31.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 27/21

(1)

Prin Decizia de punere în aplicare 2011/272/UE a Comisiei (2) au fost închise, pentru exercițiul financiar 2010, conturile tuturor agențiilor de plăți, cu excepția agenției de plăți „Rheinland-Pfalz” din Germania, a agenției de plăți „OPEKEPE” din Grecia, a agenției de plăți „ARBEA” din Italia și a agenției de plăți „Dienst Regelingen” din Țările de Jos.

(2)

În urma transmiterii de noi informații și după efectuarea unor controale suplimentare, Comisia poate lua, în prezent, o decizie privind integralitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor prezentate de agenția de plăți „Rheinland-Pfalz” din Germania și de agenția de plăți „Dienst Regelingen” din Țările de Jos.

(3)

Articolul 10 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR (3) prevede că sumele care trebuie recuperate de la fiecare stat membru sau plătite fiecăruia dintre acestea, în conformitate cu decizia de închidere a conturilor menționată la articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul respectiv, se calculează prin scăderea plăților lunare pentru exercițiul financiar în cauză, și anume 2010, din cheltuielile recunoscute pentru exercițiul financiar respectiv în conformitate cu alineatul (1). Comisia scade suma respectivă din plata lunară corespunzătoare cheltuielilor efectuate în a doua lună care urmează lunii în care s-a luat decizia de închidere a conturilor sau o adaugă la această plată.

(4)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, 50 % din consecințele financiare ale nerecuperării sumelor corespunzătoare neregulilor sunt suportate de statul membru în cauză și 50 % de bugetul UE, dacă recuperarea sumelor respective nu s-a produs în decurs de patru ani de la constatarea primară administrativă sau judiciară sau în decurs de opt ani de la inițierea unei acțiuni într-o instanță națională în vederea recuperării. Articolul 32 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede că statele membre trebuie să înainteze Comisiei, împreună cu conturile anuale, un raport de sinteză privind procedurile de recuperare întreprinse în urma depistării neregulilor. Normele de aplicare privind obligația statelor membre de raportare a sumelor care trebuie recuperate sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 885/2006. În anexa III la regulamentul menționat figurează modelul de tabel pe care statele membre au avut obligația de a-l furniza în 2011. Pe baza tabelelor completate de statele membre, Comisia stabilește consecințele financiare ale nerecuperării sumelor corespunzătoare neregulilor mai vechi de patru ani sau, respectiv, de opt ani. Această decizie nu aduce atingere deciziilor de conformitate ulterioare, luate în temeiul articolului 32 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

(5)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, statele membre pot decide să nu inițieze procedurile de recuperare. O asemenea decizie poate fi luată numai în cazul în care costurile deja suportate și cele estimate depășesc valoarea care trebuie recuperată sau dacă recuperarea se dovedește imposibilă din cauza insolvenței, înregistrată și recunoscută în conformitate cu legislația națională, a debitorului sau a persoanelor responsabile din punct de vedere juridic pentru nereguli. Dacă această decizie a fost luată în decurs de patru ani de la constatarea primară administrativă sau judiciară sau în decurs de opt ani de la inițierea unei acțiuni într-o instanță națională în vederea recuperării, consecințele financiare ale nerecuperării sunt suportate în proporție de 100 % din bugetul UE. În raportul de sinteză menționat la articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 sunt indicate sumele pentru care statul membru a decis să nu inițieze procedurile de recuperare și motivele acestei decizii. Aceste sume nu sunt suportate de statele membre în cauză și, în consecință, trebuie suportate din bugetul UE. Această decizie nu aduce atingere deciziilor de conformitate ulterioare, luate în temeiul articolului 32 alineatul (8) din regulamentul menționat.

(6)

La închiderea conturilor agențiilor de plăți în cauză, Comisia trebuie să țină seama de sumele deja reținute de la statele membre respective în baza Deciziei de punere în aplicare 2011/272/UE.

(7)

În conformitate cu articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, prezenta decizie nu aduce atingere deciziilor ulterioare ale Comisiei privind excluderea de la finanțarea din partea UE a cheltuielilor care nu au fost efectuate în conformitate cu normele UE,