali ai activelor Sernam SA nu făcea trimitere la vânzarea societății Sernam Xpress, ci la vânzarea activelor Sernam SA. În plus, cerința privind o licitație deschisă, transparentă și nediscriminatorie nu ar implica recurgerea la o nouă cerere de oferte după recapitalizare, întrucât aceasta este doar rezultatul direct al licitației și al prețului negativ rezultat din această procedură.

(72)

Autoritățile franceze consideră că, prevăzând în mod explicit posibilitatea de a se proceda la cesionarea în bloc a activelor Sernam, decizia Sernam 2 a dat naștere, la nivelul conducerii SNCF, și al autorităților franceze, la speranțe întemeiate pe faptul că erau autorizate să procedeze astfel. Prin urmare, inițierea procedurii de investigare a măsurilor de ajutore de stat nu ar avea în vedere încrederea legitimă pe care autoritățile franceze o aveau în decizia Sernam 2, cu atât mai mult cu cât acestea ar fi acționat în totală transparență față de Comisie, furnizându-i acesteia toate explicațiile necesare cu privire la metodologia de cesionare.

(73)

În ceea ce privește presupusele manevre efectuate cu ocazia evaluării activelor, autoritățile franceze resping în primul rând faptul că a avut loc o reducere de 22 de milioane a valorii activelor. Într-adevăr, întrucât operațiunea consta într-un aport parțial de active urmat de o cesionare, normele contabile aplicabile impuneau ca evaluarea să nu fie la valoarea netă contabilă, astfel cum susține primul reclamant, ci întemeiată pe valoarea reală a activelor și pasivelor care au făcut obiectul aportului. Aceste valori ar fi fost evaluate în conformitate cu prețul pieței sau de către experți independenți. De asemenea, pentru evaluarea creditelor fiscale amânate, au fost aplicate normele contabile în vigoare. In ceea ce privește evaluarea portofoliului de mărci, aceasta s-ar fi întemeiat pe o estimare efectuată de Comisia Europeană la 23 mai 2001, la momentul aportului în favoarea SCS Sernam de către SNCF.

(74)

In ceea ce privește evaluarea pasivului, autoritățile franceze consideră că au fost transferate numai pasivele necesare pentru continuarea activității societății beneficiare a aportului. In plus, conform autorităților franceze, evaluarea efectului negativ („badwill”) corespunde numai înregistrării contabile a valorii negative de piață de 57 de milioane EUR.

(75)

Autoritățile franceze subliniază că deosebirea între share deal și asset deal pe care se bazează argumentația prezentată de Comisie în cauzele SMI  (16) și CDA  (17) nu ar fi relevantă în cazul de față.

(76)

Din motivele descrise la considerentele 61-70, autoritățile franceze consideră că operațiunile de transfer al activităților Sernam SA către Financière Sernam nu constituie un transfer în cadrul grupului urmat de share deal, ci o cesiune de active către un terț.

(77)

În subsidiar, autoritățile franceze arată că prețul de piață al Sernam Xpress ar fi ținut seama în mod obligatoriu de existența datoriei de 41 de milioane EUR, dacă ajutorul ar fi fost transferat. În această ipoteză, prețul negativ ar fi fost de 98 de milioane EUR (57 + 41). Ori, prețul negativ „plătit” – în realitate, primit – de către Financière Sernam nu ar fi fost decât de 57 de milioane EUR. Ca urmare, vânzătorul ar fi realizat o economie de 41 de milioane EUR, însă el ar fi reținut, în consecință, beneficiul economic al ajutorului. În acest context, autoritățile franceze fac trimitere la hotărârea în cauza Banks  (18).

(78)

Autoritățile franceze arată că, în hotărârea sa privind cauza CDA, Curtea a considerat că, doar faptul că CDA a continuat activitățile întreprinderilor care beneficiaseră de ajutor, nu demonstrează existența intenției de a se eluda efectele unui ordin de recuperare (19).

(79)

Curtea a precizat că nu a existat intenția de eludare a efectelor ordinului de recuperare, în măsura în care CDA a plătit un preț de cumpărare conform cu piața pentru preluarea activelor societății LCA (20).

(80)

Conform autorităților franceze, operațiunea prin care Sernam Xpress a dobândit dreptul de proprietate asupra activelor și asupra unei părți din pasivele Sernam SA la valoarea lor de piață nu a transferat societății Sernam Xpress beneficiul efectiv al avantajului creat prin acordarea ajutorului de 41 de milioane EUR. În afară de asta, Comisia nu ar putea susține că, prin răscumpărarea activelor sale, Sernam SA ar rămâne ca o scoică fără conținut, ceea ce nu i-ar da posibilitatea să obțină restituirea ajutorului declarat incompatibil. Un astfel de argument, expus deja în hotărârea privind CDA, ar fi fost respins de către Curte (21).

(81)

Autoritățile franceze subliniază că cedarea activelor Sernam SA în bloc era o posibilitate avută în vedere în mod explicit de către Comisie. Prin urmare, cedarea de către SNCF a activelor Sernam în bloc, la prețul pieței, unei societăți, în baza unei proceduri transparente și deschise, nu ar fi considerată în niciun caz drept o eludare.

(82)

Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât însăși Comisia ar fi considerat că era exclusă o astfel de eludare „atunci când, pe lângă faptul că are loc la prețul pieței, cedarea «în bloc» a bunurilor societății beneficiare este efectuată în cadrul unei proceduri necondiționate și deschise tuturor concurenților societății respective” (22).

(83)

Cu privire la argumentul Comisiei (23), conform căruia operațiunea nu ar fi permis doar punerea la adăpost a activelor, așa cum s-a permis în hotărârea CDA, ci și crearea unei structuri de natură să permită finanțarea de noi investiții, cum ar fi preluarea societății Coulonge, ar fi suficient să se constate că achiziționarea societății Coulonge Services de către Sernam Xpress s-a efectuat concomitent cu preluarea Sernam Xpress de către BCP, și că Sernam Xpress a putut valorifica această preluare de către BCP prin injecția de capital nou, în vederea efectuării acestei achiziții.

(84)

Drept urmare, contrar îndoielilor exprimate de Comisie, „cel de al treilea criteriu” din Hotărârea CDA, astfel cum a fost identificat de autoritățile franceze, a fost respectat.

(85)

Referitor la existența unor ajutoare noi în protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 (recapitalizarea Sernam SA de către SNCF cu suma de 57 de milioane EUR; recapitalizarea Sernam Xpress de către SNCF cu suma de 2 milioane EUR; garanții acordate societății Financière Sernam de către SNCF; (clauză de reziliere), autoritățile franceze consideră că, atunci când o vânzare are loc la prețul pieței în urma unei licitații deschise și transparente, la un cost inferior costului unei lichidări, aceasta nu ar conține elemente de ajutor.

(86)

În plus, prețul negativ prezentat de Financière Sernam ar corespunde estimărilor unor experți independenți.

(87)

De altfel, autoritățile franceze precizează că această clauză de reziliere a fost inclusă în protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 la cererea Financière Sernam și numai pentru a o proteja de riscul unei decizii negative a Comisiei. Autoritățile franceze consideră că nu ar fi fost posibilă nicio cesiune fără acest tip de clauză și susțin că aceasta nu ar fi fost contestată de Comisie într-o cauză anterioară (24).

(88)

În primul rând, Comisia reamintește că procedura prezentă a fost inițiată în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (25), întrucât Comisia avea indicii că Franța a aplicat în mod abuziv ajutorul autorizat cu anumite condiții prin decizia Sernam 2, după aplicarea abuzivă a ajutorului autorizat, de asemenea în anumite condiții, prin decizia Sernam 1.

(89)

Comisia consideră că este necesar să se reamintească motivele care au determinat-o să impună condițiile prevăzute de articolul 3 din decizia Sernam 2 (26):

„[…] având în vedere aplicarea abuzivă a unui ajutor, menționată anterior, precum și prelungirea duratei planului de restructurare, Comisia consideră că Sernam trebuie să adopte o măsură compensatorie, retrăgându-se definitiv din segmentele de piață cu capacitate în exces, astfel încât să se justifice aprobarea unei părți din ajutorul în cauză.

Într-adevăr, acordarea ajutoarelor de stat pe piețe care se confruntă cu o supracapacitate structurală sau aflate în declin, ar avea drept consecință imediată să permită unei întreprinderi, care ar fi trebuit să își înceteze activitățile ca urmare a dificultăților declarate, să ocupe în mod artificial cote pe piețe extrem de solicitate, în detrimentul întreprinderilor concurente și viabile din punct de vedere financiar. De aceea trebuie să se evite ca ajutorul să aibă efectul nedorit de a alunga de pe piața solicitată întreprinderile care sunt viabile din punct de vedere financiar și de a favoriza acele întreprinderi care se dovedesc incapabile de a supraviețui prin propriile mijloace.

În acest sens, Comisia estimează că Sernam trebuie să renunțe definitiv la activitățile sale pe segmentele de piață cu capacitate excesivă, și anume segmentul de piață reprezentat de mesageria/poșta tradițională transportată pe cale rutieră.

Cu toate că Sernam a început deja să se retragă, Comisia consideră că nu este suficient și că trebuie să fie continuată în mod sustenabil. Din acest motiv, Comisia consideră că este necesar să impună condiții care: i) vor permite societății Sernam să se dezvolte în continuare în sensul unei diversificări inovatoare către un segment de piață pe care să-l dezvolte (pe care, astfel, nu există o supracapacitate) și ii) vor permite înlocuirea, pe segmentele de piață cu supracapacitate, în stagnare sau în declin, a serviciilor Sernam cu serviciile altor operatori (ceea ce ar avea drept efect eliberarea cotelor de piață ale Sernam pe aceste segmente).

[…]

De asemenea, Comisia reamintește că, în cazul vânzării societății Sernam în integralitate (active și pasive) avută în vedere de autoritățile franceze, trebuie să se aplice, în orice caz, condițiile deciziei (preluarea activităților rutiere ale Sernam de către alte întreprinderi și diversificarea activităților Sernam în direcția transportului feroviar de marfă). În schimb, dacă Sernam își vinde în bloc acțiunile, Comisia reamintește că cele două condiții menționate anterior referitoare la restructurarea companiei nu se vor aplica, întrucât Sernam nu va mai opera în forma juridică actuală și va elibera cotele sale de piață în favoarea cumpărătorului independent (care va putea, de facto, să își continue activitățile cu activele Sernam)”.

(90)

Prin urmare, decizia Sernam 2 prevede două scenarii diferite de vânzare pentru Sernam SA: vânzarea în integralitate a Sernam SA (active și pasive) sau numai vânzarea de active. În prima ipoteză, societatea care cumpără activele și pasivele este supusă condițiilor enunțate la articolul 3 alineatul (1) din decizia Sernam 2; în a doua ipoteză, aceste condiții nu se aplică.

(91)

De asemenea, trebuie reamintit contextul mai amplu în care se înscriu deciziile Sernam 1 și Sernam 2 ale Comisiei. Sernam SA, societate care înregistra în mod constant pierderi, beneficia de ajutoare operaționale de la stat, care îi erau acordate de societatea-mamă, și anume SNCF, necesare pentru ca întreprinderea să supraviețuiască.

(92)

Se impunea să se pună capăt supraviețuirii artificiale a unei societăți care ocupa în mod necuvenit cote de piață, deși nu era competitivă. Rezultă că, pe de o parte, se oprește procesul prin care statul salvează cu regularitate societatea Sernam și, pe de altă parte, denaturările concurenței produse de această salvare trebuiau fie să dispară, fie să determine introducerea unor măsuri compensatorii. Astfel, trebuiau recuperate cele 41 de milioane EUR acordate ca ajutoare ilegale și incompatibile societății Sernam în perioada 2001-2004, și trebuia să se adopte măsuri compensatorii care să elibereze cotele de piață, drept compensație pentru cele 503 milioane EUR sub formă de ajutoare pentru restructurare.

(93)

Ori, Comisia constată de la început că modul în care Franța a înțeles să pună în aplicare decizia din 2004 este în contradicție directă cu obiectivele vizate. În fapt, autoritățile franceze au continuat să acorde ajutoare operaționale, sub pretextul punerii în aplicare a deciziei menționate și s-au străduit să mențină continuitatea economică a întreprinderii, fără să elibereze cote de piață ci, dimpotrivă, încercând să consolideze poziția concurențială a întreprinderii în cauză.

(94)

În această etapă, este necesar să se efectueze o analiză metodică a mijloacelor utilizate de autoritățile franceze pentru a-și atinge obiectivele.

(95)

Autoritățile franceze confirmă faptul că nu au fost respectate condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (1) din decizia Sernam 2. Prin urmare, Comisia se poate limita să verifice dacă Franța a respectat condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2. Reamintim că acest alineat este formulat astfel:

„În cazul în care Sernam își vinde activele în bloc, până în data de 30 iunie 2005, la prețul pieței și pe baza unei proceduri transparente și deschise, unei societăți care nu este legată juridic de SNCF, condițiile de la alineatul (1) nu se aplică.”

(96)

După cum se va demonstra în continuare, Franța nu a respectat aceste condiții.

(97)

Din observațiile autorităților franceze și ale primului reclamant rezultă că, la 30 iunie 2005, conducerea SNCF nu a făcut decât să accepte, în principiu, oferta fermă a societății Financière Sernam. Totuși, procotolul de înțelegere care angajează toate părțile participante la tranzacție nu a fost semnat decât la 21 iulie 2005, iar operațiunile diverse de transfer au fost executate abia la 17 octombrie 2005.

(98)

Prin urmare, Comisia a conchis că transferarea activităților Sernam SA către Financière Sernam nu s-a efectuat până la data-limită de 30 iunie 2005, astfel cum impunea condiția prevăzută prin decizia Sernam 2. Acest motiv era suficient pentru a se trage concluzia că Franța a aplicat în mod abuziv ajutorul autorizat în mod coniționat prin decizia Sernam 2.

(99)

În sistemul juridic al fiecărui stat membru al Uniunii, contractul de vânzare se întemeiază pe principiile dezvoltate de dreptul roman (emptio venditio). Vânzarea constă în transferul dreptului de proprietate asupra unui bun prin plata unui preț. După cum subliniază guvernul francez în legătură cu dreptul francez, acest preț trebuie să fie un preț pozitiv.

(100)

O tranzacție prin care persoana care dorește să transfere dreptul de proprietate asupra unuia sau a mai multor bunuri oferă o sumă de bani persoanei care preia proprietatea în cauză nu constituie o vânzare, ci un alt tip de contract.

(101)

În cazul de față, SNCF a plătit 59 de milioane EUR, în acest mod recapitalizând Sernam SA, cu suma de 57 de milioane EUR și, respectiv, Sernam Xpress, cu 2 milioane EUR, în același timp acordând societății Financière Sernam diverse garanții. Plata de 2 milioane EUR de către societatea Financière Sernam în favoarea SNCF și Sernam SA neutralizează recapitalizarea Sernam Xpress, însă nu și celelalte elemente ale tranzacției. Prin urmare, contractul încheiat între SNCF și Financière Sernam nu poate fi considerat contract de vânzare. De altfel, acest lucru nu este contestat de autoritățile franceze, care explică faptul că diferitele operațiuni de transfer al activităților Sernam SA către Financière Sernam nu constituie o vânzare, întrucât dreptul francez nu le-ar fi permis să efectueze o vânzare care s-ar fi încheiat cu acest rezultat.

(102)

Conform concluziei la care a ajuns Comisia, contractul încheiat între SNCF și societatea Financière Sernam nu constituie o vânzare. Din același motiv, articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2 nu a fost respectat, întrucât nu a fost o vânzare. În consecință, Franța a pus în aplicare în mod abuziv ajutorul autorizat în mod condiționat prin decizia Sernam 2.

(103)

Chiar dacă se consideră că transferul activităților Sernam SA către Financière Sernam constituie o vânzare, respectarea articolului 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2 presupune că această vânzare se referă numai la active, și nu la Sernam SA în integralitatea ei (active și pasive). Acest lucru rezultă din considerentul 217 din decizia Sernam 2, citată la considerentul 89 din prezenta decizie.

(104)

După cum s-a enunțat la secțiunea 2.4, transferul activităților Sernam SA de către SNCF către Financière Sernam are la bază utilizarea de către Sernam SA a filialei sale pe care o deține în integralitate, și anume Sernam Xpress, căreia i-au fost transmise activele Sernam SA, precum și pasivele acesteia, cu excepția câtorva dintre datoriile față de societatea-mamă, SNCF. Înaintea acestui transfer, Sernam SA beneficiase de o recapitalizare de la SNCF în valoare de 57 de milioane EUR, capital care a fost inclus în activele transferate. După efectuarea acestui transfer, Sernam Xpress a fost recapitalizată la rândul ei de către SNCF cu suma de 2 milioane EUR. În continuare, acțiunile Sernam Xpress au fost vândute societății Financière Sernam contra aceleiași sume (2 milioane EUR).

(105)

După cum se arată la secțiunea 2.7.1.3., autoritățile franceze justifică această operațiune prin constrângerile impuse de dreptul francez și de decizia Sernam 2.

(106)

Autoritățile franceze subliniază că rezultatul global al operațiunii este identic cu rezultatul unei vânzări de active. Prin urmare, ar trebui asimilată unei vânzări de active în bloc ale societății Sernam SA, în sensul articolului 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2.

(107)

Comisia ajunge la o concluzie diferită, din două motive.

(108)

Operațiunea efectuată de către SNCF a permis ca Financière Sernam să dobândească acțiunile Sernam Xpress, și, prin urmare, să procedeze la o vânzare de acțiuni (share deal).

(109)

Desigur că, inițial, SNCF a procedat la o operațiune calificată de legislația franceză - după cum susțin autoritățile franceze – drept „aport parțial de active” (în realitate, de active și pasive). Cu toate acestea, chiar dacă este analizată în mod izolat, această operațiune nu ar putea fi calificată drept „vânzare de active unui terț”. Operațiunea a avut loc la prețul negativ de 57 de milioane EUR și, prin urmare, nu constituie o vânzare (a se vedea secțiunea 3.2.2.). În plus, operațiunea nu implică doar active, ci integralitatea pasivelor, cu excepția anumitor datorii ale Sernam SA față de societatea-mamă, SNCF. Prin urmare, operațiunea consta în transferul integral (active și pasive) al societății Sernam SA, și nu doar dintr-o vânzare de active (a se vedea, de asemenea, secțiunea 3.2.3.2.).

(110)

În final, acest transfer a avut loc către o filială deținută integral, Sernam Xpress, entitate ad hoc destinată să primească activele și pasivele Sernam SA, exclusiv în scopul de a fi la rândul ei vândută societății Financière Sernam. În consecință, de acest aport nu a beneficiat o întreprindere terță și independentă de SNCF.

(111)

În al doilea rând, acțiunile Sernam Xpress au fost vândute societății Financière Sernam, ceea ce nu constituie o vânzare de active către un terț, ci un transfer de acțiuni sau share deal (prin urmare, transferul întreprinderii în integralitatea ei).

(112)

Prin urmare, niciuna dintre operațiunile efectuate de SNCF nu constituie o vânzare în bloc a activelor Sernam SA unei societăți care nu este legată juridic de SNCF, iar condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2 nu au fost respectate.

(113)

Considerentul 217 din decizia Sernam 2, citat la considerentul 89 din prezenta decizie, stabilește o deosebire clară între, pe de o parte, o vânzare de active și, pe de altă parte, vânzarea societății Sernam SA în integralitate (active și pasive). Din acest considerent rezultă în mod clar că, în cazul în care autoritățile franceze urmau, așa cum prevăzuseră atunci când s-a adoptat decizia Sernam 2, să recurgă la vânzarea Sernam SA în integralitate (active și pasive), ele erau obligate să respecte condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (1) din decizia Sernam 2.

(114)

Diferitele operațiuni de transfer au avut drept rezultat faptul că Financière Sernam, prin achiziționarea societății Sernam Xpress, a dobândit totalitatea activelor și pasivelor societății Sernam SA, la momentul adoptării deciziei Sernam 2, cu unele excepții: pe de o parte, activele au crescut prin injecțiile de 57 de milioane EUR în favoarea Sernam SA și de 2 milioane EUR în favoarea Sernam Xpress (a se vedea, de asemenea, secțiunea 3.2.4. din prezenta decizie) și, pe de altă parte, pasivele s-au redus cu suma care a constituit împrumutul de capital obținut de societatea Sernam SA de la grupul SNCF, pasiv legat de rezilierea contractului „IBM – GPS”, dar și cu suma reprezentând obligația de rambursare a ajutorului incompatibil de 41 de milioane EUR.

(115)

Ori, aceste ajustări marginale nu pot ascunde faptul că activele și pasivele Sernam SA au fost efectiv transferate mai întâi întreprinderii Sernam Xpress, și apoi societății Financière Sernam.

(116)

Prin urmare, transferul activităților nu constituie o vânzare de active, ci o vânzare a societății Sernam SA în integralitatea ei (active și pasive), cu unele excepții. În consecință și inclusiv din această cauză, nu au fost respectate condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2.

(117)

În privința activelor, Comisia constată, de asemenea, că suma de 59 de milioane EUR a fost adăugată prin recapitalizările Sernam SA și Sernam Xpress și că, pe plan economic, această suplimentare este de 57 de milioane EUR, având în vedere plata de 2 milioane EUR efectuată de Financière Sernam. Această suplimentare de active nu este autorizată de articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2.

(118)

Într-o primă etapă, autoritățile franceze au organizat o licitație transparentă și deschisă. Cu toate acestea, la finalul acestei proceduri, SNCF nu primise nicio ofertă fermă.

(119)

Având în vedere că procedura transparentă și deschisă a fost un eșec, contractul privind diferitele operațiuni de transfer al activităților societății Sernam SA a fost încheiat cu societatea Financière Sernam. Întrucât Financière Sernam nu a participat ca atare și în mod independent la procedura transparentă și deschisă, în cele din urmă transferul activităților nu a avut loc în baza unei proceduri transparente și deschise.

(120)

Tot din această cauză, nu au fost respectate condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2.

(121)

La considerentul 217, decizia Sernam 2 explică astfel finalitatea unei vânzări de active:

„Sernam […] va elibera cotele sale de piață în favoarea cumpărătorului independent (care va putea, de facto, să își continue activitățile cu activele Sernam).”

(122)

Finalitatea unei vânzări de active era, prin urmare, eliberarea cotelor de piață și a activelor Sernam SA, precum acordarea unei terțe părți a posibilității de a utiliza aceste active. Astfel, vânzarea de active urmărea încetarea activității economice a societății Sernam SA.

(123)

Ori, în acest caz, Sernam SA a fost dobândită în integralitatea sa de către personalul acesteia, reconstituit în viitoarea societate Financière Sernam. Continuitatea economică este totală; în plus, întreprinderea s-a eliberat de o parte importantă din datorie și a primit o nouă injecție de capital de 59 de milioane EUR, din care 57 de milioane rămân, din punct de vedere economic, în sarcina SNCF. Prin urmare, în afară de faptul că operațiunea efectuată nu respectă condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2, ea nu permite nici atingerea obiectivelor urmărite prin decizia menționată. Dimpotrivă, operațiunea are drept rezultat consolidarea entității economice, situație susceptibilă să agraveze denaturările concurenței pe care, de fapt, măsurile impuse prin decizie urmăreau să le atenueze.

(124)

Argumentul Franței conform căruia, luate în ansamblu, operațiunile ar echivala cu o vânzare în bloc a activelor, nu poate fi acceptat. In fapt, prin natura ei, prima caracteristică a unei vânzări de active în bloc este aceea că nu are la bază o vânzare de acțiuni. Prin urmare, Comisia nu poate accepta argumentul conform căruia mai multe instrumente juridice diferite (aport parțial de active și pasive, apoi share deal) ar echivala cu un instrument juridic dat (vânzare de active) atunci când unul dintre instrumentele juridice la care s-a recurs în mod efectiv reprezintă negarea instrumentului juridic urmărit.

(125)

De asemenea, nu poate fi acceptat argumentul conform căruia o vânzare directă a activelor Sernam SA societății Financière Sernam nu este posibilă în temeiul dreptului francez. În primul rând, trebuie reamintit că decizia Sernam 2 îi oferea Franței două alternative de punere în aplicare a deciziei în cauză. Presupunând că vânzarea activelor se dovedea inaplicabilă, autoritățile franceze aveau posibilitatea de a pune în aplicare decizia de implementare a opțiunii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din decizia Sernam 2 (limitarea activităților desfășurate de Sernam SA la transportul mesageriei pe cale ferată și subcontractarea transportului rutier). În al doilea rând, în cazul în care creditorii terți s-ar fi opus cu adevărat vânzării la un preț negativ, Sernam SA putea face obiectul unei proceduri colective, astfel încât vânzarea de active ar fi putut avea loc în cadrul acestei proceduri.

(126)

In fine, dacă aveau dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziei Sernam 2, autoritățile franceze ar fi trebuit să contacteze Comisia pentru ca, împreună cu aceasta, să identifice o soluție care să vizeze alt sistem, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut de articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană TUE). Cu toate că autoritățile franceze s-au prezentat la Comisie pe 24 noiembrie 2004 și i-au trimis o scrisoare oficială pe 21 decembrie 2004 pentru a o informa cu privire la opțiunea aleasă, aceea de a vinde în bloc activele, însă fără a descrie elementele esențiale ale vânzării, trebuie subliniat că în niciun moment Franța nu a notificat Comisiei o modificare a planului de restructurare aprobat în mod condiționat de Comisie prin decizia Sernam 2. Ori, secțiunea 3.2.3. din Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (28) stabilesc că un stat membru nu se poate abate de la planul de restructurare fără ca, în prealabil, să notifice Comisia și să obțină aprobarea acesteia.

(127)

În fapt, Comisia nu și-a dat niciodată acordul pentru transferul activităților Sernam SA societății Financière Sernam, efectuat de Franța.

(128)

În concluzie, Comisia consideră că nu a fost respectat articolul 3 din decizia Sernam 2. În consecință, ajutorul de restructurare de 503 milioane EUR autorizat în mod condiționat prin decizia Sernam 2 a fost pus în aplicare în mod abuziv.

(129)

Având în vedere că ajutorul de 503 milioane EUR a fost utilizat de către beneficiar, încălcându-se astfel dispozițiile deciziei Sernam 2, în baza acestei decizii ajutorul nu este compatibil cu piața internă.

(130)

Conform jurisprudenței Curții, statul membru este cel care trebuie să invoce motivele pentru care un ajutor este compatibil. Întrucât Franța nu a invocat niciun motiv în susținerea compatibilității, Comisia a conchis că ajutorul de 503 milioane EUR este incompatibil cu piața internă și trebuie recuperat, majorat cu dobânzile care curg de la data acordării ajutorului.

(131)

Recuperarea trebuie să se obțină de la Financière Sernam și de la filialele acesteia, îndeosebi Sernam Services și Aster, care, datorită ajutorului, continuă activitatea economică desfășurată anterior de Sernam SA (în prezent, lichidată) și apoi de Sernam Xpress (patrimoniul acesteia fiind preluat de Financière Sernam, în urma unui transfer total de patrimoniu). În fapt, trebuie să avem în vedere, mai întâi, că Sernam Xpress a primit toate elementele activului și o parte din pasivul Sernam SA în urma unei tranzacții care a avut loc în cadrul grupului. Prin urmare, Sernam Xpress a continuat activitatea economică desfășurată de Sernam SA (a se vedea, de asemenea, argumentația detaliată în secțiunea 3.3.). Ulterior, datorită transferului universal a patrimoniului, societatea Financière Sernam a devenit succesorul din punct de vedere juridic al Sernam Xpress. În fine, Financière Sernam și filialele sale, în special Sernam Services și Aster, desfășoară în continuare activitatea societăților Sernam SA și Sernam Xpress și, prin urmare, continuă să beneficieze de ajutorul de 503 milioane EUR acordat inițial societății Sernam SA.

(132)

Ajutorul de stat de 41 de milioane EUR pe care Franța trebuia să îl recupereze de la beneficiar în temeiul deciziei Sernam 2 a fost înscris în pasivul lichidării societății Sernam SA.

(133)

Autoritățile franceze consideră că, în temeiul articolului 4 din decizia Sernam 2, transferul activităților Sernam SA societății Financière Sernam printr-o procedură pe care o consideră transparentă și deschisă ar avea drept consecință limitarea obligației de recuperare exclusiv la societatea Sernam SA.

(134)

Articolul 4 din decizia Sernam 2 este redactat astfel:

„Orice vânzare parțială sau integrală a Sernam trebuie efectuată la prețul pieței și print-o procedură transparentă și deschisă pentru toți concurenții. În aceste condiții, rambursarea ajutorului în valoare de 41 milioane EUR va reveni societății Sernam, în cazul în care aceasta continuă să existe.”

(135)

Articolul 4 face deosebirea între situația în care a existat o întrerupere a activității economice a Sernam și situația în care nu a existat o astfel de întrerupere. În ipoteza în care această activitate a dispărut, nu este necesar să se procedeze la recuperare de la entitățile care au dobândit activele la prețul pieței, în cadrul unei proceduri transparente și deschise.

(136)

Pe de altă parte, Comisia subliniază că, așa cum rezultă din jurisprudență, atât Curtea, cât și Tribunalul acordă o importanță hotărâtoare acestor factori.

(137)

Hotărârea în cauza SMI  (29) evidențiază două ipoteze în cazul vânzării activităților care au beneficiat de ajutor, și anume vânzarea părților sociale ale întreprinderii, în urma căreia întreprinderea care a beneficiat de ajutor își păstrează personalitatea juridică (share deal), precum și vânzarea totală sau parțială a activelor unei întreprinderi către o altă întreprindere, rezultatul fiind că activitatea economică susținută prin ajutor nu mai este exercitată de aceeași persoană juridică (asset deal).

(138)

În ceea ce privește vânzarea părților sociale ale întreprinderii (share deal), Curtea a hotărât că: (30)

„[…] în cazul în care o întreprindere care a beneficiat de un ajutor de stat ilegal este achiziționată la prețul pieței, adică la prețul cel mai ridicat pe care un investitor privat care își desfășoară activitatea în condiții concurențiale normale era dispus să îl plătească pentru societatea respectivă în situația în care se afla aceasta - în special după ce beneficiase de ajutoare de stat -, elementul de ajutor a fost calculat la prețul pieței și a fost inclus în prețul de cumpărare. În aceste condiții, nu se poate considera că respectivul cumpărător a beneficiat de un avantaj față de ceilalți operatori de pe piață (în acest sens, a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2001, Banks, C-390/98, Rec. p. I-6117, punctul 77).

În speța de față, întreprinderea căreia i s-au acordat ajutoare de stat ilegale își păstrează personalitatea juridică și continuă să efectueze, în nume propriu, activitățile subvenționate prin ajutoare de stat. Prin urmare, această întreprindere își păstrează, în mod normal, avantajul concurențial legat de ajutoarele menționate și, în consecință, aceasta trebuie obligată să ramburseze o sumă egală cu ajutoarele primite. […]”

(139)

În ceea ce privește vânzarea activelor (asset deal), Curtea stabilește în continuare astfel: (31)

„În mod cert, nu se poate exclude faptul că, în ipoteza în care sunt înființate societăți salvatoare cu rolul de a continua o parte din activitățile întreprinderii care a beneficiat de ajutor atunci când aceasta a ajuns în faliment, societățile respective să fie obligate și ele, după caz, la rambursarea ajutorului, dacă se va stabili că acestea trag foloase în continuare de pe urma avantajului concurențial legat de ajutoarele în cauză. Într-adevăr, aceasta ar putea fi situația, în special atunci când societățile de salvare achiziționează activele societății aflată în lichidare, fără a plăti în schimb un preț conform condițiilor pieței sau atunci când s-a stabilit că înființarea unor asemenea societăți avea drept efect eludarea obligației de restituire a ajutoarelor în cauză.”

(140)

Aceeași distincție există și în Hotărârea privind cauza Seleco  (32). În această hotărâre, Curtea confirmă că s-ar putea cere Comisiei să dispună ca recuperarea să nu se limiteze la întreprinderea inițială, ci să includă întreprinderea care îi asigură perenitatea datorită mijloacelor de producție care i-au fost transferate, atunci când anumite elemente ale transferului permit să se constate o continuitate economică între cele două entități. De asemenea, Curtea a acceptat pertinența următorilor indicatori, în vederea stabilirii unei continuități economice: obiectul transferului (active și pasive, menținerea forței de muncă, active grupate), prețul transferului, identitatea acționarilor sau a proprietarilor întreprinderii achizitoare și a întreprinderii inițiale, momentul în care a avut loc transferul (după începerea investigației, inițierea procedurii sau hotărârea finală) sau chiar logica economică a operațiunii (33).

(141)

De asemenea, se cuvine să se sublinieze că vânzările de active în cauzele SMI și Seleco au fost efectuate în cadrul unei proceduri colective, sub supravegherea unui judecător. Vânzările vizau numai o parte din activele întreprinderilor care făceau obiectul procedurii colective. În plus, conform Curții, nu se stabilise că acestea nu corespundeau condițiilor pieței.

(142)

Tribunalul a analizat o vânzare de active (asset deal) în Hotărârea pronunțată în cauza CDA  (34) și a verificat îndeosebi dacă, în cauza respectivă, existau indicii care să ducă la concluzia că se eluda ordinul de recuperare printr-o vânzare parțială de active. Tribunalul a considerat că, în acest caz, Comisia nu a stabilit această intenție și că CDA nu își păstra beneficiul efectiv al avantajului concurențial, obținut datorită ajutoarelor primite. Tribunalul și-a întemeiat această constatare pe două elemente factuale: vânzarea se limita la o parte din active, vândute în bloc, și acest mod de a proceda (vânzarea în bloc) a permis obținerea unei sume mai mari decât suma care ar fi fost obținută prin vânzarea separată a activelor în cauză.

(143)

Prin urmare, trebuie să se analizeze transferul activităților Sernam SA către Financière Sernam din perspectiva criteriilor elaborate de Curte și de Tribunal, pentru a se stabili dacă recuperarea trebuie să includă societatea Financière Sernam și filialele acesteia – Sernam Services și Aster.

(144)

În ceea ce privește, în primul rând, transferul tuturor activelor și pasivelor, cu excepția a trei pasive financiare (împrumut de capital contractat de Sernam SA cu grupul SNCF, pasiv legat de rezilierea contractului „IBM-GPS”; obligația de rambursare a ajutorului incompatibil de 41 de milioane EUR) de către Sernam SA către întreprinderea Sernam Xpress, Comisia subliniază că acest transfer viza întreprinderea în integralitatea ei (a se vedea secțiunea 3.2.3.). Astfel, există o continuitate economică între Sernam SA și Sernam Xpress. Acest lucru face deosebirea între cazul de față și faptele care au determinat pronunțarea hotărârilor SMI, Seleco și CDA, care vizau numai vânzarea parțială de active. În plus, transferul a avut loc în cadrul unui grup. De asemenea, transferul a avut loc după o decizie definitivă a Comisiei prin care se dispune recuperarea ajutorului, urmărindu-se drept singură logică economică să permită continuarea activităților Sernam SA, fără să fie obligată să respecte condițiile impuse prin articolul 3 din decizia Sernam 2. Prin urmare, sunt întrunite toate criteriile care demonstrează continuitatea economică în sensul acestei decizii și al hotărârii în cauza Seleco.

(145)

În plus, Comisia subliniază că transferul în favoarea Sernam Xpress nu corespunde condițiilor pieței. Transferul în favoarea Sernam Xpress a avut loc la un preț negativ și nu este rezultatul unei proceduri transparente și deschise (a se vedea secțiunea 3.2.5.). La prețul negativ de 57 de milioane EUR, perceput ca ajutor operațional care permite acoperirea pierderilor societății Sernam Xpress în perioada 2005-2008 (35), se adaugă ștergerea datoriilor Sernam SA față de SNCF, în valoare de 38,5 milioane EUR (a se vedea considerentul 27). În final, Comisia constată, de asemenea, că pasivele care rămân la Sernam SA sunt datorii către terți, și nu către SNCF. Prin injecția de capital de 57 de milioane EUR, SNCF a permis societății Sernam Xpress, cel puțin pentru perioada 2005-2008, să onoreze în întregime aceste creanțe. Dacă, în schimb, SNCF ar fi vândut numai activele, la un preț pozitiv, datoriile Sernam SA către terți nu ar fi fost onorate decât până la valoarea profitului obținut din vânzare. Acesta este un indiciu în plus că echilibrul contractual dintre SNCF și Financière Sernam nu corespunde condițiilor pieței.

(146)

De asemenea, trebuie arătat că prețul negativ de 57 de milioane EUR este mai ridicat decât cea mai bună ofertă primită în timpul procedurii de licitație eșuate, și anume un preț negativ de 56,4 milioane EUR (oferta din a doua lansare a licitației [candidatul nr. 5]).

(147)

Transferul permitea Sernam Xpress să eludeze ordinul de recuperare a celor 41 de milioane EUR pe care le datora Sernam SA și, de asemenea, să continue activitățile Sernam SA fără să trebuiască să ramburseze ajutorul în cauză și fără să trebuiască să respecte condițiile prevăzute la articolul 3 din decizia Sernam 2.

(148)

Din aceste motive, Comisia ajunge la concluzia că transferarea activităților Sernam SA societății Sernam Xpress a avut drept consecință păstrarea de către Sernam Xpress a avantajului concurențial pe care i l-a oferit ajutorul primit. În fapt, a existat o continuitate economică între cele două societăți, iar transferul corespunde unei eludări a ordinului de recuperare impus întreprinderii Sernam SA.

(149)

După cum se explică în hotărârile privind cauzele SMI și Seleco, vânzarea, de către un acționar unui terț, de acțiuni ale unei societăți care a beneficiat de un ajutor ilegal nu afectează în nici un fel obligația de recuperare de la societatea beneficiară. În consecință, vânzarea părților sociale ale societății Sernam Xpress către Financière Sernam nu a avut drept rezultat eliberarea Sernam Xpress de obligația rambursării ajutorului de 41 de milioane EUR.

(150)

Ca urmare a fuzionării Sernam Xpress cu Financière Sernam, obligația de recuperare s-a transferat societății Financière Sernam. Mai mult, Financière Sernam și filialele sale, în special Sernam Services și Aster, desfășoară în continuare activitățile societăților Sernam SA și Sernam Xpress și, prin urmare, continuă să beneficieze de ajutorul de 41 de milioane EUR acordat inițial societății Sernam SA.

(151)

Pe de altă parte, din motivele prezentate la punctul 3.4 de mai jos, trebuie eliminate argumentele extrase de autoritățile franceze din aplicarea principiului investitorului privat în economia de piață.

(152)

Protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 prevede câteva măsuri, de natură să constituie noi ajutoare (a se vedea considerentul 36 de mai sus). Comisia trebuie să verifice dacă aceste măsuri constituie noi ajutoare și dacă aceste ajutoare pot fi considerate compatibile cu piața internă.

(153)

Conform autorităților franceze, toate aceste măsuri sunt conforme cu principiul investitorului privat în economia de piață. SNCF ar fi transferat activitățile Sernam SA societății care a prezentat cea mai bună ofertă primită în cadrul unei licitații transparente și deschise, și, chiar dacă are un preț negativ, această ofertă ar fi mai puțin costisitoare pentru statul-acționar decât lichidarea Sernam.

(154)

Comisia consideră că, într-un caz de recuperare a ajutorului, nu este necesar să se aplice principiul investitorului în economia de piață. Atunci când recuperează un ajutor, statul acționează în cadrul obligațiilor care îi revin în temeiul legislației UE, și nu ca stat-acționar.

(155)

În plus, Comisia subliniază că la articolul 3 alineatul (2) din decizia Sernam 2 se consideră că vânzarea de active este echivalentul măsurilor compensatorii impuse de articolul 3 alineatul (1). Conform punctului 40 din liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (36), cesionarea unei activități care produce pierderi nu poate fi considerată drept măsură compensatorie. Prețul negativ convenit între SNCF și Financière Sernam arată că este vorba de cesionarea unei activități care produce pierderi, care nu poate echivala cu o măsură compensatorie. În fapt, prețul negativ corespunde ajutorului operațional acordat întreprinderii, prin urmare, în mod inerent, nu poate reduce denaturările concurenței.

(156)

În plus, dacă ar trebui să acceptăm poziția apărată de Franța, aceasta din urmă ar putea să se exonereze de obligația de a recupera de la Sernam SA și de la orice societate care își continuă activitatea economică, ajutorul de 41 de milioane EUR declarat incompatibil prin decizia Sernam 2, precum și ajutorul de 503 milioane EUR, pus în aplicare în mod abuziv. Un astfel de rezultat ar fi în contradicție flagrantă cu jurisprudența Curții, conform căreia statul membru este invitat să recupereze ajutorul fără întârziere, recurgând la toate căile de drept disponibile, inclusiv confiscarea activelor întreprinderii și, la nevoie, lichidarea întreprinderii, dacă aceasta nu poate rambursa ajutorul în cauză. (37)

(157)

Acceptarea poziției apărată de Franța ar da naștere, prin urmare, la o discriminare între o întreprindere privată și o întreprindere publică. În timp ce statul ar lua măsuri de recuperare de la întreprinderea privată, dacă este necesar mergând până la lichidarea acesteia, întreprinderea publică ar putea scăpa acestei perspective cu condiția ca pentru stat să fie mai puțin costisitoare vânzarea la un preț negativ decât recuperarea ajutoarelor ilegale și incompatibile primite de întreprindere.

(158)

Din aceste motive, Comisia consideră că Franța nu poate invoca principiul operatorului privat în economia de piață în scopul de a elimina din conceptul referitor la ajutor de stat măsurile prevăzute de protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005.

(159)

Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă măsurile în cauză au conferit un avantaj societății Sernam Xpress sau societății Financière Sernam. Având în vedere că, ulterior, aceste două întreprinderi au fuzionat, nu este necesar să se facă deosebirea între avantajele acordate uneia sau alteia. Sunt îndeplinite celelalte trei criterii pentru existența unui ajutor: măsurile sunt acordate din resursele unei întreprinderi publice, și anume SNCF; SNCF este o întreprindere industrială și comercial de drept public, supusă unei supravegheri foarte stricte de către stat; prin urmare, acordarea avantajului este imputabilă și statului. Întrucât Sernam Xpress/Financière Sernam desfășoară activități în transportul rutier, deschis concurenței în cadrul UE, există riscul ca avantajul să creeze denaturări ale concurenței și să afecteze schimburile comerciale între statele membre.

(160)

Prin recapitalizarea cu 57 de milioane EUR a Sernam SA de către SNCF, Sernam SA a beneficiat de un avantaj financiar considerabil, de care nu au dispus concurenții ei. În continuare, acest avantaj a fost transferat societății Sernam Xpress, împreună cu celelalte active și pasive.

(161)

Prin recapitalizarea cu 2 milioane EUR a Sernam Xpress de către SNCF, Sernam Xpress a beneficiat de un avantaj financiar considerabil, de care nu au dispus concurenții ei. Cu toate acestea, Comisia constată că Financière Sernam a virat companiei SNCF suma de 2 milioane EUR, ceea ce neutralizează recapitalizarea prin injecția de capital de 2 milioane EUR care, în consecință, nu a conferit niciun avantaj.

(162)

După cum se explică la considerentul 33, transferarea activităților Sernam SA către Financière Sernam nu include două dintre datoriile Sernam SA către SNCF, de 38,5 milioane EUR. Prin ștergerea acestor datorii, SNCF acordă un avantaj de o valoare egală societăților Sernam Xpress/Financière Sernam.

(163)

Pin transferarea activităților Sernam SA către Financière Sernam, SNCF a acordat următoarele garanții:

(164)

În ceea ce privește primele două garanții, este evident că acestea conferă un avantaj societăților Sernam Xpress/Financière Sernam. În fapt, în absența celor două garanții, atât Sernam Xpress, cât și Financière Sernam ar fi trebuit să suporte costurile respective.

(165)

În ceea ce privește garanțiile privind TBE, Comisia consideră că acestea diminuează semnificativ riscul asumat de Sernam Xpress/Financière Sernam. Prin urmare, garanțiile le conferă un avantaj.

(166)

Conform Franței, compania SNCF este cea care ar beneficia în realitate de garanția acordată lucrătorilor de la calea ferată. Se pare că SNCF ar fi detașat un anumit număr de lucrători feroviari la societatea Sernam SA. Costul acestor lucrători era suportat de Sernam SA; aparent, aceștia aveau dreptul de a fi reintegrați în SNCF, la cerere. Având în vedere temerile pe care le putea cauza o privatizare, SNCF a extins ulterior perioada în care lucrătorii feroviari aveau posibilitatea de a-și exercita acest drept, astfel încât să se evite revenirea lor masivă, care ar fi fost mai oneroasă pentru SNCF.

(167)

Comisia consideră că, în absența acestei garanții, este foarte probabil ca lucrătorii feroviari să fi solicitat reintegrarea lor în SNCF atunci când a avut loc transferarea activităților. Sernam Xpress ar fi trebuit să îi înlocuiască cu angajați noi, cu statut privat. Comisia consideră că, în acest caz, este probabil ca salariul acestor angajați noi să fi fost mai redus decât al lucrătorilor feroviari, ceea ce ar fi compensat costul suplimentar suportat de Sernam Xpress determinat de experiența lor mai redusă sau de dificultatea de a se recruta un număr considerabil de angajați noi, într-un timp foarte scurt.

(168)

În ceea ce privește extinderea cu trei ani a garanției de reangajare, Franța consideră că acest lucru constituie un drept individual acordat de SNCF anumitor angajați. Nici Financière Sernam, nici Sernam Xpress nu par să fi fost părți la acest acord.

(169)

Comisia nu este de acord cu această analiză. În fapt, această garanție sporește atractivitatea rămânerii la Sernam Xpress în perioada respectivă, fără ca Sernam Xpress să fie nevoită să suporte vreun cost suplimentar.

(170)

Comisia conchide că garanțiile acordate de SNCF în protocolul din 21 iulie 2005, cu excepția garanției pentru lucrătorii feroviari, conferă un avantaj pentru Sernam Xpress/Financière Sernam.

(171)

Valoarea primelor trei garanții este ușor de exprimat în cifre (1 milion EUR, 3 milioane EUR și, respectiv, 3 milioane EUR), ceea ce nu este cazul în ceea ce privește garanția de reangajare a lucrătorilor. Franța ar fi trebuit să stabilească majorarea salarială pe care Sernam Xpress/Financière Sernam ar fi trebuit să o acorde angajaților în absența acestor garanții, astfel încât să se atingă același obiectiv.

(172)

La considerentul 164 din decizia de inițiere, Comisia și-a pus întrebarea, de asemenea, dacă prețul negativ „plătit” de Financière Sernam corespundea cu adevărat valorii de piață. În această privință, Comisia observă că, între timp, a avut loc fuzionarea dintre Sernam Xpress și Financière Sernam și că un posibil ajutor pentru Financière Sernam, la un preț negativ prea ridicat, nu ar depăși ajutorul de 57 de milioane EUR de care Sernam Xpress a beneficiat sub formă de un nou ajutor. Prin urmare, nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la un posibil ajutor în favoarea cumpărătorului.

(173)

Măsurile prevăzute de protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 descrise în prezenta secțiune 3.4 constituie ajutoare noi pentru Sernam Xpress/Financière Sernam.

(174)

Conform jurisprudenței Curții, statul membru este cel care trebuie să invoce motivele pentru care un ajutor este compatibil. Întrucât Franța nu a invocat niciun argument în favoarea compatibilității, Comisia conchide că aceste ajutoare sunt incompatibile cu piața internă și trebuie să fie recuperate, la o valoare majorată cu dobânda aferentă.

(175)

Recuperarea trebuie să se facă de la Financière Sernam și de la filialele acesteia, în special Sernam Service și Aster, care, datorită ajutorului primit, își desfășoară în continuare activitatea economică pe care o exercitase Sernam Xpress (care fuzionase cu Financière Sernam).

(176)

Protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 prevede o clauză de reziliere în cazul unei decizii negative a Comisiei Europene în cinci ani de la încheierea protocolului de înțelegere. Această clauză ar putea să constituie, de asemenea, un nou ajutor. Cu toate acestea, într-o astfel de ipoteză, remediul ar fi inaplicabilitatea ei. Întrucât, în fapt, clauza nu a fost pusă în aplicare, acest rezultat a fost atins. Prin urmare, nu este necesar să se analizeze în continuare această clauză.

(177)

Nu poate fi acceptat argumentul invocat de autoritățile franceze, și anume faptul că demersurile (de exemplu, vizita efectuată la Comisia Europeană în data de 24 noiembrie 2004 și scrisoarea din 21 decembrie 2004) îndeplinite cu bună credință față de Comisie în cadrul obligației de a coopera, au avut drept rezultat o încredere legitimă în ceea ce privește conformitatea operațiunilor de transfer al activităților Sernam SA către Financière Sernam atât cu decizia Sernam 2, cât și cu dreptul Uniunii.

(178)

În fapt, informațiile comunicate de Franța se limitau la informarea Comisiei cu privire la opțiunea de a vinde în bloc activele fără să descrie elementele esențiale ale operațiunii de transferare a activelor Sernam SA. În special, nota de informare din 21 decembrie 2004 în atenția Comisiei se limitează la prezentarea câtorva aspecte referitoare la organizarea procesului de cesionare a activelor, la caracterul deschis și transparent al acestuia, în vederea realizării unei vânzări la prețul pieței înainte de 30 iunie 2005.

(179)

Niciunul dintre elementele următoare nu a fost adus la cunoștința Comisiei:

(180)

Neavând la dispoziție informații cu privire la aceste elemente, Comisia nu avea posibilitatea să prevadă modul în care, Franța a pus în aplicare, în cele din urmă, decizia Sernam 2. Dimpotrivă, din nota din 21 decembrie 2004 rezultă că cesionarea s-ar realiza fără să se facă deosebirea între pasive - la un preț pozitiv -, întrucât se arată că „de îndată ce va avea loc cesionarea, profitul care se va obține va fi utilizat pentru rambursarea pasivelor persoanei juridice Sernam, inclusiv ajutorul incompatibil, în cadrul procedurilor naționale obișnuite”.

(181)

În cazul în care, având în vedere caracterul negativ al prețurilor oferite pentru activele Sernam SA, posibilitatea unei recapitalizări (elementul 3) a apărut numai la primirea ofertelor, Franța ar fi trebuit să cunoască deja, atunci când a redactat nota din 21 decembrie 2004, cel puțin principiul unei vânzări de active împreună cu o parte din pasive (elementul 2). Oricum, autoritățile franceze nu pot avea pretenția de a beneficia de o încredere legitimă, în condițiile în care nu a informat Comisia, în mod spontan, până la 21 decembrie 2004 sau mai târziu, cu privire la aceste elemente de fond.

(182)

În final, mai presus de toate, dacă autoritățile franceze se confruntau cu dificultăți în ceea ce privește aplicarea deciziei Sernam 2, acestea ar fi trebuit să apeleze la Comisie pentru a ajunge, împreună cu aceasta, la o soluție care să vizeze o altă schemă, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut de articolul 4 alineatul (3) din TUE. Secțiunea 3.2.3 din liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (40) confirmă faptul că, în aplicarea acestui principiu general, un stat membru nu se poate abate de la planul de restructurare fără ca în prealabil să fi notificat Comisia și să fi obținut aprobarea acesteia.

(183)

În plus, Comisia nu și-a dat niciodată acordul pentru transferul activităților Sernam SA societății Financière Sernam, efectuat de Franța.

(184)

În consecință, Comisia conchide că nici Franța, nici beneficiarii ajutorului nu pot invoca încrederea legitimă.

(185)

Comisia a conchis că nu au fost respectate condițiile deciziei Sernam 2. In consecință, măsurile de ajutor autorizate prin decizia Sernam 2 au fost puse în aplicare în mod abuziv, în sensul articolului 16 din Regulamentul nr. 659/1999. Ca urmare a faptului că Franța nu a prezentat argumentele în favoarea compatibilității ajutoarelor în cauză, acestea sunt incompatibile cu piața internă. Prin urmare, Franța trebuie să ia toate măsurile pentru recuperarea acestor ajutoare și a dobânzilor aferente.

(186)

Valoarea acestor ajutoare se ridică la 503 milioane EUR. În această sumă sunt cuprinse, pe de o parte, diferite ajutoare de restructurare, totalizând 2 938 de milioane FRF, adică 448 de milioane EUR. Aceste ajutoare sunt prezentate în tabelul 3 din decizia din 30 aprilie 2003, elementele principale fiind prezentate în tabelul de mai jos:

(187)

Pentru a ajunge la suma de 503 milioane EUR este necesar să se adauge suma reprezentând ajutoarele acordate în baza contractelor de transport de bagaje și de ziare contra sumei de 34 de milioane EUR, precum și în baza contractelor de furnituri în valoare de 21 de milioane EUR.

(188)

Pentru mai multe detalii, se face trimitere la decizia Sernam 1 din 23 mai 2001.

(189)

Pentru a întreprinde recuperarea efectivă și imediată a ajutorului, autoritățile franceze trebuie să prezinte data la care fiecare ajutor în parte a fost pus la dispoziția beneficiarului (41). Pentru fiecare măsură, dobânzile de recuperare vor trebui să fie calculate cu începere de la această dată, pe o bază compusă, conform capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 (42).

(190)

De asemenea, trebuie recuperat ajutorul de 41 de milioane EUR considerat deja incompatibil prin decizia Sernam 2, majorat cu dobânzile calculate conform aceleiași metode.

(191)

In fine, recapitalizarea de 57 de milioane EUR, ștergerea datoriilor societății Sernam SA către SNCF în valoare de 38,5 milioane EUR și garanțiile acordate de SNCF la momentul transferării activităților Sernam SA către Financière Sernam, cu excepția garanției acordate lucrătorilor feroviari, reprezintă, de asemenea, ajutoare de stat incompatibile cu piața internă. Aceste ajutoare noi trebuie recuperate, împreună cu dobânzile calculate conform aceleiași metode. In ceea ce privește metoda de calcul al sumelor care trebuie recuperate, Comisia face trimitere la considerentele 171 și 189 din prezenta decizie.

(192)

Pentru stabilirea sumei reprezentând ajutorul care trebuie recuperat, Franța poate ține seama de eventualele sume primite de SNCF în cadrul lichidării societății Sernam SA ca formă de rambursare a ajutorului de 41 de milioane EUR, la care se adaugă dobânda și/sau împrumutul de capital, plus dobânda.

(193)

În cazul în care SNCF ar fi primit o sumă globală ca formă de rambursare a tuturor creditelor acordate, Franța ar putea să ia în calcul orice sume recuperate de SNCF prin lichidarea Sernam SA, numai proporțional cu raportul dintre suma reprezentând primele două măsuri de ajutor înregistrate și suma totală a creanțelor înscrise în pasivul societății Sernam SA.

(194)

Aceste recuperări, inclusiv recuperarea ajutoarelor acordate inițial societăților Sernam SA și Sernam Xpress, trebuie să se obțină de la Financière Sernam și filialele ei – Sernam Services și Aster - care, datorită ajutoarelor primite, continuă să desfășoare activitatea economică exercitată anterior de Sernam Xpress (care a fuzionat cu Financière Sernam) și, înaintea acesteia, de Sernam SA.

(195)

În fapt, nu este niciun dubiu că Sernam Xpress și filialele sale operaționale - Sernam Services și Aster – au continuat activitatea economică exercitată de Sernam SA, întrucât transferul de activități de la Sernam SA la Financière Sernam, efectuat de Franța, viza în speță acest obiectiv. În plus, din elementele dosarului rezultă că Sernam Xpress, Sernam Services și Aster au continuat, în mod incontestabil, aceeași activitate și cu același personal, întrucât au beneficiat de ajutor, conform planului de afaceri derulat de Sernam SA. Ulterior, la 30 iunie 2011, Financière Sernam, asociat unic, a dizolvat societatea Sernam Xpress și i-a preluat activele și pasivele. Astfel, Financière Sernam reprezintă succesorul legal al societății Sernam Xpress, precum și succesorul economic al acesteia, întrucât, în prezent, Financière Sernam este cea care deține și controlează direct filialele operaționale, și anume Sernam Services și Aster. În plus, Financière Sernam și filialele sale, în special Sernam Services și Aster, desfășoară în continuare activitatea societăților Sernam SA și Sernam Xpress și, prin urmare, continuă să beneficieze de pe urma ajutorului. Pe de altă parte, în mai 2011 Sernam Services a beneficiat de un aport de active, precum și de transferarea mărcii Sernam, evaluată la suma de 15 milioane EUR, fără să plătească o compensație adecvată. Pe de altă parte, în martie 2008 Aster a beneficiat de un aport în contul curent în valoare de 5 milioane EUR, sumă care i-a fost atribuită în iulie 2008; pe de altă parte, Aster a fost recapitalizată în decembrie 2011 prin alocarea sumei de 5 599 998 EUR în contul curent. Prin urmare, aceste două filiale au beneficiat de ajutoarele acordate inițial societăților Sernam SA și Sernam Xpress nu doar ca societăți ale grupului și ca urmare a faptului că își desfășoară în continuare activitatea, ci și datorită transferării anumitor active sau măsurilor de recapitalizare de care au beneficiat.

(196)

Trebuie precizat că societatea Sernam SA însăși a rezultat din transformarea în societate anonimă a societății Sernam SCS la sfârșitul anului 2001 (a se vedea, în acest sens, decizia Sernam 2, considerentul 11). Astfel, Sernam SCS a fost beneficiarul inițial al unei părți din ajutoarele în cauză.

(197)

Având în vedere că, la 31 ianuarie 2012, pentru societatea Financière Sernam și filiala ei, Sernam Services, s-a instituit procedura de administrare judiciară, și că, la 3 februarie 2012, pentru Aster, filiala societății Financière Sernam, s-a instituit lichidarea judiciară, autoritățile franceze sunt invitate să stabilească suma reprezentând ajutoarele, majorată cu dobânzile, pe care trebuie să o recupereze în cel mai scurt timp, astfel încât să fie înregistrate în pasivele acestor societăți,

(a)

data la care fiecare ajutor a fost pus la dispoziția beneficiarului și suma totală (principalul și dobânda) care trebuie recuperată de la beneficiar în legătură cu fiecare măsură de ajutor;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea respectării prezentei decizii;

(c)

documente care demonstrează că beneficiarul a fost notificat să ramburseze ajutorul.