1.

Fără a aduce atingere prerogativelor instituțiilor din statele membre care supraveghează programele naționale de credit la export, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport anual de activitate pentru a spori transparența la nivelul Uniunii. Statele membre raportează, în conformitate cu cadrele legislative naționale, cu privire la active și pasive, indemnizații plătite și recuperări, angajamente noi, expuneri și prime. Atunci când pasivele contingente apar în urma unor activități de credite la export care beneficiază de susținere oficială, respectivele activități sunt raportate în raportul anual de activitate.

2.

În raportul anual de activitate, statele membre descriu modul în care riscurile legate de mediu, care pot atrage după sine alte riscuri importante, sunt abordate în cadrul activităților de credite la export care beneficiază de susținere oficială ale ACE de pe teritoriul lor.

3.

Pe baza acestor informații, Comisia redactează un raport anual pentru Parlamentul European, inclusiv o evaluare a respectării de către ACE a obiectivelor și obligațiilor la nivelul Uniunii.

4.

Comisia, în conformitate cu competențele pe care le deține, pune la dispoziția Parlamentului European un raport anual privind negocierile realizate, atunci când Comisia deține autorizație de negociere în cadrul diverselor foruri de cooperare internațională, pentru a stabili standarde globale în domeniul creditelor la export care beneficiază de susținere oficială.

Prima perioadă de raportare, conform prezentului regulament, acoperă anul 2011.

CAPITOLUL I:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

CAPITOLUL II:

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

CAPITOLUL III:

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

CAPITOLUL IV:

SECȚIUNEA 1:

40.

41.

42.

43.

SECȚIUNEA 2:

44.

45.

SECȚIUNEA 3:

46.

47.

SECȚIUNEA 4:

48.

49.

50.

SECȚIUNEA 5:

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

SECȚIUNEA 6:

61.

62.

63.

SECȚIUNEA 7:

64.

65.

66.

ANEXA I:

ANEXA II:

ANEXA III:

ANEXA IV:

ANEXA V:

ANEXA VI:

ANEXA VII:

ANEXA VIII:

ANEXA IX:

ANEXA X:

ANEXA XI:

(a)

Scopul principal al Acordului privind creditele la export care beneficiază de susținere oficială, denumit în continuare „acordul”, este acela de a oferi un cadru comun pentru acordarea organizată a susținerii oficiale pentru creditele la export.

(b)

Acordul urmărește să promoveze armonizarea practicilor în materie de susținere oficială, conform definiției de la articolul 5 litera (a), în scopul de a încuraja concurența între exportatori pe baza calității și a prețului bunurilor și serviciilor exportate, și nu pe baza unor clauze și condiții financiare de susținere oficială mai favorabile.

(a)

Participanții se angajează să pună la dispoziția neparticipanților informații privind notificările referitoare la susținerea oficială, conform articolului 5 litera (a).

(b)

Pe baza de reciprocitate, un participant răspunde solicitărilor primite din partea unui neparticipant cu care se află în competiție în ceea ce privește termenii și condițiile financiare oferite pentru susținerea oficială a unei tranzacții, în același mod în care ar răspunde unei solicitări primite din partea unui participant.

(a)

Susținerea oficială poate fi acordată sub diferite forme:

(b)

Acordul se aplică ajutorului condiționat; procedurile prevăzute la capitolul IV se aplică, de asemenea, ajutorului necondiționat la export.

(c)

Acordul nu se aplică exporturilor de echipamente militare și produse agricole.

(d)

Nu se acordă susținere oficială în cazul în care există dovezi indubitabile că respectivul contract a fost încheiat cu un cumpărător dintr-o țară care nu este destinația finală a bunurilor, având ca scop, în principal, obținerea unor termeni de rambursare mai avantajoși.

(a)

Din acord fac parte următoarele înțelegeri sectoriale:

(b)

Participanții la o înțelegere sectorială pot aplica dispozițiile acesteia pentru susținerea oficială a exportului de bunuri și/sau servicii care intră sub incidența respectivei înțelegeri sectoriale. În cazul în care înțelegerea sectorială nu cuprinde prevederi speciale față de cele din acord, participanții la înțelegerea sectorială aplică dispozițiile generale din acord.

(a)

Participanții pot aplica clauzele și condițiile prevăzute în anexa X exportului de bunuri și/sau servicii aferente tranzacțiilor care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa X apendicele 1.

(b)

Litera (a) nu se aplică pentru exportul de bunuri și servicii care intră sub incidența înțelegerii sectoriale privind aeronavele civile.

(a)

Participanții solicită cumpărătorilor de bunuri și servicii care beneficiază de susținere oficială să plătească un avans de minim 15 procente din valoarea contractului de export la data sau anterior datei acordării creditului la export, definită conform anexei XI. Pentru calcularea avansului, valoarea contractului de export se poate reduce proporțional în cazul în care tranzacția include importuri de completare care nu beneficiază de susținere oficială, provenind dintr-o terță țară. Se permite finanțarea/asigurarea în proporție de 100 de procente a primei. Prima poate fi inclusă sau nu în valoarea contractului de export. În acest context, sumele plătite cu titlu de retenție după data acordării creditului nu sunt considerate avans.

(b)

Susținerea oficială a avansului poate lua forma unei asigurări sau garanții împotriva riscurilor ce pot apărea anterior acordării creditului la export.

(c)

Cu excepția cazurilor prevăzute la literele (b) și (d), participanții nu acordă susținere oficială care să depășească 85 de procente din valoarea contractului de export, procentul incluzând importurile de completare, dar excluzând costurile locale.

(d)

Participanții pot acorda susținere oficială pentru costuri locale, în următoarele condiții:

(a)

Țările din categoria I sunt cele care figurează în clasificarea Băncii Mondiale (2). Toate celelalte țări intră în categoria II. Clasificarea Băncii Mondiale se revizuiește anual. O țară poate trece într-o altă categorie dacă timp de doi ani consecutivi și-a menținut categoria în clasamentul Băncii Mondiale.

(b)

Clasificarea țărilor se face în funcție de următoarele criterii și proceduri:

(a)

Pentru țările din categoria I, termenul maxim de rambursare este de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii convenționale până la opt ani și jumătate, în cazul în care se respectă procedurile de notificare prealabilă prevăzute la articolul 45.

(b)

Pentru țările din categoria II, termenul maxim de rambursare este de zece ani.

(c)

În cazul în care un contract implică mai multe țări de destinație, se recomandă participanților să depună toate eforturile pentru stabilirea unei reguli comune, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 55-60, pentru ajungerea la un acord în ceea ce privește termenul adecvat.

(a)

Pentru centralele nenucleare, termenul maxim de rambursare este de 12 ani. Dacă un participant intenționează să acorde susținere pentru un termen de rambursare mai mare decât cel prevăzut la articolul 12, participantul transmite o notificare prealabilă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 45.

(b)

Centralele nenucleare sunt centrale complete, sau părți ale acestora, care nu sunt alimentate cu energie nucleară; acestea includ toate componentele, echipamentele, materialele și serviciile (inclusiv formarea personalului) care sunt în mod direct necesare pentru construirea și punerea în funcțiune a unor astfel de centrale nenucleare. Nu sunt incluse componentele care, de regulă, cad în sarcina cumpărătorului, ca de exemplu costurile legate de amenajarea terenului, drumuri de acces, cazarea personalului, conectarea la rețeaua electrică și la transformatoare, alimentarea cu apă; de asemenea nu includ costurile suportate pentru obținerea aprobărilor oficiale (de exemplu, autorizația de șantier, autorizația de alimentare cu combustibil) în țara cumpărătorului, cu următoarele excepții:

(a)

Principalul unui credit la export se rambursează în rate egale.

(b)

Principalul se rambursează și dobânzile se achită la intervale nu mai mici de șase luni, iar prima rată de principal și dobândă se achită în cel mult șase luni de la data acordării creditului.

(c)

Pentru creditele la export furnizate care susțin tranzacții de leasing, se poate aplica rambursarea în rate egale a principalului plus dobânda aferentă, în loc de rambursarea în rate egale a principalului, conform literei (a).

(d)

În mod excepțional și bine justificat, creditele la export pot fi acordate în alte condiții decât cele prevăzute la literele (a)-(c). Acordarea unui astfel de forme de susținere trebuie să fie motivată printr-un decalaj între data la care debitorul dispune de fonduri și profilul serviciului datoriei în cazul în care rambursarea s-ar realiza pe baza unui grafic în rate semestriale egale, cu respectarea următoarelor criterii:

(e)

Dobânda datorată după data acordării creditului nu se capitalizează.

(a)

Dobânda nu include:

(b)

Atunci când susținerea oficială se acordă prin intermediul creditelor/finanțării directe, sau refinanțării, prima poate fi adăugată la valoarea nominală a ratei de dobândă sau poate constitui o cheltuială separată; ambele componente se prezintă separat participanților.

(a)

Participanții care acordă susținere financiară oficială pentru împrumuturi cu rată fixă de dobândă trebuie să aplice ratele de referință ale dobânzii comerciale (CIRR) ca rate oficiale minime de dobândă. CIRR sunt rate de dobândă stabilite în conformitate cu următoarele principii:

(b)

Acordarea susținerii financiare oficiale nu trebuie să neutralizeze sau să compenseze, parțial sau total, prima de risc de credit corespunzătoare, datorată pentru riscul de nerambursare în temeiul dispozițiilor articolului 23.

(a)

Fiecare participant care dorește să stabilească o CIRR selectează mai întâi unul din următoarele două sisteme de rată a dobânzii de bază pentru moneda sa națională:

Excepțiile de la aceste sisteme ale ratei de bază trebuie convenite de către participanți.

(b)

CIRR se stabilește prin adăugarea la rata de bază a fiecărui participant a unei marje fixe de 100 de puncte de bază, cu excepția cazului în care participanții au convenit altfel.

(c)

În cazul în care alți participanți decid să acorde finanțare în altă monedă, vor utiliza CIRR stabilit pentru moneda respectivă.

(d)

Un participant își poate schimba sistemul ratei de bază după transmiterea unei notificări cu șase luni înainte de data schimbării și cu consultarea participanților.

(e)

Un participant sau un neparticipant poate solicita stabilirea CIRR pentru moneda unui neparticipant. Cu consultarea neparticipantului interesat, participantul sau secretariatul, în numele acestui neparticipant, poate face o propunere de stabilire a CIRR pentru moneda respectivă, folosind procedurile din regulile comune în conformitate cu articolele 55-60.

(a)

Atunci când se acordă susținere financiară oficială pentru împrumuturi cu o rată variabilă de dobândă, nu se va permite băncilor și altor instituții finanțatoare să ofere posibilitatea de a alege rata cea mai mică dintre CIRR (în vigoare în momentul semnării contractului inițial) și rata pieței la împrumuturile pe termen scurt valabilă pe durata împrumutului.

(b)

În cazul unei rambursări anticipate voluntare a unui împrumut sau a oricărei părți din acesta, debitorul despăgubește instituția guvernamentală care acordă susținere financiară oficială pentru toate costurile și pierderile suferite ca urmare a unei astfel de rambursări anticipate, inclusiv costul suportat de instituția guvernamentală pentru înlocuirea acelei părți din intrările de numerar cu rată fixă, întreruptă de rambursarea anticipată.

(a)

MPR aplicabilă se determină în funcție de următorii factori:

(b)

MPR se exprimă ca procent din valoarea principalului creditului, ca și cum prima ar fi percepută integral la data primei trageri din credit. În Anexa VI este explicată formula matematică utilizată pentru calcularea MPR.

(c)

Pentru țările clasificate în categoria 0 conform articolului 25 nu sunt stabilite MPR; cu toate acestea, participanții nu vor percepe rate de primă inferioare ratelor disponibile pe piața privată.

(d)

Pentru țările cu „riscul cel mai ridicat” din categoria 7 se percep, în principiu, rate de primă superioare MPR stabilite pentru această categorie; aceste rate de primă se stabilesc de către participantul care acordă susținere oficială.

(e)

La calcularea MPR pentru o tranzacție, clasa de risc de țară luată în calcul este clasa aplicabilă țării cumpărătorului, cu următoarele excepții:

(f)

Anexa VII cuprinde criteriile și condițiile aplicării claselor de risc de țară în situațiile descrise la articolul 24 litera (e) prima și a doua liniuță.

(g)

În cazul în care susținerea oficială este strict limitată la riscul de țară, astfel cum este definit la articolul 25 litera (a), respectiv este exclusă complet acoperirea riscului cumpărătorului/debitorului, MPR se reduce cu 10 procente; reducerea este reflectată în formula matematică utilizată pentru calcularea MPR din anexa VI.

(h)

Termenul HOR utilizat la calcularea MPR reprezintă jumătate din perioada de tragere, la care se adaugă întreaga perioadă de rambursare, în condițiile în care rambursarea creditului la export are un profil regulat, respectiv rambursarea principalului se realizează în rate semestriale egale, plus dobânda, începând cu luna a șasea de la acordarea creditului. Pentru creditele la export cu un profil de rambursare non-standard, perioada de rambursare echivalentă (exprimată în termeni de rate semestriale egale) se calculează după următoarea formulă: perioada de rambursare echivalentă = (durata medie ponderată a perioadei de rambursare – 0,25) / 0,5.

(i)

Participantul care aplică MPR în cazul prevăzut la litera (e) prima liniuță, care conduce la o rată de primă inferioară MPR aplicabile țării cumpărătorului, trebuie să transmită o notificare prealabilă, în conformitate cu prevederile articolului 44 litera (a). Participantul care aplică MPR în cazul menționat la articolul 24 litera (e) a doua liniuță sau la articolul 24 litera (g), trebuie să trimită o notificare prealabilă, în conformitate cu prevederile articolului 45 litera (a).

(a)

Cele cinci elemente ale riscului de credit al țării sunt următoarele:

(b)

Țările sunt clasificate într-una dintre cele opt categorii de risc de țară (0-7). Au fost stabilite MPR pentru categorii de la 1 la 7, nu și pentru categoria 0, întrucât nivelul riscului de țară este considerat a fi neglijabil pentru țările din această categorie.

(c)

Țările OCDE cu venituri ridicate, conform clasificării anuale a Băncii Mondiale bazate pe VNB pe cap de locuitor, sunt încadrate în categoria 0.

(d)

Toate țările, cu excepția țărilor OCDE cu venituri ridicate (3), se clasifică prin intermediul metodologiei de clasificare a riscului de țară, care este compusă din:

(e)

Clasificările riscului de țară se monitorizează permanent și se revizuiesc cel puțin anual, iar modificările care rezultă din metodologia de clasificare a riscului de țară se comunică imediat de către secretariat. Atunci când o țară este reclasificată într-o categorie inferioară sau superioară de risc de țară, participanții vor trebui, în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la comunicarea reclasificării de către secretariat, să aplice rate de primă la nivelul sau superior nivelului MPR asociat noii categorii de risc de țară.

(f)

Clasificările riscului de țară aplicabile sunt date publicității de către secretariat.

(a)

Calitatea unui instrument de susținere a creditului la export depinde de tipul instrumentului: asigurare, garanție sau credit/finanțare directă; în cazul instrumentelor de asigurare, calitatea depinde de acoperirea, cu sau fără diferență de primă, a dobânzilor pe perioada de așteptare (respectiv în perioada cuprinsă între data scadenței plății datorate de cumpărător/împrumutat și data la care se naște obligația asigurătorului de a despăgubi exportatorul/instituția financiară).

(b)

Toate instrumentele existente de susținere a creditului la export oferite de participanți se încadrează într-una dintre următoarele trei categorii:

(a)

în ceea ce privește excluderea anumitor elemente ale riscului de țară de la acoperirea oficială a creditelor la export:

(b)

în ceea ce privește următoarele tehnici de diminuare a riscului de țară, în anexa VIII sunt prevăzute MRP aplicabil, precum și criteriile și condițiile în care se poate aplica MEF:

(c)

aplicarea mai multor tehnici de diminuare a riscului de țară descrise la articolul 28 litera (b) nu are efect cumulativ direct asupra MEF aplicabil. Selectarea unui MEF adecvat care să reflecte combinarea tehnicilor de diminuare a riscului de țară trebuie să țină cont de impactul posibil al suprapunerii a două sau mai multor tehnici asupra riscurilor de țară identice. În cazul suprapunerii, în mod normal, pentru determinarea MEF aplicabil adecvat se va lua în considerare numai garanția de cea mai bună calitate;

(d)

participantul care aplică MPR în cazurile prevăzute la articolul 28 literele (a)-(c) transmite o notificare prealabilă, în conformitate cu articolul 44 litera (a);

(e)

lista cu tehnicile de diminuare a riscului de țară de la articolul 28 litera (b) nu își propune să fie o listă exhaustivă; în conformitate cu articolul 66, participanții trebuie să monitorizeze și să analizeze experiența acumulată prin utilizarea acestor tehnici, inclusiv criteriile, condițiile, circumstanțele și MEF aplicabile prevăzute în anexa VIII.

(a)

Pentru a evalua gradul de adecvare al MPR și pentru a permite, dacă este necesar, efectuarea de ajustări, fie în plus, fie în minus, se folosesc în paralel trei instrumente de revizuire a primelor (PFT), în baza cărora se realizează monitorizarea și ajustarea MPR.

(b)

Fluxurile de numerar și înregistrarea contabilă a angajamentelor sunt două dintre instrumentele de revizuire a MPR (PFT-uri), reprezentând abordări contabile pe baza cărora se face evaluarea agregată a validității MPR, în funcție de categoria riscului de țară și de orizontul de risc, pornind de la rezultatele efective ale activității înregistrate de participanți în raport cu riscul de țara și riscul suveran în ceea ce privește creditele la export cărora li se aplică MPR.

(c)

Al treilea PFT este format din patru seturi de indicatori ai pieței private (4) care furnizează informații cu privire la prețurile din piață percepute pentru riscul de țară și riscul suveran.

(a)

Participanții au convenit să aibă politici complementare pentru creditele la export și pentru ajutorul condiționat. Politicile referitoare la credite ar trebui să fie bazate pe libera concurență și pe liberul joc al forțelor pieței. Politicile pentru ajutorul condiționat trebuie să asigure resursele externe necesare țărilor, sectoarelor sau proiectelor care nu au acces sau au un acces limitat la finanțare pe piață. Politicile în materie de ajutor condiționat trebuie să asigure o rentabilitate maximă, să reducă la minimum denaturarea comerțului și să contribuie la o utilizare eficientă a resurselor pentru dezvoltare.

(b)

Dispozițiile acordului referitoare la ajutorul condiționat nu se aplică programelor de ajutor ale instituțiilor multilaterale sau regionale.

(c)

Aceste principii nu prejudiciază punctul de vedere al Comitetului de asistență pentru dezvoltare (DAC) în ceea ce privește calitatea ajutorului condiționat și a ajutorului necondiționat.

(d)

Un participant poate solicita informații suplimentare referitor la nivelul de condiționare al oricărei forme de ajutor. În cazul în care există incertitudini referitor la faptul că o anumită practică de finanțare cade sub incidența definiției ajutorului condiționat prevăzută în anexa XI, țara donatoare trebuie să furnizeze dovezi care să susțină afirmația că ajutorul ar fi, de fapt, „necondiționat” în conformitate cu definiția din anexa XI.

(a)

împrumuturi acordate ca asistență oficială pentru dezvoltare (ODA), așa cum sunt ele definite în „Orientările DAC referitoare la asistența oficială pentru dezvoltare, condiționată sau parțial necondiționată, și finanțarea asociată (1987)”;

(b)

finanțare nerambursabilă (granturi ODA), așa cum sunt ele definite în „Orientările DAC referitoare la asistența oficială pentru dezvoltare, condiționată sau parțial necondiționată, și finanțarea asociată (1987)”; și

(c)

alte forme de asistență financiară (OOF), care includ granturi sau împrumuturi, dar exclud creditele la export care beneficiază de susținere oficială și care intră sub incidența acordului; sau

(d)

orice asociere, de exemplu, o combinație, de drept sau de fapt, aflată sub controlul donatorului, al împrumutătorului sau al împrumutatului, care presupune cel puțin două dintre elementele precedente și/sau următoarele componente financiare:

(a)

Finanțarea asociată poate lua diverse forme, inclusiv credite mixte, finanțare mixtă, cofinanțare, finanțare paralelă sau tranzacții integrate individuale. Principala caracteristică a acestor tipuri de finanțare constă în faptul că includ:

(b)

Asocierea sau relaționarea „în fapt” este determinată de factori precum:

(c)

Niciuna dintre practicile următoare nu exclude existența unei asocieri sau a unei legături „în fapt”:

(a)

Nu se acordă ajutor condiționat țărilor care, potrivit VNB-ului lor pe cap de locuitor, sunt neeligibile pentru împrumuturi pe termen de 17 ani de la Banca Mondială. Banca Mondială recalculează anual pragul pentru această categorie (5). O țară este reclasificată numai dacă timp de 2 ani consecutivi și-a menținut neschimbată categoria în clasamentul Băncii Mondiale.

(b)

Clasificarea țărilor se face în funcție de criteriile și procedurile operaționale următoare:

(a)

Nu se acordă ajutor condiționat pentru proiecte publice sau private care, în mod normal, ar fi viabile din punct de vedere comercial în cazul în care ar fi finanțate în condițiile pieței sau ale acordului.

(b)

Principalele criterii de eligibilitate pentru acordarea ajutorului sunt următoarele:

(c)

Criteriile esențiale menționate la litera (b) sunt menite să descrie cum ar trebui evaluat un proiect pentru a determina dacă acesta ar trebui finanțat cu astfel de ajutor sau prin credite la export în condițiile pieței sau în condițiile prevăzute de acord. Prin procedura de consultare menționată la articolele 48-50 se estimează că, în timp, se va dezvolta expertiza necesară pentru a se putea defini mai precis, atât pentru instituțiile de credite la export, cât și pentru cele care furnizează ajutor de dezvoltare, orientări ex-ante cu privire la linia de demarcație dintre cele două categorii de proiecte.

(a)

asistență tehnică: ajutor condiționat a cărui componentă de ajutor oficial pentru dezvoltare constă exclusiv în cooperare tehnică, atunci când această componentă reprezintă mai puțin de 3 procente din valoarea totală a tranzacției sau mai puțin un milion de drepturi speciale de tragere (DST), oricare dintre cele două valori este mai mică; și

(b)

proiecte mici: investiții de capital cu o valoare mai mică de un milion DST, care sunt finanțate integral prin împrumuturi nerambursabile pentru dezvoltare (granturi).

(a)

Dispozițiile articolelor 33 și 34 nu se aplică ajutorului condiționat al cărui nivel de concesionalitate este mai mare sau egal cu 80 de procente, cu excepția ajutorului condiționat care face parte dintr-un pachet de finanțare asociată, așa cum este descris la articolul 32.

(b)

Dispozițiile articolului 34 nu se aplică ajutorului condiționat cu o valoare mai mică de două milioane DST,cu excepția ajutorului condiționat care face parte dintr-un pachet de finanțare asociată, așa cum este descris la articolul 32.

(c)

Ajutorul condiționat pentru LDC-uri, astfel cum sunt definite de Organizația Națiunilor Unite, nu fac obiectul dispozițiilor articolelor 33 și 34.

(d)

Fără a aduce atingere articolelor 33 și 34, un participant poate, în mod excepțional, să acorde susținere prin unul dintre următoarele mijloace:

(a)

rata de actualizare utilizată pentru a calcula nivelul de concesionalitate a unui împrumut acordat într-o anumită monedă, respectiv rata de actualizare diferențiată (RAD) se revizuiește anual la 15 ianuarie și se calculează după cum urmează:

(b)

data de referință pentru calculul nivelului de concesionalitate este data acordării creditului, conform anexei XI;

(c)

în scopul calculării nivelului global de concesionalitate a unui pachet de finanțare asociată, se consideră cu valoare 0 nivelele de concesionalitate a următoarelor tipuri de credit, fonduri și plăți:

Plățile efectuate la sau înainte de data acordării creditului care nu sunt considerate avans se iau în considerare la calculul nivelului de concesionalitate;

(d)

rata de actualizare pentru aliniere: în caz de aliniere la un ajutor, alinierea identică înseamnă alinierea la un nivel de concesionalitate identic, care este recalculat cu ajutorul ratei de actualizare în vigoare la data alinierii;

(e)

costurile locale și importurile din terțe țări se iau în considerare la calcularea nivelului de concesionalitate numai în cazul în care sunt finanțate de țara donatoare;

(f)

nivelul global de concesionalitate a unui pachet se obține înmulțind valoarea nominală a fiecărei componente a pachetului cu nivelul său de concesionalitate, adunând rezultatele obținute și apoi împărțind acest total la valoarea nominală globală a componentelor;

(g)

rata de actualizare pentru un împrumut cu componentă de ajutor este rata în vigoare la data notificării. Cu toate acestea, în caz de notificare imediată, rata de actualizare este cea în vigoare la data la care s-au stabilit termenii și condițiile împrumutului cu ajutor. Modificarea ratei de actualizare intervenită pe durata împrumutului nu modifică nivelul de concesionalitate al acestuia;

(h)

în cazul schimbării monedei înaintea încheierii contractului, notificarea trebuie revizuită. Rata de actualizare utilizată pentru a calcula nivelul de concesionalitate va fi rata aplicabilă la data revizuirii. Nu este necesară revizuirea în cazul în care moneda alternativă și toate informațiile necesare calculării nivelului de concesionalitate sunt indicate în notificarea inițială;

(i)

fără a aduce atingere dispozițiilor de la litera (g), rata de actualizare utilizată pentru calcularea nivelului de concesionalitate al unei tranzacții individuale în cadrul unei linii de credit cu componentă de ajutor este rata notificată inițial pentru linia de credit.

(a)

Participanții nu trebuie să stabilească termeni și condiții pentru ajutor condiționat pe o perioadă mai mare de doi ani, indiferent că este vorba de finanțarea unor tranzacții individuale sau de un protocol cu componentă de ajutor, de un ajutor sub formă de linie de credit sau de un alt acord similar. În cazul unui protocol cu componentă de ajutor, al unui ajutor sub formă de linie de credit sau al unui alt acord similar, perioada de valabilitate începe la data semnării acestora și trebuie să fie notificată în conformitate cu articolul 47; prelungirea unei linii de credit se notifică ca și cum ar fi o nouă tranzacție, însoțită de o notă în care se explică faptul că este vorba de o prelungire și că linia de credit se reînnoiește în condiții permise la data notificării prelungirii. În cazul unor tranzacții individuale, inclusiv cele notificate în cadrul unui protocol de ajutor, al unui ajutor sub forma liniei de credit sau al unui alt acord similar, perioada de valabilitate începe la data notificării angajamentului în conformitate cu articolul 46 sau 47, după caz.

(b)

Atunci când o țară devine neeligibilă pentru prima dată pentru împrumuturile pe termen de 17 ani acordate de Banca Mondială, perioada de valabilitate a protocoalelor și a liniilor de credit cu ajutor condiționat, noi sau existente, notificate, este limitată la un an de la data eventualei reclasificări în conformitate cu procedurile menționate la articolul 33 litera (b).

(c)

Reînnoirea unor astfel de protocoale și linii de credit este posibilă numai în condiții conforme cu prevederile articolelor 33 și 34 din acord, urmare:

În aceste condiții, termenii și condițiile existente se pot menține, fără a aduce atingere modificării ratei de actualizare prevăzute la articolul 37.

(a)

De îndată ce un participant se angajează să acorde susținerea oficială pe care a notificat-o în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 44-47, acesta trebuie să-i informeze pe toți ceilalți participanți, menționând în acest sens numărul de referință al notificării pe formularul 1C din sistemul de notificare al creditorilor corespunzător (CRS).

(b)

În cadrul unui schimb de informații desfășurat în conformitate cu dispozițiile articolelor 52-54, un participant aduce la cunoștința celorlalți participanți termenii și condițiile creditului pe care intenționează să-l susțină în cadrul unei anumite tranzacții, putând solicita informații similare celorlalți participanți.

(a)

Înainte de alinierea la termenii și condițiile financiare presupus a fi acordate de un participant sau un neparticipant în temeiul articolelor 18 și 39, participantul depune toate eforturile posibile, inclusiv, după caz, prin intermediul consultărilor directe descrise la articolul 54, pentru a verifica faptul că acești termeni și condiții beneficiază de susținere oficială; participantul trebuie să respecte următoarele reguli:

(b)

Un participant care intenționează să ofere termeni și condiții financiare identice cu cele notificate în conformitate cu articolele 44 și 45 poate face acest lucru după expirarea perioadei de așteptare prevăzute în cele ce urmează. Respectivul participant notifică intențiile sale cât mai curând posibil.

(a)

Un participant care are motive întemeiate pentru a considera că termenii și condițiile financiare oferite de alt participant (participantul care a inițiat operațiunea) sunt mai generoase decât cele prevăzute în acord informează secretariatul; secretariatul pune la dispoziție imediat astfel de informații.

(b)

Participantul care a inițiat operațiunea clarifică termenii și condițiile ofertei sale în termen de două zile lucrătoare de la difuzarea informațiilor de către secretariat.

(c)

În urma clarificărilor făcute de participantul care a inițiat operațiunea, orice participant poate cere secretariatului să organizeze în următoarele cinci zile lucrătoare o reuniune de consultări speciale cu participanții pentru a discuta această chestiune.

(d)

Termenii și condițiile financiare care beneficiază de susținere oficială nu intră în vigoare decât după cunoașterea rezultatului reuniunii de consultări speciale cu participanții.

(a)

Un participant îi notifică pe toți ceilalți participanți cu cel puțin zece zile înainte de asumarea oricărui angajament în cazul în care rata minimă de primă aplicată a fost determinată, în baza prevederilor articolului 24 litera (e) prima liniuță sau ale articolului 28, în conformitate cu anexa V la acord. În cazul în care oricare alt participant cere să aibă loc o discuție în acest interval, participantul inițiator așteaptă o perioadă suplimentară de zece zile calendaristice. În cazul în care MPR aplicabilă după diminuarea/excluderea riscului este mai mică sau egală cu 75 de procente din MPR care ar fi rezultat urmare aplicării clasificării corespunzătoare privind riscul țării cumpărătorului fără nicio diminuare sau excludere a riscului, participantul care efectuează notificarea transmite o notificare tuturor celorlalți participanți cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de asumarea oricărui angajament.

(b)

Un participant îi va informa pe toți ceilalți participanți cu privire la decizia sa finală, luată urmare discuțiilor și analizării cazuisticii disponibile în conformitate cu articolul 66. Participanții păstrează o evidență a practicii lor în ceea ce privește ratele de primă notificate în conformitate cu litera (a).

(a)

Un participant îi notifică pe toți ceilalți participanți cu cel puțin zece zile calendaristice înainte de asumarea oricărui angajament în conformitate cu anexa V la acord, dacă intenționează:

(b)

În cazul în care participantul care a inițiat operațiunea își restrânge sau retrage intenția de a acorda susținere pentru o astfel de tranzacție, îi informează de îndată pe toți ceilalți participanți în acest sens.

(a)

Un participant trebuie să transmită o notificare prealabilă în cazul în care intenționează să acorde susținere oficială pentru:

(b)

Notificarea prealabilă trebuie transmisă cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înaintea datei de încheiere a depunerii ofertelor sau a datei angajamentului, reținându-se termenul cel mai scurt.

(c)

În cazul în care participantul care a inițiat operațiunea își restrânge sau retrage intenția de a susține termenii și condițiile notificate, îi informează de îndată în acest sens pe toți ceilalți participanți.

(d)

Dispozițiile prezentului articol se aplică ajutorului condiționat care face parte integrantă dintr-un pachet de finanțare, conform articolului 32.

(a)

Un participant îi notifică de îndată pe toți ceilalți participanți, respectiv în termen de două zile lucrătoare de la data angajamentului, în cazul în care acordă susținere oficială pentru ajutor condiționat în valoare de:

(b)

De asemenea, un participant îi notifică de îndată pe toți ceilalți participanți atunci când se semnează un protocol, o linie de credit sau un acord similar de ajutor.

(c)

În cazul în care un participant are intenția de a se alinia la termenii și condițiile financiare care au făcut obiectul unei notificări imediate, nu este necesară transmiterea unei notificări prealabile.

(a)

Un participant care dorește să obțină clarificări referitor la o posibilă motivație comercială a ajutorului condiționat poate cere să i se furnizeze o evaluare completă a calității ajutorului (detaliată din anexa IX).

(b)

Mai mult, un participant poate cere consultări cu alți participanți, în conformitate cu dispozițiile articolului 49. Acestea pot include consultări directe, după cum se subliniază la articolul 54, pentru a se discuta:

(a)

În timpul consultărilor, un participant poate cere, printre altele, următoarele informații:

(b)

Consultările se încheie și secretariatul notifică tuturor participanților concluziile referitoare la cele două chestiuni menționate la articolul 48, cu cel puțin zece zile lucrătoare înainte de data încheierii licitației sau de data angajamentului, fiind reținut termenul cel mai scurt. În cazul unui dezacord între părțile prezente la consultare, secretariatul invită și alți participanți să își exprime opiniile într-un termen de cinci zile lucrătoare. Participantul autor al notificării este anunțat în legătură cu opiniile exprimate, urmând a-și reconsidera poziția în cazul în care nu beneficiază de suficientă susținere pentru o ofertă de ajutor.

(a)

Un donator care dorește să realizeze un proiect cu toate că nu beneficiază de suficientă susținere, transmite o notificare prealabilă a intențiilor sale celorlalți participanți, în termen de cel mult 60 de zile calendaristice de la încheierea consultărilor, respectiv de la acceptarea concluziilor președintelui. Acest donator transmite o scrisoare adresată secretarului general al OCDE, în care prezintă rezultatele consultărilor și expune principalele considerente de interes național, fără caracter comercial, care îl obligă să întreprindă această acțiune. Participanții se așteaptă ca o astfel de procedură să fie excepțională și rar utilizată.

(b)

Donatorul îi notifică de îndată pe participanți cu privire la faptul că a transmis o scrisoare secretarului general al OCDE, atașând o copie a acestei scrisori. Nici donatorul, nici un alt participant nu își poate asuma vreun angajament de ajutor condiționat în următoarele zece zile lucrătoare de la emiterea acestei notificări către participanți. În cazul proiectelor pentru care s-au identificat oferte comerciale concurente în perioada consultărilor, termenul de zece zile lucrătoare menționat mai sus se prelungește la 15 zile.

(c)

Secretariatul monitorizează desfășurarea și rezultatele consultării.

(a)

Un participant se poate adresa unui alt participant pentru a afla atitudinea acestuia față de o țară terță, o instituție într-o terță țară sau o anumită metodă de desfășurare a activității sale.

(b)

Un participant care a primit o solicitare de acordare a susținerii oficiale se poate adresa unui alt participant, indicându-i cei mai favorabili termeni și condiții de credit în care ar fi dispus să acorde susținere.

(c)

În cazul în care o asemenea solicitare este adresată mai multor participanți, cererea trebuie să menționeze lista destinatarilor.

(d)

Câte o copie a tuturor cererilor se adresează secretariatului.

(a)

Participantul căruia i s-au solicitat informațiile răspunde în termen de șapte zile calendaristice și oferă cât mai multe informații cu putință. Răspunsul trebuie să indice într-o manieră cât se poate de precisă decizia pe care preconizează că o va lua. Dacă este cazul, răspunsul complet este transmis în cel mai scurt timp. Copii ale răspunsului se transmit celorlalți destinatari ai cererii și secretariatului.

(b)

În cazul în care un răspuns la o cerere de informații își pierde ulterior valabilitatea indiferent care este motivul, de exemplu pentru că:

(a)

Un participant acceptă în termen de zece zile lucrătoare cererile de consultări directe.

(b)

Cererea pentru consultări directe se comunică participanților și neparticipanților. Consultările au loc cât mai curând posibil după expirarea termenului de zece zile lucrătoare.

(c)

Președintele participanților se coordonează cu secretariatul cu privire la orice acțiuni ulterioare necesare, de exemplu, o regula comună. Secretariatul comunică imediat rezultatele consultărilor.

(a)

Propunerile de reguli comune se adresează numai secretariatului. Secretariatul transmite propunerea de regulă comună tuturor participanților și, în cazul unui ajutor condiționat, tuturor punctelor de contact DAC. Identitatea inițiatorului nu se înscrie în registrul regulilor comune de pe panoul de afișaj al OLIS. Cu toate acestea, la cerere, secretariatul poate să comunice verbal identitatea inițiatorului către participantul sau membrul DAC. Secretariatul ține o evidență a acestor cereri.

(b)

Propunerea de regulă comună se datează și se prezintă în următorul format:

(c)

Orice propunere de reguli comune formulată în conformitate cu articolul 33 litera (b) punctul 4 se adresează secretariatului, iar celorlalți participanți le este trimisă câte o copie. Autorul propunerii regulii comune oferă explicații complete privind motivele pentru care apreciază că clasificarea unei țări ar trebui să difere de aceea pe care o prevede procedura prevăzută la articolul 33 litera (b).

(d)

Secretariatul face publice regulile comune convenite.

(a)

Răspunsurile trebuie transmise în termen de 20 de zile calendaristice, deși participanții sunt încurajați să răspundă cât mai curând posibil la o propunere de regulă comună.

(b)

Răspunsul poate consta într-o o cerere de informații suplimentare, acceptare, respingere, propunere de modificare a regulii comune sau o propunere alternativă de regulă comună.

(c)

În cazul în care un participant declară că nu își poate exprima poziția deoarece nu a primit nici o solicitare din partea unui exportator sau din partea autorităților țării beneficiare în cazul ajutorului pentru proiectul respectiv, se consideră că acesta a acceptat propunerea de regulă comună.

(a)

La expirarea termenului de 20 de zile calendaristice, secretariatul informează toți participanții cu privire la ce s-a hotărât în legătură cu propunerea de regulă comună. În cazul în care regula comună nu a fost acceptată de toți participanții, dar nici un participant nu a respins-o, propunerea rămâne deschisă pentru o nouă perioadă de opt zile calendaristice.

(b)

La expirarea noii perioade, în cazul în care un participant nu a respins în mod explicit propunerea de regulă comună, se consideră că acesta a acceptat regula comună. Cu toate acestea, un participant, inclusiv autorul propunerii, poate accepta regula comună cu condiția acceptării explicite de către unul sau mai mulți participanți.

(c)

În cazul în care un participant nu acceptă unul sau mai multe elemente ale unei reguli comune, se consideră implicit că le acceptă pe toate celelalte. Se înțelege că o astfel de acceptare parțială îi poate determina pe alți participanți să își revizuiască poziția față de regula comună propusă. Toți participanții sunt liberi să ofere sau să se alinieze la termeni și condiții care nu sunt acoperite de o regulă comună.

(d)

O regulă comună care nu a fost acceptată poate fi reexaminată urmând procedurile descrise la articolele 55 și 56. În aceste împrejurări, participanții nu sunt ținuți de decizia lor inițială.

(a)

Odată acceptată, o regulă comună rămâne valabilă timp de doi ani de la data la care produce efecte, în afara cazului în care secretariatul este informat că aceasta nu mai prezintă nici un interes și că toți participanții sunt de acord în acest sens. O regulă comună rămâne valabilă pe o perioadă suplimentară de doi ani în cazul în care un participant cere prelungirea ei în termen de 14 zile calendaristice de la data inițială a expirării. Se poate conveni asupra unei prelungiri ulterioare, cu respectarea aceleiași proceduri. O regulă comună adoptată în conformitate cu articolul 33 litera (b) punctul 4 rămâne valabilă până la data la care sunt disponibile datele Băncii Mondiale pentru anul următor.

(b)

Secretariatul urmărește stadiul regulilor comune și îi informează în consecință pe participanți, actualizând prin OLIS registrul „Situația regulilor comun în vigoare”. În consecință, printre alte, secretariatul:

(a)

CIRR pentru monedele care sunt stabilite în conformitate cu dispozițiile articolului 20 se transmit secretariatului prin mijloace de comunicare electronică, cel puțin lunar, pentru a fi comunicate tuturor participanților.

(b)

Astfel de notificări trebuie să ajungă la secretariat în cel mult cinci zile de la sfârșitul lunii la care se referă. În acel moment, secretariatul informează imediat toți participanții în legătură cu ratele aplicabile și le face publice.

(a)

Participanții revizuiesc periodic modul de funcționare a acordului. În cadrul revizuirii, participanții examinează, printre altele, procedurile de notificare, punerea în aplicare și funcționarea sistemului DDR, regulile și procedurile în materie de ajutor condiționat, problemele de aliniere, angajamentele anterioare și posibilitățile de extindere a participării la acord.

(b)

Această revizuire se bazează pe informații din practica participanților și pe sugestiile acestora de îmbunătățire a funcționării și eficacității acordului. Participanții iau în considerare obiectivele acordului, precum și situația economică și monetară curentă. Informațiile și sugestiile pe care participanții doresc să le comunice în vederea revizuirii trebuie să ajungă la secretariat cu cel puțin 45 de zile calendaristice înainte de data la care aceasta trebuie să aibă loc.

(a)

Participanții revizuiesc periodic sistemul de stabilire a CIRR pentru a se asigura că ratele notificate reflectă condițiile actuale ale pieței și corespund obiectivelor care stau la baza stabilirii ratelor în vigoare. De asemenea, revizuirile acoperă și marja care se adaugă atunci când se aplică aceste rate.

(b)

Un participant poate prezenta președintelui participanților o cerere argumentată în vederea organizării unei revizuiri extraordinare în cazul în care acest participant consideră că CIRR pentru una sau mai multe monede nu mai reflectă condițiile actuale de piață.

(a)

metodologia pentru modelul de evaluare a riscului de țară, cu scopul de a-i revizui valabilitatea în funcție de practică;

(b)

ratele minime de primă pentru riscul de țară și pentru riscul suveran, cu scopul de a le ajusta în timp pentru a se asigura că rămân o măsură exactă a riscului, luând în considerare cei trei PFT: abordările bazate pe fluxurile de numerar și pe contabilitatea de angajamente, precum și, dacă este cazul, indicatorii pieței private;

(c)

diferențierile în ceea ce privește MPR care țin cont de calitatea diferită a instrumentelor de susținere a creditelor la export și de procentul acoperirii acordate; și

(d)

experiența dobândită în ceea ce privește utilizarea diminuării și/sau excluderii riscului conform articolul 28, precum și în ceea ce privește valabilitatea și adecvarea factorilor specifici admisibili de diminuare/excludere a riscului. Pentru a facilita revizuirea, secretariatul furnizează rapoarte cu toate notificările.